Spete pretentii comerciale. Decizia 254/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 254A
Ședința publică de la 20 noiembrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Carmen Georgeta Negrilă
JUDECĂTOR 2: Andreia Liana Constanda
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelanta - pârâtă SC SRL împotriva sentinței civile nr. 960/04.06.2008, pronunțată de Tribunalul București, Secția a III- Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant PLUS și intimatul - pârât OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanta - pârâtă SC SRL prin avocat, care depune în ședință publică împuternicirea avocațială încheiată în baza contractului de asistență juridică nr. 54/14.11.2008 și delegația de substituire a domnului avocat, intimatul - reclamant PLUS, prin consilier juridic, care depune în ședință publică delegația nr. 5083/17.11.2008, lipsind intimatul - pârât OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că la data de 18.11.2008 apelanta - pârâtă SC SRL a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 39 lei, respectiv chitanța nr. - și timbrul judiciar de 0,3 lei. De asemenea, se învederează instanței că apelanta - pârâtă SC SRL nu a depus un exemplar al motivelor de apel și a actelor anexate acesteia, pentru a fi comunicate intimatului - pârât OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI, deși a fost citată cu această mențiune. La data de 13.11.2008 intimatul - reclamant PLUS, a depus întâmpinare în 3 exemplare, care nu a fost comunicată.
Se procedează la comunicarea întâmpinării formulată de intimatul - reclamant PLUS către reprezentantul apelantei - pârâtă SC SRL.
Reprezentantul apelantei - pârâtă SC SRL depune un exemplar al motivelor de apel și a actelor anexate acesteia, pentru a fi comunicate intimatului - pârât OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI.
Curtea invocă din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului - pârât OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI, dat fiind obiectul cererii de chemare în judecată ce vizează decăderea apelantei - pârâte SC SRL din drepturile conferite de marca combinată nr. 35151 pentru toate produsele din clasa 33, caz în care nu se circumscrie dispozițiilor Legii nr. 84/1998, în care OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI trebuie să participe în cauză.
Reprezentanții apelantei - pârâte SC SRL și al intimatului - reclamant PLUS arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatului - pârât OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI invocată din oficiu la acest termen de judecată.
Curtea urmează a se pronunța odată cu fondul asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatului - pârât OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI invocată din oficiu la acest termen de judecată și apreciază că nu se mai impune comunicarea motivelor de apel către această parte, procedând la restituirea acestora către reprezentantul apelantei - pârâte SC SRL.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, acordă cuvântul pe cererea de apel.
Reprezentantul apelantei - pârâte SC SRL solicită admiterea apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 960/04.06.2008, pronunțată de Tribunalul București, Secția a III- Civilă, schimbarea în totalitate a hotărârii atacate și rejudecând cauza pe fond, respingerea acțiunii reclamantei ca inadmisibilă. Continuând, arată că instanța de fond a interpretat greșit situația de fapt, întrucât obiectul cererii de chemare în judecată este decăderea apelantei - pârâte SC SRL din drepturile conferite de marca combinată nr. 35151 "" pentru toate produsele din clasa 33, iar potrivit dispozițiilor Legii nr. 84/1998 a produs suficiente probe de folosire a acestei mărci pe teritoriul României. Instanța de fond a considerat că orașul S M nu este suficient pentru a face dovada folosirii mărcii pe teritoriul României. Totodată, arată că SC SRL a produs și comercializat produsele marca. Cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatului - reclamant PLUS solicită respingerea apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 960/04.06.2008, pronunțată de Tribunalul București, Secția a III- Civilă, ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Continuând, arată că probele depuse de apelanta - pârâtă SC SRL în apărarea sa sunt nerelevante sub aspectul folosirii mărcii, în condițiile legale, pentru produsele din clasa 33 protejate de marcă. Totodată, arată că apelanta - pârâtă a depus un set de 16 facturi emise în perioada 1998 - 2008, în faza de apel fiind depuse 4 facturi noi din anul 2008, ulterioare datei introducerii cererii de decădere. De asemenea, susține că facturile depuse sunt ilizibile și u includ produsul, care face obiectul acestei cereri. Concluzionând, arată că marca nr. 35151 - nu a fost folosită pe întreg teritoriul României pe o perioadă neîntreruptă de 5 ani prevăzută de lege. Fără cheltuieli de judecată. depune concluzii scrise.
Reprezentantul apelantei - pârâte SC SRL depune cerere prin care solicită comunicarea deciziei la sediul Cabinetului de avocat " " în S M,-, județul S
Curtea reține în pronunțare cererea de apel formulată de apelanta - pârâtă SC SRL împotriva sentinței civile nr. 960/04.06.2008, pronunțată de Tribunalul București, Secția a III- Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant PLUS și intimatul - pârât OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 960/4.06.2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul București - Secția a III -a Civilă a admis cererea reclamantei PLUS în contradictoriu cu pârâții SRL și OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI și, în consecință, a dispus decăderea parțială a pârâtei din drepturile conferite de marca nr. 35151 pentru produsele din clasa 33, pe teritoriul României și înscrierea decăderii de către în și publicarea în - Secțiunea Mărci.
În considerentele sentinței, s-a reținut că interesul reclamantei în formularea prezentei cereri de decădere este justificat de intenția sa de protejare în România a mărcii sale internaționale înregistrate la cu nr. - -, pentru produse din clasa 33, în condițiile în care i-a refuzat înregistrarea mărcii în România, în temeiul art. 6 lit. c din Legea nr. 84/1998, în considerarea mărcii anterioare a pârâtei, cu aceeași denumire și pentru aceeași clasă de produse.
În ceea ce privește fondul, s-a reținut că pârâta nu a reușit să facă dovada folosirii mărcii sale cu element figurativ, a cărei sarcină îi aparținea, potrivit art. 47 din lege, întrucât etichetele prezentate nu sunt concludente pe acest aspect: elementele grafice sunt total diferite de elementul figurativ din compunerea mărcii pârâtei, astfel încât nu se poate reține că ar viza marca, chiar acceptându-se unele modificări.
În ceea ce privește facturile depuse pentru perioada 1998 - 2008, Tribunalul a reținut că s-au depus una sau două, de mică valoare, corespunzătoare fiecărui an din perioada menționată, astfel încât nu sunt de natură să demonstreze o folosire serioasă, efectivă a mărcii, în forma în care aceasta s-a înregistrat, după cum rezultă din interpretarea dispozițiilor Legii nr. 84/1998 și ale regulamentului de aplicare a acesteia.
Pe de altă parte, nu se poate reține că marca a fost efectiv folosită pe teritoriul României, având în vedere că din facturile depuse de pârâtă rezultă că s-au vândut băuturi alcoolice sub denumirea la S M, însă doar acest oraș nu reprezintă o parte însemnată din teritoriul României, a conchis Tribunalul.
Împotriva sentinței menționate, a declarat apel pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel, s-a susținut că instanța de fond a interpretat în mod greșit sintagma "pe teritoriul României" din art. 45 al Legii nr. 84/1998, în sensul că s-a referi la întregul teritoriu al țării.
Chiar și în aceste condiții, apelanta a comercializat efectiv băuturi alcoolice sub marca în toată România în perioada 1998 - 2008, dar a depus la dosar câteva facturi, doar spre exemplificare; dacă se considera necesar și se punea în vedere pârâtei, s-ar fi putut depune toate facturile emise în perioada 1998 - 2008, în număr de câteva mii.
În acest sens, înțelege să depună în faza apelului facturi fiscale emise către societăți comerciale din C, B, A și
Au fost atașate aceste facturi, emise în perioada februarie - mai 2008, precum și următoarele acte: adresa nr. 812/3.07.2008 emisă de către Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor; nomenclatorul produselor alcoolice spirtoase; adresa Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală S M; adresa Autorității de Sănătate Publică a județului S M și cea a Direcției Județene pentru accize și operațiuni vamale S M; raportul de încercări efectuat de Centrul Național pentru încercarea și expertizarea produselor; specificații tehnice ale produselor spirtoase marca.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a probelor administrate, luând în considerare și efectul devolutiv al căii de atac exercitate, Curtea apreciază că apelul este fondat.
Conform art. 45 alin. 1 lit. a din Legea nr. 84/1998, pretins drept temei al cererii de chemare în judecată, "Orice persoană interesată poate solicita. oricând în cursul duratei de protecție a mărcii, decăderea titularului din drepturile conferite de marcă, dacă. fără motive justificate, marca nu a făcut obiectul unei folosiri efective pe teritoriul României într-o perioadă neîntreruptă de 5 ani pentru produsele sau serviciile pentru care aceasta a fost înregistrată".
Prima instanță a apreciat că nu sunt întrunite cerințele folosinței efective la care se referă norma, în condițiile în care comercializarea dovedită pentru băuturi alcoolice s-a realizat sub un alt semn decât cel protejat prin înregistrare și, oricum, a fost de mică amploare și nu într-o parte însemnată a teritoriului României.
Aceste considerente nu sunt întemeiate.
Art. 46 din lege prevede că "Este asimilată folosirii efective a mărcii. folosirea mărcii sub o formă care diferă de cea înregistrată prin anumite elemente ce nu alterează caracterul distinctiv" (alin. 1 lit. b).
Această normă reprezentând reglementarea unor cazuri de excepție de la regula folosirii efective prevăzută de art. 45, anunțate de acel text prin sintagma "fără motive justificate", înseamnă per a contrario că folosirea mărcii se realizează, în principiu, sub forma în care a fost înregistrată, dar este acceptabilă și o formă modificată, cu condiția de a nu fi fost alterat caracterul distinctiv.
În cauză, trebuie apreciat în concret dacă forma semnului sub care au fost fabricate ori comercializate produsele din clasa 33 (băuturi alcoolice) pentru care marca a fost înregistrată, diferită de cea protejată prin înregistrare, poate fundamenta o asimilare a folosinței efective a mărcii.
Marca înregistrată a pârâtei are în compunere denumirea, scrisă cu majuscule și plasată central, mai multe elemente figurative, precum și elementul verbal "lichior de piersici".
Curtea consideră că denumirea reprezintă elementul dominant în cadrul mărcii combinate - cel care, comun fiind semnelor în litigiu, justifică interesul reclamantei în formularea cererii - și în raport cu care, din acest motiv, se apreciază caracterul distinctiv al mărcii înregistrate.
Dat fiind acest fapt, este suficientă, pentru împiedicarea producerii efectelor decăderii din dreptul la marcă, dovada de către titular a folosirii cel puțin a elementului dominant al mărcii.
Astfel, se constată că pârâta a fabricat și comercializat, în perioada de după înregistrarea mărcii în anul 1998, până în prezent, băuturi alcoolice identificate prin semnul, ce reprezintă elementul dominant al mărcii, fapt care nu a fost contestat în cauză, infirmându-se doar producerea de efecte juridice ale acestei activități, respectiv ca o folosire efectivă.
Faptul unei asemenea comercializări rezultă din facturile fiscale depuse la dosarul de fond (file 37 - 51) și etichetele la care s-a referit și prima instanță (fila 36), fără a avea, însă, relevanță că elementele grafice sunt diferite de cele pentru care marca a fost înregistrată.
Dintre înscrisurile depuse în dosarul de apel, este relevantă pe acest aspect adresa emisă de către Autoritatea Națională a Vămilor (fila 11), care atestă că societatea pârâtă are o activitate constantă în producerea băuturilor alcoolice comercializate sub semnul, o împrejurare similară fiind menționată și în adresele Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală SM( fila 14), cu referire la băuturile alcoolice efectiv fabricate, reprezentate de băuturi spirtoase și lichioruri, respectiv a Autorității Naționale a Protecției Consumatorilor (fila 16).
Nu pot fi luate în considerare facturile fiscale depuse în faza apelului ca mijloace de probă pe aspectul folosirii mărcii (file 17 - 20), pentru motivele corect relevate de către intimata - reclamantă în întâmpinare, respectiv că niciuna dintre acestea nu menționează semnul, în plus, toate sunt emise ulterior formulării cererii în decădere - 13.02.2008.
Din moment ce art. 46 alin. 1 lit. b derogă de la art. 45 numai în privința condiției ca folosința să privească semnul astfel cum a fost înregistrat, celelalte condiții ale folosinței efective presupuse de art. 45 rămân valabile în acest caz și trebuie dovedite ca atare de către titularul mărcii, căruia îi revine sarcina probei în cauză, conform art. 47 din lege.
Astfel, titularul trebuie să dovedească faptul că folosirea a fost una reală, neechivocă, publică și serioasă, dintre acestea, doar caracterul neechivoc și cel serios au fost infirmate prin considerentele primei instanțe.
După cum s-a arătat, pârâta comercializează produsele proprii sub semnul, care reprezintă elementul dominant din cadrul mărcii combinate, fapt care, pe lângă consecința asimilării unei asemenea folosiri cu una efectivă, realizată pentru însăși marca înregistrată, conform art. 46 alin. 1 lit. b, echivalează și cu o folosire neechivocă, respectiv cu titlu de marcă, și nu cu titlu de nume comercial sau emblemă, elementul neavând nicio legătură cu vreuna dintre acestea.
Cât privește continuitatea și amploarea folosinței, prima instanță a apreciat că actele comerciale ale pârâtei, de mică valoare și pe un spațiu geografic restrâns, respectiv numai în S M, nu echivalează cu o utilizare serioasă a mărcii. Intimata - reclamantă a adăugat, prin întâmpinare, că cifrele de vânzări pentru o perioadă de 10 ani, rezultate din facturile depuse la dosar, demonstrează cel mult o folosire simbolică a mărcii, limitată aproape în exclusivitate la județul sau doar orașul S M, ceea ce exclude o folosire efectivă a mărcii, în sensul legii române și al Directivei 89/104/ din 21.12.1988.
Este de precizat, în primul rând, că apelanta - pârâtă a menționat în motivele de apel că facturile depuse la dosar sunt cu titlu exemplificativ, în niciun caz nu epuizează activitatea sa comercială în legătură cu produsele pe care marca este destinată a se aplica.
Această susținere a fost confirmată prin înscrisurile depuse în faza apelului, emanând de la anterior menționatele autorități publice locale ale județului SMs au municipiului S M, prin care s-a arătat că pârâta desfășoară o activitate comercială constantă de fabricare a băuturilor alcoolice sub semnul, urmând a fi reținută ca atare de către această instanță.
Nu este necesar a se fi depus la dosar și alte facturi ce atestă comercializarea (numărul total pentru perioada 1998 - 2008 fiind estimat de pârâtă la câteva mii), deoarece este suficientă depunerea selectivă, dar de o manieră relevantă, de înscrisuri pe aspectul folosinței, cu atât mai mult cu cât faptul pretins a se dovedi prin acestea este confirmat și de alte mijloace de probă administrate în cauză.
Chiar dacă, și în aceste condiții, activitatea comercială a pârâtei asupra produselor marcate nu ar putea fi calificată altfel decât de mică amploare, este de precizat că, în jurisprudența CJCE, pe lângă cerința folosirii efective de a nu fi simbolică, la care a făcut referire intimata, se arată că nu este posibil a se determina a priori, de o manieră abstractă, ce reper cantitativ ar trebui reținut în stabilirea caracterului efectiv al folosinței, așadar, nu se poate fixa un prag minimal, care l-ar împiedica pe judecătorul cauzei să aprecieze ansamblul circumstanțelor litigiului.
S-a apreciat, în același timp, că, în raport de circumstanțele particulare ale speței, o utilizare poate fi considerată efectivă, chiar dacă nu este cantitativ importantă, o folosință chiar minimă ar putea fi calificată ca efectivă, cu condiția de a fi justificată, în sectorul economic relevant, de scopul menținerii sau creării unei părți de piață pentru produsele sau serviciile protejate de marcă (toate argumentele redate provin din hotărârea pronunțată de C la 27.01.2004 în cauza La., C - 259/02, care a avut ca obiect o întrebare prejudicială a unei instanțe naționale adresată CJCE pentru interpretarea art. 10 pgf. 1 și 12 pgf. 1 din Prima Directivă 89/104/, în esență, de a se determina criteriile de stabilire a nivelului folosinței suficiente pentru a fi calificată drept efectivă; hotărârea preia, în M parte, considerentele binecunoscutei hotărâri din cauza Ansul, C 40-01, hotărâre din 11.03.2003).
Așadar, pe baza criteriilor stabilite de către CJCE, criteriul cantitativ nu este relevant în abstract, trebuind a se evalua circumstanțele particulare ale speței.
Se constată, în cauză, că societatea pârâtă desfășoară o activitate constantă de fabricare și comercializare de băuturi alcoolice, inclusiv sub semnul, produsele sale fiind asociate cu acest semn, ceea ce înseamnă că marca își exercită funcția specifică, de garantare și de identificare a originii produselor de către publicul consumator, diferențiindu-le de produsele altor comercianți; este, astfel, îndeplinită cerința amintită, aceea ca scopul utilizării să fie cel al menținerii sau creării unei părți de piață pentru produsele sau serviciile protejate de marcă.
Este real, astfel cum s-a arătat în considerentele primei instanțe și în întâmpinarea intimatei - reclamante, că s-a dovedit efectuarea de operațiuni comerciale numai pentru zona S M, prin facturile fiscale depuse în dosarul de fond și adresele emise de autoritățile publice locale, depuse în dosarul de apel, fiind înlăturate ca nerelevante facturile emise către societăți comerciale din alte zone ale țării, pentru motivele deja arătate (de altfel, nu există niciun indiciu al apartenenței societăților la acele zone geografice).
Cu toate acestea, efectuarea de acte comerciale asupra produselor marcate doar pe o zonă geografică restrânsă nu este în sine incompatibilă cu o folosire efectivă a mărcii, tot prin prisma considerentelor desprinse din jurisprudența CJCE: în aceleași cauze amintite anterior, s-a arătat că utilizarea mărcii în acte comerciale efectuate cu un singur client, importator al produselor pentru care marca este înregistrată, poate reprezenta dovada unei folosințe efective, dacă este aptă a demonstra că operațiunile respective au o reală justificare comercială pentru titularul mărcii.
Cât timp s-a dovedit în cauză exercitarea de către marca pârâtei a funcțiilor specifice, este lipsită de importanță întinderea utilizării, din punct de vedere atât cantitativ, cât și geografic.
Cât privește continuitatea utilizării, în condițiile în care s-a dovedit o folosire efectivă a mărcii, și nu simple acte sporadice, puțin importante, este nerelevant dacă utilizarea are loc în mod continuu sau intermitent (evetualele întreruperi în activitatea comercială ar putea afecta, cel mult, termenul de 5 ani prevăzut de art. 45 din Legea nr. 84/1998, care, însă, nu a fost contestat în cauză ca fiind respectat).
Față de considerentele expuse, Curtea constată că, în mod greșit, prima instanță a apreciat că nu s-a dovedit folosirea efectivă a mărcii, cu consecința decăderii pârâtei din drepturile asupra mărcii nr. 35151.
Drept urmare, apelul este fondat și va fi admis ca atare, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, cu consecința schimbării în tot a sentinței și a respingerii cererii ca neîntemeiată.
Conform art. 274 Cod procedură civilă va obliga pe intimată la 1004,15 lei cheltuieli de judecată către apelantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelanta - pârâtă SC SRL cu sediul în comuna, sat,-, jud. S M, și cu sediul ales pentru comunicarea hotărârii la cabinetul de avocatură, în S M,-, jud. S M, împotriva sentinței civile nr. 960/04.06.2008, pronunțată de Tribunalul București, Secția a III- Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant PLUS cu domiciliul ales la cabinet, B,-, sector 1, și intimatul - pârât OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI, cu sediul în B,-, sector 3.
Schimbă în tot sentința, în sensul că:
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta PLUS, împotriva pârâtei SC SRL.
Obligă intimatul - reclamant PLUS la 1004,15 lei cheltuieli de judecată apelantei.
Cu drept de recurs, în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.11.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
RED:
:
Ex: 6
Jud. fond - Secția a III-a Civilă
C
Președinte:Carmen Georgeta NegrilăJudecători:Carmen Georgeta Negrilă, Andreia Liana Constanda
