Spete pretentii comerciale. Decizia 240/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 1751/2008
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.240
Ședința publică de la 11.05.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 2: Iulica Popescu
Grefier - -
**************
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de apelanta - & SRL, în contradictoriu cu intimata - SRL, împotriva sentinței comerciale nr.6065/6.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la data de 4.05.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la 11.05.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Prin sentința comercială nr.6065/6.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, s-a dispus respingerea cererii formulate de reclamanta - & SRL, în contradictoriu cu pârâta - COM SRL, ca nefondată, prin care reclamata solicita obligarea pârâtei la plata sumei de 116.073,03 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate de aceasta, precum și cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că cererea reclamantei este neîntemeiată, deoarece dovada pretențiilor reclamantei nu a fost pe deplin făcută întrucât contractul dintre părți este încheiat pe o perioadă nedeterminată, iar facturile depuse de reclamantă au fost expediate pârâtei prin prioripost, fără a se proba primirea efectivă cu confirmare de primire. Pe de altă parte, factura fiscală poate constitui un mijloc de probă dacă este acceptată de debitor expres sau tacit sau necontestată de acesta. Cum în cauză o asemenea condiție nu este îndeplinită, de vreme ce toate facturile invocate precum și fișa sintetică de contabilitate sunt acte unilaterale ale reclamantei, care nu au natura unor începuturi de dovadă scrisă ce ar putea fi coroborate cu lipsa răspunsului la interogatoriu conform art. 225 din Codul d e procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a Va Comercială.
În motivarea apelului se arată că relațiile comerciale dintre părți au decurs normal de la data de 17.12.2004 până în iulie 2006. începând cu această dată, reclamantul a emis 15 facturi în cuantum total de 155.027,53 lei, din care doar prima factură având nr. - din 21.08.2006 a fost achitată parțial, celelalte nefiind achitate. Ulterior acestei date pârâta a recunoscut debitul și a emis la data de 4.10.2006 un bilet la ordin, pentru suma de 93.661,24 lei, care a fost refuzat parțial, fiind efectuată în baza acestuia doar o plată în cuantum de 286,42 lei. După emiterea biletului la ordin, pârâta a mai efectuat o plată de 60.000 lei, cele două plăți fiind imputate asupra soldului existent anterior.
Instanța de fond în mod de neînțeles a respins cererea reclamantei, deși din fișa analitică prezentată rezultă fără tăgadă că pârâta și-a achitat până în iulie 2006 obligațiile, iar după emiterea ultimei facturi din luna octombrie reclamanta nu a mai desfășurat relații comerciale cu pârâta, astfel încât plățile efectuate reprezintă o recunoaștere a debitului.
facturilor rezultă din contractul încheiat între părți, care în art. 6 prevede obligația de achitare a facturilor în termen de 21 de zile de la data emiterii acestora.
Instanța de fond nu a reținut că pârâta nu s-a prezentat la nici un termen de judecată și uaî nțeles să comunice răspunsurile la interogatoriul încuviințat.
Concluzionând că între părți există un contract valabil încheiat în care se stabilesc modalitățile de plată și scadența facturilor, că facturile au fost emise în temeiul acestui contract, creanța este certă,lichidă și exigibilă, pârâta a efectuat plăți parțiale ulterioare emiterii facturilor pe care se întemeiază acțiunea, că pârâta nu a răspuns în mod nejustificat la interogatoriu, iar cuantumul datoriei rezultă din fișa analitică, apelanta solicită admiterea apelului,modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii cererii.
În drept, apelanta invocă dispozițiile art.282 și următoarele din Codul d e procedură civilă, art. 969 și 1073 din Codul civil.
Analizând sentința apelată, prin prisma criticilor invocate în motivele de apel, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză și a probelor administrate, Curtea reține următoarele:
În ce priveșteexcepția prematurității cererii,invocată de către intimata-pârâtă în faza de judecată a apelului, Curtea apreciază că aceasta este neîntemeiată și urmează a fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:
Cele trei susțineri ale intimatei referitoare la excepția prematurității cererii, respectivdenumirea diferită a societății comercialecare a efectuat convocarea pârâtei la conciliere în temeiul art. 7201din pr. civ.menționarea unei date greșiteșiipsa documentelor atașate acestei convocărinu conduc prin ele însele la nulitatea concilierii astfel efectuate.
În primul rând, Curtea constată că împrejurarea că reclamanta a inserat în convocarea la conciliere o altă denumire decât cea din cererea de chemare în judecată poate constitui o problemă de fond, deoarece presupune aprecierea existenței sau inexistenței unor raporturi contractuale între cele două societăți comerciale, după cum era posibil ca reclamanta, între data convocării pârâtei pentru concilierea directă și formularea cererii de chemare în judecată, să-și fi schimbat denumirea. Mai mult, dincodul unic de înregistraremenționat în contractul dintre părți, respectiv - ( fila 5 din dosarul Tribunalului) pentru - 121 MARKETING SRL și cel menționat în facturile ulterioare emise de reclamanta - 2 SRL (filele 15-24 din dosarul Tribunalului) rezultă că este vorba de una și aceeași societate comercială.
În al doilea rând, greșeala materială din convocarea la conciliere cu privire lamențiunea anului 2006, în loc de anul 2007 (filele 30 și 31) nu este de natură a atrage nulitatea concilierii, deoarece pârâta nu a justificat o vătămare cauzată de această eroare materială, fiind de la sine înțeles că este vorba de anul curent al comunicării convocării la conciliere. Pârâta nu a dovedit că ar fi dorit realizarea concilierii, iar această dată greșită din convocare ar fi împiedicat- Cum potrivit art. 105 alin. 2 din pr. civ. nulitățile procedurale sunt dependente de existența unei vătămări a celui care le invocă, Curtea apreciază că în lipsa acesteia, procedura concilierii este valabil efectuată.
În fine, cu privire laneanexarea la convocarea pentru conciliere a înscrisurilor doveditoareale pretențiilor reclamantei, de asemenea, Curtea constată că nici această împrejurare nu este suficientă pentru a atrage nulitatea concilierii, de vreme ce pretențiile reclamantei emană din acte comunicate anterior pârâtei ( facturile fiscale), precum și din contractul dintre părți, semnat de pârâtă, astfel că aceasta nu se poate prevala de necunoașterea acestor înscrisuri.
Analizând apelul, în fond, în raport de dispozițiile art. 295 alin. 1 din pr. civ., Curtea apreciază că acesta este nefondat și urmează a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:
Așa cum corect a reținut și Tribunalul, reclamanta nu a făcut dovada deplină a pretențiilor sale față de pârâtă. Astfel, deși între părți s-a încheiat contractul de prestări servicii nr. 92-17.12.2004 (filele 5-7 din dosarul Tribunalului), în executarea acestuia nu rezultă dacă reclamanta a prestat serviciile convenite, pentru ca ulterior să pretindă plata acestora în baza unor facturi ce nu apar ca fiind acceptate de către pârâtă. Dimpotrivă, pârâta contestă că datorează sumele pretinse de reclamantă, astfel că reclamantei îi incumba sarcina probei cu privire la toate sumele pretinse.
Mai mult, așa cum arată și intimata-pârâtă,susținerile apelantei-reclamante sunt contradictorii, deoarece inițial susține că pârâta a achitat majoritatea facturilor emise până în iulie 2006, ulterior precizează că nu a achitat un număr de 14 facturi în valoare de 142.465, 85 lei, fără a arăta când sunt emise facturile ce se pretinde că nu au fost achitate (fila 2 din dosarul Tribunalului). Din acest debit se mai pretinde că pârâta a achitat în modalitatea emiterii unui bilet la ordin, suma de 93.661,24 lei ( la data de 04.10.2006), fără ca reclamanta să explice asupra căror facturi s-a făcut imputația plății, în sensul art. 1113 din civil, pentru a putea ști la data introducerii acțiunii care sunt facturile neachitate și care sunt datoriile exigibile deduse judecății.
Pentru ca acțiunea reclamantei să poată fi admisă, este necesar ca aceasta să facă dovada creanței față de pârâtă, care să aibă un triplu caracter:cert, lichid și exigibil.
Creanța este certă, în sensul art. 379 alin. 3 din pr. civ. atunci când existența sa rezultă din însuși actul de creanță sau din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. Or, în cauză pârâta, în calitate de debitoare nu recunoaște debitul față de reclamantă, iar facturile depuse la dosar sunt acte unilaterale emise de reclamantă, care nu se coroborează sub aspectul sumei pretinse cu alte probe administrate în cauză.
Creanța este lichidă în sensul art. 379 alin. 4 din pr. civ. atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și al altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală.
Din susținerile apelantei-reclamante nu rezultă exact care a fost debitul inițial, ce s-a achitat din acesta și, în fine, ce a rămas de achitat după plata efectuată prin biletul la ordin emis de către pârâtă, pentru a determina cuantumul datoriei pârâtei, mai ales în condițiile precizării diferite a acestuia (inițial 116.073, 03 lei- cererea introductivă, la 14.12.2007- fila 1 din dosarul Tribunalului;ulterior,la 04.05.2009, suma de56.073, 03 lei- fila 68 din dosarul Curții de Apel București ).
reclamantei în propriile susțineri referitoare la cuantumul pretențiilor deduse judecății este nu numai de natură a crea confuzie în raport cu pârâta, care nu recunoaște că datorează vreo sumă de bani reclamantei în acest moment, dar are efecte și cu privire la dovada pretențiilor deduse judecății, conform art. 1169 din civil și, corespunzător asupra judecări cererii.
Astfel, nu este suficientă împrejurarea că reclamanta a depus la dosar contractul dintre părți și anumite facturi emise în executarea acestuia, ci trebuie ca aceasta, în calitate de parte care declanșează demersul judiciar (acțiunea civilă ) să arate expres și în modul cel mai clar cu putință atât sumele pretinse de la pârâtă, cât și izvorul acestor pretenții ( fiecare dovadă a acestora trebuind să corespundă cu petitul cererii de chemare în judecată).
Or, având în vedere că susținerile contradictorii formulate de apelanta reclamantă cu privire la cuantumul creanței sale față de pârâtă nu pot fi lămurite nici printr-o analiză a probelor administrate, mai ales în condițiile nerecunoașterii acestora de către intimata-pârâtă, Curtea, în temeiul art. 296 din pr. civ. rap. la art. 1169 din civil și la art. 129 alin. 1 din pr. civ. apreciază că în mod corect a fost respinsă de către Tribunal, cererea de chemare în judecată, astfel că și apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția prematurității cererii de chemare în judecată, invocată de intimată, ca neîntemeiată.
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta - & SRL, cu sediul în B,- sector 4, în contradictoriu cu intimata - SRL, cu sediul în D - T S,-,.9,.3,.1,.7 Județul M, împotriva sentinței comerciale nr.6065/6.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
4 ex.
Sentința comerciale nr.6065/6.05.2008,
Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială,
Dosarul nr-
Judecător fond:
Președinte:Elisabeta RoșuJudecători:Elisabeta Roșu, Iulica Popescu
