Spete pretentii comerciale. Decizia 27/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, DE
CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR. 27
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Morina Napa
JUDECĂTOR 2: Vera Stănișor
GREFIER - - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine au venit spre pronunțare apelurile declarate de apelanta-reclamantă SC SRL B împotriva sentinței civile nr. 1329/4.10.2007 și a Încheierii din 27.03.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 26.03.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință ce s-a întocmit la acea dată.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Bacău și înregistrată sub nr. 7061/2005, reclamanta Lac hemat în judecată pe pârâta H &, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 2.931.600 lei (RON), reprezentând penalități de întârziere contractuale, precum și a sumei de 32.322,20 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență, că a încheiat cu pârâta contractul de vânzare - cumpărare nr. 4407/2004, în care se prevedea obligația pârâtei de a-i livra uși interioare și pervaze de ferestre, cu accesoriile aferente, pe care să le monteze până la data de 25 aprilie 2005, că pârâta nu a respectat acest termen, astfel că, potrivit art. 10.1 din contract este obligată la plata penalităților de întârziere de 1 % pentru fiecare zi de întârziere, până la îndeplinirea obligației.
În dovedirea susținerilor din acțiune, reclamanta a depus la dosar înscrisuri, respectiv: contractul de vânzare - cumpărare nr. 4407/29 decembrie 2004, borderou de calcul pentru penalități, facturi, declarații vamale de import, corespondență.
Pârâta H & a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei - pârâte la plata sumei de 150.000 Euro, reprezentând contravaloarea facturilor restante ce decurg din același contract de vânzare - cumpărare nr. 4407/2004.
Pârâta - reclamantă a susținut că, deși ea și-a îndeplinit obligațiile contractuale în întregime, reclamanta - pârâtă nu a achitat ultima din contract.
Tribunalul Bacău, prin sentința civilă nr. 1329/04 octombrie 2007, pronunțată în dosarul nr. 7061/2005 (nr. nou -), a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei și a admis cererea reconvențională formulată de H & în sensul că a obligat reclamanta - pârâtă să plătească pârâtei - reclamante suma de 150.000 Euro, reprezentând contravaloarea marfă și cheltuieli de judecată în sumă de 8.272 lei, reprezentând taxă de timbru.
Prin încheierea din data de 27 martie 2009, pronunțată în același dosar, tribunalul a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței 1329/04 octombrie 2007, în sensul că a completat mențiunea din dispozitiv privind cheltuielile de judecată, adăugând la suma inițială - de 8.272 lei - taxă de timbru și suma de 12.243,67 Euro, reprezentând onorar avocat.
Atât împotriva sentinței tribunalului, cât și a încheierii de îndreptare eroare materială, a declarat apel reclamanta
1. În apelul împotriva sentinței civile nr. 1329/04 octombrie 2007 a Tribunalului Bacău, apelanta - reclamantă a solicitat admiterea acțiunii sale, în sensul obligării pârâtei la plata penalităților de întârziere, în sumă de 2.094.000 lei și respingerea cererii reconvenționale, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Apelanta - reclamantă a detaliat argumentele expuse în acțiunea introductivă, arătând că:
- pârâta nu și-a respectat obligația contractuală de livrare a bunurilor, toate livrările fiind făcute peste termenul stabilit în contract; toate livrările au fost parțiale și incomplete ca și necesități de montaj;
- pârâta nu a respectat obligația de a asigura transportul bunurilor contractate;
- pârâta nu a respectat obligația de a monta bunurile și nu a respectat termenul de montaj.
Apelanta a susținut că instanța de fond a reținut o greșită situație de fapt, făcând abstracție de faptul că pârâta a livrat produse necorespunzătoare, ca și dimensiuni, neconcordanțele respective fiindu- imputabile doar pârâtei, ai cărei reprezentanți au efectuat măsurătorile.
De asemeni, arată apelanta, tribunalul a reținut în mod greșit că procesul - verbal de discuții din data de 06 aprilie 2005 i-ar fi opozabil, întrucât apelanta nu a semnat acest înscris, ce emană exclusiv de la pârâtă.
Referitor la argumentația din sentință, potrivit căreia apelantei - reclamante i-ar fi imputabilă nerespectarea dimensiunilor stabilite inițial pentru produsele livrate, apelanta - reclamantă a arătat că aceste dimensiuni au fost calculate de angajați pârâtei, care urmau să se ocupe și de montare.
A mai arătat apelanta că nu i se poate imputa nimic nici cu privire la gradul de umiditate din imobil, care nu avea legătură cu operațiunile de montare a ușilor și ferestrelor.
În ce privește apărarea pârâtei, conform căreia nu s-a asigurat frontul de lucru pentru operațiunile de montare, apelanta consideră că acest argument se impune a fi înlăturat, având în vedere conținutul Raportului de expertiză tehnică (extrajudiciară), în care se constată că frontul de lucru a fost asigurat încă înainte de semnarea contractului.
Mai susține apelanta că sunt greșite concluziile instanței de fond referitoare la faptul că nu s-au reclamat deficiențele cantitative și calitative la data livrării produselor, întrucât se ignoră dispozițiile art. 4.2 din contract.
În ce privește cererea reconvențională a pârâtei, apelanta - reclamantă arată că și-a executat obligațiile scadente pentru toate sumele prevăzute în contract, iar plata ultimei tranșe a fost refuzată justificat, având în vedere că pârâta nu a finalizat montarea produselor, conform obligațiilor contractuale.
Apelanta a susținut că ultima tranșă a prețului reprezenta prețul cuvenit pentru lucrările de montaj pe care pârâta nu le- executat și pentru executarea cărora a fost nevoită să achite unei alte societăți suma de 150.000 Euro.
Concluzionând, apelanta - reclamantă a arătat că pârâta nu și-a respectat obligațiile contractuale, astfel că îi datorează penalitățile prevăzute în contract, în cuantum de 600.000 Euro, sens în care a solicitat schimbarea în tot a sentinței, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată și respingerii cererii reconvenționale ca neîntemeiată, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
2. În ce privește apelul declarat împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale din 27 martie 2008, apelanta - reclamantă a susținut că prin sentința nr. 1329/04 octombrie 2007 s-au acordat cheltuieli de judecată în sumă de 8.272 lei, reprezentând taxă timbru, astfel că cererea de acordare a cheltuielilor de judecată a fost soluționată, nefiind posibilă majorarea acestor cheltuieli pe calea unei cereri întemeiate pe dispozițiile art. 281 sau art. 2812Cod procedură civilă.
S-a mai susținut că încheierea este nelegală și sub aspectul căii de atac indicate în dispozitiv ca fiind recursul, contrar dispozițiilor art. 2813Cod procedură civilă
1. Intimata - pârâtă H & a depus la dosar întâmpinare față de apelul declarat împotriva sentinței nr. 1329/2007, prin care a susținut că se impune respingerea apelului, motivat de faptul că, în speță sunt incidente dispozițiile art. 1082 Cod civil, în sensul că intimata a fost pusă în imposibilitatea de a-și executa corespunzător obligațiile contractuale chiar din culpa apelantei - reclamante.
De asemeni, intimata - pârâtă a susținut că nu sunt îndeplinite condițiile legale ale răspunderii contractuale, iar apelanta - reclamantă nu a probat îndeplinirea acestor condiții.
Sub aspectul cererii reconvenționale, intimata - pârâtă a arătat că însăși societatea apelantă a recunoscut că nu a achitat suma de 150.000 Euro, astfel că soluția de admitere a cererii reconvenționale este întemeiată.
2. Intimata - pârâtă formulat întâmpinare și față de apelul promovat împotriva încheierii din 27 martie 2008, arătând că în minuta încheiată la data de 04 octombrie 2007 s-a consemnat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxă de timbru și onorar avocat, astfel că erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 281 Cod procedură civilă, încheierea de îndreptare a erorii materiale fiind legală și temeinică.
În apel s-a procedat la administrarea probei testimoniale, conform dispozițiilor art. 292 al. l Cod procedură civilă.
Analizând probatoriul administrat în cauză, în raport de susținerile părților și de dispozițiile legale incidente, curtea de apel reține următoarele:
1. Apelanta - reclamantă Las olicitat obligarea intimatei - pârâte la plata penalităților de întârziere în valoare de 600.000 Euro, ca urmare nerespectării - de către intimată - a obligațiilor din contractul nr. 4407/29 decembrie 2004, încheiat între H & - în calitate de vânzător și L, în calitate de cumpărătoare, având ca obiect livrarea și montajul de uși interioare și pervazuri de ferestre, cu accesoriile aferente.
Apelanta a susținut, în principal, că intimata nu a respectat obligația de livrare a mărfurilor la termenele prevăzute în contract.
Intimata nu a contestat faptul că au existat întârzieri în livrarea și montarea mărfurilor, dar a arătat că aceste întârzieri s-au datorat chiar apelantei, ca urmare a stadiului în care se afla șantierul și care făcea imposibilă montarea produselor.
Curtea constată că, potrivit art. 6.1 din Contract, cumpărătorul ( ) se obligă să asigure spațiile aferente montării produselor cumpărate.
Această obligație nu a fost respectată de către apelanta - reclamantă, aspect ce rezultă din procesul - verbal de discuții din 06 aprilie 2005 (filele 226 - 229 fond), în care se consemnează obligațiile pe care le are de îndeplinit apelanta, în sensul pregătiri construcției pentru montarea produselor.
În acest proces - verbal se menționează și faptul că "firma (un alt contractant al apelantei) nu a predat ferestrele la dimensiunile solicitate...", astfel că produsele livrate de intimată nu mai corespondeau cu starea de fapt din șantier.
De altfel, însăși apelanta, la întrebarea nr. 8 din interogatoriul luat la fond (fila 181 fond), recunoaște că și-a asumat responsabilitatea pentru nepotrivirea ușilor interioare livrate de intimată,ca urmare a nerespectării de către apelantă a dimensiunilor stabilite inițial.
Martorul (declarație fila 209 apel), care a avut calitatea de diriginte de șantier, a declarat că produsele livrate de intimată, într-o proporție de 70 % nu erau corespunzătoare calitativ și nu aveau dimensiuni corecte și nu corespundeau prevederilor din anexa la contract.
Această anexă la contract nu a fost însă depusă la dosar.
Martorul afirmă (în declarația tradusă de la fila 282 dosar apel), la întrebarea nr. 21, că el și fiul său, în calitate de reprezentanți ai societății intimate, au efectuat măsurători pentru produsele ce urmau a fi livrate, anterior încheierii Contractului nr. 4407/2004, dar că nu s-au putut efectua măsurători complete, datorită stadiului în care se afla construcția. Același martor arată că s-a convenit cu arhitecții să se lucreze strict conform planurilor, dar ulterior s-au constatat mari diferențe între planul de construcție și construcția executată.
De asemeni, martorul (fila 221 apel) a declarat că golurile de uși nu corespondeau proiectului, astfel că a fost necesar ca acestea să fie aduse la dimensiunea corectă.
Coroborând aceste declarații de martori cu poziția exprimată de intimată în răspunsul la întrebarea nr. 8 din interogatoriu, curtea constată că neconcordanțele produselor livrate se datorează apelantei - reclamante, care nu a respectat proiectul inițial, în funcție de care s-au stabilit dimensiunile produselor ce urmau a fi livrate.
Totodată, curtea reține ca întemeiate apărările intimatei, în sensul că, întârzierile în livrarea și montarea produselor s-au datorat apelantei - reclamante, care nu și-a respectat obligația contractantă de a asigura spațiile aferente pentru montarea produselor cumpărate.
Probe în acest sens sunt: corespondența dintre părți (filele 276 - 370), în care intimata se referă, în mod constant, la faptul că stadiul în care se află construcția nu permite montarea mărfurilor livrate.
În adresa din 30 mai 2005, de la fila 300 - fond intimata precizează că L nu a creat condițiile necesare pe șantier pentru montarea ușilor, astfel că a fost împiedicată să-și execute lucrările, motiv pentru care o pune în întârziere pe apelantă sub acest aspecte. Aceleași aspecte sunt relevate și în alte adrese comunicate de către intimată apelantei (filele 306, 317 - 319).
Declarațiile martorilor și confirmă faptul că montarea produselor livrate nu a fost posibilă datorită stadiului în care se afla clădirea (umezeală foarte ridicată, șapa nefinalizată, pardoseli nefinalizate, lucrări de zidărie incomplete, lipsă ferestre). De asemenea, martorii intimatei au arătat ca angajații societății germane s-au deplasat în mai multe rânduri la Podul T dar nu au putut efectua lucrările de montaj datorită stadiului necorespunzător în care se afla clădirea și care nu permitea montarea ușilor și a pervazelor.
Instanța reține că singura probă care susține poziția apelantei, sub acest aspect, este declarația martorului (fila 209 apel), care susține că în decembrie 2004, când s-a încheiat contractul dintre părți, construcția era trecută de faza "la roșu", fiind în stadiul de efectuare a finisajelor.
Această declarație este infirmată însă de declarațiile martorilor intimatei (care au arătat în amănunt care era starea construcției la momentul când s-a încercat montarea produselor), de corespondența mai sus menționată și chiar de răspunsurile apelantei la întrebările 9 și 10 din interogatoriu.
În același sens urmează a fi reținute și lipsa răspunsului la întrebarea nr. 13 din interogatoriu, precum și răspunsul la întrebările nr. 14, 17, prin care apelanta recunoaște prezentarea angajaților intimatei pentru montaj, fără a oferi un răspuns cu privire la motivele pentru care nu s-a efectuat lucrările de montaj.
În ce privește expertiza extrajudiciară, invocată de apelantă ca probă în susținerea tezei conform căreia construcția se afla într-un stadiu ce ar fi permis montarea produselor cumpărate, curtea reține următoarele:
În cuprinsul expertizei nu se face nici o referire la data întocmirii lucrării.
Expertul face referire la livrările de produse, menționând declarațiile vamale din perioada 04.04.2005 - 05.07.2005, împrejurare care conduce la concluzia că lucrarea a fost întocmită cel puțin după data de 05 iulie 2005.
Așa fiind, nu se poate reține că expertiza ar constata stadiul în care se afla construcția la data încheierii contractului (29 decembrie 2004), fiind evident că lucrarea a fost întocmită mult după această dată.
La punctul (2) din expertiză, expertul face afirmații care exced constatărilor sale personale, afirmând că "după semnarea contractului, vânzătorul, împreună cu arhitectul lucrării, a venit la fața locului și a efectuat măsurătorile necesare...".
Ca urmare, având în vedere și contractul extrajudiciar al expertizei tehnice, curtea apreciază că, pentru considerentele sus - arătate, se impune înlăturarea acestei probe.
În ce privește neconcordanțele calitative ale produselor livrate, curtea constată, în primul rând, că în acțiunea promovată reclamanta nu a invocat acest aspect, limitându-se a face referire la întârzierea cu care au fost livrate produsele și deficiențele produselor livrate, sub aspectul dimensiunilor.
Ca urmare, cererea apelantei, vizând neconcordanțele calitative ale produselor livrate, reprezintă un aspect nou, care nu a fost invocat în condiții procedurale la instanța de fond, fiind incidente dispozițiile art. 294 al. (1) Cod procedură civilă.
Pe de altă parte, potrivit art. 4.2 din contract, cumpărătorul avea obligația de a reclama eventualele neconformități în termen de 5 (cinci) zile de la data montării.
Din probatoriul administrat rezultă că montarea produselor livrate a avut loc în mai multe etape, pe măsură ce a fost posibil.
Ca urmare, pentru fiecare etapă de montaj, apelanta avea posibilitatea de a încheia un proces - verbal și de a reclama, punctual, eventualele deficiențe.
Nu se poate reține apărarea apelantei, în sensul că nu a avut posibilitatea de a reclama neajunsurile calitative întrucât procesul de montare nu era finalizat.
Apelanta nu a invocat aceste aspecte decât în procesul - verbal de recepție preliminară din 10 octombrie 2005 și în corespondența ulterioară acestei date.
Ori, în condițiile în care acțiunea formulată reclamanta nu precizează concret, care sunt deficiențele calitative, care sunt produsele necorespunzătoare și - pe de altă parte - nu există un act care să fie întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 4.1 din contract, argumentele apelante, pe acest aspect, sunt apreciate ca nefondate.
Față de argumentele de mai sus, privind situația de fapt, curtea constată că în cauză au incidență dispozițiile art. 1082 Cod civil, potrivit cărora "debitorul este îndatorat la plata de daune - interes, "în afară de cazul în care neexecutarea, executarea necorespunzătoare sau cu întârziere provine dintr-o cauză străină, care nu-i poate fi imputabilă".
În speță, întârzierea în executarea obligațiilor de livrare a mărfurilor a fost determinată chiar de fapta cumpărătoarei (respectiv apelanta), care nu și-a respectat obligația de asigura condiții corespunzătoare pentru montarea produselor cumpărate.
Ca urmare, soluția instanței de fond, de respingere a acțiunii reclamantei, este temeinică și legală, criticile apelantei fiind neîntemeiate.
Curtea apreciază, de asemeni, ca neîntemeiate și criticile apelante referitoare la soluția dată de fond cererii reconvenționale.
Prin procesul - verbal de recepție preliminară din 10 octombrie 2005, (fila 197 fond), apelanta - reclamantă recunoaște că livrarea cantitativă a produselor a fost efectuată în proporție de 95 %.
Având în vedere că intimata și-a îndeplinit obligația de livrare a produselor, iar apelanta - reclamantă recunoaște că nu a achitat ultima tranșă a prețului datorat, soluția de admitere a cererii reconvenționale este justificată, în raport de dispozițiile art. 5 și art. 6.1 din contract și de prevederile art. 969 și art. 1361 Cod civil.
Nu pot fi reținute apărările apelantei, conform cărora ultima tranșă a prețului ar reprezenta contravaloarea lucrărilor de montaj, întrucât din contract nu rezultă acest lucru, prețul fiind stabilit atât pentru produse, cât și pentru montaj, fără a fi defalcat. De asemenea, apelanta nu a probat susținerile referitoare la faptul că ar fi achitat altei societăți suma de 150.000 euro pentru montarea produselor.
2. În ce privește apelul ce vizează încheierea de îndreptare a erorii materiale din 27 martie 2008, curtea constată că acesta este nefondat.
Prin încheierea din 27 martie 2008, tribunalul a dispus îndreptarea erorii materiale din dispozitivul sentinței civile nr. 1329/04 octombrie 2007, în sensul că a precizat că obligația de plată a cheltuielilor de judecată se referă la taxa de timbru, în sumă de 8.272 lei și onorar avocat 12.243,67 Euro.
Această îndreptare a fost dispusă avându-se în vedere că exista o neconcordanță între minută și dispozitivul sentinței, în sensul că - în minută erau menționate atât taxa de timbru, în sumă de 8272 lei, cât și onorar avocat, în sumă de 12.243,67 Euro, iar în dispozitivul sentinței se menționa obligarea reclamantei la cheltuieli de judecată în sumă de 8272 lei, taxă de timbru.
Așa fiind, instanța de fond a apreciat în mod corect că este vorba de o eroare materială ce se încadrează în dispozițiile art. 281 Cod procedură civilă.
Nu este vorba de o majorare a cheltuielilor de judecată acordate inițial, așa cum susține apelanta, ci de corectarea unei neconcordanțe dintre minută și dispozitiv.
De asemeni, indicarea greșită a căii de atac împotriva încheierii de îndreptare eroare materială nu este de natură să atragă nulitatea încheierii.
De altfel, apelanta nu a fost prejudiciată prin indicarea greșită a căii de atac, ea promovând apel în termen legal împotriva încheierii.
Față de considerentele expuse, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, curtea va respinge ca nefondate apelurile declarate împotriva sentinței civile nr. 1329/04 octombrie 2007 și a încheierii din 27 martie 2008, pronunțate de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Având în vedere soluția pronunțată și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, apelanta va fi obligată să plătească intimatei cheltuieli de judecată în sumă de 25.430,35 Euro - în echivalent în lei la data executării, sumă reprezentând onorariu avocat, potrivit înscrisurilor de la fila 299 - 314 dosar apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, apelurile comerciale declarate de apelanta -reclamantă C L cu sediul în municipiul B, Calea nr.145, județul B, împotriva sentinței civile nr. 1329/04.10.2007 și a Încheierii din 27.03.2008 ambele pronunțate de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă - & B cu sediul ales în B, la. ȘI ASOCIAȚII cu sediul în str. -.- nr.13, Sectorul 5.
Obligă apelanta să plătească intimatei suma de 25.430,35 Euro - echivalentul în lei la data executării, reprezentând cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 09.04.2009.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
Red.și înch.
Red.St.
Tehnored. D Ex.4
14 aprilie 2009
Președinte:Morina NapaJudecători:Morina Napa, Vera Stănișor
