Spete pretentii comerciale. Decizia 24/2008. Curtea de Apel Tg Mures

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIA nr. 24/

Ședința publică din 25 februarie 2008

Completul compus din:

- Președinte

- Judecător

Grefier -

Pe rol pronunțarea asupra apelului promovat de J-, CUI RO -, cu sediul în Stațiunea, 24, județul, împotriva sentinței civile nr. 145/23 februarie 2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.

În lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 18.02.2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, a cărei pronunțare a fost amânată la 25.02.2008.

CURTEA,

Prin sentința nr. 145/23.02.2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dos. nr-, a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii judiciare în constatare promovată de reclamanta "", invocată de pârâta " " S și, în consecință, a dispus respingerea cererii principale, cea incidentale și accesorie promovate de reclamantă.

A obligat reclamanta la plata sumei de 5.100 le către pârâtă cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 02.10.2006, se arată în considerentele hotărârii atacate, reclamanta a solicitat instanței ca instanța să constate retragerea reclamantei din calitatea de acționar la societatea pârâtă în temeiul Hotărârii emisă de reclamantă și obligarea pârâtei de a îndeplini toate formele prevăzute de legiuitor în considerarea retragerii acesteia din calitatea de acționar. În motivele acțiunii se arată că a devenit acționar al pârâtei, cu un nr. de 480.000 acțiuni, dobândite prin subscripție publică. Or, reclamanta arată că pârâta nu a demarat nicio activitate comercială de la constituirea ei, astfel că acționarii reclamantei au decis prin hotărârea nr. 14/12.05.2006 de a se retrage din calitatea de acționar la societatea pârâtă motivat și de faptul că scopul societății nu a fost îndeplinit, adică acela de a desfășura o activitate comercială profitabilă pentru acționarul societății. Acest fapt a fost notificat pârâtei prin adresa nr. 1139/24.05.2006.

Prin notele depuse la dosar pârâta a invocat mai multe excepții, și anume cea legată de neachitarea taxei de timbru la valoare; de nemenționare a datelor prevăzute de art. 82 - 83 Cod procedură civilă (sediul social al reclamantei, a codului fiscal etc.); neconvocarea la procedura prealabilă prevăzută de art. 720 și următoarele Cod procedură civilă; inadmisibilitatea acțiunii în constatare, potrivit art. 111 Cod procedură civilă reclamanta având la îndemână o acțiune în realizare și exercitarea acțiunii printr-un abuz de drept.

În fapt, se arată în continuare în considerentele hotărârii atacate, instanța de fond constată că sunt îndeplinite condițiile art. 134 din Legea nr. 31/1990 rep. în sensul în care societatea pârâtă este o societate pe acțiuni de tip închis, iar, din acest motiv, reclamanta este un acționar captiv.

Din acest motiv, se reține din expunerea instanței de fond, că reclamanta are dreptul de a se retrage din calitatea de acționar la societatea pârâtă, fapt pe care l-a și făcut prin notificarea adresată de aceasta pârâtei. Însă, menționează prima instanță, reclamanta a omis să depună acțiunile deținute la pârâtă fie acesteia, fie gestionarului registrului acțiunilor și acționarilor " "

Ca atare, pentru că reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile legale în ce privește intenția de retragere din societatea pârâtă, nu are posibilitatea judiciară deschisă pe calea acțiunii în constatare de a obliga societatea pârâtă să evalueze propriul patrimoniu în scopul determinării valorii actuale a unei acțiuni din cele deținute de aceasta. Cu atât mai mult cu cât reclamanta are la îndemână o acțiune în realizarea dreptului, ceea ce face ca acțiunea formulată de reclamantă să fie inadmisibilă.

Întrucât petitul principal este inadmisibil, instanța a respins și cererile incidentale și accesorii formulate de reclamantă.

Față de această hotărâre a declarat, în termen, apel reclamanta solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate și, pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată. În motivele apelului reclamanta consideră hotărârea atacată netemeinică și nelegală. În esență, se susține că legea specială, respectiv Legea nr. 31/1990 rep. permite acționarului retragerea pe cale judecătorească atunci când actul constitutiv nu prevede nimic în legătură cu retragerea, precum și în situația în care acesta nu primește acordul celorlalți acționari. În rest, apelanta aduce argumente pe fondul cauzei, aceleași ca cele prezentate în fața primei instanțe.

Prin întâmpinarea depusă în termen, pârâta a solicitat respingerea apelului și păstrarea în totalitate a sentinței atacate. În considerentele întâmpinării se arată că apelanta nu și-a motivat cererea de apel nefiind prevăzute motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul. Menționează, intimata, că apelanta schimbă calitatea părților, cauza, obiectul cererii de chemare în judecată și face cereri noi în apel; de asemenea, se folosește de alte motive, mijloace de apărare și dovezi în apel, deși în primul ciclu procesual nu a solicitat astfel de probatorii. În continuare, invocă inadmisibilitatea acțiunii în constatare având în vedere că avea la îndemână o acțiune în realizare, art. 134 din Legea nr. 31/1990 rep. prevăzând strict situațiile în care acționarul poate să decidă să se retragă din societate. În final solicită respingerea/acțiunii reclamantei ca fiind abuzivă conform art. 723 Cod procedură civilă, susținând că exercițiul acțiunii depășește limitele normale ale exercițiului acestui drept și nu servește la satisfacerea unui interes serios și legitim.

Analizând actele de la dosar, atât prin prisma motivelor de apel invocate, ale apărărilor formulate de intimată, cât și din perspectiva principiului devolutiv al prezentei căi de atac ordinare, instanța de apel reține următoarele:

Așa cum s-a arătat mai sus, instanța în raport cu caracterul devolutiv va analiza atât formal, cât și fondul hotărârii atacate, astfel că nu va primi susținerile intimatei potrivit cărora apelul nu ar fi fost motivat sau că s-ar fi făcut cereri de probațiune noi în calea de atac ordinară exercitată de reclamantă.

Rămâne de cercetat dacă într-adevăr acțiunea formulată de reclamantă, din perspectiva petitului principal, este una inadmisibilă pe motiv că a fost formulată în baza art. 111 Cod procedură civilă (temei juridic invocat de reclamantă prin acțiunea introductivă), excepție de altfel invocată de pârâta intimată.

În acest sens, așa cum a reținut și instanța de fond, reclamanta a solicitat, ca petit principal al acțiunii introductive, "să se constate retragerea." acesteia din calitatea de acționar al pârâtei intimate.

Fără îndoială că cererea reclamantei îndeplinește condițiile tipice ale unei acțiuni în constatare declaratorii, prin care reclamanta apelantă tinde la constatarea judecătorească a existenței unei situații juridice, respectiv cea de retragerea din calitatea de acționar al pârâtei intimate.

Așa cum se arată și în practica judiciară, cât și în literatura de specialitate juridică, art. 111 Cod procedură civilă, ce face distincția între acțiunea în constatare și acțiunea în realizare, consacră principiul subsidiarității acțiunii în constatare în raport cu acțiunea în realizare.

Cu alte cuvinte, în măsura în care partea are la îndemână exercitarea acțiunii în realizare, acțiunea în constatare este inadmisibilă.

În cazul de față instanța de fond a motivat inadmisibilitatea acțiunii în constatare pe faptul că situația juridică a cărei recunoaștere o urmărește reclamanta nu intră în sfera situațiilor prevăzute de art. 134 din Legea nr. 31/1990 rep. dispoziție ce reglementează situațiile de retragere a unui acționar din societate.

Dar prima instanță nu arată în ce constă subsidiaritatea în raport cu posibila acțiune în realizare, și care ar fi acea acțiune în realizare pe care ar putea-o exercita reclamanta apelantă.

Pârâta intimată invocă excepția inadmisibilității din perspectiva înstrăinării acțiunilor pe care reclamanta apelantă le deține, și anume transmiterea lor pe piața mobiliară.

Însă, o asemenea aserțiune nu poate fi primită în raport cu solicitarea strictă a reclamantei apelante, aceea de a se constata situația juridică a retragerii sale din societate din calitatea sa de acționar tocmai pentru că reglementarea celor două situații juridice, retragerea din calitatea de acționar și transmiterea acțiunilor este reglementată diferit și sunt supuse unor regimuri diferite juridice.

Revenind la situația de fapt, instanța reține că apelanta reclamantă solicită constatarea retragerii întrucât acționarii proprii au hotărât în acest sens. Astfel, apelanta reclamantă se prevalează de Hotărârea Aa S. "" (art. 2 din hotărâre - 7 din dos. primă inst.), precum și de faptul că a notificat pârâtei intimate manifestarea de voință a reclamantei de a se retrage din calitatea de acționar al societății pârâte.

Cum acțiunea în constatare nu are caracter subsidiar în raport cu o posibilă acțiune în realizare (prima instanță nu arată care ar putea fi această acțiune în realizare și, pe de altă parte, susținerea pârâtei intimate nu poate fi primită din argumentele mai sus arătate) rezultă că petitul principal formulat de reclamanta apelantă nu poate fi respins ca inadmisibil, ci acest petit este unul admisibil și, desigur, urmează a fi cercetat dacă el este întemeiat în acord cu dispozițiile legale ce reglementează situația retragerii din calitatea de acționar.

Din acest punct de vedere, fără îndoială că raportat la solicitarea strict formulată de reclamantă, de constatare a retragerii din calitatea de acționar al societății pârâte intimate, instanța trebuie să verifice dacă această solicitare este concordantă cu textul legal relativ la retragerea acționarului, și anume art. 134 din Legea nr. 31/1990 rep.

Or, situațiile prevăzute de art. 134 alin. 1 din acest act normativ, așa cum arăta și intimata în întâmpinarea depusă la dosar, sunt limitativ prevăzute: "(1) Acționarii care nu au votat în favoarea unei hotărâri a adunării generale au dreptul de a se retrage din societate și de a solicita cumpărarea acțiunilor lor de către societate, numai dacă respectiva hotărâre a adunării generale are ca obiect:

a) schimbarea obiectului principal de activitate;

b) mutarea sediului societății în străinătate;

c) schimbarea formei societății;

d) fuziunea sau divizarea societății."

Apelanta reclamantă nu se află în niciuna din aceste situații. Simpla invocare a propriei de retragere din societatea pârâtă nu are nicio relevanță juridică pentru pârâta intimată, chiar dacă apelanta reclamantă a notificat această intenție pârâtei intimate.

Or, cum niciuna din situațiile prevăzute de art. 134 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 rep. singurul text aplicabil în ce privește retragerea acționarilor, nu este îndeplinită evident că petitul principal, astfel cum a fost el formulat de reclamanta apelantă prin acțiunea introductivă, este neîntemeiat.

Așadar, soluția de respingere a acțiunii reclamantei de către prima instanță, atât în ce privește petitul principal, cât și petitele accesorii, este una corectă, doar că acțiunea în constatare declarativă a petitului principal nu poate fi respinsă ca inadmisibilă, ci ca neîntemeiată.

Pe cale de consecință, în exercitarea obligației devolutive în examinarea cauzei, instanța va respinge apelul formulat de ""

Constatând culpa procesuală în declanșarea prezentei căi de atac, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 274 și următoarele Cod procedură civilă, instanța va admite solicitarea intimatei, constatând că apelanta este căzută în pretenții, astfel că o va obliga pe aceasta din urmă la plata sumei de 4.100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata " " reprezentând cheltuielile datorate (și dovedite prin documentele financiare depuse la dosar - 31, 33) apărătorului ales al intimatei.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge apelul "", cu sediul în Stațiunea, 24, județul, formulat împotriva sentinței nr. 145/23 februarie 2007, Tribunalului Comercial Mureș, dosar nr-.

Obligă apelanta "". la plata sumei de 4.100 lei RON cu titlu de cheltuieli de judecată către " " S, cu sediul social în S,-, județul M, în calitate de intimată - pârâtă.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 25 februarie 2008.

PREȘEDINTE: Nemenționat	Judecător,
Grefier,

Red.

Tehnored.

4 exp./28.03.2008

Jud.fond.

Președinte:Nemenționat
Judecători:Nemenționat

Vezi şi alte speţe de drept comercial: