Spete pretentii comerciale. Decizia 264/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.264
Ședința publică din 05.06.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Eugenia Voicheci
JUDECĂTOR 2: Adriana Bucur
GREFIER - -
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de apelanta - SRL împotriva sentinței comerciale nr.15324/19.12.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - A - SOCIETATEA PENTRU CERCETARE ȘI PRODUCȚIE DE ȘI INSTALAȚII DE.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 15.05.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 22.05.2008, apoi în 29.05.2008, apoi în 05.06.2008 când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra apelului comercial d e față.
Prin sentința comercială nr. 15324 din 19 decembrie 2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a respins ca neîntemeiată acțiunea în pretenții formulată de reclamanta - SRL, cu sediul în B împotriva pârâtei - - - SOCIETATEA PENTRU CERCETARE ȘI PRODUCȚIE DE ȘI INSTALAȚII DE, cu sediul în
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență că între părți s-a încheiat contractul de finanțare nr. 1, înregistrat sub nr. 860 din 20.09.2001, prin care reclamanta s-a obligat să efectueze cercetarea științifică pentru obținerea de tehnologie și materiale românești pentru construcție prin sudură aluminotermică a șinelor de cale ferată, metrou și tramvai, contractul fiind acceptat de Ministerul Educației și Cercetării, iar proiectul fiind finanțat din bugetul de stat prin Ministerul Economiei și Cercetării și făcând parte din programul.
A reținut că, înainte de semnarea contractului, reclamanta a declarat pe proprie răspundere că nici lucrările în totalitatea lor și nici o parte a acestora nu au mai fost și nu sunt finanțate din surse bugetare, fiind astfel îndeplinite cerințele articolului 52 din contract, dar în urma verificărilor efectuate de Ministerul Educației și Cercetării s-a constatat că pentru proiectul în derulare reclamanta a mai beneficiat de finanțare de la bugetul de stat prin programul în contractul nr. 914 din 22.09.2002. Instanța de fond a reținut, legat de același aspect, și analiza întocmită de comisia comună -, conform căreia rapoartele tehnice predate și avizate în cadrul programului se regăsesc identic în rapoartele tehnice predate în cadrul programului.
Față de aceste considerente, prima instanță a apreciat ca întemeiată apărarea pârâtei referitoare la rezilierea contractului în condițiile articolului 52 și a considerat că pârâta a acționat în conformitate cu prevederile articolului 56 din aceeași convenție când, din momentul rezilierii contractului, a întreprins toate măsurile necesare pentru încheierea executării serviciilor și reducerea la minim a cheltuielilor.
Prima instanță a conchis că motivele invocate pentru reziliere sunt întemeiate, că pârâta și-a manifestat voința de reziliere a contractului în condițiile articolului 1079 Cod civil, că reclamanta este în culpă, astfel că a respins cererea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel nemotivat reclamanta, cauza fiind înregistrată sub același număr unic la 7.03.2008 pe rolul Curții de Apel București - Secția a a Comercială.
Motivele de apel au fost depuse cu respectarea termenului prevăzut de articolul 287 alineat 2 Cod procedură civilă și în dezvoltarea acestora a fost evocat cadrul contractual, cu indicarea prestațiilor efectuate de apelanta - reclamantă, care fac dovada realizării în întregime a obligațiilor ce îi incumbă, precum și a prestației parțiale a intimatei - pârâte, constând în plata parțială a lucrării.
Apelanta - reclamantă a susținut că, în fapt, cererea de chemare în judecată pe care a promovat-o reprezintă o contestare a concluziilor la care a ajuns comisa de control, în a cărei componență nu au intrat persoane cu pregătire de specialitate în aluminotermie și turnătorie. Legat de același aspect, apelanta - reclamantă a arătat că s-au administrat probe cu înscrisuri, interogatoriul intimatei - pârâte și cu expertiză tehnică de specialitate contabilă și metalurgie și a criticat hotărârea instanței de fond pentru că nu s-a bazat deloc pe probele administrate, ignorând concluziile ce reies din raportul de expertiză, astfel că se conchide că nu era necesară administrarea de probe, cauza putându-se soluționa la primul termen de judecată.
A susținut că o corectă soluționare a cauzei se poate realiza numai în considerarea întregului material probator, cu deosebire a expertizei tehnice metalurgice și a celei contabile și că instanța tinde la a considera acțiunea ca inadmisibilă,de vreme ce nu ia în seamă expertiza judiciară ca o contraprobă la concluziile unei comisii de control din cadrul Ministerului Cercetării și Învățământului.
Apelul este întemeiat în drept pe dispozițiile articolului 287 alineat 2 Cod procedură civilă.
La 29.04.2008, intimata - pârâtă a depus întâmpinare prin care s-a apărat în fapt și în drept față de motivele de apel, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Față de actele și lucrările dosarului, de probele administrate în cauză, Curtea apreciază apelul ca întemeiat și îl va admite pentru următoarele considerente:
Critica relativă la completa ignorare a concluziilor rapoartelor de expertiză întocmite în cauză este întemeiată, instanța de fond întemeindu-și considerentele și soluția doar pe înscrisurile care atestă raporturile juridice dintre părți, pe înscrisurile care atestă concluziile verificărilor făcute de Ministerul Educației și Cercetării, ca și pe înscrisurile cu care s-a dovedit notificarea rezilierii contractului de către intimata - pârâtă. Instanța de fond nu a precizat dacă a omologat sau nu cele două expertize efectuate și nici de ce nu a ținut seama de concluziile acestora și a acordat preferință altor dovezi, această precizare impunându-se cu atât mai mult cu cât proba a fost încuviințată ca "utilă, pertinentă și concludentă, tinzând la soluționarea pricinii" (fila 103 dosarului de fond - încheierea de ședință de la 17.09.1006).
În considerentele ce urmează, Curtea va preciza care sunt consecințele înlăturării nemotivate a acestor probe cu privire la situația de fapt și, implicit, la aplicarea dispozițiilor legale incidente în materia rezilierii.
Hotărârea atacată este apreciată de C ca nelegală și netemeinică și pentru că a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor articolului 977 și urm. cod civil relative la interpretarea convențiilor, a dispozițiilor articolului 1021 Cod civil relative la reziliere și a dispozițiilor articolului 969 și urm. Cod civil relative la forța obligatorie a contractului.
Curtea constată că instanța de fond a opus acțiunii în pretenții întemeiată pe contract (și implicit pe prevederile articolului 969 Cod civil) rezilierea notificată de intimata - pârâtă în condițiile articolului 52 din contract și ale articolului 1079 Cod civil. Instanța de fond a interpretat, însă, eronat dispozițiile articolului 52 din convenția părților, reținând după înțelesul literal al termenelor și cu încălcarea prevederilor articolului 977 Cod civil că în acest articol părțile au convenit sancțiunea rezilierii în cazul în care se constată neconcordanță între starea de fapt dovedită și declarația pe proprie răspundere că proiectul propus pentru finanțare nu face obiectul unei finanțări din fonduri publice sau că nu a beneficiat de finanțare din alte programe naționale.
, în cazul contractului de executare uno ictu și rezilierea, în cazul contractului cu executare succesivă sunt sancțiunile de care poate uza în condițiile articolului 1021 Cod civilcreditorul obligației neîndeplinite,numai căîn speță nu se pune problema neîndeplinirii de către apelanta - reclamantă a obligației contractate,obligație care constă în serviciile prevăzute în Anexa B în scopul conducerii și execuției proiectului corespunzător ofertei, ci problema constatării ulterioare încheierii convenției a neconcordanței dintre situația reală și cea din declarația pe proprie răspundere privind finanțarea unei părți din proiect tot din surse provenite de la bugetul statului.
Or, în condițiile în careobligația inexistenței unei alte finanțări de la bugetul statului este una din clauzele fundamentale pentru încheierea contractului, constatarea ulterioară a nerespectării acestei obligații atragesancțiunea nulitățiicontractului pentru nerespectarea unei condiții concomitent cu încheierea acestuia, nu rezilierea, care se apreciază prin prisma îndeplinirii ulterioare a unei obligații valid contractate.
În spețănumai constatarea este ulterioară,dar această constatareprivește o situație existentă la momentul încheierii convenției,cu consecințe asupra nevalabilității contractului.
Instanța de fond nu numai că a confundat două instituții de drept cu fizionomii juridice distincte, dar a și aplicat greșit consecințele instituției rezilierii, apreciind că aceasta a operat de drept în baza pactului comisoriu de ultim grad prevăzut de articolul 54 din contract, ceea ce lasă pretențiile apelantei - reclamante fără temei contractual.
Alta ar fi fost situația dacă instanța de fond ar fi calificat corespunzător clauza 52 din contract, în sensul că ar fi trebuit să rețină că această clauză o autorizează pe intimata pârâtă la promovarea unei acțiuni în nulitate, sau ar fi trebuit să o analizeze, dacă era vorba despre o nulitate absolută, pe cale de excepție în condițiile articolului 2 din decretul 167/1958,dacă excepția ar fi fost invocată ex oficio sau de către intimata - pârâtă, ceea ce în speță nu s-a întâmplat.
Chiar dacă, prin absurd, s-ar fi admis interpretarea ad litteram a clauzei de drept conform pactului comisoriu de ultim grad, față de concluziile neechivoce ale raportului de expertiză tehnică de specialitate metalurgică se poate reține că între cele două proiecte de referință nu există identitate, întrucât contractul 1C-05 din 9.10.2001 are ca obiecto tehnologie,iar contractul nr. 914 din 22.09.2000 are ca obiect un produs (un material), acestea având obiective, etape și finalități diferite. De asemenea, față de același raport de expertiză se poate reține că părțile comune din cele două proiecte nu schimbă obiectivele acestora, fiind numai documentare (fila 136 dosarului de fond), expertul arătând în cuprinsul expertizei că acele capitole preluate din proiectul nr. 914/2000 reprezintă doar oprezentare a materialuluice urmează a participa la procesul tehnologic,nicidecum o modalitate de fabricare a lui(ceea ce a reprezentat obiectul contractului nr. 914/2000) - fila 135 a dosarului de fond.
Curtea a omologat acest raport de expertiză și, în lipsa unei contraprobe pe acest aspect, apreciat că acesta se impune cu forța probantă a lucrării argumentate efectuate de un specialist în domeniu, spre deosebire de raportul întocmit la 20.11.2002 de comisia comună a programelor și, care se bazează doar pedocumentația aferentăcelor două proiecte(fila 80 dosarului de fond)și pe identitatea rapoartelor tehnice depuse în derularea celor două proiecte,fără a argumenta tehnic relevanța acestei identități și fără a distinge, așa cum a făcut-o expertul judiciar, între obiectivele proiectelor, ca și fără a sublinia valoareadocumentarăa rapoartelor folosite în al doilea contract.
Față de aceste considerente, pentru a conchide, Curtea reține că în cauză nu sunt incidente prevederile legale și contractuale relative la reziliere și la efectul ei de plin drept, apreciind că aspectele invocate de intimata pârâtă puteau fi valorificate pe calea unei acțiuni în nulitate sau prin intermediul excepției nulității opusă în apărare. Ca atare, cum în cauză contractul nu poate fi considerat ca reziliat de plin drept și cum nu s-a dispus anularea acestuia, respectiv nu s-a constatat nulitatea sa absolută pe cale de acțiune sau de excepție, acest contract își produce efectele obligatorii în conformitate cu prevederile articolului 969 Cod civil.
Cu înscrisurile depuse la dosar, apelanta - reclamantă a dovedit că și-a îndeplinit obligația contractată pentru prima etapă și parțial pentru cea de-a doua etapă (conform propriilor motive de apel), neexistând dovezi cu privire la finalizarea proiectului. În atare situație, Curtea apreciază că apelanta - reclamantă este îndrituită, așa cum reiese și din expertiza contabilă, la diferență dintre sumele cheltuite pentru derularea contractului și cele efectiv plătite de intimata - pârâtă, diferențe care, conform aceleiași expertize, este 75.763,30 ron (fila 256 dosarului de fond), la care se adaugă și dobânda legală conform articolului 43 Cod comercial, raportat la articolul OG nr.99i/2000, dobândă care, în lipsa unei scadențe stabilite de apelanta - reclamantă, va fi calculată de la data cererii de chemare în judecată.
Prin urmare, Curtea apreciază că instanța de fond a reținut eronat situația de fapt și a făcut o greșită aplicare a normelor legale incidente, expuse in extenso în precedente, de aceea va admite apelul în conformitate cu prevederile articolului 295 și 296 Cod procedură civilă și va schimba în tot hotărârea atacată. În temeiul articolului 969 Cod civil și al articolului 43 Cod comercial, raportat la OG nr.9/2000, Curtea o va obliga pe pârâtă să plătească reclamantei 75.763,30 Ron cu titlu de despăgubiri contractuale, plus dobânda legală de la data introducerii cererii - 22 martie 2006 și până la data plății efective a despăgubirii.
În baza articolului 298 și 274 Cod procedură civilă, Curtea o va obliga pe intimată să plătească apelantei 13.536,6 ron cheltuieli de judecată în fond și apel, cu titlu de taxă de timbru și timbru judiciar la valoarea pretențiilor admise, onorarii de expert și onorarii de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta - SRL, cu sediul în B, Str. -. - Gh. nr. 4,. 35,. D,. 3,. 64 sector 6, împotriva sentinței comerciale nr.15324/19.12.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - A - SOCIETATEA PENTRU CERCETARE ȘI PRODUCȚIE DE ȘI INSTALAȚII DE, cu sediul în B, nr. 167 bis sector 1.
Schimbă în tot sentința atacată, în sensul că admite în parte cererea.
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantei 75.763,30 ron cu titlu de despăgubiri, plus dobânda legală calculată de la data introducerii cererii - 22 martie 2006- până la plata efectivă.
Obligă pe intimată să plătească apelantei cheltuieli de judecată în fond și apel în sumă de 13.536,6 ron.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile libere de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 5.06.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
4 ex.
Președinte:Eugenia VoicheciJudecători:Eugenia Voicheci, Adriana Bucur
