Spete pretentii comerciale. Decizia 271/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 271
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2009
PREȘEDINTE: Carmen Mladen
JUDECĂTOR 2: Doina Lupea
GREFIER - - -
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâta RA TERMOFICARE împotriva sentinței nr.1093 din 16 iunie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Dolj - Secția Comercială, în contradictoriu cu intimații reclamanți -., -., -., -., -., -., -., -., -., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 2 decembrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, pentru a da posibilitatea intimaților reclamanți să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru azi și, în aceeași compunere,
CURTEA
Asupra apelului constată următoarele:
Prin sentința nr.1093/16 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială a fost admisă în parte acțiunea precizată formulată de reclamanții -., -., -., -., -., -., -., -., -. și a fost obligată pârâta RA Termoficare C la restituirea către reclamanți a diferențelor de preț de la prețul practicat pentru persoane juridice la cel practicat pentru persoane fizice pentru perioada 2003 - 2008, respectiv: -. - 646,67 lei, -. - 914,16 lei, -. - 825,46 lei, - 1073,8 lei, -. - 782,99 lei, -. - 825,46 lei, -. - 862,42 lei, -. - 811,19 lei, -. - 914,16 lei, -. - 782,99 lei.
A fost respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei să factureze pe viitor energia termică furnizată pentru încălzirea cabinetului medical la prețul ce se aplică persoanelor fizice și a fost obligată pârâta la plata către fiecare dintre reclamanții -., -., -., -., -., -., -., -., -. a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere că, în fapt, reclamanții, în calitate de cabinete individuale de medici de familie, își desfășoară activitatea în spațiul denumit lui situat în loc. C,-, jud. D, începând cu luna octombrie 1999 și până în prezent. Acestea sunt organizate ca și cabinete medicale fără personalitate juridică, în condițiile Ordonanței nr.124/1998.
Fiecare cabinet ocupă un spațiu în cadrul lui în baza unui contract de comodat încheiat cu Spitalul Clinic nr.2 C și achită începând cu din anul 2003 către pârâtă energia termică la prețul stabilit pentru agenți economici. Contractele de comodat sus-menționate sunt încheiate între Spitalul Clinic nr.2 C și medici, în calitatea lor de persoane fizice, fiind semnate de către acestea și parafate cu parafa acestora, iar nu prin aplicarea ștampilei cabinetelor medicala a atare.
Aplicarea către reclamanți a tarifului practicat pentru agenții economici s-a realizat de către pârâtă în baza hotărârilor anuale ale Consiliului Local al Municipiului Potrivit acestor acte administrative, tarifele aplicate pentru consumul de energie termică este sunt diferite după cum consumatorul este o persoană fizică sau un agent economic. Aceste tarife au fost stabilite și cu luarea în considerare a reglementărilor legale privind prețul național de referință pentru locuințe, justificându-se de către pârâtă că diferențierea de tarif este necesară pentru a individualiza mai clar faptul că pentru spațiile ce au destinația de locuință se pot acorda subvenții.
În raport de această situație de fapt instanța a constatat că pentru stabilirea tipului de tarif ce se poate aplica reclamanților trebuie calificată încadrarea acestora în una din categoriile avute în vedere de către Consiliul Local al municipiului C în hotărârile prin care s-a decis cu privire la aceste tarife.
Potrivit acestor hotărâri categoriile de tarife sunt stabilite diferențiat pentru populație și agenți economici.
Agentul economic este cunoscut ca fiind comerciantul persoană fizică sau juridică organizată în condițiile Legii nr. 31/1990 ce participă la activități economice și comerciale, înțelegând prin aceasta activități de producere de mărfuri, executare de lucrări ori prestare de servicii sau o interpunere în circulația mărfurilor, făcute cu scopul obținerii unui profit.
Activitatea care constituie obiectul unei profesiuni liberale, precum este activitatea de prestare de servicii medicale, nu are un caracter comercial, fiind în mod tradițional admis de către doctrină că această activitate constă în punerea la dispoziția celor interesați a unor cunoștințe și competență, iar în schimbul prestării acestor serviciu persoanele în cauză primesc onorarii și, prin urmare, nu urmăresc obținerea de profit.
Instanța a apreciat astfel, prin raportare la cele mai-sus reținute, că, față de natura serviciilor prestate, reclamanții nu pot fi incluși în categoria agenților economici. iar în cauză, nu relevanță faptul că aceștia sunt organizați sau nu ca persoane juridice, căci simpla natură a activității lor face ca aceștia să nu poată fi încadrați noțiunii de "agent economic".
Totodată, s-a considerat ca neîntemeiată apărarea pârâtei în sensul că diferențierea de tarife a avut în vedere necesitatea stabilirii unui tarif special pentru populația ce putea beneficia de subvenții, acest argument nefiind de natură să determine o posibilă încadrare a reclamanților în categoria agenților economici. Într-adevăr, faptul că criteriile de diferențiere între tarife sunt simplist și sumar tratate în hotărârile Consiliului Local reprezintă o lipsă de diligență din partea pârâtei și a autorităților locale care trebuiau să aibă în vedere situațiile multiple ce puteau apărea în practică și să stabilească și alte criterii suplimentare de diferențiere. Însă nimeni nu își poate invoca propria-i culpă în apărare, lipsa de diligență a pârâtei neputând constitui o apărare pentru aceasta.
S-a mai avut în vedere ca fiind lipsite de relevanță pentru stabilirea regimului juridic aplicabil situației de fapt argumentele legate de calitatea în care reclamanții dețin spațiile pe care le ocupă, contractele de comodat fiind încheiate de către persoanele fizice reprezentante ale acestora, pe de o parte, iar pe de altă parte, faptul că acestea ar fi deținute de fapt de către o unitate spitalicească nu schimbă concluziile instanței cu privire la natura serviciilor prestate în cadrul acestora - chiar și spitalul nu poate fi calificat ca un agent economic, serviciile prestate în cadrul acestuia neavând drept finalitate obținerea de profit.
În aceste condiții instanța a apreciat că în perioada 2003-2008 reclamanților nu li se putea aplica la facturarea energiei termice consumate tariful stabilit pentru agenți economici, căci aceștia nu sunt agenți economici, astfel încât a admis primul capăt de cerere și a dispus obligarea pârâtei la restituirea către reclamanți a diferențelor de preț de la prețul practicat pentru agenți economici la cel practicat pentru persoane fizice pentru perioada 2003 - 2008.
Cu privire însă la cererea de obligare a pârâtei să factureze pe viitor energia termică furnizată pentru încălzirea cabinetului medical la prețul ce se aplică persoanelor fizice, instanța a reținut că metodologia de tarifare a energiei termice consumate de către diverșii consumatori se stabilește anual de către pârâtă în colaborare de către autoritățile administrative locale și cu luarea în considerare a reglementărilor legale stabilite la nivel național.
Obligarea pe cale silită la executarea unei obligații de a face se poate face de către instanță numai în cazul în care debitorul obligației nu înțelege să o execute de bună-voie, în condițiile art. 1073 și urm. civ.
Instanța a constatat astfel că în prezent nu poate fi vorba de o neîndeplinire de către pârâtă a obligației indicate de către reclamanți de vreme ce pentru moment aceasta nu a stabilit încă nici tariful și nici criteriile de diferențiere ce vor fi avute în vedere în iarna 2009-2010. Rămâne la latitudinea pârâtei să aleagă modalitatea în care să se conformeze indicațiilor instanței mai-sus detaliate, în sensul stabilirii mai multor criterii de diferențiere pentru diverșii consumatori și prin manifestarea unei diligențe sporite în raporturile sale cu autoritățile locale.
Instanța de fond a avut în vedere că momentul formulării acțiunii, solicitarea reclamanților ca instanța să dispună cu privire la îndeplinirea pe viitor a unei obligații de a face existente în sarcina pârâtei este prematură, reclamanții păstrându-și posibilitatea formulării unei noi acțiuni în justiție în cazul neîndeplinirii de către pârâtă a obligației sale.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel pârâta RA TERMOFICARE C, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în drept dispozițiile art. 282-298 proc. civ.
Prin motivele de apel apelanta pârâtă a invocat că în mod greșit instanța de fond a reținut că aceste cabinete medicale fără personalitate juridică ocupă spații din lui în baza unor contracte de comodat încheiate cu Spitalul Clinic nr.2 C, contracte care însă sunt semnate de către medici ca persoane fizice și parafate cu parafa acestora și nu prin aplicarea ștampilei cabinetelor medicale.
S-a mai susținut că instanța de fond nu și-a exercitat rolul activ și nu a stăruit, prin toate mijloacele legale pe care le avea la dispoziție, să descopere adevărul și să prevină orice greșeală în cunoașterea faptelor și a ignorat hotărârile judecătorești irevocabile depuse la dosarul cauzei prin care cererile reconvenționale formulate de cabinetele medicale au fost respinse.
Un alt motiv de apel invocat de către apelanta îl reprezintă faptul că în cauză nu prezintă relevanță statutul juridic al cabinetelor medicale atâta timp cât prețul stabilit prin acte normative este prețul pentru populație, pe de o parte, și alți consumatori, pe de altă parte.
Apelanta pârâtă a mai arătat că instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile Legii nr.325/2006 care prevede la art.40 alin.9 că prețurile locale pentru populație la care se facturează energia termică se aprobă de autoritățile administrației publice locale, iar diferența dintre prețurile locale ale energiei termice și prețurile locale pentru populație se alocă din bugetele administrației publice locale.
S-a mai arătat că RA TERMOFICARE C facturează cabinetelor medicale energia termică la prețul pentru alți consumatori întrucât cabinetele medicale nu pot fi încadrate în categoria consumatorilor din spațiile cu destinație de locuință, respectiv populația în condițiile în care conform contractului de comodat încheiat între Spitalul Clinic nr.2 C și titularul cabinetului medical, spitalul pune la dispoziție spațiul în vederea desfășurării activității medicale.
O altă critică de apel invocată de către pârâtă o reprezintă faptul că instanța de fond nu a analizat actele de înființare a cabinetelor medicale din care rezultă că din luna octombrie 1999 acestea s-au transformat în entități juridice, așa cum rezultă din Certificatele de înregistrare emise de Direcția Publică de Sănătate D și înregistrate în Registrul unic al cabinetelor medicale, precum și din Certificatele de înregistrare fiscală.
Apelanta pârâtă a mai invocat că medicii de familie desfășoară o activitate medicală, sunt furnizori de servicii medicale și încheie cu Casa Județeană de Asigurări de Sănătate contracte de furnizare de servicii medicale, în temeiul prevederilor nr.OUG150/2002, iar statutul economic al medicilor de familie nu poate fi asimilat populației întrucât desfășoară o activitate și sun furnizori de servicii de sănătate în relație cu
S-a mai susținut că medicul de familie contribuie la bugetul de stat cu taxe și impozite, iar noțiunea de "cabinet medical" este o noțiune juridice și nu definește medicul ca persoană, ci faptul că în acea structură se realizează servicii medicale.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 07 octombrie 2009, intimații reclamanți au solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
Consideră că în mod corect s-a reținut de către instanța de fond că obiectul de activitate al medicului de familie îl reprezintă prestarea de servicii medicale în cadrul unei profesiuni liberale ce nu are caracter comercial, iar spațiul în care își desfășoară activitatea este deținut ca persoane fizice, forma juridică fiind cea a contractului de comodat, încheiat ca persoană fizică, cu autoritatea locală.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel și a hotărârii apelate, Curtea reține următoarele:
Prin acțiunea introductivă reclamanții, în calitate de cabinete individuale de medici de familie, au solicitat ca pârâta RA TERMOFICARE C să fie obligată să factureze energia termică furnizată pentru încălzirea cabinetului medical la prețul ce se aplică persoanelor fizice, precum și la restituirea diferenței de preț pe perioada ultimilor trei ani, de la data introducerii acțiunii, de la prețul pentru persoană juridică la prețul pentru persoane fizice, cu cheltuieli de judecată.
Fiecare cabinet ocupă un spațiu în cadrul lui în baza unui contract de comodat încheiat cu Spitalul Clinic nr.2 C iar în perioada 2003- 2008 reclamanții au achitat energia termică la prețul pentru agenți economici stabilit prin hotărârile Consiliului Local al Municipiului
Potrivit hotărârilor nr.320/2003, 379/2003, 26/2004, 133/2004, 75/2004, 149/2004, 29/2005, 160/2005, 473/2005, 33/2006, 388/2006, 472/2006, 16/2007, 347/2007, Consiliul Local al Municipiului Caa vizat tarifele pentru energia termică, diferențiat, pentru populație și agenți economici.
În hotărârile arătate mai sus sunt precizate ca temei juridic al avizării diferențiate actele normative avute în vedere la adoptarea acestor hotărâri: OG nr. 73/2002 privind organizarea și funcționarea serviciilor publice de alimentare cu energie termică, OG nr. 48/2004 privind rectificarea bugetului de stat pe anul 2004, OUG nr. 115/2001 privind reglementarea unor măsuri de asigurare a fondurilor necesare în vederea furnizării energiei termice și a gazelor naturale pentru populație modificată prin OG nr. 81/2003, HG nr. 1254/2005 privind stabilirea prețului național de referință pentru energia termică furnizată populației prin sisteme centralizate în scopul încălzirii locuințelor și al preparării apei calde, OG nr. 36/2006 privind instituirea prețurilor locale pentru energia termică furnizată populației prin sisteme centralizate, Legea nr. 325/2006 privind serviciul public de alimentare cu energie termică.
Astfel, OG nr. 73/2002, în vigoare la momentul de la care reclamantul solicită restituirea diferenței de preț, stabilește în art. 6 alin.1 lit. j conținutul noțiunii de utilizator de energie termică, anume persoana fizică sau juridică ce cumpără energie termică pe bază de contract și o utilizează în instalațiile proprii legate nemijlocit la instalațiile unui producător sau distribuitor.
Același act normativ definește în art. 28 alin.4 distribuitorii și furnizorii de energie termică ca fiind persoane juridice române, autorizate și/sau licențiate de autoritatea de reglementare competentă, având ca obiect de activitate distribuția energiei termice în scopul vânzării acesteia.
Art. 28 alin.4 reglementează totodată încheierea contractului de furnizare între furnizor și utilizator, care trebuie să cuprindă cel puțin clauzele minimale, pe categorii de consumatori, stabilite de autoritățile administrației publice locale și de autoritatea națională de reglementare competentă prin contractele-cadru.
Deși în art. 33 sunt prevăzute ca utilizatori de energie termică atât persoanele fizice cât și persoanele juridice care consumă în instalațiile proprii, pe bază de contract, energia termică livrată de un distribuitor/furnizor, în art.50 alin.2 se distinge în raport de destinația spațiului în care este furnizată energia termică.
Conform art. 50 alin. 2 începând cu data intrării în vigoare ordonanței nr. 73/2002 proiectarea și realizarea noilor imobile tip condominiu cu destinație de locuințe sau cu destinație mixtă - locuințe și spații cu altă destinație -, având sursă comună de energie termică sau racordate la rețelele publice de distribuție, trebuie să asigure individualizarea consumurilor și condițiile de montare a sistemelor de măsurare -înregistrare - repartizare a consumurilor pentru întregul imobil și pentru fiecare apartament sau spațiu cu altă destinație.
Deci legiuitorul a prevăzut expres că măsurarea, înregistrarea, repartizarea consumurilor în imobilele tip condominium se face în funcție de destinația spațiului, de locuință sau spațiu cu altă destinație.
Chiar în condițiile în care noțiunea de locuință nu este definită expres în ordonanță, accepțiunea este cea dată de Legea locuinței nr. 114/1996 - construcție alcătuită din una sau mai multe camere de locuit, cu dependințele, dotările și utilitățile necesare, care satisface cerințele de locuit ale unei persoane sau familii.
Or, cabinetele reclamanților care, așa cum s-a arătat, funcționează în incinta lui, nu sunt spații cu destinația de locuință.
Cabinetele medicale sunt unități fără personalitate juridică, furnizoare de servicii medicale primare de medicină generală, de stomatologie și de specialitate (art.1 alin.1 din OG nr.124/1998) ce se înființează la cererea medicului sau a grupului de medici, în următoarele forme de organizare:cabinet medical individual; cabinete medicale grupate; cabinete medicale asociate; societate civilă medicală (art.5 coroborat cu art.1 alin 3 din OG nr.124/1998) Cabinetele medicale realizează venituri din: servicii medicale prestate în baza contractului încheiat cu casa de asigurări de sănătate ori cu alte persoane fizice sau juridice; servicii medicale cu plata directă din partea beneficiarilor; donații și sponsorizări; activități de consiliere medicală; activități contractate cu unitățile care coordonează activitățile de învățământ și de cercetare din rețeaua Ministerului Sănătății și Familiei; alte surse obținute conform dispozițiilor legale, inclusiv cele provenind din valorificarea aparaturii proprii, uzată fizic sau moral (art.8 din OG nr. 124/1998).
Faptul că reclamanții, cabinete medicale, nu se încadrează în categoria agenților economici, nefiind comercianți, nu prezintă relevanță sub aspectul destinației spațiului, rezultând fără dubiu din dispozițiile nr.OG124/1998 precizate anterior că destinația este desfășurarea de servicii medicale, deci cu totul alta decât locuința.
În plus cheltuielile efectuate cu utilitățile necesare înființării și funcționării cabinetelor medicale se scad din veniturile realizate (art.9 alin.2 din OG nr.124/1998), posibilitatea deducerii neexistând pentru persoanele fizice care utilizează energia termică în spațiile cu destinația de locuință.
În același sens din anul 2006 domeniul serviciului public de alimentare cu energie termică este reglementat de Legea nr. 325/2006 care în Secțiunea I art. 40 prevede stabilirea diferențiată prețului local și a prețului local pentru populație menționând expres în alin. 11 al art.40 că, pentru spațiile cu altă destinație decât cea de locuință dintr-un condominiu, consumatorii plătesc prețul local.
Prețul local este diferit de prețul local pentru populație, acesta din urmă fiind subvenționat din bugetul local potrivit art. 40 alin.9 teza finală (diferența dintre prețurile locale ale energiei termice și prețurile locale pentru populație se alocă din bugetele autorităților administrației publice locale sau ale asociațiilor de dezvoltare comunitară, după caz).
OUG nr.115/2001 și OG nr.36/2006 reglementează modul în care se suportă subvențiile pentru acoperirea diferențelor de preț și de tarif la energia termică livrată populației, precum și acordarea de ajutoare bănești familiilor cu venituri mici.
Ca urmare, în materia stabilirii prețurilor locale pentru energia termică, în perioada 2003 -2009 legiuitorul a avut în vedere două criterii: destinația spațiului în care este furnizată energia termică, locuință sau spațiu cu altă destinație și categoria de utilizatori, populație sau alți utilizatori.
În raport de aceste două criterii destinația spațiului și încadrarea sau nu în categoria populație, reclamanții care utilizează spațiul pentru prestarea serviciilor medicale și nu cu destinația de locuință și care nu se încadrează în categoria populație, nu pot beneficia de facilitățile acordate populației pentru spațiile cu destinația de locuință și, deci, nu pot plăti tariful pentru populație.
În concluzie, soluția primei instanțe care, fără a se raporta la dispozițiile aplicabile în materia energiei termice, analizează doar încadrarea reclamanților în categoria agenților economici ca și comercianți și concluzionează că aceștia nu fac parte din categoria enunțată, este greșită.
Pentru considerentele expuse, având în vedere dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă, Curtea va admite apelul declarat de pârâta RA TERMOFICARE C și va schimba sentința apelată în sensul că va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâta TERMOFICARE C, cu sediul în C,-, D împotriva sentinței nr.1093 din 16 iunie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Dolj - Secția Comercială, în contradictoriu cu intimații reclamanți -., -., -., -., -., -., -., -., -., toți cu sediul în C,-,
Schimbă sentința nr.1093/16 iunie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Dolj - Secția Comercială, în sensul că respinge acțiunea.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 07 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
Red.jud.CM/ex.13
Jud.fond
Tehnored.LP/
07 - 2009
Președinte:Carmen MladenJudecători:Carmen Mladen, Doina Lupea
