Spete pretentii comerciale. Decizia 26/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 26
Ședința Publică de la 21.01.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristina Scheaua
JUDECĂTOR 2: Alina Sekely Popa
GREFIER - - -
.
Pe rol fiind, pronunțarea cererilor de apel, formulate de apelanta reclamantă și apelanta pârâtă SC ROMANIA SA, împotriva sentinței comerciale nr.6573 din 14.05.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 14.01.2008, fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, ce constituie parte integrantă din prezenta decizie când Curtea, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 21.01.2008.
CURTEA:
Asupra apelului de față, deliberând, constată:
Prin sentința comercială nr. 6573/ 14.05.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta și a fost obligată pârâta ROMÂNIA la plata sumei de 36.000 Euro (în lei la cursul din ziua plății), precum și la plata sumei de 10.768 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a arătat că reclamanta a chemat în judecată pe pârâta ROMÂNIA la data de 29.11.2006 prin cererea înregistrată cu nr- pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială și a solicitat ca pârâta să fie obligată la plata sumei de 458.125 lei reprezentând despăgubiri ca urmare a folosirii fără drept a terenului situat în B,-, sector 6, în perioada 16.02.2005 și până în prezent, precum și la plata cheltuielilor de judecată. Cererea a fost motivată în sensul că la data de 16.02.2001, între și, în calitate de proprietari, pe de o parte, și România, în calitate de chiriaș, pe de altă parte, s-a încheiat contractul de închiriere nr. 2053/16.02.2001 având ca obiect dreptul de folosință asupra terenului din B,-, sector 6, pe o perioadă de 4 ani, pentru o chirie lunară în cuantum de 4.000 pe lună. Ulterior, reclamanții au divorțat, revenind la numele purtat anterior, de, iar la data de 15.04. 2002, între aceasta și s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 315/15.04.2002 de, contract prin care a vândut cota acestuia de din terenul sus-menționat. Ca urmare a expirării termenului contractual prevăzut pentru închiriere la data de 16.02.2005, reclamanta a demarat procedura de negociere cu România, în vederea încheierii unui nou contract de închiriere, dar nu s-a ajuns la un punct de vedere comun cu privire la cuantumul chiriei, motiv pentru care, prin Notificarea nr. 1657/04.10.2006, s-a solicitat pârâtei evacuarea și eliberarea trenului de orice instalație. S-a susținut că pârâta nu a eliberat terenul pe care l-a folosit fără nici un titlu începând cu data de 16.02.2005, în drept invocându-se dispozițiile art. 480.civ. art. 998 și urm.civ. și art. 274.pr.civ.
S-a mai arătat că la data de 21.12.2006, pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prematurității introducerii cererii de chemare în judecată, motivat de faptul că, prin notificarea trimisă sub nr. 1858/17.10.2006, a fost convocată la conciliere cu privire la suma de 70.000 Euro, reprezentând daune, însă prin cererea de chemare în judecată, reclamanta și-a schimbat cuantumul pretențiilor, solicitând suma de 458.125 lei, respectiv contravaloarea a 134.000 Euro. Excepția prematurității formulării acțiunii a fost respinsă prin încheierea de ședință din data de 05.02.2007.
Din analiza probatoriului cu înscrisuri și interogatorii administrat în cauză, instanța a reținut că între și, în calitate de proprietari, și Mobil, actualmente România, în calitate de chiriaș, s-a încheiat la data de 16.02.2001, contractul de închiriere nr. 2053 având ca obiect închirierea pe o perioadă de 4 ani, a terenului situat în B,-, sector 6, cu posibilitatea prelungirii locațiunii prin acordul părților, în condițiile ce urmau a fi negociate la acel moment. La aceeași dată s-a încheiat și procesul-verbal de recepție a spațiului la semnare contractului. S-a mai arătat că, în urma divorțului, prin sentința civilă nr. 9689/15.11.2001, pronunțată de Judecătoria Sector 4 B, a revenit la numele purtat anterior căsătoriei, iar prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 315/15.04.2002, reclamanta a devenit unica proprietară a imobilului ce face obiectul contractului de închiriere.
Au fost redate clauzele contractului de închiriere, respectiv art. 5.1 din contract, prin care părțile au stabilit chiria la 4.000 lunar, în echivalent lei la cursul R din ultima zi bancară anterioară plății, întârzierea cu mai mult de 30 de zile având ca efect rezilierea de drept a contractului, cu obligația eliberării terenului în termen de 30 de zile. S-a precizat că, potrivit cap. VII, la încetarea locațiunii, chiriașul urma să predea terenul liber de orice instalații, terenul reintrând în folosința proprietarului prin încheierea unui proces-verbal de predare-primire, chiriașul notificând în scris proprietarului data eliberării cu cel puțin 30 de zile înainte, chiria fiind datorată până în ziua preluării terenului în condițiile arătate.
S-a mai reținut că la data de 16.02.2005, contractul de închiriere a expirat prin împlinirea termenului în condițiile art. 1436.civ. Însă societatea pârâtă a efectuat plăți către reclamantă astfel: prin nr. 11293/10.02.2005 suma de 2.285,71, pentru perioada 01.02.2005-16.02.2005, prin nr. -/13.10.2005, suma de 33.714,29, pentru perioada 17.02.2005-30.10.2005, și prin nr. -/17.11.2005, suma de 12.000, pentru perioada 01.11.2005-31.01.2006.
Prin notificarea nr. 810/10.05.2006, transmisă prin executor judecătoresc, reclamanta solicita pârâtei întâlnirea, în condițiile Cap. X din contract, în vederea negocierii și încheierii unui nou contract de închiriere, iar prin notificarea nr. 1657/04.10.2006, s-a pus în vedere societății pârâte să elibereze terenul. Acesta a fost eliberat în totalitate la data de 02.1.2006, așa cum a recunoscut societatea pârâtă prin adresa nr. 06/FD/LT/-/, reclamanta fiind notificată astfel și prin adresa pârâtei nr. 06/FD/LT/-/.
Tribunalul a apreciat că, față de data expirării termenului locațiunii- 16.02.2005 și data primei notificări, 10.05.2006, reclamanta nu a demonstrat existența vreunui demers în sensul renegocierii contractului și că, în perioada 16.02.2005-10.05.2006, a intervenit tacita relocațiune, în condițiile art. 1452.civ. locatorul neanunțând concediul și chiria fiind stabilită potrivit raporturilor contractuale.
Constatând că pârâta a achitat chiria până la data de 31.01.2006 și că eliberarea terenului a avut loc la data de 02.11.2006, instanța a arătat că pârâta datorează chiria pentru perioada 10.05.2006-01.11.2006, la nivelul chiriei de 4000 Euro stabilită de părți prin contractul de închiriere.
Față de cele menționate, tribunalul a considerat că pârâta trebuie obligată la plata sumei de 36.000 Euro în lei la cursul din ziua plății, în temeiul art. 998-999.civ. precum și la plata sumei de 10768 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței comerciale nr. 6573/ 14.05.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială au declarat apel în termen legal atât reclamanta cât și pârâta România
În apelul său, apelanta-reclamantă a criticat sentința pentru următoarele motive de apel redate în esență:
1) greșit s-a considerat că a operat tacita relocațiune, deoarece contractul a încetat să-și producă efectele la expirarea termenului contractual la data de 16.02.2005. Ca urmare a expirării termenului contractual, reclamanta a demarat procedura de negociere cu România în vederea încheierii unui nou contract de închiriere, prin notificarea nr. 810/10.05.2006 convocând pârâta la negociere și astfel excluzând fără nici un dubiu posibilitatea prelungirii vechiului contract prin tacita relocațiune. Deoarece în urma negocierilor nu s-a putut ajunge la un punct de vedere comun, prin notificarea nr. 1657/04.10.2006 a solicitat pârâtei evacuarea și eliberarea terenului de orice instalație. Se susține că sunt aplicabile prevederile art. 1436 alin 1.civ. în sensul că, dacă termenul locațiunii a fost determinat prin convenția părților, locațiunea încetează de drept prin simpla trecere a termenului, fără să mai fie nevoie de o înștiințare prealabilă. Instanța de fond a ignorat prevederile art. X din contractul nr. 2053/16.02.2001 care dispun că prelungirea contractului poate avea loc numai cu îndeplinirea două condiții: acordul părților și renegocierea clauzelor contractuale, ceea ce exclude aplicarea instituției tacitei relocațiuni. În plus instanța admite în parte acțiunea și obligă pârâta la plata de daune interese în temeiul art. 998-999.civ. respectiv în temeiul răspunderii civile delictuale, și nu al celei contractuale care ar fi fost aplicabilă în situația în care s-ar fi produs tacita relocațiune.
2) Instanța interpretează în mod greșit prevederile art. VII alin. final din contractul de închiriere, apreciind că terenul a fost eliberat în totalitate la data de 02.11.2006, cum rezultă din adresa nr. 06/FD/LT/-/. Deoarece nu există proces-verbal de predare-primire a terenului și nici proces verbal care să dovedească faptul că pe teren nu mai există instalațiile cu regim special, nu se poate considera că terenul a intrat în posesia proprietarului. Sancțiunea neîndeplinirii acestei condiții contractuale este obligarea intimatei la plata contravalorii lipsei de folosință către apelanta-reclamantă.
3) Instanța a apreciat în mod greșit că, potrivit ordinelor de plată eliberate de societatea pârâtă, aceasta a "achitat chiria" până la data de 31.01.2006. S-a susținut că întrucât contractul de locațiune a încetat să-și mai producă efectele începând cu data de 16.02.2005, nu se mai poate vorbi despre plata unei chirii, ci despre contravaloarea lipsei de folosință datorată de intimată începând cu data arătată. Această contravaloare nu poate fi raportată la nivelul chiriei din contractul nr. 2053/16.02.2001, apelanta-reclamantă apreciind cuantumul daunelor la suma de 20 pe metru pătrat pe lună începând cu data de 16.02.2005, până la data formulării apelului valoarea daunelor ridicându-se la suma de 172.00 din care se scade suma de 48.000 achitată de către pârâtă cu ordinele de plată: nr. 11293/10.02.2005 - suma de 2.285,71, nr. -/13.10.2005 - suma de 33.714,29 și nr. -/17.11.2005 - suma de 12.000
Apelanta-pârâtă a criticat sentința pentru motivul că în mod greșit instanța a reținut că între părți chiria era stabilită în EUR, la acea dată fiind stabilită în dolari americani ()
Analizând apelurile prin prisma motivelor de apel expuse, conform art. 295 alin.1 pr.civ. se constată următoarele:
Apelul declarat de apelanta-reclamantă nu este întemeiat.
În contractul de închiriere nr. 2053/16.02.2001 s-a prevăzut la art. 2.1 din contract că perioada pentru care se încheie contractul este de 4 ani și la cap.X lit. a, referitor la prelungirea contractului, că la expirarea termenului închirierii, "dacă părțile sunt de acord cu prelungirea, contractul se poate prelungi în condiții ce vor fi negociate la acel moment".
Apelanta-reclamantă a invocat prevederile art. 1436.civ,care dispun că "locațiunea făcută pentru un timp determinat încetează de la sine cu trecerea termenului, fără să fie trebuință de o prealabilă înștiințare".
Însă art. 1437.civ. dispune: "după expirarea termenului stipulat prin contractul de locațiune, dacă locatarul rămâne și e lăsat în posesie, atunci se consideră locațiunea ca reînnoită".
În cauză, se constată că locațiunea a fost făcută pe termen determinat, respectiv pe durata a 4 ani începând cu data de 16.02.2001, ceea ce înseamnă ca termenul locațiunii s-a împlinit la data de 16.02.2005.
Dar, așa cum a reținut și prima instanță, din corespondența părților, rezultă că după expirarea termenului contractual, respectiv după data de 16.02.2005, locatarul România a rămas și a fost lăsat în posesia imobilului închiriat de către locator, adică de apelanta-reclamantă. Totodată a plătit în cu nr. 11293/10.02.2005 - suma de 2.285,71, nr. -/13.10.2005 - suma de 33.714,29 și cu nr. -/17.11.2005 - suma de 12.000, cu titlu de chirie.
Din lăsarea pârâtei în posesia bunului închiriat și primirea plății chiriei, rezultă operarea tacitei relocațiuni, în condițiile art. 1437.civ. și art. 1452.civ.
Chiar dacă între părți s-au purtat negocieri cu privire la stabilirea unui nou cuantum al chiriei, negocieri care nu s-au finalizat cu un acord, acest fapt nu este de natură să ducă la concluzia că nu a operat tacita relocațiune a contractului de închiriere, fiind îndeplinite condițiile legale pentru tacita relocațiune.
Prevederile inserate la Cap. din contract nu sunt de natură să excludă operarea tacitei relocațiuni, întrucât o asemenea excludere nu este prevăzută în mod expres, iar stipularea referitoare la posibilitatea prelungirii contractului în condiții ce vor fi negociate la momentul prelungirii nu poate conduce la o asemenea concluzie.
Referitor la temeiul legal în baza căruia a fost obligată pârâta la plata chiriei, se reține că prima instanță a arătat că, întrucât a fost achitată chiria până la data de 31.02.2006, iar pentru perioada 16.02.2005-10.05.2005 (data primei notificări în vederea încheierii unui nou contract de închiriere), a operat tacita relocațiune, pentru această perioadă, pârâta datorează chirie. Pentru perioada ulterioară și până la data eliberării terenului, 02.11.2006, instanța a considerat că pârâta datorează lipsă de folosință a spațiului, în temeiul art. 998-999.civ.
Referitor la cel de-al doilea motiv de apel, se apreciază că, într-adevăr, nu au fost respectate dispozițiile cap.VII din contract conform cărora "terenul va reintra în folosința Proprietarului prin încheierea unui proces verbal de predare-primire", deoarece nu s-a încheiat un astfel de proces-verbal.
Însă, așa cum a reținut prima instanță, terenul a fost eliberat de instalațiile speciale aflate pe el și a fost readus la starea inițială, reclamanta fiind înștiințată că de la data de 02.11.2006, își poate exercita atribuțiile dreptului de proprietate fără nici o constrângere.
Apelanta-reclamantă a susținut numai că nu s-a încheiat proces-verbal de predare a terenului către proprietar, însă nu a combătut prin nici un mijloc de probă cele rezultate din actele depuse de părți și reținute de către instanță cu privire la data predării folosinței terenului de către locatar.
În ceea ce privește ultimul motiv de apel care vizează cuantumul sumei datorate cu titlu de lipsă de folosință, se constată că apelanta-reclamantă nu a dovedit că suma solicitată cu acest titlu este cea practicată cu titlu de chirie pentru terenurile din zonă având în vedere și destinația lor, deci nu a dovedit cuantumul prejudiciului solicitat.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 296.pr.civ. va fi respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă.
Apelul declarat de apelanta-pârâtă este întemeiat.
Chiria menționată în contractul de închiriere nr. 2053/16.02.2001 este stabilită în dolari () și nu în Euro.
În consecință, în mod greșit prima instanță a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 36.000 Euro, în echivalent în lei la data plății, aceasta trebuind să fie obligată la plata sumei de 36.000 D.în echivalent lei la data plății.
Ca urmare, în baza art. 296.pr.civ. va fi admis apelul declarat de apelanta-pârâtă România și va fi schimbată în parte sentința atacată în sensul că va fi obligată pârâta la plata sumei de 36.000, în echivalent lei la cursul din ziua plății, conform contractului nr. 2053/16.02.2001.
Vor fi mențiunea celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Conform art. 298 și art. 274.pr.civ. va fi obligată apelanta-reclamantă să plătească apelantei-pârâte suma de 3.884 lei (RON) cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și 0,15 lei (RON) timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECI D E:
Admite apelul formulat de apelanta-pârâtă ROMÂNIA, cu sediul în--53, Sector 1, B, împotriva sentinței comerciale nr.6573 din 14.05.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr-, intimată fiind, cu domiciliul în B,-, -. 1,. 7,.21, Sector 3.
Schimbă în parte sentința atacată în sensul că obligă pârâta la plata sumei de 36.000, în echivalent lei la cursul din ziua plății, conform contractului nr. 2053/16.02.2001.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge apelul formulat de apelanta-reclamantă împotriva aceleiași sentințe.
Obligă apelanta-reclamantă la plata cheltuielilor de judecată, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în sumă de 3.884 lei (RON) și 0,15 lei (RON).
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 21.01.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
Red. /4 ex.
Președinte:Cristina ScheauaJudecători:Cristina Scheaua, Alina Sekely Popa
