Spete pretentii comerciale. Decizia 241/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 241
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2009
PREȘEDINTE: Nela Ochea
JUDECĂTOR 2: Lotus Gherghină
GREFIER - -
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la 29 octombrie 2009 și consemnate în încheierea de ședință de la aceiași dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, privind judecarea apelului declarat de pârâta RA TERMOFICARE C, împotriva sentinței nr.1336 din 30 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul -, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
CURTEA:
Asupra apelului de față:
Prin sentința civilă nr. 13160/12.12.2006, Judecătoria Craiovaa respins cererea formulată de reclamanții -, -, -, -, -, -, -, -, - G, împotriva pârâtei RA TERMOFICARE
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Instanța de control constatând că recursul este fondat, l-a admis, a casat sentința Judecătoriei Craiova nr. 13160/12.12.2005 și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare.
După casare dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr-, iar în ședința publică de la 02.02.2007 instanța a invocat excepția necompetenței materiale, în baza art. 2 pct. 1 lit. a Cod procedură civilă, având în vedere că obiectul cauzei este neevaluabil în bani - obligația de a face și, în raport de acest capăt principal de acțiune competența aparține Tribunalului Dolj - Secția Comercială, motiv pentru care prin sentința comercială nr. 1116/02.02.2007 Judecătoria Craiovaa admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența în favoarea Tribunalului Dolj.
După declinare cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj - Secția Comercială sub nr-, iar prin încheierea de ședință de la 04.09.2007, s-a dispus scoaterea de pe rol și înaintarea ei Secției de contencios Administrativ și Fiscal spre competentă soluționare, având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 42 alin. 2 din Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006, contractul de furnizare sau de prestare a serviciului constituie actul juridic prin care se reglementează raporturile dintre operator și utilizator cu privire la furnizarea/prestarea, utilizarea, facturarea și plata unui serviciu de utilități publice, iar conform dispozițiilor art. 51 alin. 3 soluționarea litigiilor patrimoniale legate de încheierea, executarea contractelor reglementate de prezenta lege este de competența instanțelor de contencios administrativ, cu atât mai mult cu cât în cauza dedusă judecății pretențiile reclamanților vizează aspecte ce țin de încheierea contractului, respectiv clauze privind prețul, reclamanții solicitând facturarea energiei termice la prețul ce se aplică persoanelor fizice.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal sub nr-, iar prin încheierea de ședință de la 25.03.2008, s-a dispus scoaterea de pe rol și înaintarea dosarului către Secția comercială din cadrul Tribunalului Dolj, motivat de faptul că având în vedere dispozițiile art. 51 alin. 3 din Legea nr. 51/2006, soluționarea litigiilor contractuale dintre operator și utilizator, inclusiv a celor izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate, se realizează de instanțele competente potrivit legii și se judecă în procedura de urgență.
După scoaterea de pe rolul Secției Contencios Administrativ și Fiscal din cadrul Tribunalului Dolj, cauza a fost înregistrată sub nr- pe rolul Secției Comerciale a aceleiași instanțe.
La data de 12.05.2009, Dr. a formulat cerere de intervenție în nume propriu la acțiunea ce formează obiectul dosarului nr-, solicitând admiterea în principiu a acestei cereri, iar pe fond admiterea cererii și obligarea pârâtei să factureze energia termică la prețul aplicat persoanelor fizice și la restituirea diferenței de preț pe perioada august 2002 - august 2008, cu cheltuieli de judecată.
La termenul de judecată din data de 02.06.2009, instanța în temeiul art. 52 alin. 1 Cod procedură civilă a încuviințat în principiu cererea de intervenție în nume propriu formulată de către Dr., iar în temeiul art. 55 Cod procedură civilă, pentru a nu se întârzia judecarea cererii principale prin intervenția în interes propriu, întrucât raportul de expertiză nu calculează și pentru intervenient sumele datorate de pârâtă, deși acesta a achitat onorariu expert și a depus parțial documentele solicitate pentru efectuarea expertizei contabile, a hotărât despărțirea ei spre a fi judecată deosebit, aceasta fiind înregistrată sub nr-.
Dosarul nr- a fost soluționat prin sentința nr. 1336 din 30.06.2009, Tribunalul Dolj - Secția Comercială în sensul admiterii în parte a acțiunii precizate formulată de reclamantul - împotriva pârâtei RA Termoficare
Prin aceeași sentință a obligat pârâta la restituirea către reclamant a diferențelor de preț de la prețul practicat pentru persoane juridice la cel practicat pentru persoane fizice pentru perioada 2003 - 2008, respectiv 491 lei.
A respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei să factureze pe viitor energia termică furnizată pentru încălzirea cabinetului medical la prețul ce se aplică persoanelor fizice.
A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul, în calitate de cabinet individual de medic de familie, își desfășoară activitatea în spațiul denumit lui situat în loc. C,-, jud. D, începând cu luna octombrie 1999 și până în prezent. Acesta este organizat ca și cabinet medical fără personalitate juridică, în condițiile Ordonanței nr.124/1998.
Cabinetul ocupă un spațiu în cadrul lui în baza unui contract de comodat încheiat cu Spitalul Clinic nr.2 C și achită începând cu din anul 2003 către pârâtă energia termică la prețul stabilit pentru agenți economici. Contractul de comodat sus-menționat este încheiat între Spitalul Clinic nr.2 C și medic, în calitate de persoană fizică, fiind semnat de către aceasta și parafat cu parafa acesteia, iar nu prin aplicarea ștampilei cabinetului medical ca atare.
Aplicarea către reclamantă a tarifului practicat pentru agenții economici s-a realizat de către pârâtă în baza hotărârilor anuale ale Consiliului Local al Municipiului Potrivit acestor acte administrative, tarifele aplicate pentru consumul de energie termică sunt diferite după cum consumatorul este o persoană fizică sau un agent economic. Aceste tarife au fost stabilite și cu luarea în considerare a reglementărilor legale privind prețul național de referință pentru locuințe, justificându-se de către pârâtă că diferențierea de tarif este necesară pentru a individualiza mai clar faptul că pentru spațiile ce au destinația de locuință se pot acorda subvenții.
În raport de această situație de fapt instanța a constatat că pentru stabilirea tipului de tarif ce se poate aplica reclamantului trebuie calificată încadrarea acesteia în una din categoriile avute în vedere de către Consiliul Local al municipiului C în hotărârile prin care s-a decis cu privire la aceste tarife.
Potrivit acestor hotărâri categoriile de tarife sunt stabilite diferențiat pentru populație și agenți economici.
Agentul economic este cunoscut ca fiind comerciantul persoană fizică sau juridică organizată în condițiile Legii 31/1990 ce participă la activități economice și comerciale, înțelegând prin aceasta activități de producere de mărfuri, executare de lucrări ori prestare de servicii sau o interpunere în circulația mărfurilor, făcute cu scopul obținerii unui profit.
Activitatea care constituie obiectul unei profesiuni liberale, precum este activitatea de prestare de servicii medicale, nu are un caracter comercial, fiind în mod tradițional admis de către doctrină că această activitate constă în punerea la dispoziția celor interesați a unor cunoștințe și competență, iar în schimbul prestării acestor serviciu persoanele în cauză primesc onorarii și, prin urmare, nu urmăresc obținerea de profit.
Instanța a apreciat astfel, prin raportare la cele reținute, că, față de natura serviciilor prestate, reclamantul nu poate fi inclus în categoria agenților economici. Nici nu are relevanță în cauză faptul că acesta este organizat sau nu ca persoană juridică, căci simpla natură a activității sale face ca aceasta să nu poată fi încadrată noțiunii de "agent economic".
Totodată, a considerat ca neîntemeiată apărarea pârâtei în sensul că diferențierea de tarife a avut în vedere necesitatea stabilirii unui tarif special pentru populația ce putea beneficia de subvenții, acest argument nefiind de natură să determine o posibilă încadrare a reclamanților în categoria agenților economici. Faptul că criteriile de diferențiere între tarife sunt simplist și sumar tratate în hotărârile Consiliului Local reprezintă o lipsă de diligență din partea pârâtei și a autorităților locale care trebuiau să aibă în vedere situațiile multiple ce puteau apărea în practică și să stabilească și alte criterii suplimentare de diferențiere. Însă nimeni nu își poate invoca propria-i culpă în apărare, lipsa de diligență a pârâtei neputând constitui o apărare pentru aceasta.
În egală măsură Tribunalul a apreciat ca lipsite de relevanță pentru stabilirea regimului juridic aplicabil situației de fapt reținute argumentele legate de calitatea în care reclamantul deține spațiul pe care îl ocupă, contractul de comodat fiind încheiat de către persoana fizică reprezentantă a acestora, pe de o parte, iar pe de altă parte, faptul că acesta ar fi deținut de fapt de către o unitate spitalicească nu schimbă concluziile instanței cu privire la natura serviciilor prestate în cadrul acestuia - chiar și spitalul nu poate fi calificat ca un agent economic, serviciile prestate în cadrul acestuia neavând drept finalitate obținerea de profit.
Prin urmare, instanța a stabilit că în perioada 2003-2008 reclamantului nu i se putea aplica facturarea energiei termice consumate tariful stabilit pentru agenți economici, căci aceasta nu este agent economic.
Pe cale de consecință, instanța a admis primul capăt de cerere și a dispus obligarea pârâtei la restituirea către reclamantă a diferențelor de preț de la prețul practicat pentru persoane juridice la cel practicat pentru persoane fizice pentru perioada 2003 - 2008, respectiv 491 lei. Această sumă a fost calculată și stabilită în cadrul raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză de expert.
Cu privire însă la cererea de obligare a pârâtei să factureze pe viitor energia termică furnizată pentru încălzirea cabinetului medical la prețul ce se aplică persoanelor fizice, instanța a reținut că metodologia de tarifare a energiei termice consumate de către diverșii consumatori se stabilește anual de către pârâtă în colaborare de către autoritățile administrative locale și cu luarea în considerare a reglementărilor legale stabilite la nivel național.
Obligarea de cale silită la executarea unei obligații de a face se poate face de către instanță numai în cazul în care debitorul obligației nu înțelege să o execute de bună-voie, în condițiile art. 1073 și urm. civ.
Instanța a constatat astfel că în prezent nu poate fi vorba de o neîndeplinire de către pârâtă a obligației indicate de către reclamantă de vreme ce pentru moment aceasta nu a stabilit încă nici tariful și nici criteriile de diferențiere ce vor fi avute în vedere în iarna 2009-2010. Rămâne la latitudinea pârâtei să aleagă modalitatea în care să se conformeze indicațiilor instanței mai-sus detaliate, în sensul stabilirii mai multor criterii de diferențiere pentru diverșii consumatori și prin manifestarea unei diligențe sporite în raporturile sale cu autoritățile locale.
Pentru acest moment însă, cererea reclamantei ca instanța să dispună cu privire la îndeplinirea pe viitor a unei obligații de a face existente în sarcina pârâtei a fost calificată ca prematură, reclamantul păstrându-și posibilitatea formulării unei noi acțiuni în justiție în cazul neîndeplinirii de către pârâtă a obligației sale.
A obligat totodată, în raport de dispozițiile art. 274 și 276.pr.civ. pârâta la plata către reclamant a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, sumă reprezentând onorariu expert.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta RA TERMOFICARE C, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivele de apel apelanta a arătat că, în mod greșit, instanța de fond a analizat aspectele privind încadrarea cabinetelor medicale în categoria agenților economici, stabilind că activitatea de prestări servicii medicale nu are caracter comercial deoarece pentru prestarea serviciilor medicale medicii primesc onorarii și nu urmăresc obținerea de profit și a concluzionat tot greșit că, în condițiile în care contractele de comodat încheiate cu Spitalul Clinic sunt semnate de medici ca persoane fizice (cabinetele medicale ca entități juridice au fost înființate ulterior semnării contractelor de comodat), tariful pentru calcularea energiei termice nu este cel prevăzut pentru agenții economici.
A mai arătat apelanta că instanța de fond nu a ținut cont de hotărârile judecătorești depuse la dosar prin care au fost respinse cererile reconvenționale formulate de cabinetele medicale cu motivarea că RA TERMOFICARE C furnizează energie termică într-un spațiu în care se desfășoară o activitate producătoare de venituri, astfel încât tariful datorat nu poate fi cel pentru populație.
A invocat apelanta dispozițiile Legii nr. 325/2006 care în art. 40 alin 9 prevede că prețurile pentru populație la care se facturează energia termică se aprobă de autoritățile administrației publice locale, diferența dintre prețul local al energiei termice și prețul local pentru populație se alocă din bugetul local, iar alin 11 face trimitere la consumatorii de energie termică din spațiile cu altă destinație decât cea cu locuință care plătesc prețul local nesubvenționat.
A precizat că statul medicilor de familie nu poate fi asimilat populației, deoarece aceștia sunt furnizori de servicii de sănătate în relație cu CNSAS și desfășoară o activitate, așa cum se arată chiar în acțiune în spațiul policlinicii lui, nefiind vorba de spații cu destinația de locuință.
Nu s-a depus întâmpinare.
Apelul este fondat.
Reclamantul -, care ocupă un spațiu în cadrul lui în temeiul unui contract de comodat încheiat cu Spitalul Clinic nr.2 C, a solicitat obligarea pârâtei RA TERMOFICARE C la facturarea energiei termice furnizate pentru încălzirea cabinetului medical la prețul ce se aplică persoanelor fizice precum și restituirea diferenței de preț pe perioada august 2002-august 2008.
În perioada 2003- 2008 reclamantul a achitat energia termică la prețul pentru agenți economici stabilit prin hotărârile Consiliului Local al Municipiului
Potrivit hotărârilor nr. 320/2003, 379/2003, 26/2004, 133/2004, 75/2004, 149/2004, 29/2005, 160/2005, 473/2005, 33/2006, 388/2006, 472/2006, 16/2007, 347/2007, Consiliul Local al Municipiului Caa vizat tarifele pentru energia termică, diferențiat, pentru populație și agenți economici.
În hotărârile arătate mai sus sunt precizate ca temei juridic al avizării diferențiate actele normative avute în vedere la adoptarea acestor hotărâri: OG nr. 73/2002 privind organizarea și funcționarea serviciilor publice de alimentare cu energie termică, OG nr. 48/2004 privind rectificarea bugetului de stat pe anul 2004, OUG nr. 115/2001 privind reglementarea unor măsuri de asigurare a fondurilor necesare în vederea furnizării energiei termice și a gazelor naturale pentru populație modificată prin OG nr. 81/2003, HG nr. 1254/2005 privind stabilirea prețului național de referință pentru energia termică furnizată populației prin sisteme centralizate în scopul încălzirii locuințelor și al preparării apei calde, OG nr. 36/2006 privind instituirea prețurilor locale pentru energia termică furnizată populației prin sisteme centralizate, Legea nr. 325/2006 privind serviciul public de alimentare cu energie termică.
Astfel, OG nr. 73/2002, în vigoare la momentul de la care reclamantul solicită restituirea diferenței de preț, stabilește în art. 6 alin.1 lit. j conținutul noțiunii de utilizator de energie termică, anume persoana fizică sau juridică ce cumpără energie termică pe bază de contract și o utilizează în instalațiile proprii legate nemijlocit la instalațiile unui producător sau distribuitor.
Același act normativ definește în art. 28 alin.4 distribuitorii și furnizorii de energie termică ca fiind persoane juridice române, autorizate și/sau licențiate de autoritatea de reglementare competentă, având ca obiect de activitate distribuția energiei termice în scopul vânzării acesteia.
Art. 28 alin.4 reglementează totodată încheierea contractului de furnizare între furnizor și utilizator, care trebuie să cuprindă cel puțin clauzele minimale, pe categorii de consumatori, stabilite de autoritățile administrației publice locale și de autoritatea națională de reglementare competentă prin contractele-cadru.
Deși în art. 33 sunt prevăzute ca utilizatori de energie termică atât persoanele fizice cât și persoanele juridice care consumă în instalațiile proprii, pe bază de contract, energia termică livrată de un distribuitor/furnizor, în art.50 alin.2 se distinge în raport de destinația spațiului în care este furnizată energia termică.
Conform art. 50 alin. 2 începând cu data intrării în vigoare ordonanței nr. 73/2002 proiectarea și realizarea noilor imobile tip condominiu cu destinație de locuințe sau cu destinație mixtă - locuințe și spații cu altă destinație -, având sursă comună de energie termică sau racordate la rețelele publice de distribuție, trebuie să asigure individualizarea consumurilor și condițiile de montare a sistemelor de măsurare -înregistrare - repartizare a consumurilor pentru întregul imobil și pentru fiecare apartament sau spațiu cu altă destinație.
Deci legiuitorul a prevăzut expres că măsurarea, înregistrarea, repartizarea consumurilor în imobilele tip condominium se face în funcție de destinația spațiului, de locuință sau spațiu cu altă destinație.
Chiar în condițiile în care noțiunea de locuință nu este definită expres în ordonanță, accepțiunea este cea dată de Legea locuinței nr. 114/1996 - construcție alcătuită din una sau mai multe camere de locuit, cu dependințele, dotările și utilitățile necesare, care satisface cerințele de locuit ale unei persoane sau familii.
Or, cabinetul reclamantei care, așa cum am arătat, funcționează în incinta lui, nu este spațiu cu destinația de locuință.
Cabinetele medicale sunt unități fără personalitate juridică, furnizoare de servicii medicale primare de medicină generală, de stomatologie și de specialitate ( art. 1 alin. 1 din OG nr. 124/1998) ce se înființează la cererea medicului sau a grupului de medici, în următoarele forme de organizare: cabinet medical individual; cabinete medicale grupate; cabinete medicale asociate; societate civilă medicală ( art. 5 coroborat cu art. 1 alin 3 din OG nr. 124/1998) Cabinetele medicale realizează venituri din: servicii medicale prestate în baza contractului încheiat cu casa de asigurări de sănătate ori cu alte persoane fizice sau juridice; servicii medicale cu plata directă din partea beneficiarilor; donații și sponsorizări; activități de consiliere medicală; activități contractate cu unitățile care coordonează activitățile de învățământ și de cercetare din rețeaua Ministerului Sănătății și Familiei; alte surse obținute conform dispozițiilor legale, inclusiv cele provenind din valorificarea aparaturii proprii, uzată fizic sau moral ( art.8 din OG nr. 124/1998).
Faptul că reclamantul, cabinet medical, nu se încadrează în categoria agenților economici, nefiind comerciant, nu prezintă relevanță sub aspectul destinației spațiului, rezultând fără dubiu din dispozițiile nr.OG124/1998 precizate anterior că destinația este desfășurarea de servicii medicale, deci cu totul alta decât locuința.
În plus cheltuielile efectuate cu utilitățile necesare înființării și funcționării cabinetelor medicale se scad din veniturile realizate ( art.9 alin.2 din OG nr. 124/1998), posibilitatea deducerii neexistând pentru persoanele fizice care utilizează energia termică în spațiile cu destinația de locuință.
În același sens din anul 2006 domeniul serviciului public de alimentare cu energie termică este reglementat de Legea nr. 325/2006 care în Secțiunea I art. 40 prevede stabilirea diferențiată a prețului local și a prețului local pentru populație menționând expres în alin. 11 al art.40 că, pentru spațiile cu altă destinație decât cea de locuință dintr-un condominiu, consumatorii plătesc prețul local.
Prețul local este diferit de prețul local pentru populație, acesta din urmă fiind subvenționat din bugetul local potrivit art. 40 alin.9 teza finală (diferența dintre prețurile locale ale energiei termice și prețurile locale pentru populație se alocă din bugetele autorităților administrației publice locale sau ale asociațiilor de dezvoltare comunitară, după caz).
OUG nr.115/2001 și OG nr.36/2006 reglementează modul în care se suportă subvențiile pentru acoperirea diferențelor de preț și de tarif la energia termică livrată populației, precum și acordarea de ajutoare bănești familiilor cu venituri mici.
Ca urmare, în materia stabilirii prețurilor locale pentru energia termică, în perioada 2003 -2009 legiuitorul a avut în vedere două criterii: destinația spațiului în care este furnizată energia termică, locuință sau spațiu cu altă destinație și categoria de utilizatori, populație sau alți utilizatori.
În raport de aceste două criterii destinația spațiului și încadrarea sau nu în categoria populație, reclamantul care utilizează spațiul pentru prestarea serviciilor medicale și nu cu destinația de locuință și care nu se încadrează în categoria populație, nu poate beneficia de facilitățile acordate populației pentru spațiile cu destinația de locuință și, deci, nu poate plăti tariful pentru populație.
În concluzie, soluția primei instanțe care, fără a se raporta la dispozițiile aplicabile în materia energiei termice, analizează doar încadrarea reclamantului în categoria agenților economici ca și comerciant și concluzionează că reclamantul nu se încadrează, este greșită.
Pentru considerentele expuse, având în vedere dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă, Curtea va admite apelul declarat de pârâta RA TERMOFICARE C, va schimba sentința apelată în sensul că va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâta RA TERMOFICARE C, cu sediul în C,-, județul D, împotriva sentinței nr.1336 din 30 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul -, cu sediul în C, strada 1 - 2. nr.14, județul D, având ca obiect pretenții.
Schimbă sentința 1336 din 30 iunie 2009 Tribunalului Dolj, în sensul că respinge acțiunea.
Pronunțată în ședința publică de la 12 2009.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
red.jud. 4 ex.
jud. fond.
13 2009
tehnored.
Președinte:Nela OcheaJudecători:Nela Ochea, Lotus Gherghină
