Spete pretentii comerciale. Decizia 253/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.253
Ședința publică de la 21 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE I -
JUDECĂTOR 1: Iulia Prelipcean
GREFIER - -
.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor formulate de apelanta - reclamantă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și de apelanta - pârâtă SC SA B, împotriva sentinței comerciale nr.809/15.01.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc la data de 14.05.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 21.05.2009, când în aceeași componență a decis următoarele:
CURTEA
Prin sentința comercială nr.809/15.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a vi-a Comercială s-a respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului. S-a admis în parte acțiunea așa cum a fost precizată și drept urmare, pârâta SC SA a fost obligată să achite reclamantei cu titlu de daune interese suma de 245.671 lei reprezentând penalități aferente ratelor scadente și neachitate, calculate pentru perioada 24.01.2003 - 8.04.2004, precum și 51.000 lei reprezentând penalități aferente obligației de realizare a investițiilor.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.4751/8.04.2004 pronunțată de Tribunalul București - Secția Comercială în dosarul nr.21486/2002, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului conform deciziei comerciale nr.2335/26.06.2008, s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.1070/7.07.1997 având ca obiect pachetul de acțiuni reprezentând 40% din capitalul social al SC de SA și pârâta aflată în culpă, a fost obligată la plata daunelor interese constând în dobânzi și penalități aferente ratelor scadente și neachitate. Prin acțiunea de față reclamanta AVAS a solicitat obligarea pârâtei la plata daunelor interese suplimentare care nu au fost acoperite prin hotărârile judecătorești anterioare, respectiv 2.456.718,80 lei reprezentând cuantumul penalităților de întârziere calculate prin aplicarea procentului de 0,2% /zi de întârziere corespunzător ratelor scadente și neachitate din perioada 24.01.2003 - 8.04.2004 conform art.5.4 din contract; 51.000 lei reprezentând penalități pentru neîndeplinirea obligației de realizare a investițiilor prevăzute în art.7.5.1. din contract, calculate ca fiind 30 % din valoarea neinvestită la fiecare din datele scadente prevăzute din anexa 1 la contract; dividendele încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului, precum și alte prejudicii cauzate de pârâtă în perioada de valabilitate a contractului, ce urmau a fi determinate pe baza unei expertize judiciare efectuate în cauză. Având în vedere natura pretențiilor reclamantei și dispozițiile art.21 din OG.nr.25/2002 care califică drept daune interese pentru prejudiciile suferite prin rezoluțiunea contractelor de privatizare, s-a constatat că termenul general de prescripție de 3 ani curge de la data rezoluțiunii contractului de privatizare, astfel că s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, ca neîntemeiată. În ceea ce privește penalitățile de întârziere aferente ratelor scadente, s-a subliniat că art.21 (11) din OG nr.25/2002 conferă reclamantei dreptul de a primi aceste sume cu titlu de daune interese, cuantumul acestora se determină potrivit clauzei penale din art.4 lit.b alin.5 din contractul de vânzare-cumpărare și are o valoare de 245.671,80 lei. Pentru neîndeplinirea obligației de realizare a investițiilor prevăzută la art.7.5 din contract, completat cu Anexa 1, părțile au prevăzut plata unor penalități egale cu 30 % pe an din suma neinvestită până la datele indicate care se transformă în daune interese cuvenite în temeiul art.21 (11) din OG nr.25/2002, iar cuantumul acestor daune este de 51.000 lei, sumă necontestată de pârâtă. În ceea ce privește dividendele ce ar fi fost încasate de cumpărător pe perioada valabilității contractului, tribunalul a constatat că nu poate fi vorba decât de cele cuvenite după anul 1999 și care nu au fost încasate, cele anterioare formând obiectul altui dosar soluționat irevocabil de către instanțele de judecată. Tribunalul a mai reținut că reclamanta nu a depus nici un alt înscris care să ilustreze posibila existență a altor daune pricinuite în perioada de valabilitate a contractului și nici nu și-a îndeplinit obligația de a indica valoarea daunelor solicitate în temeiul art.21din OG nr.25/2002, de asemenea nu a precizat nici criteriile avute în vedere pentru determinarea pe calea unei expertize contabile a altor daune, apreciindu-se că reclamanta nu a demonstrat utilitatea efectuării unei expertize contabile în cauză, astfel că aceste capăt de cerere a fost respins ca neîntemeiat.
SC SA și AVAS au declarat apel împotriva acestei hotărâri.
Apelanta SC SA a solicitat schimbarea sentinței în sensul admiterii excepției prematurității cererii de chemare în judecată, față de nerespectarea dispozițiilor art.7201proc.civ.
În motivarea apelului s-a invocat că în mod greșit a fost soluționată de către prima instanță excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru penalitățile aferente obligației de efectuare a investițiilor. Se susține că dreptul la acțiune privind plata penalităților datorate conform art.7.5.1 din Contract nu este condiționat de rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, ci el se naște la data limită prevăzută în fiecare an pentru realizarea angajamentului investițional asumat și față de data formulării acțiunii, acest capăt de cerere este prescris.
Apelanta AVAS a solicitat schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul rejudecării cauzei în ceea ce privește prejudiciile ce vor fi stabilite în urma efectuării expertizei contabile potrivit art.21 alin.3 din OG. Nr.25/2002.
Se arată în motivarea apelului că instanța de fond a ignorat dispozițiile art.21 alin.3 din OG.nr.25/2002, respectiv dreptul recunoscut de norma specială pentru determinarea prejudiciilor care pot fi solicitate în cadrul unei expertize contabile.
Prin întâmpinarea formulată față de apelul declarat de apelanta SC SA, intimata AVAS a solicitat respingerea apelului, cu motivarea că s-a efectuat procedura prealabilă a concilierii directe potrivit adresei din data de nr.GC/43884/01.11.2005 și procesului-verbal din data de 9.12.2005. Cu privire la excepția prescripției extinctive, se arată că penalitățile au fost cerute cu titlu de daune interese ca urmare a rezoluțiunii contractului și în temeiul art.21 din OG.nr.25/2002, ceea ce înseamnă că termenul de prescripție curge de la data rezoluțiunii, termen ce a fost respectat și în mod corect a fost respinsă excepția de către instanța de fond.
Analizând sentința atacată prin prisma criticilor aduse de cele două apelante și având în vedere probele dosarului, precum și prevederile legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
Apelul declarat de SC SA critică sentința pentru două aspecte: pronunțarea de către instanță pe fondul cauzei deși nu au fost respectate prevederile art.7201proc.civ. și soluția de respingere a excepției prescripției dreptului la acțiune al reclamantei cu privire la penalitățile aferente obligației de realizare a investițiilor.
Prima critică este nefondată și va fi respinsă. Reclamanta vas a efectuat anterior promovării acțiunii în instanță procedura prealabilă a concilierii directe cu pârâta, în acest sens a trimis o invitație pârâtei la data de 1.11.2005cu adresa nr.GC - și apoi s-a încheiat procesul-verbal de conciliere în data de 9.12.2005.
În ceea ce privește critica adusă modului de soluționare a excepției prescripției extinctive, Curtea constată următoarele:
Excepția prescripției dreptului material la acțiune a fost invocată din oficiu de către instanța de fond și a fost soluționată prin respingere, făcându-se referire în mod global la daunele-interese solicitate ca urmare a rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni (penalități aferente ratelor scadente, dividende, alte daune)și fără a se mai analiza în concret momentul de când devine scadentă fiecare obligație.
Astfel, reclamanta a pretins de la pârâta plata penalităților de întârziere pentru neîndeplinirea de către aceasta a obligației contractuale de efectuare a investițiilor. Potrivit clauzei penale înscrisă în contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni la art.7.5, "Cumpărătorul se obligă ca în cazul neefectuării programului de investiții prevăzut în Anexa 1, să plătească vânzătorului o penalitate egală cu 30% pe an, din suma neinvestită până la fiecare din datele prevăzute pentru realizarea investiției". În anexa 1 la contract părțile au convenit cuantumul investițiilor pentru fiecare an din perioada 1997 - 2001 (23 ). Așadar, reclamanta AVAS este îndreptățită să pretindă de la pârâta-cumpărătoare plata acestor penalităților de întârziere în temeiul contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni. Reclamanta AVAS nu se poate legitima în calitate de titulară a dreptului la plata penalităților aferente obligației de realizare a investițiilor decât în baza clauzei penale înscrise în contract la art.7.5.
Reclamanta AVAS era îndreptățită în temeiul acestei clauze să solicite penalitățile de întârziere în perioada derulării contractul de vânzare cumpărare, pentru că dreptul la acțiune se naște la data scadentă prevăzută în anexa 1 pentru fiecare an investițional. Nu desființarea contractului sau dispozițiile OG.nr.25/2002 o legitimează pe reclamantă să ceară aceste penalități al căror temei se află în contract. În ipoteza în care nu s-ar fi dispus rezoluțiunea contractului, AVAS nu ar fi putut solicita penalitățile? Desigur că ar fi putut să le pretindă în condițiile respectării termenului de prescripție.
Termenul de prescripție este cel general de trei ani și având în vedere data formulării prezentei acțiuni (27.03.2006), dreptul la acțiune pentru plata penalităților aferente neîndeplinirii obligației de efectuare a investițiilor pentru întreaga perioadă 1997 - 2001 este stins prin împlinirea prescripției extinctive.
Având în vedere toate considerentele de mai sus, Curtea urmează ca în conformitate cu dispozițiile art.296 prociv. să admită apelul formulat de SC SA și să schimbe sentința atacată în sensul că va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune și va respinge cererea reclamantei vas de obligare a pârâtei la plata penalităților de întârziere aferente obligației de realizare a investițiilor, ca fiind prescrisă.
În ceea ce privește apelul formulat de apelanta AVAS prin care se critică sentința instanței de fond exclusiv pe aspectul respingerii capătului de cerere având ca obiect plata daunelor-interese ce urmau a fi determinate printr-o expertiză contabilă, Curtea reține că cererea se întemeiază pe dispozițiile art.21 alin.3 din OG.nr.25/2002 potrivit cu care, stabilirea prejudiciilor și a întinderii daunelor-interese se va face, la solicitarea AVAS, pe baza unei expertize judiciare.
Critica este nefondată.
Desigur că în baza textului legal evocat mai sus, se poate dispune realizarea unui raport de expertiză care să stabilească cuantumul și întinderea daunelor-interese provocate celui care le solicită, însă acesta trebuie să indice în ce anume constă prejudiciul, care este cauza și temeiul acestor daune, sau măcar câteva elemente care să contureze paguba pricinuită. În acord cu prima instanță, Curtea constată că apelanta AVAS nu a putut preciza vreo cauză posibil generatoare de pagube (obligație nerespectată sau alte evenimente din perioada derulării contractului), astfel că în mod justificat a fost respinsă cererea de efectuare a expertizei a cărei utilitate nu a fost demonstrată. De altfel, nici în fața instanței de apel nu au fost aduse lămuriri suplimentare și nici alte înscrisuri noi care să releve un posibil prejudiciu nu au fost administrate. Prin urmare, în acest context proba cu expertiza contabilă este neconcludentă și apelul declarat de apelanta AVAS va fi respins, ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de către apelanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului cu sediul ales în B,--11, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.809 din 15.01.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, ca nefondat.
Admite apelul declarat de către apelanta SC SA cu sediul în B,-, sector 3 și cu sediul ales la administratorul societății -, în B, șos. - -, nr.448, -.6,.26, sector 3, împotriva sentinței comerciale nr.809/15.01.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Schimbă în parte sentința atacată, în sensul că:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune având ca obiect plata penalităților aferente obligației de realizare a investițiilor.
Respinge cererea de obligare a pârâtei la plata penalităților de întârziere aferente obligației de realizare a investițiilor, ca fiind prescrisă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.05.2009.
Președinte, JUDECĂTOR 2: Mioara Badea
- - -
Grefier,
- -
Red.Jud. - 16.06.2009
Nr.ex.: 5
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Iulia PrelipceanJudecători:Iulia Prelipcean, Mioara Badea
