Spete pretentii comerciale. Decizia 245/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 245
Ședința publică de la 11.02.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cosmin Mihăianu
JUDECĂTOR 2: Iulia Prelipcean I -
JUDECĂTOR 3: Rodica Zaharia
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, împotriva sentinței comerciale nr. 10947/02.10.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că, prin Serviciul Registratură, intimatul a depus la dosar întâmpinare, în două exemplare.
În temeiul art. 84, raportat la art. 2821alin. 1.proc.civ. Curtea califică drept recurs calea de atac exercitată, având în vedere că obiectul cererii se situează sub valoarea-prag de 100.000 lei.
În consecință, Curtea se compune în completul prevăzut de lege pentru judecata recursurilor, prin includerea D-nei Judecător, potrivit planificării de permanență, în temeiul art. 99 alin. 3 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea nr. 387/2005 a Plenului
Întrucât nu sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, iar recurenta a solicitat ca judecata pricinii să aibă loc și în eventualitatea lipsei sale de la dezbateri, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține, spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 10947/02.10.2009, Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a respins acțiunea formulată de reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, în contradictoriu cu pârâtul, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că a fost sesizată cu judecata unei cereri prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 21.195,87 lei, cu titlu de penalități calculate potrivit art. 9.8.4. din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 84/17.12.2007.
În continuare, a constatat că la data de 17.12.2007, între, în calitate de vânzătoare și pârât, în calitate de cumpărător, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 84, prin care reclamanta a transmis pârâtului dreptul de proprietate asupra unui număr de 10.864 de acțiuni nominative, reprezentând 3,4030% din capitalul social subscris și vărsat al Elconstruct
Totodată, Tribunalul a reținut că în conformitate cu prevederile art. 9.8.3. din contract, în situația în care societatea nu achită integral până la data de 30.06.2008 dividendele cuvenite, aferente exercițiului financiar 2007, cumpărătorul se obligă să plătească vânzătoarei contravaloarea acestor dividende, până la data de 31.07.2008, dar și că, prin clauza penală redată de art. 9.8.4. din aceeași convenție, s-a agreat că, în cazul nerespectării de către cumpărător a obligației prevăzute la art. 9.8.3. acesta datorează vânzătoarei o penalitate de 150% din suma cuvenită acesteia.
În aceste condiții, prima instanță a subliniat că aplicabilitatea clauzei penale a fost limitată de părți numai în situația nerespectării obligației prevăzute la art. 9.8.3. din contract.
În acest context, a luat act de faptul că Elconstruct a achitat dividendele în sumă de 14.130,58 lei, prin nr. 699 din data de 28.08.2008.
Reținând, așadar, că obligația de plată a dividendelor aferentă anului 2007 fost îndeplinită de societatea privatizată, iar clauza penală a fost inserată pentru situația nerespectării obligației, iar nu și pentru întârzierea executării, Tribunalul, văzând și dispozițiile art. 1069.civ. a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a declarat apel, solicitând schimbarea sa, în sensul admiterii acțiunii.
În motivare, apelanta a arătat că părțile au stipulat ca penalitatea să fie datorată pentru neefectuarea plății dividendelor până la o scadență clară - intimatul obligându-se să achite dividendele până la 31.07.2008, în situația în care societatea privatizată nu le achita până la 30.06.2008.
Cum la expirarea termenului de plată (31.07.2008), nici societatea privatizată, nici intimatul nu au achitat sumele restante, apelanta a arătat că a devenit aplicabilă clauza penală înscrisă în art. 9.8.4. din contract.
În acest context, apelanta a apreciat că plata după expirarea termenului nu este de natură să conducă la exonerarea cumpărătorului de la plata penalității, care are caracter punitiv, sancționator pentru intimatul care nu și-a îndeplinit obligația în termen.
Apelanta a subliniat că scadența prevăzută la art. 9.8.3. din contract este de esența obligației, așa încât aceasta nu este susceptibilă de executare cu întârziere. Astfel, a afirmat că plata datoriilor până la data de 31.07.2008 echivalează cu îndeplinirea obligației, iar neplata în acest termen echivalează cu neîndeplinirea obligației.
De asemenea, apelanta a mai precizat că, răspunzând convocării la conciliere, intimatul a declarat că este de acord să achite penalitățile, eșalonat, în cuantum de 100%, până la data de 01.06.2009, afirmând că nu este de acord cu procentul de 150%. În această ordine de idei, apelanta a evocat caracterele juridice ale clauzei penale și a arătat că instanța este chemată doar să constate dacă executarea s-a făcut sau nu în condițiile stipulate în contract, fără a putea modifica nivelul daunelor-interese stabilit prin clauza penală, după cum prevede însuși art. 1087.civ.
La data de 03.02.2010, intimatul a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea căii de atac, ca nefondate.
În motivare, intimatul a precizat, cu titlu de chestiune prealabilă, că apreciază că ar fi trebuit să declare calea de atac a recursului, iar nu cea a apelului.
Pe fond, intimatul a apreciat că nivelul de 150% al penalității este împovărător și în totală neconcordanță cu practicile comerciale, dar și cu dispozițiile Legii nr. 469/2002, în vigoare la data semnării contractului.
Totodată, intimatul a susținut că ar fi trebuit să se îndrepte mai întâi împotriva societății privatizate pentru a-i pretinde penalitățile și a achiesat la considerentele primei instanțe.
La termenul de astăzi, calea de atac promovată de către a fost calificată ca fiind recurs, în considerarea argumentelor prezentate în practicaua prezentei decizii.
Analizând actele dosarului, precum și sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
La data de 17.12.2007, între recurentă, în calitate de vânzătoare și intimat, în calitate de cumpărător, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 84, având ca obiect transmiterea dreptului de proprietate asupra unui număr de 10.864 de acțiuni nominative, reprezentând 3,4030% din capitalul social subscris și vărsat al Elconstruct
În conformitate cu prevederile art. 9.8.3. din contract, în situația în care societatea privatizată nu achita integral până la data de 30.06.2008 dividendele cuvenite aferente anului 2007, intimatul s-a obligat să plătească recurentei contravaloarea acestora, până la data de 31.07.2008.
Iar prin clauza penală redată de art. 9.8.4. din aceeași convenție, părțile au agreat că, în cazul nerespectării de către intimat a obligației prevăzute la art. 9.8.3. acesta datorează recurentei o penalitate de 150% din suma care i se cuvine.
Prima instanță a luat act de faptul că Elconstruct a achitat dividendele în sumă de 14.130,58 lei, prin nr. 699 din data de 28.08.2008, astfel încât, reținând că obligația de plată a dividendelor aferentă anului 2007 fost îndeplinită de societatea privatizată, iar clauza penală a fost inserată pentru situația nerespectării obligației, iar nu și pentru întârzierea executării, Tribunalul, văzând și dispozițiile art. 1069.civ. a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Potrivit art. 1069 alin. 1.civ. "Clauza penală este o compensație a daunelor-interese, ce creditorul suferă din neexecutarea obligației principale".
Contrar celor reținute de instanța de fond, Curtea constată că în speță intimatul nu și-a respectat obligația asumată prin art. 9.8.3. din contract, prin care părțile au stipulat ca penalitatea să fie datorată pentru neefectuarea plății dividendelor până la o scadență clară - intimatul obligându-se să achite dividendele până la 31.07.2008, în situația în care societatea privatizată nu le achita până la 30.06.2008.
Așa fiind, Curtea subliniază că scadența prevăzută la art. 9.8.3. din contract este de esența obligației, așa încât aceasta nu este susceptibilă de executare cu întârziere, plata datoriilor până la data de 31.07.2008 echivalând cu îndeplinirea obligației, iar neplata în acest termen valorând neîndeplinire a obligației.
Cum la expirarea termenului de plată (31.07.2008), nici societatea privatizată, nici intimatul nu au achitat sumele restante, obligația prevăzută la art. 9.8.3. nu a fost respectată, astfel că a devenit aplicabilă clauza penală înscrisă în art. 9.8.4. din contract, iar plata după expirarea termenului nu este de natură să conducă la exonerarea intimatului de la plata penalității.
În acest context, susținerile intimatului legate de nivelul prea ridicat al penalității sunt nefondate și trebuie, așadar, înlăturate, de vreme ce a înțeles să contracteze în asemenea condiții; procentul de 150% nu era nici contrar Legii nr. 469/2002, în vigoare la data semnării contractului, atât timp cât însăși acea lege îngăduia părților, ca prin voința lor, să deroge de la prevederile art. 4 alin. 3; de asemenea, Curtea mai reține că nivelul penalității nu poate fi modificat, potrivit art. 1087.civ.
Nu în ultimul rând, trebuie înlăturată susținerea intimatului, potrivit cu care recurenta ar fi trebuit să pretindă mai întâi societății privatizate plata penalității; aceasta, deoarece în art. 9.8.4. din contract, părțile au stabilit expres ca penalitatea să fie suportată de către cumpărător - în speță, de către intimat -, în cazul neîndeplinirii obligației prevăzute la art. 9.8.3.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, reținând că intimatul nu și-a respectat obligația prevăzută de art. 9.8.3. din contractul părților, Curtea constată că a devenit aplicabilă clauza penală inserată la art. 9.8.4. din același contract, aspect care dovedește netemeinicia sentinței atacate, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. 1, 2 și 3, cu aplicarea art. 304 pct. 9.proc.civ. va admite recursul și va modifica în tot sentința recurată, în sensul că va admite cererea și va obliga pârâtul la plata către reclamantă a penalității, în cuantum de 21.195,87 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței comerciale nr. 10947/2.10.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul și în consecință:
Modifică în tot sentința comercială nr. 10947/2.10.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în sensul că:
Admite cererea.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 21.195,87 lei, cu titlu de penalități de întârziere calculate conform art. 9.8.4. din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 84/17.12.2007.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - I - - -
GREFIER,
- -
Red. Jud. /2 ex./29.03.210
Jud. fond -
Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:Cosmin MihăianuJudecători:Cosmin Mihăianu, Iulia Prelipcean, Rodica Zaharia
