Spete pretentii comerciale. Decizia 252/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.252
Ședința publică de la 21 MAI 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE I -
JUDECĂTOR 1: Iulia Prelipcean
GREFIER - -
.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanta SC SRL, împotriva sentinței comerciale nr.14029/17.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC RESIDENTIAL SA.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns, apelanta, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar și intimata, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de apel.
Apărătorul apelantei solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe. Consideră că se află în ipoteza reglementată de art.297 alin.1 pr.civ. deoarece prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului. În mod eronat instanța de fond a admis excepția prematurității. Încheierea contractului de vânzare-cumpărare ulterior parcurgerii procedurii concilierii, nu a avut nici un moment semnificația unei tranzacții sau a unei manifestări de voință în sensul de renunțare la pretenții, câtă vreme ele nu se realizaseră. Apelanta avea dreptul la îndeplinirea exactă a obligației asumate de către intimată, iar în caz contrar avea dreptul la dezdăunare, respectiv ceea ce s-a solicitat prin concilierea directă cu intimata și prin introducerea prezentei acțiuni. Depune la dosar concluzii scrise.
Apărătorul intimatei solicită respingerea apelului, ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală. că trebuia realizată o nouă conciliere după încheierea contractului de vânzare-cumpărare. Prin încheierea contractului s-au reglementat toate aspectele cu privire la raporturile juridice dintre părți, acesta reprezentând o nouă manifestare de voință a părților. Intimata a cerut instanței acordarea unor despăgubiri, ceea ce nu s-a solicitat prin convocarea la conciliere. Arată că își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.14029/17.12.2008 pronunțată de Tribunalul București secția a vi-a comercială s-a respins ca prematur formulată acțiunea reclamantei SC SRL în contradictoriu cu pârâta SC Rezidențial SA.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că reclamanta solicită ca pârâta să fie obligată la plata sumei de 125.371,165 euro cu titlu de despăgubiri, precum și sistarea urgentă a plății restului de preț în sumă de 115.184,33 euro până la pronunțarea unei hotărâri definitive și irevocabile în cauză. Din cuprinsul convocării la conciliere și din procesul-verbal încheiat cu această ocazie, a reieșit că pretenția reclamantei la acel moment, 24.09.2007 era de încheiere a contractului de vânzare-cumpărare la un preț redus cu 50 % față de cel stabilit inițial și restituirea sumelor achitate în plus. Tribunalul a apreciat că încheierea contractului de vânzare-cumpărare ulterior acestei convocări la conciliere constituie o manifestare de voință din partea reclamantei de natură a determina partea cocontractantă de a considera încheiate divergențele între părți, astfel că reiterarea pretențiilor sale referitor la reducerea prețului ar fi trebuit să fie aduse la cunoștința părții.
SC SRL a declarat apel împotriva acestei sentințe, considerând-o nelegală și netemeinică, precum și că a fost pronunțată de o instanță necompetentă din punct de vedere material.
În motivarea apelului se susține că instanța de fond nu a ținut seama de precizarea acțiunii de la ultimul termen de judecată, precizare referitoare la cuantumul corect al pretențiilor reclamate și anume suma de 112.965 euro în echivalent lei, aceleași pretenții invocate și în concilierea directă care a avut loc între părți la data de 24.09.2007. Apelanta mai arată că temeiul de drept invocat este același - art.969, 970.civil și anume, nerespectarea clauzelor din antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat cu pârâta.
O altă critică invocată de apelantă se referă la necompetența instanței de fond care a pronunțat hotărârea, deoarece cauza are natură civilă și se impune a fi judecată de către o instanță civilă.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, cu motivarea că pretențiile reclamantei potrivit invitației la conciliere din data de 6.09.2007 sunt total diferite de cele solicitate în cadrul cererii de chemare în judecată, care au un alt temei juridic și altă finalitate. Referitor la competența materială a instanței de fond, intimata arată că prin decizia pronunțată de Tribunalul București în soluționarea recursului declarat împotriva sentinței Judecătoriei Sectorului 2 de declinare a cauzei, s-a reținut tocmai faptul că prezenta cauză are natură comercială, părțile fiind comercianți, iar vânzare-cumpărarea în scop de închiriere este faptă de comerț.
Analizând sentința atacată prin prisma criticilor aduse de apelantă și având în vedere probele dosarului, precum și prevederile legale aplicabile, Curtea constată că apelul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Referitor la motivul de apel prin care se critică pronunțarea sentinței de către o instanță necompetentă material, Curtea constată că aspectul competenței materiale a fost tranșat în mod irevocabil prin decizia Tribunalului București - Secția a vi-a Comercială prin care s-a respins recursul împotriva sentinței Judecătoriei Sectorului 2 de declinare a cauzei în favoarea instanței comerciale - Tribunalul București, astfel că reiterarea criticilor privind caracterul civil al litigiului în cadrul căii de atac a apelului nu pot fi primite.
Criticile aduse soluției de respingere a acțiunii ca fiind prematur formulată, fac referire la îndeplinirea obligației de parcurgere a procedurii de conciliere directă cu cealaltă parte la data de 24.09.2007, la cuantumul identic al sumei pretinse - 112.965 euro, precum și la temeiul legal al pretențiilor formulate, același atât în invitația la conciliere cât și în acțiunea promovată în instanță.
Într-adevăr, apelanta-reclamantă a adresat intimatei-pârâte o invitație la conciliere la data de 6.09.2007 prin care îi solicita acesteia încheierea contractului de vânzare-cumpărare având ca obiect un imobil cu privire la care părțile încheiaseră anterior un antecontract autentificat sub nr.988/28.04.2006, la prețul redus cu 50 % față de cel inițial, adică suma de 112.965 euro și plata sumei de 22.593 euro reprezentând diferența dintre suma plătită de apelantă și prețul redus al imobilului.
Prin acțiunea formulată în instanță s-a cerut obligarea pârâtei la plata sumei de 112.965 euro cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ca urmare a nerespectării clauzelor din antecontract și a încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1054/20.12.2007.
Dispozițiile prevăzute de art.7201proc.civ. reglementează procedura prin care, în cererile și procesele comerciale evaluabile în bani, reclamantul trebuie să încerce o prealabilă conciliere directă cu partea față de care are anumite pretenții. Scopul acestei proceduri este ca pârâtului să-i fie aduse la cunoștință pretențiile reclamantului și temeiul lor legal în eventualitatea că părțile ar putea ajunge la o înțelegere și s-ar evita un proces în justiție inutil.
În cauza de față, pretenția reclamantului și temeiul invocat în invitația la conciliere sunt altele decât cele din acțiunea introdusă în instanță.
Este evident că nu se poate pune semnul egal între "obligarea pârâtei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare" și "obligarea pârâtei la plata de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat", acestea fiind două temeiuri juridice diferite. Nu cuantumul identic al sumei pretinse are relevanță aici, ci ceea ce se solicită a se pronunța și temeiul juridic al solicitării.
În acord cu instanța de fond, Curtea constată că, de vreme ce consecutiv procesului-verbal de conciliere din data de 24.09.2007, părțile s-au înțeles și au încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr.2054/20.12.2007, în mod obligatoriu era necesară o nouă convocare la conciliere în care pârâtului să-i fie aduse la cunoștință noile pretenții și cauza lor juridică. de o logică evidentă faptul că apelanta-reclamantă a apreciat ca fiind rezolvat conflictul cu pârâtul prin încheierea contractului de vânzare cumpărare nr.1054/20.12.2007, pentru că altfel nu și-ar fi manifestat voința în sensul semnării contractului și ar fi formulat o cerere de chemare în judecată.
În concluzie, Curtea reține că prima instanță a reținut corect situația de fapt și a făcut o justă și corectă aplicare a dispozițiilor legale prevăzute de art.7201proc.civ. astfel că în conformitate cu art.296 proc.civ. apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta SC SRL cu sediul ales în B,-, sector 5, împotriva sentinței comerciale nr.14029/17.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC RESIDENTIAL SA cu sediul ales la și asociații în B, str. -. -, nr.23, sector 5, ca nefondat.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.05.2009.
Președinte, JUDECĂTOR 2: Aurică Avram
I - - -
Grefier,
Red.Jud. - 15.06.2009
Nr.ex.: 4
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Iulia PrelipceanJudecători:Iulia Prelipcean, Aurică Avram
