Spete pretentii comerciale. Decizia 269/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.269
Ședința publică de la 09.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liliana Crîngașu
JUDECĂTOR 2: Mioara Badea
GREFIER - -
Pe rol soluționarea apelurilor formulate de apelanta-reclamantă - prin SUCURSALA PENTRU ADMINISTRAREA ȘI ÎNTREȚINEREA FONDULUI și apelanta-pârâtă, împotriva sentinței comerciale nr.14006/17.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta-reclamantă prin consilier juridic cu delegație aflată la fila 22 și apelanta-pârâtă prin avocat cu împuternicire avocațială emisă la data de 07.05.2009 în baza contractului de asistență juridică nr.-/07.05.2009.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apelanta-pârâtă, prin avocat, depune la dosar dovada completării taxei judiciare de timbru în cuantum de 5 lei, respectiv chitanța nr.-/1 din 02.206.2009 emisă de Bank
Apelanta-reclamantă, prin consilier juridic, depune la dosar dovada completării taxei judiciare de timbru în valoare de 5 lei, respectiv chitanța nr.-/1 din 09.06.2009 emisă de Bank.
Curtea, constată că din eroare apelanta-reclamantă a completat taxa judiciară de timbru în valoare de 5 și ia act de legala timbrare a cererii de apel formulată de către această parte, cu ordinul de plată depus la termenul anterior.
Apelanta-pârâtă, prin avocat, depune la dosar întâmpinare la apelul formulat de - S, învederând faptul că a comunicat deja un exemplar consilierului juridic al apelantei-reclamante.
Apelanta-reclamantă, prin consilier juridic, arată că într-adevăr i-a fost comunicat un exemplar al întâmpinării și nu solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul acesteia.
Curtea, acordă cuvântul părților în dezbaterea probatoriului.
Apelanta-reclamantă, prin consilier juridic, învederează faptul că nu solicită alte probe în afara înscrisurilor aflate deja la dosarul cauzei.
Apelanta-pârâtă, prin avocat, în temeiul disp. art.292 pr.civ. solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv copia deciziei civile nr.1418R/08.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, invocată prin motivele propriului apel și pe care o depune la dosar, hotărâre prin care face dovada că în perioada anului 2003 - octombrie 2007 societatea apelantă s-a aflat într-o situație de caz fortuit.
Curtea, deliberând, încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de către apelanta-pârâtă.
Apelanta-reclamantă, prin consilier juridic, arată că nu mai are alte cereri de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Apelanta-pârâtă, prin avocat, de asemenea, arată că nu mai are alte cereri de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul asupra cererilor de apel.
Apelanta-reclamantă, prin consilier juridic, solicită admiterea propriului apel, schimbarea în parte a sentinței apelate, iar pe fond admiterea acțiunii și obligarea pârâtei și la plata sumei de 1.255.456,75 lei, reprezentând penalități de întârziere, pentru considerentele expuse pe larg prin motivele de apel, cu cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Apelanta-pârâtă, prin avocat, în ceea ce privește apelul formulat de apelanta-reclamantă, solicită respingerea acestuia ca nefondat și menținerea sentinței apelate ca fiind temeinică și legală doar în ceea ce privește exonerarea societății pârâte de plata sumei de 1.255.456,75 lei, reprezentând penalități de întârziere. Solicită să se observe faptul că, astfel cum a arătat în întâmpinare și astfel cum rezultă și din decizia civilă nr.1418R/08.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, societatea pârâtă s-a aflat în perioada anului 2003 - octombrie 2007 într-o imposibilitate de plată datorată cazului fortuit, conform art.1083 civ. Astfel, solicită să se constate că nu datorează nici o sumă din cele pretinse de către apelanta-reclamantă. În ceea ce privește propriul apel, solicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat, să se constate că societatea pârâtă nu datorează nici o sumă de plată apelantei-reclamante - pentru considerentele pe larg expuse prin motivele de apel. Depune la dosar concluzii scrise și solicită obligarea apelantei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată, depunând la dosar chitanța nr.57/09.06.2009 reprezentând onorariu de avocat.
Apelanta-reclamantă, prin consilier juridic, solicită respingerea ca nefondat a apelului formulat de apelanta-pârâtă pentru motivele invocate prin întâmpinare. Solicită instanței să aibă în vedere faptul că, apelanta-pârâtă a recunoscut debitul care face obiectul dosarului, penalizările fiind confirmate inclusiv prin concluziile raportului de expertiză efectuată la fond.
Curtea, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului comercial d e față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI - a Comercială sub nr-, reclamanta - Sucursala pentru Administrarea și Întreținerea Fondului Imobiliar ( - ) a chemat în judecată pe pârâta SC SA solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 716.288,06 lei reprezentând debit neachitat compus din chirie, prestări servicii, utilități și penalități de întârziere.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că între Sucursala pentru Administrarea și Întreținerea Fondului Imobiliar și pârâtă s-a încheiat contractul de locațiune și prestări servicii nr.557/11.10.2001 având ca obiect închirierea spațiului situat în B- (format din subsol - camerele 17, 18, 19, 26, 27, 30, parter - camerele 8, 9, 10, 11, 14, 15, 16, 19, 20, 21, 22, 23, 25, 26, 27, 28, mezanin - camerele M2, M5, M6, M8, etaj 1 - camerele 101, 101, 102, 103, 104, 105, 106, 107, 108, 109, 118, 120, 121, 121) sector 3 pe o durată de 5 ani, că pârâta a eliberat acest spațiu la data de 01.07.2005 fără a-și respecta obligațiile contractuale de plată a chiriei aferente perioadei 08.2004-30.06.2005 în valoare de 156.100,97 lei, a contravalorii serviciilor prestate aferente perioadei 08.2004-29.07.2005 în valoare de 75.278,53 lei și a utilităților de care a beneficiat aferente perioadei 08.2004-30.09.2005 în cuantum de 34.659,09 lei, precum și penalități de întârziere calculate conform contractului pentru sumele sus-menționate în valoare de 453.434,62 lei la data de 30.09.2005, că deși în procedura de conciliere a recunoscut parțial debitul, respectiv suma de 262.853,44 lei reprezentând chirie, prestări servicii și utilități, pârâta nu a efectuat plata și a contestat contravaloarea penalităților de întârziere.
La data de 7.11.2007 reclamanta a depus precizare cu privire la sumele solicitate prin acțiune, iar la data de 21.11.2007 a depus o altă precizare în care a arătat modul de calcul al sumelor pretinse.
Totodată, la data de 30.05.2008 reclamanta a prezentat instanței încă o precizare cu privire la sumele solicitate.
În cauză, instanța de fond a dispus din oficiu și a administrat proba cu expertiză contabilă în vederea stabilirii sumelor realității sumelor solicitate.
Prin sentința comercială nr.14006/17.12.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VI - a Comercială a respins excepția inadmisibilității, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâta SC SA să plătească reclamantei sumele de 156.100,97 lei reprezentând chirie aferentă perioadei august 2004 - 30 iunie 2005, 75.278,53 lei cu titlu de contravaloare prestări servicii aferente perioadei august 2004 - iulie 2005, 31.473,94 lei cu titlu de contravaloare utilități facturate în perioada august 2004 - 30 septembrie 2005 și 262.853,44 lei penalități de întârziere. Totodată, a obligat pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 6521,79 lei.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că reclamanta a încheiat cu pârâta contractul de locațiune și prestări servicii nr.557/11.10.2001, că potrivit art.13 și 15 alin.1 din contract termenul locațiunii era de 5 ani (15.10.2001 - 14.10.2006), închirierea putând, însă, înceta și prin acordul de voință al părților sau denunțare unilaterală, că la 01.07.2005 contractul a încetat prin denunțarea unilaterală de pârâtă, care a eliberat spațiul, că prin art.2, art.3 și art.4 din contract, pârâta se obliga la plata chiriei, precum și a valorii prestațiilor și utilităților și că sunt neîntemeiate apărările sale în sensul că suma solicitată de reclamantă cu titlu de contravaloare a prestațiilor și utilităților nu este datorată pentru că "nu a fost solicitată de prestatorii de servicii și furnizorii de utilități". Tribunalul a mai arătat că prestatorul de servicii era chiar reclamanta, aceasta obligându-se prin art.1 lit.b din contract să asigure serviciile privind curățenia, paza clădirii, căldură, apă, serviciile de telefonie secundară, transport de persoane și mărfuri pe verticală, executarea lucrărilor de întreținere și reparații la clădire, întreținerea și repararea instalațiilor electrice, termice, sanitare și altele asemenea, că pentru aceste servicii pârâta se obliga la plata unei sume de bani a cărei valoare era stabilită prin art.3 cu posibilitatea de actualizare trimestrial. În ceea ce privește utilitățile reprezentând, potrivit art.1 alin.3, energie electrică, combustibil, apă, canal, salubritate și telefonie, s-a reținut de către prima instanță că prin art.4 din contract părțile stabileau că valoarea acestora se va calcula în raport de facturile furnizorilor (cu care reclamanta avea încheiate contracte), aplicându-se coeficientul cuvenit, la care urma să se adauge comisionul de prestări utilități, că prin expertiza contabilă efectuată în cauză calculele reclamantei au fost verificate în raport de facturile emise de furnizori și confirmate de către expert, că deși pârâta a contestat că ar datora anumite sume pentru serviciile prestate, utilitățile de care a beneficiat și penalitățile aferente acestora, anterior prezentului litigiu, în cadrul procedurii de conciliere a recunoscut debitul de 156.100,97 lei reprezentând chirii, 75.278,53 lei c/val prestări servicii și 31.473,94 lei c/val utilități. Referitor la penalități, Tribunalul a mai arătat că acestea au fost calculate de reclamantă în temeiul art.6 alin.2 din contract și întrucât părțile nu au convenit asupra unei derogări de la dispozițiile art.4 alin.ultim din Legea nr.469/2002, acestea sunt datorate în parte fiind plafonate de către instanța de fond la nivelul debitului principal.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au formulat apeluri, legal timbrate, ambele părți.
În motivarea apelului său, reclamanta - - prin a arătat următoarele:
În ceea ce privește penalitățile, soluția instanței de fond este netemeinică și nelegală prin faptul că le-a redus la nivelul debitului, în raport de dispozițiile Legii nr.469/2002 care prevede că totalul penalităților de întârziere nu poate depăși cuantumul sumei asupra cărora sunt calculate.
Prin stipularea la art.6 alin.2 și 3 din contract a procentului de penalizare aplicat în cazul neplății la termen a datoriei ce-i incumba pârâtei, pentru neplata chiriei, a prestărilor de servicii și a utilităților, s-a derogat de la prevederile Legii nr.469/2002, prevăzându-se exact contrariul.
A aplica prevederile Legii 469/2002 în această speță ar însemna îngrădirea libertății de voință a părților, deoarece s-ar impune apelantei-reclamante ca în cazul în care contravaloarea penalităților s-ar apropia de valoarea debitului asupra căruia este calculat, aceasta să aplice o penalitate mult mai mică decât cea stipulată în contract sau să nu mai aplice deloc clauza penală din contract, aceasta pentru a nu depăși valoarea debitului neachitat,de altfel, de către apelanta pârâtă.
În consecință, a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii apelate și pe fond, admiterea acțiunii și obligarea apelantei-pârâte și la plata sumei de 1.255.456,75 lei reprezentând penalități de întârziere.
În motivarea apelului său, pârâta SC SA a arătat următoarele:
Sumele la care a fost obligată de către instanța de fond nu sunt datorate, întrucât SC SA s-a aflat în perioada 12.06.2003 - 10.10.2007 într-o imposibilitate de plată obiectivă, insurmontabilă, asimilată cazului fortuit, așa cum rezultă din decizia civilă nr.1418R/08.09.2008 (irevocabilă) pronunțată de Tribunalul București - Secția a III - Civilă în dosarul nr-.
În mod greșit a reținut instanța de fond în sentința civilă atacată că ar fi datorate contravaloare utilități în sumă de 31.473,94 lei și penalitățile aferente acestora în sumă de 76.859 lei, precum și că acestea ar fi fost confirmate de expertiza contabilă. Așa cum rezultă din raportul de expertiză contabilă pag.5 obiectiv III, întocmit de expert se confirmă doar că în perioada 08.2004-30.09.2005, - - a facturat către SC SA tipurile de utilități conform anexei 3 la raportul de expertiză și nicidecum nu s-a confirmat de către expertiza contabilă facturarea acestora de către furnizorii de utilități, așa cum rezultă din coroborarea art.1 lit.c cu art.4 și art.6 alin.3 și alin.4 din contractul de locațiune și prestări servicii nr.557/11.10.2001 încheiat cu apelanta-reclamantă.
De asemenea, în mod greșit, instanța de fond a reținut că în cadrul procedurii de conciliere SC SA ar fi recunoscut pur și simplu debitul în sumă de 156.100,97 lei reprezentând chirii, 75.278,53 lei contravaloare prestări servicii și 31.473,94 lei contravaloare utilități. Așa cum rezultă din obiecțiunile nr.1014/21.02.2006 la procesul-verbal de conciliere nr.13168/23.12.2005 pct.6, plățile efective se vor efectua prin transfer bancar sau prin executarea biletelor la ordin la scadență, numai condiționat de anularea textului de la lit.D, pct.4 și 5 din procesul verbal de conciliere nr.13168/23.12.2005, respectiv anularea plății penalităților în sumă de 453.434,62 lei. Întrucât această condiție nu s-a realizat, nici SC SA nu a mai efectuat plățile conform procesului verbal de conciliere nr.13168/23.12.2005, această recunoaștere fiind sub condiție potestativă conform art.1006 Cod civil. Deoarece condiția potestativă nu s-a realizat, nu mai produce efecte juridice nici recunoașterea SC SA.
În consecință, apelanta-pârâtă a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate și pe fond, respingerea ca neîntemeiată a acțiunii apelantei-reclamante.
Apelanta-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului declarat de reclamantă, ca nefondat.
De asemenea, apelanta-reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului declarat de pârâtă, ca nefondat.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, Curtea apreciază că apelul formulat de reclamantă este fondat, iar apelul pârâtei este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Cu privire la apelul reclamantei, Curtea reține că la art.6 din contractul de locațiune și prestări servicii nr.557/11.10.2001 încheiat între părți s-a prevăzut că pentru fiecare zi de întârziere în îndeplinirea obligațiilor de plată asumate prin prezentul contract, locatarul datorează penalități de întârziere locatorului. în termen a chiriei, prestărilor de servicii și a utilităților datorate atrage o majorare de 0,25% reprezentând penalități pentru fiecare zi de întârziere, aplicată la suma datorată. În cazul în care procentul de penalizare perceput de către furnizorul de utilități este mai mare de 0,25%, atunci acest procent se va percepe și de la beneficiar (locatar).
Potrivit art.4 alin.1 din Legea nr.469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale, modificată, în contractele încheiate, părțile pot prevedea ca, în cazul neîndeplinirii până la scadență sau până la un alt termen convenit a obligațiilor prevăzute la art.3 alin.(1), debitorii să plătească, în afara sumei datorate, penalități pentru fiecare zi de întârziere, începând cu prima zi lucrătoare după data scadenței.
Conform alin.(3) al art.4, totalul penalităților pentru întârziere în decontare, prevăzute la alin. (1) și (2), nu poate depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate, cu excepția cazului în care prin contract s-a stipulat contrariul.
Or, prin contract părțile au derogat de la prevederile Legii nr.469/2002, stabilind penalități pentru neplata în termen a chiriei, prestărilor de servicii și a utilităților în procentele menționate anterior, astfel că, în mod greșit instanța de fond a plafonat cuantumul penalităților la suma datorată.
Referitor la apelul formulat de pârâtă, Curtea apreciază că toate motivele invocate sunt nefondate.
Astfel, împrejurarea că SC SA s-a aflat în perioada 12.06.2003 - 10.10.2007 într-o imposibilitate de plată obiectivă, insurmontabilă, asimilată cazului fortuit, fapt ce rezultă, în opinia acestei apelante, din decizia civilă nr.1418R/08.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III - Civilă în dosarul nr.12001/301/200, nu este de natură să conducă la concluzia că sumele la care a fost obligată de către instanța de fond nu ar fi datorate. Această apărare nu vizează netemeinicia pretențiilor emise de reclamantă, ci neplata sumelor datorate către aceasta din urmă, ca urmare a unei situații obiective, neavând, așadar relevanță acest motiv cât privește fondul raporturilor juridice care au drept cauză contractul încheiat de părți și interdependența obligațiilor reciproce.
C de-al doilea motiv de apel se referă la faptul că în raportul de expertiză contabilă se confirmă doar faptul că în perioada 08.2004-30.09.2005, - - a facturat către SC SA tipurile de utilități conform anexei 3 la raportul de expertiză și nicidecum facturarea acestora de către furnizorii de utilități.
Și acest motiv este nefondat, neavând relevanță faptul că raportul de expertiză nu confirmă facturarea utilităților de către furnizori, întrucât printre obiectivele stabilite de instanța de fond nu s-a aflat și verificarea acestui aspect. Pe de altă parte, acest aspect, care ține de modul de calcul al penalităților, rezultă din art.4 și art.6 din contractul de locațiune și prestări servicii nr.557/11.10.2001 încheiat între părți. Astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului de fond, apelanta-pârâtă nu a contestat calculul penalităților depus de reclamantă la data de 21.11.2007 și respectiv 30.05.2008 (filele 108-118 și 193 dosar fond).
Cu privire la ultimul motiv de apel, Curtea reține că apelanta-pârâtă nu-și poate invoca propria culpă în neexecutarea obligațiilor asumate prin contract și că recunoașterea de datorie este valabilă atât timp cât procesul-verbal de conciliere nr.13168/23.12.2005 a fost asumat prin semnarea acestuia de către reprezentanții legali ai apelantei-pârâte. De altfel, acest motiv de apel vizează justificarea neefectuării plăților, nicidecum recunoașterea în sine a datoriei de către apelanta-pârâtă.
Pentru considerentele mai sus invocate, în temeiul art.296 și 274 Cod procedură civilă, Curtea va admite apelul reclamantei, va schimba în parte sentința atacată, în sensul că va obliga pârâta și la plata sumelor de 1.255.456,75 lei reprezentând penalități de întârziere și 1184,21 lei reprezentând cheltuieli de judecată în fond și apel. Va respinge ca nefondat apelul formulat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelanta-reclamantă -- prin Sucursala pentru Administrarea și Întreținerea Fondului Imobiliar cu sediul în B,-, sector 2 împotriva sentinței comerciale nr.14006/17.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI- a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu apelanta-pârâtă SC SA cu sediul în B,-, sector 3.
Schimbă în parte sentința atacată în sensul că obligă pârâta și la plata sumelor de 1.255.456,75 lei reprezentând penalități și 1184,21 lei reprezentând cheltuieli de judecată în fond și apel.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâta SC SA împotriva aceleiași sentințe.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.06.2009.
Președinte, Judecător,
Dr.
Grefier,
Red./tehnored.Jud.- 06.07.2009
Nr.ex.: 4
Fond: Jud. Tribunalul București -Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Liliana CrîngașuJudecători:Liliana Crîngașu, Mioara Badea
