Spete pretentii comerciale. Decizia 239/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA Nr. 239
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
PREȘEDINTE: Doina Lupea
JUDECĂTOR 2: Carmen Mladen
Grefier -
Pe rol, pronunțarea asupra apelului declarat de apelanta pârâtă BANK SA B-SUCURSALA C, împotriva sentinței nr.320/25.03.2008 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - CREDIT ROMANIA SA, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra apelului de față, au avut loc în ședința publică din 10 septembrie 2008, fiind consemnate în încheierea pronunțată la acea dată, parte integrantă din prezenta decizie, când instanța a amânat pronunțarea la 17 septembrie 2008, pentru ca părțile să depună concluzii scrise.
CURTEA
Prin sentința nr.320/25 martie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Dolj - Secția Comercială a admis acțiunea formulată de reclamanta - CREDIT ROMANIA SA și a obligat pârâta - BANK SA - SUCURSALA C la plata sumei de 119.577,41 lei despăgubiri și 3639 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța așa instanța de fond a reținut că prin contractul de fidejusiune încheiat la 29.01.2007 - SRL Bălcești în calitate de fidejusor s-a obligat a garanta pe creditorul obligației principale - SRL, cu întreg patrimoniu, până la limita egală cu suma de 350.698 euro, la care se adaugă penalități, iar conform art. 3 din contract, creditorul obligației principale CREDIT ROMANIA SA, are dreptul în cazul neexecutării obligației principale să-l urmărească direct pe fidejusor. Potrivit dispozițiilor art. 7 din același contract, contractul de fidejusiune este titlul executoriu conform dispozițiilor Legii nr. 99/1999.
Urmare a neexecutării obligației de către debitorul principal, reclamantul a notificat la data de 21.09.2007 pârâtul, solicitându-i blocarea și transferul sumei totale de 129.350,44 lei din contul deschis la pârâtă de către - SRL Bălcești, care, conform susținerilor părților, nu a dat curs solicitării, indisponibilizând ulterior la solicitarea executorului judecătoresc suma de 9.773,03 lei.
Observând extrasele de cont depuse la dosarul cauzei, instanța de fond a reținut că în perioada 21.09.2007 - 26.02.2008, contul deschis de - SRL Bălcești la BANK SA - SUCURSALA Caf ost creditat cu suma de 66, 51.17 lei, iar potrivit dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 99/1999, Titlul VI - Regimul juridic al garanțiilor reale mobiliare, în sensul prezentului titlu, prin bun afectat garanției se înțelege toate bunurile prevăzute la art. 6, precum și produsele acestora, potrivit art. 12, iar conform dispozițiilor art. 6 alin. 5 lit. g, intră sub incidența prezentului titlu și drepturile de creanță garantate.
Conform art. 16 din lege, contractul de garanție reală trebuie să conțină o descriere a bunului afectat garanției. Cu toate acestea, bunul afectat garanței poate fi descris prin gen, obiect sau prin formula generică "toate bunurile mobile prezente și viitoare".
În speța dedusă judecății, - SRL Bălcești s-a obligat a garanta plata către - SRL suma de 350.698 euro, cu întregul său patrimoniu.
Față de faptul că ulterior notificării în conturile pe care această societate le avea deschise la BANK SA au fost depuse și ridicate sume de bani, instanța de fond având în vedere și dispozițiile art. 80 din Titlul VI al Legii nr. 99/1999, apreciindu-se că în mod nejustificat pârâtul nu a indisponibilizat sumele de bani.
Prin înscrisurile depuse și comunicate alăturat notificării reclamantul a făcut dovada existenței contractului de garanție care poartă semnătura debitorului și a înscrierii avizului de garanție reală la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare.
Apărarea pârâtului potrivit căreia nefiind individualizat bunul nu se poate institui măsura popririi, nu a fost reținută, întrucât potrivit dispozițiilor art. 16 din cap. 2 al Titlului VI din lege potrivit cărora bunul afectat garanției poate fi descris prin gen, obiect sau prin formula generică "toate bunurile mobile prezente și viitoare".
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel pârâta BANK SA B-SUCURSALA C, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în drept dispozițiile art. 294 și urm. proc. civ. precum și prevederile art. 16, 80 și urm. din Titlul VI, Capitolul I al Legii nr.99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice.
În motivele de apel, pârâta a invocat faptul că în soluționarea cauzei, instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor legale, necalificând natura juridică a contractului încheiat între părți și doar a preluat susținerile reclamantei, că acest contract ar reprezenta un contract de garanție reală imobiliară.
S-a arătat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile Capitolului VI din Legea nr.99/1999 deoarece contractul încheiat între părți are natura juridică a unei garanții personale și nu a unei garanții reale mobiliare.
S-a mai susținut că, deși în contract se menționează că acesta este titlu executoriu conform Legii nr.99/1999, nu s-a prevăzut că acestuia îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.99/1999, această clauză nefiind în conformitate cu voința părților și față de natura juridică a contractului - garanție personală - fiind nulă. Conform art. 977 civ interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților și nu după sensul literal al termenilor.
S-a mai arătat că, având în vedere obiectul contractului, cât și clauzele contractuale care sunt specifice contractului de fidejusiune, este evident că intenția părților a fost aceea de a încheia un astfel de contract. În cauza dedusă judecății s-a demonstrat că, contractul încheiat între părți este o garanție personală astfel încât nu se puteau aplica dispozițiile legale incidente în materia garanțiilor reale imobiliare, pentru executarea unei garanții personale urmându-se expres regulile prevăzute de dispozițiile codului d e procedură civilă.
De asemenea, s-a mai arătat că și în situația în care încălcându-se dispozițiile legale s-ar fi stabilit că, contractul încheiat are regimul juridic al unei garanții reale imobiliare, nu sunt îndeplinite cerințele legale în această materie pentru a se putea admite cererea reclamantei.
Apelanta pârâtă consideră că au fost încălcate în mod flagrant dispozițiile art. 16 din titlul VI al Legii nr.99/1999, în cauză nefiind întrunite condițiile expres cerute de către lege, întrucât nu este individualizat în mod distinct contul în care se află suma de bani. Doar în situația în care, contul ar fi fost individualizat ar fi fost aplicabile prevederile de la garanțiile reale și reclamanta ar fi putut solicita prin adresele menționate în cererea de chemare în judecată blocarea contului și transferarea sumelor de bani.
Cum în cauză nu sunt întrunite condițiile expres prevăzute în art. 16 din titlul VI al Legii nr.99/1999, în speță contul nu a fost individualizat, astfel încât, este evident că se vor aplica dispozițiile legale privitoare la garanțiile personale, iar intimata reclamantă nu putea solicita subscrisei blocarea conturilor deoarece potrivit art. 63 alin.4 din Titlul VI al Legii nr.99/1999 trebuia să includă în contractul de garanție, redactată cu caractere majuscule, având dimensiunea de cel puțin 12 puncte formula "în caz de neexecutare creditorul poate folosi mijloacele proprii pentru luarea în posesie a bunului afectat garanției, formulă care nu se regăsește în cadrul contractului încheiat între părți.
Apelanta pârâtă consideră că o eventuală extindere a sferei de aplicare a dispozițiilor Legii nr.99/1999 ar fi reprezentat o practică nelegală, menită să promoveze în mod exclusiv și mai presus de legile în vigoare interesul subiectiv al societății creditoare, având ca direct și unic scop recuperarea sumelor de bani datorate acesteia.
S-a mai criticat faptul că instanța de fond a obligat pârâta la plata unor sume de bani exagerate având în vedere că suma totală care exista în conturile societății debitoare - SRL, deschise la Sucursala Ca B ăncii era în valoare de 9.773,03 lei, sumă care a fost integral virată în baza somațiilor trimise de către executorul judecătoresc încă de la data de 22.10.2007.
De asemenea, s-a mai arătat că în cadrul procedurilor de executare Pro Credit Bank a respectat întocmai dispozițiile legale imperative și a răspuns de fiecare dată cu promptitudine solicitărilor formulate de către reprezentanții - CREDIT ROMÂNIA SA, răspunsurile negative fiind fundamentate din punct de vedere legal.
Reclamanta ar fi putut pretinde, în eventualitatea dovedirii vreunei culpe a reprezentanților Băncii numai acele sume care existau în conturile societății și în nici un caz sume care exced valoarea acestora.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata reclamantă - CREDIT ROMANIA SA a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală întrucât orice motive ar încerca apelanta pârâtă să găsească contractului de garanție încheiat între părți pentru a încerca să acrediteze ideea că acesta nu este guvernat de Legea nr.99/1999 - Titlul VI, acestea nu își au rostul de vreme ce părțile contractului au înțeles ca el să fie guvernat de această lege.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel și a hotărârii apelate, Curtea reține următoarele:
Potrivit art.80 (1) din Legea nr.99/1999 modificată, așa cum a fost modificată, dacă obligația garantată nu a fost plătită, iar bunul afectat garanției sau produsele obținute din vânzarea lui reprezintă sume depuse într-un cont la o bancă, creditorul va notifica acesteia intenția sa de a-și recupera creanța din sumele depuse în acel cont.
Creditorul va anexa la notificare o copie de pe contractul de garanție și va furniza băncii toate informațiile privind suma ce urmează a fi reținută (art. 80 alin.2)
Conform art. 81 (1) din Legea nr.99/1999 modificată, n ziua primirii notificării banca este obligată să verifice dacă contractul de garanție a fost înscris la arhivă, gradul de prioritate al acestuia și conformitatea semnăturii debitorului de pe contractul de garanție cu cea aflată în evidențele sale.
Dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alin. (1), banca va putea continua să accepte depuneri în contul debitorului, dar nu va mai onora nici un ordin de plată primit după notificare (alin.2 al art. 81).
Așa cum rezultă din art. 82 (1) din Legea nr.99/1999 modificată, upă blocarea contului, potrivit art. 81 alin. (2), banca va plăti din acest cont datoria debitorului garantat, potrivit cererii creditorului.
Banca nu răspunde pentru plățile astfel efectuate atât timp cât respectă cu strictețe dispozițiile prezentului titlu și instrucțiunile primite de la creditor o dată cu notificarea ( art. 81 alin.3).
Banca este obligată să înștiințeze debitorul, în termen de 24 de ore, despre fiecare acțiune întreprinsă în legătură cu contul său și va proceda la deblocarea conturilor acestuia imediat ce vor fi plătite sumele pretinse de creditor (art. 81 alin. 4).
Revenind la speță se constată că prin contractul de fidejusiune încheiat la 29.01.2007 - SRL Bălcești, în calitate de fidejusor, s-a obligat a garanta pe creditorul obligației principale - SRL, cu întreg patrimoniu, până la limita egală cu suma de 350.698 euro, la care se adaugă penalități, iar conform art. 3 din contract, creditorul obligației principale CREDIT ROMANIA SA, are dreptul în cazul neexecutării obligației principale să-l urmărească direct pe fidejusor.
La art. 7 din același contract s-a stipulat clauza potrivit căreia contractul de fidejusiune este titlul executoriu conform dispozițiilor Legii nr. 99/1999.
Urmare a neexecutării obligației de către debitorul principal, reclamantul a notificat la data de 21.09.2007 pârâtul, solicitându-i blocarea și transferul sumei totale de 129.350,44 lei din contul deschis la pârâtă de către - SRL Bălcești, care, conform susținerilor părților, nu a dat curs solicitării, indisponibilizând ulterior la solicitarea executorului judecătoresc suma de 9.773,03 lei.
Observând extrasele de cont depuse la dosarul cauzei, instanța de fond a reținut corect că în perioada 21.09.2007 - 26.02.2008, contul deschis de - SRL Bălcești la BANK SA - SUCURSALA Caf ost creditat cu suma de 66, 51.17 lei. Potrivit dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 99/1999, prin bun afectat garanției se înțelege toate bunurile prevăzute la art. 6, precum și produsele acestora, potrivit art. 12, iar conform dispozițiilor art. 6 alin. 5 lit. g, intră sub incidența prezentului titlu și drepturile de creanță garantate.
Conform art. 16 din lege, contractul de garanție reală trebuie să conțină o descriere a bunului afectat garanției. Cu toate acestea, bunul afectat garanței poate fi descris prin gen, obiect sau prin formula generică "toate bunurile mobile prezente și viitoare".
În cauză - SRL Bălcești s-a obligat a garanta plata către - SRL suma de 350.698 euro, cu întregul său patrimoniu.
Față de faptul că ulterior notificării în conturile pe care această societate le avea deschise la BANK SA au fost depuse și ridicate sume de bani, instanța de fond corect a reținut a fi aplicabile dispozițiile art. 80 din Titlul VI al Legii nr. 99/1999, apreciindu-se că în mod nejustificat pârâta nu a indisponibilizat sumele de bani.
În consecință, așa cum s-a arătat deja, instanța de fond a interpretat toate probele de la dosar și a aplicat corect legea, reținând că pârâta datorează suma de 119.577,41 lei.
Față de cele reținute, Curtea constată că apelul reclamantei este nefondat și în temeiul art.296 proc.civ. îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta pârâtă BANK SA B-SUCURSALA C, cu sediul în C,- ). și,.21 A,.1,2, județul D împotriva sentinței nr.320/25.03.2008 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - CREDIT ROMANIA SA, cu sediul în,-, județul I, având ca obiect pretenții.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 17 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
17 septembrie 2008
red.jud. /16.10.2008
tehnored. /4 ex.
Președinte:Doina LupeaJudecători:Doina Lupea, Carmen Mladen
