Spete pretentii comerciale. Decizia 260/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Dosar nr- (Număr în format vechi 414/2009)
DECIZIA COMERCIALĂ nr. 260
Ședința publică de la 29 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Rodica Zaharia
JUDECĂTOR 2: Iulia Manuela Cîrnu I-- -
GREFIER ---
Pe rol pronunțarea asupra apelului declarat de apelanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței comerciale nr.13046 din 28.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 15 mai 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea succesiv la data 22 mai 2009 și apoi pentru astăzi 29 mai 2009, când în urma deliberării a pronunțat următoarele:
CURTEA
Prin sentința comercială nr.13046/28.XI.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta AVAS în contradictoriu cu pârâtul, ca neîntemeiată, obligând reclamanta la plata sumei de 20.000 lei cheltuieli de judecată către pârât.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut, în esență, următoarele:
Obligația stipulată de art.9.5 alin.1 este o obligație de diligență, în acest caz revenind creditorului sarcina de a proba împrejurarea că debitorul nu a depus diligența corespunzătoare pentru atingere al scopului dorit.
În speță, reclamanta nu a făcut dovada culpei cumpărătorului în ceea ce privește nerealizarea de către societatea privatizată, în anul 2004 unei cifre de afaceri din obiectul de activitate al societății în procent de 50% din totalul cifrei de afaceri, respectiv faptul că debitorul nu a depus toată stăruința pentru îndeplinirea obligației asumate.
Prin clauza 9.1.1. cumpărătorul s-a obligat să realizeze în societate într-o perioadă de doi ani de la data primei ședințe AGA de transfer a proprietății, a investiții din surse proprii sau atrase în numele său, în cuantum de 500 euro, astfel: anul I suma de 5000, iar în anul II suma de 2500 euro, investiția considerându-se realizată dacă cumpărătorul prezintă în termen de 30 de zile lucrătoare de la data împlinirii termenului scadent, un certificat emis de cenzorii societății sau de o formă specializată de audit prin care se confirmă operațiunea în cauză.
În opinia tribunalului, clauza penală stabilită pentru nerespectarea obligației investiționale, nu este aplicabilă, aceasta fiind stabilită pentru neîndeplinirea și nu pentru îndeplinirea cu întârziere a executării.
Referitor la neîndeplinirea de către pârât a clauzei 9.10.7 care cuprinde obligația acestuia de a prezenta dovada înregistrării reale la Registrul Acționarilor sau în alt registru în care acțiunile vor fi înregistrate, după eliberarea confirmării de plată a acțiunilor în termenul de 30 de zile de la data transferului de proprietate, se reține că prin adresa emisă la data de 17.08.2004 a confirmat constituirea de către pârât a gajului asupra unui număr de 155.380 acțiuni în favoarea
Se mai reține îndeplinirea cu întârziere a acestei obligații de către pârât, însă se apreciază că acesta nu datorează penalități de întârziere în condițiile în care AVAS nu a făcut dovada producerii unui prejudiciu ca urmare a transmiterii dovezii de înregistrare cu depășirea termenului contractual.
Împotriva acestei sentințe formulează apel reclamanta, în esență, pentru următoarele considerente:
1.Referitor la primul capăt de cerere, apelanta învederează instanței faptul că obligația asumată prin art.9.5 din contractul de privatizare, are caracterul unei obligații de rezultat, constând în realizarea - și în anul 2004 - a unei cifre de afaceri de 50% din obiectul principal de activitate al societății, debitorul fiind singurul, în calitatea lui de acționar majoritar, să decidă asupra societății economice și bunului mers al societății care se traduce prin cifra de afaceri.
În opinia apelantei, instanța de fond a considerat eronat că obligația aceasta este o obligație de diligență, din actele comunicate de către pârât reieșind faptul că pentru anul 2004 cifra de afaceri este mai mică decât cea prevăzută în contract și, ca urmare a acestui fapt s-au calculat penalități.
2.Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere, în opinia apelantei, instanța de fond în mod greșit a apreciat că prin clauza 9.10.1 trebuie sancționată nerealizarea investiției fără a se raporta la clauza 9.9.3 care menționează în mod neechivoc că investiția se consideră realizată în condiții clare, respectiv printr-un certificat emis de cenzori și care trebuia să fie comunicat în termen de 30 de zile lucrătoare, aspect care nu s-a probat la instanța de fond și peste care instanța a trecut cu multă ușurință.
3.Referitor la ultimul capăt al cererii, apelanta învederează instanței faptul că societatea a transmis către S adresa nr.RG/13722/5.07.2007 la care a atașat scrisoarea nr.46467/18.08.2004 emisă în favoarea AVAS de către SC SA, prin care este confirmată constituirea gajului asupra acțiunilor cumpărate, pentru garantarea realizării investițiilor, însă precizează că scrisoarea nr.46467/18.08.2004 nu a fost înregistrată la AVAS.
Se mai arată că în speță este vorba despre o răspundere contractuală, instanța reținând în mod eronat ca o formă a răspunderii civile delictuală astfel încât ar fi fost necesară dovada producerii prejudiciului.
În apel nu au mai fost administrate alte probe.
Analizând actele dosarului, Curtea constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată, apelanta reclamantă a solicitat obligarea intimatului pârât la plata următoarelor sume rezultând în contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni încheiat de către părți la data de 30.04.2004:
1. 237,3 lei - penalități calculate conform clauzei 9.5 pentru realizarea de către societate în anul 2004 unei cifre de afaceri de minim 50% din obiectul principal de activitate;
2. echivalentul în lei al sumei de 750 euro. penalități calculate conform art.9.9.3 în vederea considerării ca realizate a investițiilor prev. la art.9.9.1;
3. echivalentul în lei al sumei de 110.300 euro - penalități calculate conform clauzei 9.10.7 pentru nerespectarea termenului de 30 de zile calculat de la data transferului dreptului de proprietate a dovezii înregistrării garanției reale mobiliare la SC SA.
Cu privire la primul capăt al cererii - clauza cuprinsă în art.9.5 din contract este următoarea: "cumpărătorul, ca acționar al societății,se obliga să determine societateasă realizeze o cifră de afaceri din care minimum 50% să fie obținută din obiectul de activitate al societății, pentru o perioadă de 5 ani de la semnarea contractului: Pentru nerespectarea acestei clauze cumpărătorul va plăti vânzătorului o penalitate de 10% din diferența nerealizată din cifra de afaceri, până la limita procentului de 50% în anul nerespectării clauzei".
Din interpretarea gramaticală a clauzei 9.5 rezultă că obligația cumpărătorului, respectiv a intimatului era aceea de a determina societatea, adică un terț, de acționa într-un anumit mod, respectiv de aod etermina să obțină o anumită cifră de afaceri.
Obligația intimatului era strict una de diligență și consta în acțiunea de determinare a societății să realizeze un anumit lucru.
Cea de-a doua parte a obligației, aceea de a realiza respectiva cifră de afaceri revenea societății.
În această clauză sunt cuprinse două obligații - prima de diligență și cealaltă de rezultat, ce incumbă în sarcina a două persoane diferite: cumpărătorul, căruia îi revine prima obligație și societatea căreia în revine cea de-a doua categorie de obligații.
Apelanta trebuia să facă dovada că intimatul cumpărător nu și-a îndeplinit obligația de diligență asumată, aceea de determinare, de convingere a societății astfel încât să solicite aplicarea clauzei penale.
În speță, apelanta a făcut dovada neîndeplinirii obligației realizării cifrei de afaceri de către societate, lucru lipsit de relevanță în actualul context procesual.
Cu privire la cel de-al doilea capăt al cererii - potrivit clauzei 9.9.1 cumpărătorul se obliga să realizeze în societate o investiție, din surse proprii sau atrase în numele său, în sumă de 5000 euro, sumă ce trebuia realizată în 2 ani.
Potrivit clauzei 9.10.1 - în cazul în care cumpărătorul nu-și respectă obligațiile prevăzute la pct.9.9.1, va plăti vânzătorului o penalitate de 10% din suma rămasă neinvestită.
În speță, apelanta a solicitat aplicarea clauzei penale prev. de art.9.9.1 pentru nerespectarea, în opinia sa, a unei alte obligații contractuale, cea prev. la art.9.9.3 potrivit căreia investiția este considerată realizată dacă cumpărătorul prezintă, în termen de 30 de zile lucrătoare, un certificat emis de cenzorii societății prin care se confirmă operațiunea în cauză.
Așadar, clauza penală se aplică doar în cazul nerespectării obligației investiționale efective și nu în cazul în care nu se face dovada îndeplinirii acesteia, astfel cum a solicitat apelanta, motiv pentru care cererea acesteia este neîntemeiată.
De asemenea și cel de al treilea capăt al cererii este neîntemeiat.
Într-adevăr, instanța de fond a făcut o calificare greșită a obligației prev. la clauza 9.10.7, în cauză fiind vorba, în mod evident, de o răspundere de natură contractuală, obligația pretins a fi neexecutată fiind stabilită în mod expres în contract.
Potrivit clauzei 9.10.7 intimatul cumpărător avea obligația să facă dovada înregistrării garanției reale mobiliare, după eliberarea confirmării de plată a acțiunilor, în termen de 30 de zile de la data transferului de proprietate.
Apelanta susține faptul că scrisoarea nr.46467/18.08.2004 emisă în favoarea AVAS de către SC SA prin care este confirmată constituirea gajului i-a fost comunicată de către intimat abia în data de 5.07.2007 prin adresa RG/13722.
Intimatul a făcut dovada prin depunerea în copie a recipisei de confirmare - primire prin care face dovada expedierii scrisorii nr.46467/18.08.2004 către AVAS (fila 43).
Este adevărat că din această recipisă nu rezultă conținutul actelor comunicate AVAS de către intimat, ci doar faptul că aceste acte au ajuns la destinatar, însă reprezintă un început de dovadă cu privire la îndeplinirea obligației, dovadă pe care nu a putut să o combată.
Dacă intimatul a făcut demersuri la Oficiul Poștal unde s-a depus scrisoarea recomandată în sensul soluționării reclamației S, aceasta din urmă s-a mulțumit doar să invoce faptul că scrisoarea nu i-a fost comunicată la acea dată, deși, cu siguranță, la data de 25.08.2004 S-ului i-a fost expediată o scrisoare de la intimatul, înscris care face pe deplin dovadă până la momentul înscrierii în fals.
Ca atare, Curtea apreciază că intimatul și-a îndeplinit obligația prev. la pct.9.10.7, din contract, astfel încât aplicarea penalităților de întârziere este neîntemeiată.
Față de cele reținute mai sus, în temeiul art.296 pr.civ. Curtea urmează să respingă apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMLELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI cu sediul în B,--11, sector 1 împotriva sentinței comerciale nr.13046 din 28.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul domiciliat în Râmnicu V,-,.D,.6, Județul
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 29.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
dr.I-
GREFIER,
-
Red.Jud. - 05.06.2009
Tehnored. - 15.06.2009
4 ex.
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Președinte:
Președinte:Rodica ZahariaJudecători:Rodica Zaharia, Iulia Manuela Cîrnu
