Spete pretentii comerciale. Decizia 24/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr intern 543/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 24
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Gabriela Năstase
JUDECĂTOR 2: Ruxandra Monica Duță
Grefier ---
**************
Pe rol judecarea cauzei comerciale de față, având ca obiect apelul formulat de reclamanta - 6 - B împotriva Sentinței comerciale nr.14221/22.12.2008 și a încheierii din 06.11.2008, pronunțate de Secția a VI-a Comercială a Tribunalului București în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți - (fostă și.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta prin avocat, cu împuternicire avocațială depusă fila 16, lipsind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că apelanta a depus un set de înscrisuri în probatoriu la dosar, iar intimatul a depus la dosar, prin Serv. Registratură, cerere pentru neluarea în seamă a Sentinței comerciale nr.1354 din 28.02.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B, depusă la dosar în probatoriu, după care:
Având cuvântul pe cereri, apărătorul reclamantei apelante susține că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții în susținerea apelului.
Apelanta reclamantă, prin avocat, solicită admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței apelate, cu cheltuieli de judecată.
Arată, în susținere, faptul că instanța de fond a interpretat eronat raporturile juridice dintre părți și că există un raport juridic între părți în baza unui contract de arendă.
CURTEA,
Asupra apelului comercial d e față, deliberând, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 14221/22.12.2008 pronunțată de Secția a VI-a Comercială a Tribunalului București în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta - 6 - în contradictoriu cu pârâții - (fostă și. A fost obligată reclamanta la plata către pârâtul a sumei de 3.000 lei cheltuieli de judecată.
Tribunalul a reținut că reclamanta a solicitat obligarea pârâților în solidar la plata sumei de 145.392 RON cu titlu de chirie restantă datorată pentru perioada octombrie 1992 - septembrie 2001 și la plata sumei de 21.258 RON cu titlu de cotă parte cheltuieli de judecată pentru Restaurantul situat în B- sector 6, sumă care a devenit debit pentru reclamantă în baza deciziei comerciale nr. 76 din 4.12.2003 pronunțată de Curtea de Apel B-Sectia a VI- a Comerciala, irevocabilă prin decizia nr. 5959/14.12.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Comercială, despre care reclamanta a luat cunoștință în data de 13.06.2006.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a apreciat că acțiunea reclamantei nu este întemeiată având în vedere următoarele considerente:
Între părți s-a încheiat contractul de arendă nr. 10610/16.11.1990 prin care pârâții, în calitate de i, au preluat sub formă de arendă Restaurantul din- sector 6, pe o perioadă de 5 ani, cu posibilitatea prelungirii prin acordul părților.
La art. 1 părțile au prevăzut că arenda lunară defalcată pe luni este cea stabilită în Anexa 2 la contract, putând fi modificată de către proprietar în raport de cotele legale de reevaluare a valorilor materiale predate în arendă și a costurilor rezultate din liberalizarea prețurilor.
Prin decizia comercială nr. 76A/04.12.2003 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială - irevocabilă prin decizia comercială nr.5959/ 14.12.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Comercială s-a admis apelul formulat de - - împotriva sentinței civile nr.2837/2001 a Tribunalului București - Secția Comercială, care a fost schimbată în tot, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - -, s-a dispus rezilierea unor contracte de închiriere și evacuarea pârâtei - 6 - din respectivele spații comerciale, fiind obligată pârâta - 6 - la plata către - - a sumei de 2.286.878.186 lei vechi reprezentând chirie restantă pentru patru spații comerciale (între care și Restaurantul ) pe perioada 10.1992 - 09.2001 și la plata sumei de 334.359.220 lei vechi cheltuieli de judecată. De asemenea, a fost respinsă cererea formulată de pârâtă împotriva titularilor de drepturi și ca nefondată și de asemenea s-a respins și cererea de chemare în garanție a acelorași persoane ca nefondată.
La pronunțarea acestei hotărâri Curtea a avut în vedere că între reclamanta - - și pârâta - 6 - au avut loc raporturi de locațiune, în baza cărora pârâta avea obligația contractuală de a achita chiria pentru mai multe spații comerciale, printre care și pentru cel pentru care a încheiat cu pârâții din prezenta cauză contractul de arendă.
Tribunalul a constatat astfel că, privitor la același spațiu comercial, au existat două raporturi de locațiune distincte; primul, intervenit între - - în calitate de locator și - 6 - în calitate de locatar și al doilea între - 6 - în calitate de sublocator () și și (în calitate de i).
Aceste raporturi de locațiune, deși au în vedere același imobil spațiu comercial, sunt distincte, iar drepturile și obligațiile părților nu se suprapun. În acest sens, obligația - 6 - de a plăti chirie către - - este distinctă de obligația ilor și de a plăti arenda Către - 6 - și are alt izvor contractual.
aceste motive, dat fiind și faptul că reclamanta din prezenta cauză a invocat ca temei de drept al acțiunii răspunderea civilă contractuală, tribunalul a constatat că pârâții din cauză nu au obligația contractuală de a plăti sumele datorate cu titlu de chirie de către - 6 - către - -, întrucât sunt terți față de contractul dintre aceste părți și nu și-au asumat niciodată o asemenea obligație contractuală; pârâții din cauză aveau obligația de plată a arendei către - 6 - dar nu au fost obligați la plata unei sume de bani cu acest titlu, dar aceasta nu face obiectul cauzei, iar instanța nu poate da altceva decât s-a cerut.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel reclamanta - 6 - care a arătat că înțelege să formuleze apel și împotriva încheierii de ședință din data de 6.11.2008, termen la care s-a pus în discuția părților cererea de probe.
Cu privire la această încheiere, apelanta a arătat că instanța a respins proba cu interogatoriu și cererea de efectuare a unei expertize contabile pentru stabilirea cuantumului pretențiilor, probă pertinentă și utilă cauzei în raport de obiectul acțiunii, fără a face nici o motivare.
Referitor la soluția pronunțată pe fondul cauzei, apelanta a arătat că sunt greșite considerentele tribunalului, pe de o parte în raport de situația menționată în motivarea cererii, iar pe de altă parte în raport de temeiul de drept al acțiunii.
După prezentarea situației care rezultă din hotărârile judecătorești pronunțate în cauză, temei al pretențiilor reclamantei din prezenta acțiune, aceasta a arătat că prin hotărârea Curții de APEL BUCUREȘTI nr. 76 A/4.12.2003, rămasă irevocabilă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.5959/14.12.2005 s-a reținut că între - - și - 6 - au avut loc raporturi de locațiune în baza cărora pârâta avea obligația contractuală de a achita chiria pentru mai multe spații comerciale, printre care și cel pentru care a încheiat cu pârâții din prezenta cauză contractul de arendă.
Deci, între părți, pe de o parte - - și - 6 -, iar pe de altă parte între - 6 - și pârâții din prezenta cauză au existat raporturi contractuale de locațiune care au avut drept consecință plata chiriei (chirie care este și o componentă a arendei stabilite), astfel încât s-a solicitat plata chiriei neachitate și nu altceva.
Temeiul acțiunii este reprezentat de răspunderea civilă contractuală în ambele raporturi juridice create, răspundere care operează față de pârâții din prezenta cauză în baza contractului de arendă încheiat.
Nu există nici un fel de îndoială că noțiunile de chirie și arendă se referă la locațiunea aceluiași bun imobil, arenda incluzând și chiria corespunzătoare.
Apelul a fost legal timbrat.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, Curtea apreciind că proba cu interogatoriu și expertiză contabilă solicitate de apelantă nu sunt utile și pertinente cauzei.
Pârâții, deși legal citați, nu au formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, sub aspectul motivelor de apel invocate, Curtea reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul instanței de judecată la data de 21.06.2007 reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata în solidar a unor sume de bani cu titlu de chirie restantă datorată pentru perioada octombrie 1992 - septembrie 2001 și la plata unei cote părți din cheltuielile de judecată, arătând că sumele au devenit debit pentru reclamantă în baza deciziei comerciale nr. 76A/ 4.12.2003 a Curții de Apel B-Sectia a VI- a Comercială.
Din analiza deciziei comerciale menționate rezultă că - 6 - a fost obligată către - - la plata sumei de 2.286.878.186 ROL reprezentând chirie restantă pentru 4 spații comerciale, printre care și Restaurantul, reținându-se existența unor raporturi de locațiune între părți, raporturi care implicau achitarea chiriei aferente spațiilor închiriate.
Între reclamanta apelantă și pârâții intimați s-a încheiat contractul de arendă din 16 noiembrie 1990 nr.10610 prin care pârâții intimați s-au angajat, conform articolului 5 lit. d să achite lunar, până la 5 ale lunii următoare plata arendei lunare, a mărfurilor și materiilor prime cumpărate - prin convenție - de către proprietar între subunitatea predată în arendă, precum și altor cote de cheltuieli convenite sau declarate proprietarului.
În ceea ce privește cuantumul concret al arendei, părțile au prevăzut că arenda este cea stabilită în anexa 2 la contract, putând fi modificată de către proprietar în raport de cotele legale de reevaluare a valorilor materiale predate în arendă și a costurilor rezultate din liberalizarea prețurilor.
Această anexă a contractului de arendă nu a fost însă depusă la dosarul cauzei astfel instanța să poată verifica modul de calcul al sumelor solicitate în acțiune.
De altfel, deși instanța de fond a pus în vedere reclamantei să depună la dosar tabelul privind calculul detaliat al debitului, nici cu această ocazie reclamanta nu a depus anexa la contractul de arendă pentru a se putea verifica cuantumul arendei lunare la care se referă articolul 3 din contractul nr. 10610/16 noiembrie 1990.
În consecință, Curtea apreciază că tribunalul a respins în mod corect proba cu interogatoriu și cu expertiză contabilă solicitată de reclamantă, apreciind că nu sunt utile cauzei, față de actele depuse la dosarul cauzei și de împrejurarea că reclamanta, atât în cuprinsul acțiunii, cât și al precizării din data de 10.04.2008 a arătat că a calculat sumele datorate conform deciziei nr.76A/4.12.2003 a Curții de Apel B-Sectia a VI- a Comercială.
Analizând actele dosarului de fond, Curtea constată că reclamanta a invocat ca temei de drept al acțiunii articolele 969, 1410 și următoarele Cod civil, precum și articolul 1073 Cod civil, și că, într-adevăr, între părți s-a încheiat un contract de arendă, ca specie a contractului de locațiune, pentru Restaurantul din- sector 6.
În consecință, solicitarea reclamantei apelante de a se plăti chiria de către pârâții intimați nu poate fi apreciată de curte în sensul că nu s-ar circumscrie obiectului cauzei, arenda fiind o varietate a locațiunii.
Curtea constată însă că reclamanta apelantă trebuia să facă dovada sumei convenite de părți a fi achitată cu titlu de arendă lunară, întrucât sumele datorate de - 6 - către - - în temeiul contractului de locațiune și cele pretinse a fi datorate de pârâții intimați în prezenta acțiune izvorăsc din raporturi juridice diferite. Simplul fapt că apelanta a fost obligată printr-o hotărâre judecătorească la plata unei sume de bani către o societate comercială, în temeiul unui contract de locațiune, nu justifică recuperarea acelei sume, chiar defalcată pe spații comerciale, de la intimați, în condițiile în care aceștia urmau să achite apelantei o sumă de bani cu titlu de arendă lunară, al cărei cuantum putea fi diferit față de chiria percepută reclamantei de - -.
Referitor la capătul de cerere privind cheltuielile de judecată solicitate pe cale de acțiune, curtea apreciază că, respingând, în mod corect, cererea de obligare a pârâților la plata chiriei, nici acest capăt de cerere nu este întemeiat nefiind dovedită culpa pârâților în efectuarea acestor cheltuieli într-un dosar în care, de altfel, nici nu au fost parte.
Față de considerentele expuse pe larg mai sus, apreciind că hotărârea pronunțată de tribunal este temeinică și legală, Curtea urmează să respingă apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de reclamanta - 6 - cu sediul în B sector 6, nr. 26-28,. 48-49,. parter, împotriva Sentinței comerciale nr.14221/22.12.2008 și a încheierii din 06.11.2008, pronunțate de Secția a VI-a Comercială a Tribunalului București în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți - (fostă domiciliată în B, sector 1,-, -/11,. 2,. 17 și domiciliat în, nr. 568, Județ P, ca nefondat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 19.01.2010.
Președinte, - - - | Judecător, --- - |
Grefier, --- |
Red.Jud.
Tehnored.
ex.5
21.01.2010
.
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Tatiana Gabriela NăstaseJudecători:Tatiana Gabriela Năstase, Ruxandra Monica Duță
