Spete pretentii comerciale. Decizia 263/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.263
Ședința publică din data de 02.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Ioana Barna Prisacaru
JUDECĂTOR 2: Veronica Dănăilă
GREFIER - -
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelantul-pârât, împotriva sentinței comerciale nr.675/14.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă BANCA ROMÂNĂ prin lichidator FONDUL DE GARANTARE A DEPOZITELOR ÎN SISTEMUL BANCAR.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-pârât Culha prin avocat cu împuternicire avocațială nr.-/2009 aflată la fila 12, lipsă fiind intimata-reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apelantul-pârât, prin avocat, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul asupra cererii de apel.
Apelantul-pârât, prin avocat, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
CURTEA
Deliberând asupra apelului cu care a fost învestită, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.675/14.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosar nr-, instanța a admis cererea reclamantei Banca -Română prin lichidator Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar formulată împotriva pârâtului Culha, dispunând obligarea acestuia la plata sumei de 45.922,72 USD, sumă plătibilă în lei la cursul BNR din ziua plății.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că pârâtul a deținut calitatea de administrator al reclamantei Banca -Română și că în această calitate, la 21.03.2000, a ridicat din casieria băncii suma de 450.000 USD, menționând că suma a fost retrasă cu titlu de avans salarii.
Lipsa de temei a ridicării acestei sume a fost recunoscută de către pârât prin restituirile ulterioare și prin notificarea nr.315/03.03.2005 în care solicita indicarea contului pentru depunerea sumelor nerestituite, tot așa cum și în fața acestei instanțe s-a recunoscut.
În aceste condiții, având în vedere raportul de expertiză contabilă a rezultat că, suma restantă la plată a fost de 25.333 USD, la care instanța a adăugat, potrivit cererii reclamantei, dobânda legală în materie comercială.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul Culha, solicitând revenirea asupra dispoziției de obligare la plata dobânzii comerciale, cu motivarea că temeiul răspunderii sale a fost încadrat în dispozițiile art.998-999 Cod civil, fiind vorba de o răspundere civilă pentru faptul juridic generator de prejudicii.
Se arată că în mod greșit s-a constatat că litigiul este comercial, întrucât în raportul judiciar generat de faptul ilicit nu se aplică dispozițiile art.43 Cod comercial, ci exclusiv normele cu caracter civil.
Astfel, dobânda la care pârâtul a fost obligat este excedentară, singura modalitate în care acesta poate fi obligat fiind o dobândă legală aplicabilă în materie civilă.
Împotriva acestui apel nu s-a formulat întâmpinare și nu s-au administrat probe noi.
In solutionarea apelului, Curtea retine ca, fata de dispozitiile art. 295 Cod procedură civilă, in fapt, singura critica adusa hotararii primei instantei vizeaza aplicarea gresita a coeficientului daunei moratorii, apreciata dupa criteriul aplicabil in raporturile comerciale, argumentul apelantului fiind intemeiat pe natura exclusiv civila a litigiului.
Astfel, Curtea invoca urmatoarele dispozitii legale considerate in solutionare apelului:
Articolul 56 Cod comercial:
"Dacă un act este comercial numai pentru una din părți, toți contractanții sunt supuși, încât privește acest act, legii comerciale, afara de dispozițiile privitoare la persoana chiar a comercianților și de cazurile în care legea ar dispune altfel".
Articolul 7 Cod comercial:
"Sunt comercianți aceia care fac fapte de comerț, având comerțul ca o profesiune obișnuită, și societățile comerciale".
Articolul 1 Cod comercial:
" În comerț se aplică legea de fata.
ea nu dispune se aplică Codul civil".
Prin urmare se aplica legea si jurisdictia comerciala oricarui comerciant, fiind considerati comercianti societatile comerciale sipersoanele fizice care savarsesc activitati de comert cu caracter profesional.
Trebuie, in consecinta, cercetat daca mandatul de administrator dat de banca paratului Culha a avut caracterul unei activitati de comert realizata ca profesie obisnuita si daca, din aceasta perspectiva, il implica pe aceasta intr-un raport al carui continut este comercial, precum si daca a actionat in savarsirea faptului ilicit in considerarea drepturilor si obligatiilor generate de raportul de administrare.
Or, nu poate fi negata componenta profesionala a mandatului adimistratorului intr-o societate comerciala. Acesta, desemnat de organele societatii comerciale, indeplineste o functie atasata indisolubil indeplinirii comertului societatii.
Adminsitratorul indeplineste un mandat care,dupa dispozitiile art. 374 Cod comercial este considerat o fapta de comert obiectivain masura in care actul juridic pe care mandatarul il incheie este comercial pentru mandant.
Astfel, potrivit art. 76 Cod Comercial,administratorii unei societati vor face acele operatiuni si acte care asigura indeplinirea obiectului de activitate al societatii comerciale, deci, fapte de comertsi reprezinta societatea in raporturile angajate comerciale sau de orice natura.
Asadar, administratorul unei societati aste angajat intr-un raport de comert, calificat ca atare dupa legatura de accesorialitate pe care o reprezinta cu actele sau actiunile principale si care sunt in mod evident fapte de comert sieste un comerciant.
Fiind comerciant in acest raportul juridic de administrare angajat cu Banca -Română, paratul apelant Culha este supus jurisdictiei comerciale.
A doua chestiune care trebuie lamurira este aceea daca, comerciantul aflat in exercitarea actelor sau faptelor de comert si care comite un fapt delictual civil, va fi considerat ca fiind sub incidenta legii comerciale.
In acest sens, art. 4 Cod comercial arata ca:
"Se socotesc, afara, de acestea, ca fapte de comerț celelalte contracte și obligațiuni ale unui comerciant, dacă nu sunt de natura civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuși actul"
Prin urmare, in privinta unui comerciant, sau a celui considerat comerciant intr-un anumit raport juridic,legea activeaza o prezumtie simpla, iuris tantum, de comercialitate asupra tuturor actelor si faptelor sale.
Regimul prezumtiei este acela ca, potrivit art. 1202 alin. 1 cod civil cel in favoarea caruia opereaza este scutit de orice dovada asupra faptului pr5ezumat. a contrario, sarcina probei contrare faptului prezumat legal apartine in cauza celui ce afirma ca, in aceasta calitate, nu a savarsit un fapt de comert, paratului Culha.
Or, Curtea retine ca apelantul tinde la infirmarea prezumtiei pe argumentul ca raspunderea civila delictuala este o institutie eminamente civila, incompatibila cu comercialitatea.
Aceste argumente nu au greutate.
Faptul ca normele dreptului substantial sunt continute de legea generala, Codul civil, nu reprezinta, dupa interpretarea sistematica a art. 1 alin. 2 si art. 56 Cod comercial, decat argumentul ca dreptul civil are fata de legea comerciala un caracter general si nu sustrage litigiul de la jurisdictia si legislatia comerciala.
In cauza, faptul ilicit, retragerea sumei de 450.000 USD din casieria Bancii -Române, a avut in mod evident legatura cu calitatea de administrator pe care dl. Culha si-a declinat-o atunci cand a solicitat "avans salariu".
a se folosi de aceasta calitate, deci a se prevala de efectele raportului comercial care i-ar fi generat aparenta dreptului la retragerea acestei sume, dl. Culha nu ar fi putut sa aduca la indeplinre rezolutia sa de a savarsi fapta ilicita, fapta care, dupa regula principiile din art. 998-999 Cod civil, instituie regula ca dauna rezultata dinfaptul ilicit este reparabila de faptuitor.
Asadar, obligatiile generate in sarcina apelantului sunt obligatii rezultate dintr-un fapt ilicit savarsit cu prilejul executarii unui raport comercial.
In acest context, natura civila a obligatiei nu rezulta din insusi actul, deoarece aceasta ar avea ca semnificatie lipsa oricarei legaturi sau conexiuni a faptului cu aspectul comercial al actiunii faptuitorului.
In consecinta, obligatiunile comerciantului sunt prezumate comerciale, prezumtia nefiind rasturnata in cauza, asadar legea si jrisdictia aplicabile sunt cele comerciale.
In baza acestui considerent, aprecierea primei instante cu privire la aceste aspecte si la aplicarea coeficientului de penalitate specific raporturilor obligationale comerciale a fost legal si temeinic, astfel incat, respingand criticile formulate de catre apelant, Curtea va respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de către apelantul domiciliat în B,-,.8A,.3,.13, sector 4, și domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de Avocatură cu sediul în B,-, sector 5,împotriva sentinței comerciale nr.675/14.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata BANCA -ROMÂNĂ PRIN LICHIDATOR FONDUL DE GARANTARE A DEPOZITELOR ÎN SISTEMUL BANCAR cu sediul în, șos. -, nr.88, județul I, ca nefondat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 02.06.2009.
Președinte, Judecător,
-
Grefier,
Red.Jud.
3.06.2009
Nr.ex.: 5
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Mihaela Ioana Barna PrisacaruJudecători:Mihaela Ioana Barna Prisacaru, Veronica Dănăilă
