Spete pretentii comerciale. Decizia 26/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-DECIZIENR. 26/A-
Ședința publică din 20 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru judecător
JUDECĂTOR 2: Ioana Mitiță
JUDECĂTOR 3: Ioana Bătrînu
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul și cererea de suspendare a executării formulate deAUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUIcu sediul ales în B,- - 11, sector 1, împotriva sentinței nr. 1094/C/20.11.2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantăAUTO GENERAL MOTOR - fosta,cu sediul în, sat 73, nr. 487, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns la prima și la cea de-a doua strigare a cauzei, avocatele și, pentru intimata - reclamantă, în baza împuternicirilor avocațiale de la dosar, lipsă fiind recurenta - pârâtă.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Curtea pune în discuție calificarea căii de atac în prezenta cauză.
Avocat și, având pe rând cuvântul pentru intimata - reclamantă, lasă la aprecierea instanței în ceea ce privește calea de atac.
Întrucât calea de atac se stabilește în funcție de suma cu care a fost investită instanța la momentul la care a fost decisă soluția, curtea în temeiul art. 84 Cod procedură civilă, califică prezenta cale de atac apel și nu recurs, iar potrivit dispozițiilor art.99 din Regulamentul de Ordine interioară completul de judecată va fi compus din domnii magistrați - și -.
La cea de-a doua strigare a cauzei, în complet legal constituit, au răspuns avocatele Avocat și, pentru intimata - reclamantă, lipsă fiind apelanta - pârâtă.
Reprezentantele intimatei - reclamante, având pe rând cuvântul, arată că nu au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, în raport de această împrejurare și față de faptul că recurenta a solicitat judecata în lipsa acesteia, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului pe fond. Referitor la cererea de suspendare a executării, constată ca aceasta este rămasă fără obiect având în vedere că se acordă cuvântul pe fondul apelului
Reprezentantele intimatei - reclamante, având pe rând cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală. Se depune la dosar întâmpinare însoțită de un set de acte în copii xerox. Se solicită de asemenea obligarea apelantei - pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 18.03.2008, reclamanta - AUTO GENERAL MOTOR SA (fostă - SA), județul Aac hemat în judecată pe pârâții Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B și Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice - prin A - solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea acestora, în solidar, la plata sumei de 70.000 lei - despăgubiri, evaluate provizoriu, pentru suprafața de 1940, situată în, cu plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că, în anul 1994, - SA s-a privatizat potrivit Legii nr.58/1991, fiind încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr.185/8.04.1994.
De asemenea, a arătat că, în baza Legii nr.15/1990 i s-a eliberat de către Ministerul Agriculturii și Alimentației, certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria - nr.0874/22.04.1993, prin care i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra terenurilor în suprafață totală de 164.714,5. La poziția nr.17 din, anexă la Certificat, și poziția nr.12 din Lista terenurilor - SA, figurează în pct."Sector zootehnic" suprafața de 34.863 din această suprafață, în anul 1995 i s-a eliberat titlu de proprietate nr.75355/10.08.1995 numitei pentru suprafața de 1940, vândut ulterior numitului cu contract de vânzare cumpărare nr.1682/18.11.19989, acte de care a luat cunoștință în anul 2000.
Ca atare, a inițiat acțiuni în justiție pentru anularea acestor acte, acțiuni ce i-au fost respinse, irevocabil în 2006, an în care terenul în litigiu a ieșit definitiv din patrimoniul său, fiind retrocedat fostului proprietar.
Astfel, devin incidente dispozițiile art.32 alin.4 din OUG nr.88/1997 - modificată prin Legea nr.99/1999, precum și art.32 alin.6 din aceeași lege, privind acordarea despăgubirilor corespunzătoare activului ieșit din patrimoniul său.
În susținere, s-au depus înscrisuri (21-31, 42-40) și s-a solicitat proba cu expertiză contabilă.
Pârâtul, - reprezentat de A și reprezentând, la rândul său, Statutul Român prin întâmpinarea formulată la 15.04.2008 a solicitat respingerea acțiunii, în principal, pe excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia, cu motivarea că AVAS este instituția implicată în privatizare, în temeiul dispozițiilor Legii nr.99/1999 și HG nr.642/1992.
La rândul său, pârâta, AVAS B, prin întâmpinarea formulată la 28.05.2008, a solicitat, de asemenea, respingerea acțiunii, în principal, pe excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Argeș, urmând a fi declinată judecata cauzei în favoarea Tribunalului București - Secția comercială, în temeiul art.5 Cod pr.civilă, pe excepția prescripției dreptului material la acțiune, în temeiul art.3228din Legea nr.99/1999, prin depășirea celor 3 luni prevăzute de acest text, iar, pe fond, ca neîntemeiată, motivația constând în aceea că despăgubirea ce urmează a se acorda trebuie stabilită în raport cu valoarea contabilă a bunului înregistrat în evidențele contabile ale reclamantei și avută în vedere în situația patrimonială a societății, la data privatizării, iar nu valoarea de piață. Astfel, s-ar produce o îmbogățire nejustificată a societății în detrimentul bugetului de stat.
Tribunalul Comercial Argeș - prin încheierea din 4.09.2008 - a constatat întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a MEF, motiv pentru care a dispus scoaterea acestuia din cauză și a respins excepțiile invocate de pârâta AVAS B, admițând proba cu expertiză contabilă.
La data de 13.11.2008, reclamanta și-a majorat pretențiile la suma de 570.649,65 lei, conform concluziilor expertizei efectuate, timbrând corespunzător acestei valori.
Ulterior, Tribunalul Comercial Argeș - prin sentința comercială nr.1094/C/20.11.2008 - a admis acțiunea reclamantei așa cum a fost majorată și a obligat AVAS B să plătească acesteia despăgubiri în sumă de 570.649,65 lei și 7.576 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond a reținut că reclamanta a promovat atât acțiune în anularea titlului de proprietate cât și în revendicare, însă ambele au fost respinse irevocabil, suprafața respectivă de teren ieșind definitiv din patrimoniul acesteia ca efect al unor hotărâri judecătorești irevocabile.
Astfel fiind, în cauză sunt incidente dispoz. art. 32/4 din OUG nr.88/1999, modificată și aprobată prin Legea nr. 99/1999 întrucât reclamanta a pierdut ca urmare a dispozițiilor de retrocedare suprafața de teren respectivă, evaluată de expert la suma de 570.694, 65 lei.
Față de aceste considerente, acțiunea reclamantei, așa cum a fost majorată câtimea obiectului, este întemeiată și a fost admisă ca atare.
A fost obligată pârâta AVAS să o despăgubească pe reclamantă cu suma de 570.649,65 lei, calculată la valoarea de circulație a terenului.
Pârâta a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 7.576 lei, reprezentând taxă de timbru și onorariu expert.
Împotriva acestei hotărâri, s-a formulat apel în termen legal, de către pârâta AVAS B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând, totodată, suspendarea executării sentinței până la soluționarea prezentei căi de atac, conform art.280 alin.1 Cod pr.civilă.
Astfel, motivarea cererii de suspendare s-a întemeiat pe susținerea că, punerea în aplicare a dispozitivului sentinței primei instanțe, ar afecta grav bugetul statului, prin obligarea la plata sumei de 570.649,65 lei.
Pe fond, sentința a fost criticată, prin aceea că, în mod greșit, instanța de fond a respins excepția necompetenței teritoriale a instanței, încălcându-se dispozițiile art.5 teza I, coroborate cu cele ale art.10 pct.1 Cod pr.civilă, potrivit cu care cererea se face la domiciliul pârâtei, în speță, la Tribunalul București - Secția comercială.
Un alt aspect al criticii l-a constituit încălcarea de către instanța de fond a dispozițiilor art.1141alin.2 Cod pr.civilă, respectiv al necomunicării înscrisurilor dimpreună cu citația emisă, sens în care i-a fost încălcat dreptul la apărare, precum și principiul contradictorialității procesului.
De asemenea, instanța de fond nu a avut în vedere caracterul special al dispozițiilor art.3228din OUG nr.88/1999 - modificată prin Legea nr.99/1999, referitor la termenul de prescripție pentru introducerea cererii, respectiv termenul de 3 luni de la data la care reclamanta a cunoscut sau trebuia să cunoască de existența operațiunii și a actului încheiat.
Ca atare, în speță, dreptul material la acțiune este prescris.
Nici dispozițiile art.39 din Legea nr.137/2002 nu au fost respectate, dreptul la acțiune trebuind a fi valorificat, astfel, în termen de o lună de la data nașterii dreptului.
Pe fondul cauzei, apelanta a criticat sentința prin aceea că, în mod greșit, prima instanță a acordat despăgubiri la valoarea de circulație a activului, deși, nu există o mențiune expresă în art.324din Legea nr.99/1999 - privind acordarea despăgubirilor.
Astfel, nu s-a observat că prin contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr.185/8.04.1994, AVAS a vândut numai 70% din valoarea capitalului social al pârâtei - SA, cu un preț de 735.910.000 Rol, deci, la această valoare trebuia făcută despăgubirea, ceea ce face ca pentru un singur activ suma să fie împovărătoare pentru bugetul statului.
La data de 20.03.2009, intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat (23-45).
La același termen, instanța de control, în raport de dispozițiile art.84 Cod pr.civilă, a calificat calea de atac ca fiind, într-adevăr, apel și nu recurs, apreciind ca rămasă fără obiect cererea de suspendare, având în vedere trecerea la judecata fondului apelului.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor aduse în raport de probatoriul administrat și a dispozițiilor legale aplicabile în materie, curtea reține că apelul este nefondat, pentru cele ce se vor expune în continuare.
Referitor la excepția necompetenței teritoriale a instanței, curtea o apreciază ca neîntemeiată, în raport de dispozițiile art.8 Cod pr.civilă, potrivit cu care este instituită o regulă specială a competenței teritoriale în cauzele în care pârâta este o instituție publică, mai concret, o competență alternativă, fie a instanței din capitala țării sau a celei din reședința județului unde își are domiciliul reclamantul.
Ca atare, dispozițiile art.5 și 10 invocate de apelantă nu-și au aplicare, în cauza dedusă judecății, excepția fiind corect respinsă de prima instanță.
Nici critica vizând încălcarea de către prima instanță a dispozițiilor art.1141alin.2 Cod pr.civilă, și prin aceasta, a dreptului la apărare, precum și a principiului contradictorialității procesului, nu poate fi primită, având în vedere încheierea din 17.04.2008, din care rezultă contrariul celor susținute de apelanta-pârâtă (19 dosar).
Faptul că aceasta nu și-a trimis reprezentantul la nici unul din termenele acordate, nu poate fi suplinit prin imputarea rolului activ al instanței, care, așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar a dat posibilitatea părților să-și facă apărările corespunzătoare.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune, curtea constată că nici una din dispozițiile invocate de apelanta-pârâtă, respectiv cea conținută de art.39 din Legea nr.137/2002 - referitoare la termenul de 1 lună, nici cea conținută de art.3228din OUG nr.88/1997 - modificată, referitoare la termenul de 3 luni, nu sunt aplicabile prezentei cauze, acestea fiind prevăzute de legiuitor numai cu privire la operațiunile și actele juridice generate de aplicarea celor două acte normative în procesul de privatizare.
Or, în speță, litigiul este născut din aplicarea principiului general al răspunderii vânzătorului pentru evicțiune, determinând incidența dispozițiilor art.3 din Decretul nr.167/1958, respectiv a termenului general de prescripție de 3 ani.
În ceea ce privește momentul de la care curge acest termen de prescripție, curtea consideră că acesta este momentul de la care bunul a ieșit efectiv din patrimoniul intimatei-reclamante.
Prin urmare, este logic, ca reclamanta să nu poată solicita despăgubiri pentru un bun asupra căruia deținea posesia, pe care-l exploata și obținea venituri, decât în momentul la care s-a predat această posesie, așa cum a statuat și ICCJ prin decizia nr.534/24.01.2007, la acest moment înregistrându-se - în mod real - prejudicierea reclamantei.
De asemenea, în lipsa unor prevederi din legea specială, vizând recuperarea prejudiciului pentru imobilul retrocedat în natură fostului proprietar, este firesc, a fi aplicat termenul general de prescripție, respectiv de 3 ani, în cauză, acesta urmând a fi calculat începând cu 27.06.2006, dată la care a fost predat lucrul către foștii proprietari (28) și, implicit, născut interesul reclamantei pentru a fi despăgubită corespunzător.
În ceea ce privește fondul cauzei, criticile apelantei-pârâte sunt, de asemenea, nefondate și argumentele se regăsesc în conținutul dispozițiilor art.324din Legea nr.99/1999, potrivit cu care"instituțiile publice implicate în procesul de privatizare asigură repararea prejudiciilor cauzate societăților comerciale privatizate prin restituirea către foștii proprietari a bunurilor imobilepreluate de stat, plătind acestora o despăgubire care să reprezinte echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în natură a imobilelor deținute de societatea comercială către foștii proprietari prin efectul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile".
Având în vedere acest text, curtea constată că statul garantează societatea privatizată cu privire la integritatea patrimoniului transmis, și nu pe acționari.
În consecință, nu poate fi primită critica apelantei prin care susține că răspunderea sa trebuia să fie limitată la procentul de 70% din valoarea bunului.
Curtea consideră că prin sintagma "echivalentul bănesc al prejudiciului" se înțelege valoarea integrală a prejudiciului. Această interpretare o deducem din principiul general al răspunderii contractuale, conform căruia debitorul este ținut să răspundă pentru toate daunele previzibile. Regula arătată este prevăzută în art.1084 Cod civil, potrivit căruia daunele interese cuprind pierderea suferită și beneficiul de care a fost lipsit.
Pe de altă parte, curtea constată că obligația de despăgubire prevăzută de art.324, arătat mai sus, este o aplicare a răspunderii vânzătorului pentru evicțiune, iar potrivit art.1341 Cod civil, vânzătorul este răspunzător în acest caz, fiind ținut de restituirea prețului și a daunelor interese; text care trebuie coroborat cu art.1344 Cod civil, potrivit căruiadacă lucrul vândut se afla, la epoca evicțiunii, de o valoare mai mare, din orice cauză, vânzătorul este dator să plătească cumpărătorului, pe lângă prețul vânzării, excedentele valorii în timpul evicțiunii.
În concluzie, reclamanta este îndreptățită, potrivit textelor arătate mai sus, să primească o despăgubire care să acopere întregul prejudiciu suferit, adică prețul plătit cât și sporul de valoare intervenit între perioada încheierii contractului și momentul la care a fost evins.
Față de considerentele expuse, curtea, în temeiul art.296 Cod pr.civilă, va respinge apelul ca nefondat.
Întrucât la acest termen a fost soluționat fondul căii de atac, cererea de suspendare a executării sentinței atacate, a rămas fără obiect.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod pr.civilă, va fi obligată apelanta la plata sumei de 1.500 lei, cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de suspendare a executării formulată deAUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUIcu sediul ales în B,- - 11, sector 1, ca lipsită de obiect.
Respinge, ca nefondat, apelul formulat deAUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI,împotriva sentinței nr. 1094/C/20.11.2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantăAUTO GENERAL MOTOR - fosta,cu sediul în, sat 73, nr. 487, județul
Obligă apelanta să plătească intimatei suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
24.03.2009
Red.IB
EM/4 ex.
Jud.fond.
Președinte:DumitruJudecători:Dumitru, Ioana Mitiță, Ioana Bătrînu
