Spete pretentii comerciale. Decizia 24/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 24
Ședința publică de la 10 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Traian Șfabu
JUDECĂTOR 2: Radu Cremenițchi
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea cauzei comerciale privind pe apelanta SC "" SRL în contradictoriu cu intimat SC "" SA, având ca obiect pretenții, apel formulat împotriva sentinței civile 3954/com din 14 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că ambele părți au depus concluzii scrise, prin serviciul Registratură, precum și faptul că dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 07.04.2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care fac parte integrantă din prezenta hotărâre și când, la solicitarea părților prin apărători de amânare a pronunțării pentru a depune concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea la data de astăzi 10.04.2008, pentru când:
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față constată:
Prin sentința nr. 3954/COM/14.12.2007 a Tribunalului Iași, Secția Comercială și contencios administrativ s-a admis acțiunea formulată de reclamanta "" B-M în contradictoriu cu pârâta "" B-M, obligând-o pe pârâtă să-i plătească reclamantei suma de 773.839,09 lei, reprezentând lipsa de folosință a spațiului din B-M,-, precum și suma de 26.404,22 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a reținut că între "", devenită prin fuziune "", și pârâta "" s-a încheiat contractul de leasing nr. 462/16.04.1998 prin care pârâta a dobândit de la prima societate folosința imobilului din B M, bd. - nr. 7 în suprafață de 379 mp.
Prin sentința civilă 1072/23.04.2003 a Tribunalului Maramureș, modificată și definitivă prin decizia civilă 1742/9.10.2003 a Curții de Apel Cluj, a fost admisă acțiunea "", s-a dispus anularea contractului de leasing nr. 462/1998 încheiat cu pârâta și restabilirea situației anterioare.
Împotriva deciziei Curții de Apel Cluj nr. 462/98 pârâta a exercitat căile extraordinare de atac, acestea fiind respinse (filele 57-60 dosar 361/2005).
După cum însăși pârâta a recunoscut prin întâmpinare, a refuzat eliberarea spațiului sus menționat, invocând în cauza având ca obiect "evacuare" (înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor sub nr. 3392/COM/2004)) în principal dreptul său de retenție.
Față de cele expuse rezultă indubitabil împrejurarea că, ulterior rămânerii definitive și irevocabile a sentinței civile 1072/2003 a Tribunalului Maramureș, pârâta trebuia să predea reclamantei spațiul din B M, bd. - nr. 7 și, neconformându-se, a produs reclamantei un prejudiciu pentru lipsa de folosință.
În prezenta cauză apărările formulate de pârâtă nu au luat forma unei cereri reconvenționale, fiind întemeiate doar pe existența litigiului ce formează obiectul dosarului nr. 3392/COM/2004 al Tribunalului Bihor și în care s-a solicitat expres constatarea dreptului de retenție al pârâtei.
Însă prin încheierea motivată din 20.04.2007 instanța a respins cererea de suspendare a judecății prezentei cauze până la rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței pronunțate în dosarul nr. 3392/COM/2004.
Cu privire la cuantumul pretențiilor solicitate pentru lipsa de folosință, reclamanta a precizat la termenul din 01.06.2007 că pentru prima perioadă 09.10.2003 (data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii prin care s-a anulat contractul leasing și s-a dispus repunerea părților în situația anterioară ) și până la 19.12.2004 s-a solicitat suma de 45.131 USD (respectiv 1.314.214.720 lei vechi ) chiria era mai mică, astfel încât și lipsa de folosință pretinsă s-a raportat la tarifele specifice zonei în care se află imobilul în cauză. Această perioadă face obiectul pretențiilor dosarului nr. 361/2005 a Tribunalului Baia Mare înregistrat la 19.12.2004, a cărui judecată a fost strămutată la Tribunalul Iași.
Pentru a doua perioadă, respectiv 29.12.2004 - 30.11.2006 (când a fost introdusă a doua acțiune ce a făcut obiectul dosarului nr-, declinat la Tribunalul Iași și conexat cu primul dosar), cuantumul lipsei de folosință este de 238.133 EURO (respectiv 832.047 RON), sumă reprezentând lipsa de folosință pentru o perioadă în care chiria pentru spațiile comerciale ce poate constitui referință reperul de calcul în cauză a fost mult mai M datorită dezvoltării pieței, ajungând până la 25 euro pe mp.
În cauză a fost efectuat un raport de expertiză contabilă prin care s-a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru lipsa de folosință a spațiului astfel: pentru perioada 9.10.2003 - 29.12.2004 la valoarea de 165.784,34 lei, pentru perioada 29.12.2004 - 31.05.2007 la valoarea de 522.267,24 lei și pentru perioada 01.06.2007 - 31.08.2007 la valoarea de 85.787,51 lei, rezultând suma de 773.839,09 lei.
La stabilirea acestei sume expertul a ținut seama de chiria stabilită prin contractele de închiriere a unor spații proprietatea reclamantei situate în vecinătatea spațiului din prezenta cauză, chiria solicitată pe piața imobiliară rezultând din oferte de închiriere pentru spații situate în zona imobilului din B M, bd. - nr. 7 de la publicitate din presa locală, precum și de pe site-ul agențiilor imobiliare, conform precizărilor de la filele 112 și 114 dosar.
Expertul consultant al pârâtei a concluzionat că pentru perioada 9.10.2003 - 31.08.2007 lipsa de folosință se ridică la valoarea de 356.889 lei, arătând că nu-și poate exprima opinia cu privire la obiectivele expertizei deoarece chiria se stabilește prin consens, în baza unui contract scris ce exprimă voința comună a ambelor părți.
Instanța va lua în considerare concluziile expertului, ținând seama de obiectul cauzei care constă în evaluarea lipsei de folosință a spațiului în discuție, precum și de împrejurarea că această evaluare s-a făcut în baza unor criterii obiective, rezonabile și pertinente.
Cererea pârâtei de efectuare a unei expertize contrarii a fost respinsă prin încheiere motivată la termenul din 6.12.2007.
Instanța mai reține că soluția dată prin sentința nr. 862/COM/12.10.2006 a Tribunalului Bihor, modificată prin decizia 161/C/6.11.2007 a Curții de Apel Oradea prin care, între altele, s-a instituit un drept de retenție în favoarea pârâtei până la achitarea de către reclamantă a sumelor reprezentând contravaloarea investițiilor și redevențelor actualizate pentru spațiul din B M, bd. - nr. 7 nu are relevanță în cauza de față.
Sub acest aspect instanța are în vedere faptul că dreptul de retenție reprezintă un drept real de garanție imperfect ce conferă o detenție precară și nu o posesie, fără însă ca pârâta să se poată prevala de acest drept pentru a aduce atingere dreptului reclamantei de a se folosi de toate atributele dreptului de proprietate și de a fi despăgubită pentru lipsa îndelungată de folosință a spațiului.
Pentru considerentele expuse, văzând precizările reclamantei în sensul solicitării contravalorii lipsei de folosință pentru perioada 9.10.2003 - 31.08.2007 în cuantumul stabilit de expert, precum și dispozițiile art. 998 cod civil ce obligă pe cel ce cauzează altuia un prejudiciu a-l repara, instanța va admite acțiunea reclamantei în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 773.839,09 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel "" B-M, susținând că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală, deoarece a admis acțiunea reclamantei în baza art. 998 Cod civil, fără a fi întrunite elementele constitutive ale răspunderii civile delictuale (faptă ilicită, culpa pârâtei, raport de cauzalitate).
Art. 1444 Cod civil, prevede expres că locatarii nu pot fi dați afară înainte de a fi dezdăunați de locator. În această ordine de idei apelanta arată că investițiile ce le-a făcut în spațiul din B-M,-, așa cum au fost reținute prin sentința com. nr. 862/COM/2006, a Tribunalului Brașov, se ridică la suma de 486.000 lei, cu dreptul său de retenție notat în cartea funciară.
Pe de altă parte apelanta a folosit în toate etapele spațiul respectivcu titlul,buna-credință fiind evidentă. Toate aceste elemente exclud răspunderea civilă delictuală.
Acest litigiu pornește de la decizia civilă nr. 1742/2003 a Curții de Apel Cluj prin care a fost declarat nul contractul de leasing cu clauză fermă de cumpărare nr. 267/1998, achitat integral de pârâta-apelantă, prin care s-a dispus repunerea părților în situația anterioară,fără a preciza concret în ce constă repunerea. Efectuarea de către pârâtă a unor investiții în spațiul menționat se confirmă prin sentința comercială nr. 862/COM/2006 a Tribunalului Bihor și decizia civilă nr. 161/C/2007 a Curții de Apel Oradea, necontestată de reclamantă decât sub aspectul cuantumului.
Cum potrivit art. 1444 Cod civil locatorul nu poate fi dat afară înainte de a fi dezdăunat de către locator, această dispoziție legală permite folosința spațiului de către locatar, până la dezdăunarea lui de către locator.
Investițiile au fost făcute de către locatar în perioada de valabilitate al contractului, astfel nu ar fi fost reținut prin sentința comercială nr. 862/COM/2006, și menținut prin decizia civilă nr. 161/C/2007 a Curții de Apel Oradea, hotărâri prin care a fost obligată reclamanta-intimată la contravaloarea investițiilor, cu constatarea unui drept de retenție pentru pârâtă până la plata efectivă.
Folosirea spațiului de către pârâtă după anularea contractului de leasing are la bază dreptul de retenție stabilit și care a fost înscris în Cartea funciară a imobilului. Această realitate exclude ideea existenței delictului civil. Pârâta nu este un detentor precar cum greșit reține instanța de fond.
Acest drept de retenție ca drept real este opozabil titularului dreptului de proprietate cât și subdobânditorului, având rol de garanție, iar bunul urmează a se preda în momentul predării sumei ce constituie dreptul de retenție.
Reținerea bunului nu constituie un delict civil, care să-i dea posibilitatea proprietarului să ceară restituirea mai înainte de achitarea datoriei, care a stat la baza instituirii sale.
Folosirea spațiului și exercitarea drepturilor conferite de lege s-a făcut cu bună-credință, având la bază un titlu mai întâi contractul de asociere în participațiune convertit în contract de închiriere cu "" B-M (antecesoarea "" ), iar în urma notei de fundamentare nr. 271/26.02.1998 emisă de "" care nu avea bani să-i restituie pârâtei investițiile, s-a trecut la încheierea contractului de leasing cu clauză fermă de cumpărare nr. 462/16.04.1998, achitat integral.
După achitarea contractului de leasing, acesta a fost declarat nul absolut prin decizia nr. 1742/2003, a Curții de Apel Cluj.
După aceea "" B-M formulează acțiune în evacuare iar pârâta a formulat cerere reconvențională.
Ulterior pricina a fost strămutată la Tribunalul Bihor, instanță care a pronunțat sentința nr. 862, prin care obligă reclamanta să-i plătească pârâtei contravaloarea investițiilor și se stabilește dreptul de retenție. Astfel spus, după nulitatea leasingului, deținerea spațiului de către pârâtă are loc în baza dreptului de retenție și a art. 1444 Cod civil.
Așa fiind, spațiul a fost deținut tot timpul pe bază de titlu, nefiind vorba în cauză de vreun delict civil.
B-credință a pârâtei, constă în faptul că nu a urmărit nici un moment să-i creeze un prejudiciu reclamantei, după cum rezultă și din sentința civilă nr. 777/22.03.2004, a Tribunalului Maramureș, prin care se respinge cererea pornită pe calea Ordonanței Președințiale de "" împotriva pârâtei, prin care se reține că nu s-a produs o pagubă iminentă din moment ce aceasta a încasat prețul imobilului și redevențe, toate acestea folosite în interes propriu, inclusiv
Analizând criticile în raport de dispozițiile legale în materie, se constată că apelul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, dreptul de retenție stabilit prin sentința com. nr. 862/COM/2006 a Tribunalului Bihor, exclude existența culpei din partea pârâtei în restituirea spațiului situat în B-M,-, către reclamantă.
Acțiunea reclamantei face trimitere la decizia civilă nr. 1742/2003 a Curții de Apel Cluj prin care s-a declarat nul contractul de leasing nr. 267/1998 și s-a dispus repunerea părților în situația anterioară, iar decizia nr. 161/C/2007 a Curții de Apel Oradea menține dreptul de retenție stabilit în favoarea pârâtei prin sentința civilă nr. 862/COM/2006 a Tribunalului Bihor până la plata investițiilor pârâtei-apelante în sumă de 512.690 lei noi și până la plata redevențelor în sumă de 353.372,2 lei.
În contextul dat, nu se poate cere, iar instanța să dispună plata lipsei de folosință pentru spațiul în litigiu până ce nu este achitată garanția reală înscrisă în Cartea funciară de către reclamantă, pârâtei.
Aceasta deoarece este exclusă ideea de culpă a pârâtei, culpa începând din momentul achitării dreptului de retenție către pârâtă și deținerea de către aceasta, în continuare a spațiului fără drept.
Pe de altă parte, în temeiul art. 1444 Cod civil, locatarul nu poate fi dat afară mai înainte de a fi dezdăunat de către locator, sau subdobânditor.
Până la plata integrală a dreptului de retenție stabilit în favoarea locatorului-pârât, nu se poate susține că acesta se află în culpă delictuală cum greșit a reținut instanța de fond, nefiind date elementele răspunderii delictuale (culpă, prejudiciu, raport de cauzalitate, vinovăție).
Neachitându-i-se pârâtului dreptul de retenție, nu i se poate imputa îmbogățirea fără just temei cum a susținut într-o altă opinie reclamantul și nici reaua-credință.
Reclamantul este el însuși în culpă, față de nerestituirea contravalorii lucrărilor către pârât, iar propria culpă nu o poate invoca în nerespectarea deciziei civile nr. 1742/2003 a Curții de Apel Cluj, care este deficitară sub aspectul dispunerii repunerii în situația anterioară, fără să arate în concret în ce constă aceasta, cu privire la restituirea reciprocă a prestațiilor.
Prin urmare, se reține că spațiul în litigiu se deține cu bună-credință, mai întâi în baza contractului de leasing cu clauză fermă de cumpărare (nr. 462/16.04.1998), fiind achitate integral redevențele și valoarea reziduală.
Prin urmare, buna-credință a pârâtului este vădită în condițiile date până ce s-a constatat nulitatea contractului după cum s-a arătat în cele ce preced.
După achitarea integrală, considerându-se proprietar, a efectuat lucrările a căror contravaloare constituie substanța dreptului de retenție. Acest drept, conferă titularului deținerea bunului, chiar dacă este un drept real imperfect, obstaculând pe titularul dreptului de proprietate să-și exercite atributele până la plata valorii datorată, după care va fi radiată din Cartea funciară B-M la nr. 11.385.
Concluzionând această acțiune nu putea fi promovată de reclamantă decât după achitarea propriilor datorii către pârâtă, aceasta fiind obligația ce constituie esența dreptului de retenție.
Cât privește cererea de suspendare a executării silite a sentinței apelate, aceasta nu a mai fost susținută. -se apelul în fond, cererea de suspendare a rămas și fără obiect.
Prin consecință, se va admite apelul, va fi schimbată în tot sentința apelată și se va respinge acțiunea formulată de "" B-M, județul M, în contradictoriu cu "" B-M, județul
Va înlătura obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă și constatând că reclamanta se află în culpă procesuală, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă va obliga pe reclamantă să-i plătească pârâtei cheltuielile de judecată aferente, în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul formulat de "" B-M împotriva sentinței civile nr. 3954/com/14.12.2007 a Tribunalului Iași, pe care o schimbă în tot.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta "" B-M în contradictoriu cu pârâta "" B-M având ca obiect plata sumei de 773.839,09 lei, reprezentând lipsă de folosință a spațiului din B-M, Bulevardul -, nr. 7.
Înlătură obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 26.404,22 lei.
Obligă pe reclamantă să-i plătească pârâtei suma de 12.606,50 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10.04.2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
15.04.2008
2 ex.-
Președinte:Traian ȘfabuJudecători:Traian Șfabu, Radu Cremenițchi
