Spete pretentii comerciale. Decizia 246/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.246
Ședința publică din 29.05.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Adriana Bucur
JUDECĂTOR 2: Marcela Câmpeanu
GREFIER - -
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de apelanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței comerciale nr.11047/08.10.2007 și încheierii din 18.12.2007 pronunțate de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata TRANSILVANIA SA și intimata pârâtă SC SA.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 22.05.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 29.05.2008, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, a reținut și constat că:
Prin sentința comercială nr. 11047 din 8.10.2007, Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a FT RANSILVANIA SA și a respins acțiunea reclamantei SC SA în contradictoriu cu pârâta TRANSILVANIA ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A admis acțiunea reclamantei SC SA în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B și a obligat-o pe această pârâtă la plata sumei de 2.283.388 lei despăgubiri, la plata dobânzii legale până la achitarea efectivă a debitului și la plata sumei de 27.025 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin încheierea din ședința publică de la 18.12.2006, tribunalul a respins ca neîntemeiate excepția prematurității, excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția lipsei calității procesuale active invocate de AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive în cazul pârâților Statul Român prin Ministerul d e Finanțe, Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului și în temeiul art 137(2) Cod procedură civilă a unit cu fondul excepția lipsei calității procesuale pasive privind pe TRANSILVANIA și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI
Pentru a se pronunța astfel, cu privire la excepția prematurității acțiunii, tribunalul a apreciat-o ca nefiind întemeiată față de înscrisurile de la dosar și constatând incidența dispozițiilor speciale ale Legii nr. 137/2002, în speță art. 39. Excepția prescripției dreptului material la acțiune s-a apreciat neîntemeiată reținându-se că acțiunea a fost formulată în condițiile art. 39 din Lege anr.137/2002 coroborat cu art. 104 Cod procedură civilă.
Excepția lipsei calității procesuale active s-a respins ca neîntemeiată reținându-se disp. art.-30 din Legea nr.137/2002,coroborat cu disp. art. 324din OUG nr. 88/1997.
Cu privire la ceilalți pârâți cu excepția TRANSILVANIA și, tribunalul a apreciat că noțiunea de "instituție publică implicată" potrivit art 32 din Legea nr.99/199 nu are aplicabilitate în cazul acestora.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a TRANSILVANIA, tribunalul Bucureștia reținut în sentința comercială nr. 11047/8.10.2007, că în raport de art. 3 lit. f și g și art. 5 din Legea nr.99/1999, această pârâtă nu se pliază pe noțiunea de "instituție publică implicată" în accepțiunea art. 3 lit g din OG nr.88/1997, neputând fi obligată la repararea prejudiciului suferit de SC SA.
Pentru aceleași considerente,excepția lipsei calității procesuale pasive în ce o privește pe, s-a apreciat neîntemeiată, tribunalul constatând că în lumina disp. art 13, 324și 3 lit. g din OUG nr. 88/1997, S este instituția publică implicată" indiferent de forma de privatizare.
Pe fondul cauzei, reținându-se concluziile raportului de expertiză, tribunalul a apreciat că justa despăgubire a reclamantei, care a fost obligată la restituirea în natură a imobilelor deținute către foștii proprietari, se constituie din valoarea de circulație a terenului și a construcției în cuantum de 2.283.388 lei (1.883.366 lei terenul și 400.022 lei construcția) astfel că în temeiul art 13 lit b, art. 32 ind. 4 și art. 3 lit. g din OUG nr.88/1997 coroborat cu art. 30 alin.3 din Legea nr.137/2002 a obligat-o pe la plata despăgubirilor, dobânzii legale până la achitarea debitului și conform art 274 Cod procedură civilă la cheltuieli de judecată cu titlu de taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu de expert.
Împotriva încheierii din 18.12.2006 și a sentinței comerciale nr. 11047 din 8.10.2007 a declarat apel în termen și motivat AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, solicitând admiterea excepțiilor sau pe fond respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
Sub forma chestiunilor prealabile, apelanta a reiterat excepțiile invocate în fața instanței de fond, susținând în esență că:
SC SA a introdus acțiunea cu nerespectarea disp. art 7201alin 5 Cod procedură civilă, respectiv cu nerespectarea termenului de 30 de zile.
Termenul de prescripție prev. de art. 39 din Legea nr.137/2002 a fost depășit întrucât decizia nr.5495/6.06.2006 a fost pronunțată la 6.06.2006 iar acțiunea s-a introdus în data de 11.07.2006.
SC SA nu are calitate procesuală activă întrucât art. 29 din Legea nr.137/2002 stabilește că societatea privatizată nu are asigurată recuperarea prejudiciilor ci cumpărătorul acțiunilor la această societate.
AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B nu are calitate procesuală pasivă având în vedere că nu este instituție implicată în privatizarea SC SA, deoarece a cesionat la 13.09.1999 acțiunile către TRANSILVANIA care le-a vândut pe piața,situație în care nici art. 324din Legea nr. 99/1999 nu este aplicabil în speță.
Pe fondul apelului, susține că temeiul juridic reținut de instanță, respectiv art. 13, art. 324și art. 3 lit.g din OUG nr. 88/1999 este eronat, având în vedere, că în ce privește SC SA nu a fost urmată nici una din metodele de privatizate prevăzute de art.13, că art.3 lit.g nu se aplică deoarece nu a privatizat SC SA ci acțiunile emise de aceasta au fost înstrăinate de TRANSILVANIA și că art. 344din OUG Nr. 88/1997 este inaplicabil speței având în vedere că nu există o persoană publică implicată în privatizarea SC SA, instanța făcând o gravă confuzie atunci când a caracterizat S ca instituție publică implicată în privatizare, deși acțiunile deținute s-au cesionat către TRANSILVANIA. În plus, susține apelanta că, în cadrul procesului de privatizare instituțiile publice încasează anumite sume de bani pe acțiunile vândute, iar Statul Român prin nu a încasat vreo sumă de bani pentru acțiunile emise de societatea reclamantă.
Arată apelanta și că prin abrogarea art 324din OUG nr.88/1997 prin art. 56 din Legea nr. 137/2002 intenția legiuitorului a fost de a opri acordarea despăgubirilor, acestea urmând a fie acordate numai pentru contractele de vânzare-cumpărare de acțiuni încheiate înainte de 2002 (art.30 alin 3) și numai în cuantumul prevăzut de art.30 alin 1 din Legea nr.137/2002.
Apelanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B susține că netemeinicia acțiunii reclamantei rezultă și din modalitatea pe care aceasta a ales-o atunci când a stabilit cadrul procesual pasiv chemând în judecată 5 pârâte pentru a fi obligați în solidar la plata despăgubirilor în raport de modalitatea specifică de realizare a privatizării SC SA.
În fine, susținând că nu există o persoană juridică implicată în privatizarea SC SA și nu există un contract de vânzare-cumpărare acțiuni, apelanta solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Intimatele TRANSILVANIA și SC SA au formulat întâmpinări și concluzii scrise în combaterea apelului, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
Apelanta a depus concluzii reiterându-și susținerile din apel și precizând că cesiunea acțiunilor către TRANSILVANIA s-a efectuat prin Actul de cesiune, nr. 1/6131/8.09.1999 încheiat în temeiul OUG nr. 54/1998, act de cesiune ce nu poate fi considerat o procedură de privatizare având în vedere că legislația privatizării nu prevede o astfel de metodă.
Examinând apelul potrivit art 295 Cod procedură civilă în raport de actele, lucrările cauzei și dispozițiile legale în materie, Curtea a constatat că este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate.
Criticile aduse de apelantă încheierii din 18.12.2006, în forma reiterării excepției prematurității cererii de chemare în judecată, excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, sunt nefondate având în vedere că judecătorul fondului a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 7201raportat la art. 39 din Legea nr.137/2002, coroborate cu art. 104 Cod procedură civilă și a dispoziției din art. 30 din Legea nr.137/2002 coroborat cu art. 324din OUG nr.88/1997.
Astfel, susținerea privind prematuritatea cererii de chemare în judecată în raport de disp. art. 7201(5) Cod procedură civilă este nefondată din cel puțind două considerente:
Primul considerent este acela avut în vedere și de instanța de fond, respectiv dispoziția prevăzută de art. 39 din Legea nr.137/2002, lege specială în raport cu norma de drept comun, care stabilește termenul de prescripție de o lună de zile pentru introducerea cererilor privind valorificarea unui drept conferit de această lege.
Al doilea considerent vizează pe de o parte rațiunea avută în vedere de legiuitor la edictarea disp. art 7201Cod procedură civilă, respectiv scopul și finalitatea acestei prevederi și anume soluționarea pretențiilor evaluabile în bani într-un termen scurt, pe cale amiabilă.
Din înscrisurile de la dosarul cauzei, susținerile reclamantei și apărările pârâtei rezultă fără echivoc voința părților de a rezolva litigiu pe cale judecătorească și nu pe cale amiabilă, procesul fiind inevitabil între părți.
Pe de altă parte, se reține că nerespectarea unora din prevederile art. 7201Cod procedură civilă nu atrage automat nulitatea concilierii, ci numai dacă partea dovedește o vătămare, ceea ce în cauză nu s-a probat.
Oricum, finalitatea normei depășește interesele private ale părților, vizând și interesul general al bunei administrări a justiției prin degrevarea instanțelor sau cel puțin, al asigurării celerității sporite în judecarea litigiului prin cunoașterea prealabilă și reciprocă a pretențiilor părților.
Or, cel puțin sub acest aspect, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B nu a contestat că i-au fost comunicate pretențiile și temeiul de drept al acestora, prin invitația la conciliere (fila 10 dosar fond).
Nici susținerea prescripției dreptului material la acțiune nu va fi primită în raport de disp. art. 39 din Legea nr.137/2002 față de data la care reclamanta a cunoscut decizia nr. 5495 Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv 6.06.2006 (data pronunțării) și data de 5.07.2006 când a formulat acțiunea (plic fila 23 dosar fond).
Va fi înlăturată și susținerea privind excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei astfel cum a fost motivată de apelanta pârâtă, față de disp.art 30(3) din Legea nr. 137/2002 raportat la art. 324din OUG nr.88/1997, în cauză nefiind aplicabile disp.art 29 din Legea nr.137/2002 de vreme ce cesiunea acțiunilor a avut loc la 8.09.1999 (fila 87 apel) anterior intrării în vigoare a Legii nr. 137/2002.
Cât privesc criticile aduse sentinței atacate, critici structurate pe confuzia instanței în ce privește caracterizarea pârâtei ca fiind instituție publică implicată în privatizarea reclamantei și prin urmare greșita apreciere asupra excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de, Curtea le apreciază neîntemeiate.
În raport de art.3 lit.g din OUG nr. 88/1997 și art. 5(1) din Legea nr.99/1999, instituția publică implicată în privatizarea reclamantei și respectiv cea care a acționat pentru diminuarea implicării statului în economie a fost (în prezent apelanta pârâtă ), aspect care rezultă din întregul material probator al dosarului și cu precădere din înregistrările de la. (fila 58 dosar apel) și dispozițiile legale în materie.
Din actele dosarului rezultă că SC SA a fost obligată prin decizia nr. 5495/6.06.2006 a să restituie în natură imobilul situat în- jud. P compus din 484 cp. Teren și construcția ridicată pe acesta "", către persoanele îndreptățite.
SC SA s-a conformat hotărârii judecătorești procedând la restituirea imobilului astfel cum s-a dispus irevocabil de J, predând imobilul conform procesului verbal depus la dosarul cauzei (fila 202 - 208 dosar fond).
Prin urmare, în cauză se află în discuție problema răspunderii statului prin instituția publică implicată în privatizarea SC SA față de această societate pentru prejudiciul rezultat din restituirea unui imobil adus ca aport exclusiv și integral de statul român la capitalul social.
În acest context, se reține că poziția apelantei pârâtă, în sensul că față de modalitatea privatizării reclamantei, nu are calitate de instituție publică implicată în privatizare, este neîntemeiată.
Din punct de vede al concepției asupra privatizării, obiectivul imediat al privatizării a fost transferul controlului și managementului întreprinderilor de stat către proprietari privați.
Astfel, prin Legea nr.15/1990 s-a procedat la transformarea întreprinderilor de stat în societății comercialecu unic acționarpână la transferul total sau parțial al acțiunilor către terții din sectorul public sau privat - art. 16,17, 20 și 22 din Legea nr.15/1990.
Prin Legea nr.58/1991 (legea privatizării societăților comerciale) privatizarea societăților comerciale s-a realizat conform art.3 prin transferul gratuit al unei părți din acțiunile statului, pe cela distribuirii de certificate de proprietate. Certificatele de proprietate fiind acțiuni la societățile comerciale de natură financiară, denumite Fondul de Proprietate Privată ().
Cele cinci ale Proprietății Private au fost înființate potrivit art.4 din aceeași lege și au deținut inițial 30% din capitalul social al societăților comerciale organizate conform prevederilor cap. III din Legea nr.15/1990.
Prin același act normativ s-a înființat și (art.23) care a deținut 70% din capitalul societăților comerciale.
SC SA a făcut pare din categoria societăților comerciale organizate conform CAP. III din Legea nr.15/1990, aplicarea acestor acte normative regăsindu-se în informațiile despre istoricul societății comunicate de (filele 58-61, filele 64-65 dosar apel).
Prin urmare, s-a început privatizarea SC SA, potrivit art. 3 din Legea nr.58/1991, obligația principală a potrivit art.25 din același act normativ a fiind aceea de a lua măsuri pentru reducerea participării stadiului la capitalul social al societății, până la privatizarea completă.
Așa fiind, susținerea apelantei în combaterea calității procesuale pasive, respectiv a calității de instituție publică implicată în privatizarea reclamantei, în sensul că "societatea s-a găsit la un moment dat în portofoliul ", are conotații mai profunde decât o simplă deținere pasageră de acțiuni (1994-1999) în raport de actele normative precitate care au reglementat modalitatea prin care statul român al cărui reprezentat este (fost ) a dezetatizat, ca primă etapă a privatizării, SC SA prin măsurile de reducere a participării statului la capitalul social al societății.
Nici susținerea apelantei referitoare la confuzia instanței de fond, (atunci când a caracterizat ca fiind instituție implicată în privatizarea reclamantei) prin aplicarea art. 13 din OUG nr.88/1997, nu este fondată.
Dispoziția prevăzută de art. 13 din OUG nr.88/1997 se referă la metode generale de privatizare prin vânzarea de acțiuni. Privatizarea materială a SC SA a avut loc printr-o succesiune de măsuri (etape), începând de la distribuirea conform Legii nr. 58/1991 de către statul român a 30% din (capitalul social al societății către și transmiterea a 70% din acțiunile societății către conform HG nr.643/1992 (filele 61-64 dosar apel), a continuat cu modificarea structurii capitalului în sensul diminuării în principal a participației statului () de la 70% din capital la 49,81% (mențiune 39431/28.04.1998 - - filele 64-65 dosar apel) preluându-se cota de 26,59% de acționari persoane fizice și III TRANSILVANIA cu 23,60% apoi cu diminuarea cotei de participare a la 48,84%, pentru ca în anul 1999. să nu mai figureze acționar al SC SA (fila 66 dosar apel- mențiunea 94659 din 13.09.1999).
Prin încheierea Actului de cesiune nr.1/6131/8.09.1999 între și TRANSILVANIA (fila 87 dosar apel), a cesionat ultimele 569.621 acțiuni nominative reprezentând 48,84% din capitalul social al SC SA adică 14.240.525.000 Rol - (fila 66 dosar apel), capitalului social al SC SA trecând în proprietate privată 100%.
Așa fiind, cum Actul de cesiune, a fost încheiat în temeiul OUG nr. 54/1998, ordonanță de urgență emisăpentru finalizarea procesului de privatizarecu titlu gratuit, rezultă fără putință de tăgadă că S () are calitatea de instituție publică implicată în procesul de privatizare a SC SA, ca entitate care a exercitat nu numele statului calitatea de acționar la societate.
În aceste condiții, nu va fi primit nici o argumentul apelantei bazat pe de o parte pe lipsa dovezii că ar fi înstrăinat acțiunile societății reclamante prin vreuna din metodele specifice prevăzute de art. 13 din OUG nr. 88/1997, iar pe altă parte că nu a încasat sume de bani ca urmare a înstrăinării acțiunilor.
Considerentele pentru care s-a respins această susținere se bazează pe dispozițiile legale arătate în precedent din care rezultă modalitatea în care a participat la privatizarea SC SA ca instituție implicată în procesul de privatizare, pe faptul că Actul de cesiune încheiat reprezintă act oneros deînstrăinare acțiuni,și nu în ultimul rând pe faptul că prin încheierea acestui act s-a produs regularizareapatrimonialăde portofoliu între S și F, producându-se un schimb în acest proces de restructurare a portofoliilor, (art. 1(2) art. 2 și art. 3 din OUG nr. 54/1998) pentru stingerea datoriilor dintre acestea.
În fine, așa cum s-a arătat în precedent, diminuarea participației statului la SC SA s-a efectuat de și s-a finalizat de (Actul de cesiune din 1999) prin transmiterea integrală a participației statului către TRANSILVANIA, moment când reclamanta intimată a devenit societate privatizată 100%, situație ce constituie finalizarea procesului de dezetalizare și respectiv încheierea acestei etape definitorii a privatizării.
Faptul că TRANSILVANIA a procedat în continuare la vânzarea acțiunilor deținute în capitalul social al reclamantei pârâte, nu are relevanță față de momentul în care a operat privatizarea în adevăratul înțeles al cuvântului, respectiv transferul activității statului către sectorul privat adică,retragerea totală a statuluidin societate.
În acest caz, art. 324din OUG nr. 88/1997 menținut ca aplicabil prin articolului. 30(3) din Legea nr. 137/2002 este incident în cauză, motiv pentru care susținerea S întemeiată pe art.56 din Legea nr. 137/2002 va fi respinsă ca neîntemeiată de vreme ce este îndeplinită condiția prevăzută de art. 30(3) din aceeași lege, respectiv înstrăinarea acțiunilor (vânzare) înainte de intrarea în vigoare a legii.
Argumentul apelantei referitor la cadrul procesual stabilit de reclamantă este nefondat, raportat la obiectul cauzei și motivat de răspunsurile instituțiilor la solicitările reclamantei.
Pentru toate aceste considerente, apreciind că, instanța de fond a făcut o corectă stabilire a situației de fapt cu aplicarea normelor de drept incidente cauzei, Curtea va respinge apelul în temeiul articolului. 296 Cod procedură civilă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B, sector 1,--11, împotriva sentinței comerciale nr.11047/08.10.2007 și încheierii din 18.12.2007 pronunțate de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata TRANSILVANIA SA, cu sediul în B,-, Județ B și intimata pârâtă SC SA, cu sediul în B, B- G- Gh., nr. 7 sector 1.
Ia act că intimata SC SA și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29.05.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red.Jud.
Tehnored.
5 ex.
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Adriana BucurJudecători:Adriana Bucur, Marcela Câmpeanu
