Spete pretentii comerciale. Decizia 25/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 25/
Ședința publică de la 13 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentina Vrabie Președinte secție
JUDECĂTOR 2: Rodica Dorin
GREFIER - - -
.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra soluționării apelului declarat de reclamantul, domiciliat în Focșani,-,. 2, județul V, împotriva sentinței civile nr. 437/04.12.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă INSURANCE - SUCURSALA, cu sediul în Focșani,- A, județul V, INSURANCE B,-, -orp B, intimat intervenient, cu domiciliul în I,-, bloc 656,. B,. 17, județul I, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc la termenul din data de 06.04.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la datele de 10.04.2009 și 13.04.2009, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr-, în urma declinării competenței de soluționare a cauzei de către Judecătoria Focșani, prin sentința civilă nr. 356/17.06.2008, reclamantul, în contradictoriu cu pârâtele B,. B - Sucursala V și intervenientul forțat, a solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 7.880 lei cu titlu de despăgubiri acceptate de pârâtă, stabilirea pe baza probelor ce se vor administra a despăgubirilor datorate în calitate de parte vătămată în dosarul de daună nr. RCA/VN/06/1105, care nu au fost acceptate pârâtă, obligarea la plata despăgubirilor determinate de continuarea tratamentului, până la încetarea stării de nevoie, precum și plata unor daune morale în sumă de 100.000 lei.
În motivarea cererii a arătat că, la data de 17.02.2006, în timp ce conducea regulamentar autoturismul Solenza, în localitatea, județul G, a intrat în coliziune cu microbuzul cu nr. - condus de, din vina acestuia, în urma impactului suferind vătămări corporale care au necesitat îngrijiri medicale de 58-59 zile.
Cum nu a formulat plângere prealabilă pentru infracțiunile de vătămare corporală din culpă săvârșite de, a fost dispusă neînceperea urmăririi penale împotriva acestuia.
În condițiile în care vinovatul de producerea accidentului avea asigurare obligatorie de răspundere civilă încheiată cu. s-a întocmit dosarul de daună nr. RCA/VN/06/1105, în cadrul căruia a depus două cereri de despăgubiri pentru vătămările suferite în accidentul rutier și anume 2.695 lei pentru daune morale și 2.696 lei pentru despăgubiri materiale în baza cheltuielilor efectuate.
S-a arătat că a solicitat despăgubiri pentru tratament viitor pe termen în sumă de 194.820 lei calculate în baza unui program de tratament și 41.725,76 lei compusă din indemnizația neprimită de la Consiliul Județean V (3.623,76 lei) și despăgubirile pentru veniturile nerealizate din AUTO PLUS Focșani (38.102 lei), în total 236.545 lei, din care pârâtele au acceptat numai suma de 2.149 lei cu titlu de cheltuieli de tratament și 3.623,76 lei indemnizație neîncasată de la Consiliul Județean V, dar nu a mai avut loc nici o întâlnire cu reprezentanții acestora pentru stabilirea sumelor viitoare.
Ulterior, a mai depus documente justificative pentru suma de 256,89 lei, cu adresa nr. 766/27.03.2007 și pentru suma de 373,49 lei, cu adresa nr. 2003/6.08.2007, dar nu a mai primit răspuns.
Cum pârâtele au refuzat și plata sumei recunoscute inițial ca fiind datorată, de 5.773 lei, a solicitat obligarea acestora la plata acestei sume, cu majorări de întârziere în sumă de 2.107 lei, obligarea la plata despăgubirilor determinate de continuarea tratamentului, până la încetarea stării de nevoie, precum și plata unor daune morale în sumă de 100.000 lei.
În drept, acțiunea fost întemeiată pe dispozițiile art. 20, art. 49 și art. 54 din Legea nr. 136/1995, art. 7, art. 19, art. 29, art. 42 alin.1 lit. b, d și f din Ordinul nr. 3108/10.12.2004.
Au fost depuse acte în dovedirea pretențiilor formulate.
Prin întâmpinare (fila 27 vol. I), pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică.
S-a arătat că, în baza prevederilor Ordinului nr. 3108/2004, aplicabil în speță, și a actelor justificative depuse de reclamant în dosarul de daună nr. RCA/VN/06/1105, a primit să acorde cu titlul de despăgubiri acoperite de polița de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule QA- despăgubirile pentru tratament probate cu documente justificative și despăgubirile pentru diferența de venituri realizată.
Cu privire la cheltuielile pentru tratamentul viitor, s-a arătat că ele nu au fost motivate concludent, din punct de vedere al tipului de tratament și al întinderii acestuia.
Cu privire la despăgubirile pentru salariu, s-a arătat că solicitarea privește salariul unei terțe persoane față de și anume un anume, salariat al AUTO PLUS Focșani, solicitarea neavând temei legal.
Cu privire la despăgubirile morale solicitate, s-a susținut că, dincolo de suferința cauzată de accident, acestea nu pot constitui o modalitate de îmbogățire fără justă cauză, ele trebuind să fie proporționale cu suferința cauzată și privațiunile la care a fost supusă persoana.
La data de 23.04.2008, s-a făcut dovada schimbării denumirii pârâtei din B în INSURANCE B și, în mod corespunzător, și denumirea Sucursalei
La data de 18.09.2008, reclamantul și-a precizat pretențiile la suma totală de 200.000 lei.
S-a dispus trimiterea de către Spitalul Militar Focșania foii de observație din perioada de internare a reclamantului, în urma accidentului produs precum și înaintarea de către pârâtă a unor acte privind dosarul de daună, acte ce au fost depuse la dosarul cauzei.
A fost admisă și proba cu doi martori propuși de reclamant, și, pe care acesta s-a obligat să îi prezinte personal, precum și proba cu acte reprezentând copia fișei medicale de la medicul de familie dar reclamantul nu s-a mai prezentat în fața instanței pentru a fi administrate aceste probe, fiind decăzut din probe în consecință.
Au fost depuse de către reclamant documente justificative în valoare de 373,49 lei reprezentând cheltuieli efectuate cu tratamentul post-traumatic.
Tribunalul Vrancea, prin sentința nr. 437/04.12.2008, a admis în parte acțiunea.
A obligat pârâta către reclamant la plata sumei de 6393,38 lei, cu titlu de despăgubiri materiale.
În baza art. 45 alin. 3 din Ordinul nr. 3108/2004, a obligat pârâta la actualizarea cuantumului despăgubirii cu o cotă procentuală de 0,1% pe fiecare zi de întârziere, calculată pentru suma de 5773 lei de la data de 28.02.2007, și de la data pronunțării pentru suma de 620,38 lei, până la data plății efective a despăgubirilor materiale.
A obligat pârâta către reclamant la plata sumei de 20.000 lei, reprezentând daune morale.
În baza art. 274.pr.civ. a obligat pârâta la plata sumei de 1676,2 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, a reținut, în esență, următoarele:
La data de 17.02.2006, reclamantul a fost victima unui accident rutier cauzat din culpa intervenientului forțat. Acesta din urmă a încheiat polița de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule QA- cu pârâta Vienna Insurance
În urma accidentului, reclamantul a suferit vătămări corporale, constând în politraumatism-fractură de stâng, luxație de femur, fractură dublă de antebraț și contuzii multiple, care au necesitat îngrijiri medicale în perioada 17.02.2006 - 10.03.2006, plus 21 de zile de concediu medical acordat la externare, fiindu-i recomandate pentru această perioadă, regim hipercaloric cu aport de multivitamine și minerale.
Tribunalul a mai reținut că, în cauză, sunt aplicabile disp. art. 49 din Legea nr. 136/1995, art. 54 și art. 43 din același act normativ, în referire la Ordinul 3108/10.12.2004, emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în vigoare la acea dată. Concret, în condițiile în care despăgubirile nu s-au stabilit pe baza convenției dintre asigurat, păgubit și asigurător, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România, se exercită împotriva asiguratorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia.
Conform art. 42 din Ordinul nr. 3108/10.12.2004, în cazul vătămărilor corporale, la stabilirea despăgubirilor se au în vedere venitul mediu net lunar realizat din activități desfășurate de persoana vătămată, probat cu documente justificative, în cazul persoanelor ce nu au calitatea de salariat (în speță, reclamantul este pensionar militar), eventualele cheltuieli prilejuite de accident (cheltuieli de transport, de tratament, de spitalizare, pentru recuperare, proteze, pentru alimentație suplimentară), probate cu documente justificative și care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale, daune morale.
A mai reținut instanța de fond că reclamantul a făcut dovada cu documente justificative numai în ce privește suma totală de 5.773 lei, din care 2.149,30 lei - cheltuieli de tratament și 3.623,76 lei, diferență de venituri reprezentând indemnizație de consilier județean pe care ar fi încasat-o dacă ar fi participat în perioada de incapacitate provocată de accidentul rutier, la ședințele Consiliului Județean V, sume recunoscute ca fiind datorate și de către pârâtă, precum și pentru suma de totală de 620,38 lei (373,49 lei din decontul nr. 2003/06.08.2007 și 256,89 lei din decontul nr. 766/27.03.2007) reprezentând cheltuieli efectuate cu tratamentul post-traumatic, conform actelor depuse la dosarul cauzei, (fila 31-33 vol.II), sume la plata căreia pârâta a fost obligată.
A reținut și faptul că, potrivit dispozițiilor art. 45 alin. 3 din Ordinul nr. 3108/2004, pârâtele - asigurator, datorează actualizarea cuantumului despăgubirii cu o cota procentuala de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere în efectuarea plăților, calculată pentru suma de 5.773 lei de la data de 28.02.2007, când aceasta sumă a fost acceptată și de la data pronunțării pentru suma de 620,38 lei, până la data la care sumele vor fi plătite.
În ce privește cererea privind obligarea la plata unor daune morale în sumă de 100.000 lei, tribunalul a reținut că, pentru acordarea daunelor morale, este nevoie de existența unor elemente probatorii adecvate care să permită găsirea unor criterii de evaluare a întinderii acestora, nefiind suficientă libera apreciere a instanței bazată pe gradul de percepere al acesteia al universului psihic al fiecărei persoane.
Desigur, nu se pot administra probe materiale pentru dovedirea cuantumului daunelor morale, deși acest lucru nu este exclus, dar se pot și trebuie administrate probe pentru dovedirea producerii unor suferințe morale, a impactului concret asupra persoanei vătămate pentru determinarea de la caz la caz, a existenței și a cuantumului acestora.
Aceasta, deoarece simplul fapt de a fi victima unui accident rutier poate produce vătămări psihice dar ele diferă în funcție de elementele ce țin de statutul personal și moral al fiecărui vătămat.
În speță, a reținut faptul că reclamantul a fost internat o perioadă mare de timp, atât în Spitalul Militar Focșani cât și în Spitalul Clinic de Urgență Militar Central Dr. B, necesitând tratament de recuperare îndelungat, fapte de natură să formeze convingerea tribunalului cu privire la suferințe psihice determinate de durerile fizice, cât și de restrângerea posibilităților de a se bucura de viață o perioadă lungă de timp, fiind îndeplinite condițiile legale atât pentrupretium doloriscât și pentrupretium pulchritudinis.
Pe de altă parte, reparația morală nu poate constitui o îmbogățire fără justă cauză prin cuantumul exagerat al sumei pretinse, de 100.000 lei astfel încât, având în vedere și faptul că nu au fost administrate alte probe pentru dovedirea cuantumului daunelor morale, nefiind prezentați în fața instanței cei doi martori propuși de către reclamant tocmai în acest scop, considerând pertinent și punctul de vedere exprimat prin Întâmpinare de către pârâtă cu privire la acest petit, tribunalul a admis în parte cererea de daune morale și a obligat pârâta la plata sumei de 20.000 lei cu acest titlu.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel reclamantul, înregistrat sub nr- pe rolul Curții de APEL GALAȚI - secția comercială, maritimă și fluvială.
Sentința apelată a fost criticată sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, pentru următoarele motive:
Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra celui de-al doilea capăt de cerere, prin care a solicitat stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamantului și neacceptate de pârâtă în dosarul de daună nr. RCA/VN/06/1105, despăgubiri decurgând din continuarea tratamentului până la încetarea stării de nevoie, întemeiate pe disp. art. 42 alin. 1 lit. d din Ordinul nr. 3108/10.12.2004.
Astfel, instanța de fond a ignorat înscrisurile depuse la dosar, și anume: raport medical întocmit de dr., oferte de prețuri la medicamente, raport medical întocmit de dr., bilete de ieșire din spital, copie de pe foaia de observație.
Așa cum rezultă din rapoartele medicale depuse la dosar, reclamantului apelant îi este necesar tratament recuperator de lungă durată, însă instanța de fond, ignorând acest aspect, nu s-a pronunțat asupra acestui capăt de cerere.
Apelantul-reclamant a criticat soluția instanței de fond și sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate, apreciind că suferințele cauzate de accidentul rutier, imobilizarea îndelungată la pat și recuperarea de lungă durată îl îndreptățeau să primească daune morale în sumă de 100.000 lei.
C de-al treilea motiv de apel vizează reducerea de către instanța de fond a cuantumului cheltuielilor de judecată, reprezentând taxă de timbru, ceea ce contravine disp. art. 274 alin. 2.pr.civ.
În drept, a invocat disp. art. 274, 282, 287, 288, 292, 294, 295, 296.pr.civ. art. 20, 49, 54 din Legea nr. 136/1995, art. 7, 19, 29, 42 alin. 1 lit. b, d, f, art. 45 din Ordinul nr. 3108/2004 emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
În dovedirea apelului, s-a folosit de proba cu înscrisuri: copii facturi fiscale, chitanțe și bonuri fiscale privind achiziționarea de medicamente (filele 6-11 dosar apel), raport medical, întocmit la data de 28.12.2006 de medic primar ortoped (fila 12), un alt raport medical întocmit la data de 06.10.2006, rețete eliberate de medicul de familie (fila 13), copie fișă de consultații medicale eliberate de același medic de familie (filele 26, 28, 33 - 35, 38 dosar apel), un bilet de ieșire din spital din 05.05.2006, eliberat de Spitalul Clinic de Urgență Militar Central Dr - Recuperare medicală (fila 31) și un alt bilet de ieșire din spital, din 15.01.2007, eliberat de același spital, secția oftalmologie (fila 32).
A mai depus o ofertă privind tarifele practicate de de recuperare M (fila 14) și copii cupoane de pensie (filele 27, 30 dosar apel).
Prin întâmpinare, intimata pârâtă Vienna Insurance Bas olicitat respingerea apelului, ca nefondat, întrucât hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.
Apelul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Contrar celor susținute prin motivele de apel, judecătorul fondului s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost investit, respectând, astfel, disp. art. 129 alin. 6.pr.civ.
Concret, reclamantul a solicitat, în calitate de terță persoană păgubită prin accident de vehicul, obligarea asiguratorului la plata de despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile cauzate de asigurat, în baza art. 54 alin. 1 raportat la art. 43, 49 și 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995. Cuantumul despăgubirilor solicitate de reclamant a fost de 100.000 lei, daune materiale și 100.000 lei, daune morale. Din suma pretinsă de reclamant, cu titlu de despăgubiri materiale, 5773 lei a fost acceptată de asigurator, anterior declanșării litigiului în instanță, iar diferența, până la concurența sumei de 100.000 lei, reprezintă despăgubiri determinate de necesitatea continuării tratamentului, până la încetarea stării de nevoie.
Instanța de fond, peste cuantumul sumei acceptate de asigurator, a acordat reclamantului suma de 620,38 lei, considerând că reclamantul a dovedit efectuarea de cheltuieli cu tratamentul post-traumatic doar în această limită (filele 31 - 33 vol. II dosar fond).
În adevăr, contrar celor susținute prin motivele de apel, nu există dovezi că, urmare faptei ilicite săvârșite de intervenientul forțat, reclamantul-persoană păgubită prin accident, s-ar afla într-o "stare de nevoie" care să determine acordarea de despăgubiri pentru continuarea tratamentului, pe durată nedeterminată.
Astfel, prin raportul de constatare medico-legală nr. 316/31.03.2006 (filele 66 - 67 dosar fond vol. II), s-a reținut că reclamantul, urmare accidentului rutier din 17.02.2006, a prezentat un politraumatism cu fractură ambe oase antebraț stâng și fractură - luxație stâng, reduse și imobilizate chirurgical, ce a necesitat 58 - 59 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, dacă nu survin complicații, timp în care se include și recuperarea fiziokinetoterapeutică.
Din nici un act medical depus la dosar nu a rezultat că au survenit complicații, ulterior întocmirii acestui raport sau că reclamantul a suferit o impotență funcțională sau disconfort permanent care să necesite tratament specific pentru următorii 30 de ani.
Dimpotrivă, ultima evaluare clinică efectuată de reclamant datează de la data de 28.12.2006 (fila 12 dosar apel), iar medicul specialist ortoped nu constată sechele post-traumatice, ci recomandă efectuarea, în acest scop, de examene viitoare, pe care reclamantul, în decurs de 3 (trei) ani, nu a considerat necesar a le efectua.
Este adevărat că, în dovedirea apelului, s-a depus și un act medical întocmit la data de 15.01.2007 (fila 32 dosar apel), însă acest bilet de ieșire din spital este eliberat de o secție de oftalmologie, iar afecțiunea de care se face vorbire este cataractă. Or, nu este nevoie de cunoștințe de specialitate pentru a stabili că nu poate exista legătură de cauzalitate între accidentul rutier în discuție și această afecțiune.
Mai mult decât atât, reclamantul a solicitat instanței repararea unui prejudiciu viitor, constând în costurile unui tratament de lungă durată viitor. Spre exemplu, a depus în dovedirea posibilității de evaluare a unui astfel de prejudiciu, o ofertă de la un sanatoriu balneoclimateric, cu tarifele practicate în anul 2008, fără a dovedi însă că, de la data producerii accidentului (februarie 2006) și până în prezent, ar fi beneficiat de astfel de servicii.
Instanța de apel apreciază, în acest context, că reclamantul nu solicită acoperirea unui prejudiciu viitor, care este cert, ci a unui prejudiciu eventual, care nu poate justifica acordarea de despăgubiri.
De altfel, reclamantul nu poate pretinde acoperirea unui prejudiciu viitor eventual, în condițiile în care este știut faptul că despăgubirile stabilite prin hotărâre definitivă pot fi majorate, dacă prejudiciul existent la data pronunțării hotărârii s-a agravat ca urmare a aceluiași fapt prejudiciabil. Condiția apariției unui nou prejudiciu poate consta în agravarea stării sănătății, condiție care, în cauză, nu s-a dovedit.
Cât privește criticile formulate cu privire la cuantumul daunelor morale acordate (20.000 lei, față de 100.000 lei pretinse), constată că și acestea sunt nefondate. Astfel, instanța de fond a apreciat în mod judicios că vătămarea corporală și imobilizarea reclamantului o perioadă de timp au fost de natură să cauzeze reclamantului suferințe fizice și a acordat despăgubiri pentru acest prejudiciu, un preț, al durerii - pretium doloris.
Însă reclamantul, solicitând despăgubiri într-un cuantum ridicat (100.000 RON) ar fi trebuit să dovedească, în raport cu modul său de viață, cauzarea unor prejudicii și de altă natură, eventual a unui prejudiciu de agrement, constând în pierderea posibilității, pentru o perioadă de timp, de îmbogățire spirituală, divertisment etc. Or, reclamantul nu a făcut astfel de dovezi și, în raport cu împrejurarea că acesta era pensionar, la data delictului, iar vătămările cauzate nu au avut caracter ireversibil, apreciază că daunele morale acordate de instanța de fond sunt suficiente pentru acoperirea prejudiciului moral.
În ce privește critica referitoare la nerespectarea, de către instanța de fond, a prevederilor art. 274 alin. 2.pr.civ. constată că și aceasta este neîntemeiată. Astfel, în mod judicios, s-a admis numai în parte cererea de obligare a părții adverse la plata de cheltuieli de judecată, respectiv numai a taxei judiciare de timbru aferentă sumei acordate reclamantului, cu titlu de despăgubiri.
Aceasta întrucât, potrivit art. 276.pr.civ. când pretențiile părții au fost încuviințate numai în parte, instanța apreciază în ce măsură partea adversă poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Față de considerentele ce preced, potrivit art. 296.pr.civ. va respinge prezentul apel, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTUVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamantul, domiciliat în Focșani,-,. 2, județul V, împotriva sentinței civile nr. 437/04.12.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă INSURANCE - SUCURSALA, cu sediul în Focșani,- A, județul V, INSURANCE B,-, -orp B, intimat intervenient, cu domiciliul în I,-, bloc 656,. B,. 17, județul I, ca nefondat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Aprilie 2009.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, |
Grefier, |
VV//6 ex/14.05.2009
Fond:
Președinte:Valentina VrabieJudecători:Valentina Vrabie, Rodica Dorin
