Spete pretentii comerciale. Decizia 271/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIE Nr. 271
Ședința publică de la 7 mai 2009
PREȘEDINTE: Gina Ignat
JUDECĂTOR 2: Sarmisegetuza Tulbure dr. - -
JUDECĂTOR 3: Alexandrina Zaharia dr. - -
Grefier - - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul, domiciliat în G,- împotriva sentinței civile nr. 3342/ 05.12.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Dezbaterile și susținerile orale ale cauzei au avut loc în ședința publică din 24 aprilie 2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 30 aprilie 2009 și apoi pentru astăzi, 07 mai 2009;
CURTEA,
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Galați sub nr- din 20.11.2007, reclamanta B, în temeiul disp. art. 969, art. 1066-1072 și art. 1073 cod civil a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând obligarea acestuia la plata echivalentului în lei a sumei de 16.500 euro (la cursul oficial comunicat de la data efectuării plății), cu titlu de penalități de întârziere.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a învederat instanței, în esență, următoarea situație de fapt:
La 4 decembrie 2003, părțile in litigiu au încheiat contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. CT 45, prin care au convenit vânzarea de către reclamanta a 69,996% din capitalul social deținut la
Părțile au stabilit ca paratul, in calitate de cumpărător sa respecte o serie de obligații asumate la semnarea contractului, in caz contrar fiind de acord cu plata de penalități.
Capitalul social al Gaf ost majorat in baza Deciziei nr. 1 din 22 mai 2006 administratorului unic, Actului adițional la actul constitutiv autentificat sub nr. 16730 din 11 octombrie 2006, Încheierii Judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului nr. 9867 din 12 octombrie 2006 si certificatului de înregistrare mențiuni din 16 octombrie 2006.
Întrucât majorarea capitalului social s-a efectuat după împlinirea scadentelor defalcate pe obiective conform Anexei nr. 5 la convenție din 4 decembrie si 4 decembrie 2005, paratul datorează reclamantei penalități conform clauzei 7.13.2 din contractul de vânzare-cumpărare nr. CT 45 din 4 decembrie 2003.
Reclamanta a notificat paratul si l-a convocat la conciliere prin adresa nr. CB/25651 din 5 octombrie 2007.
De asemenea, reclamanta a notificat paratul in sensul onorarii obligațiilor ce-i reveneau prin adresa nr. CB/22478 din 4 septembrie 2007.
În dovedirea cererii de chemare în judecată, reclamanta s-a folosit de proba cu înscrisuri, depunând la dosarul cauzei actele despre care a făcut vorbire în cuprinsul acțiunii ( 5-21, 39-49).
Legal citat si reprezentat in instanța, paratul a formulat întâmpinare si cerere reconvenționala ( 53-54), prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca nefondata.
In subsidiar, in situația in care se va aprecia ca ambele părți se fac vinovate de nerespectarea clauzelor contractuale, paratul a solicitat compensarea daunelor si a penalităților de întârziere la nivelul sumei celei mai mici.
Prin cererea reconvenționala, paratul-reclamant a solicitat obligarea reclamantei-parate Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B la plata unor daune-interese evaluate provizoriu la suma de 50.000 lei.
Motivându-si in fapt cererea reconvenționala, paratul-reclamant a precizat, în esență că:
Reclamanta-pârâtă avea obligația ca la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a acțiunilor sa predea societatea în stare de funcționare pentru ca paratul sa realizeze programul investițional, menținerea personalului la parametrii conveniți.
Astfel, reclamanta, deși avea obligația contractuala de a emite ordine comune împreuna cu instituțiile publice bugetare implicate prin carte societatea sa fie scutita, sau după caz sa i se acorde eșalonări la plata debitelor bugetare, reclamanta-pârâta a acționat cu întârziere numai la repetata sa solicitare.
Prin urmare, doar pentru unele dintre creanțele bugetare aflate în evidenta la data privatizării s-au emis unele ordine comune. De asemenea, reclamanta - pârâtă avea obligația legala și contractuală sa dispună instituțiilor publice bugetare implicate suspendarea oricăror masuri de executare silita,însă acest fapt nu s-a întâmplat.
În repetate rânduri a solicitat reclamantei-parate reglementarea situației de mai sus, insa aceasta a obstrucționat practic activitatea, punându-l în situația de a nu respecta la timp și întocmai clauzele contractului încheiat cu aceasta.
In dovedirea susținerilor din cererea reconvenționala, paratul-reclamant a solicitat proba cu acte si efectuarea unei expertize contabile ( 54).
Prin răspunsul la întâmpinare ( 57-59), reclamanta-parata a solicitat respingerea excepției de neexecutare a contractului si cererii reconvenționale si admiterea acțiunii principale așa cum a fost formulate.
În apărarea sa, parata-reclamanta a depus la dosar o serie de înscrisuri ( 61-64).
La termenul de judecata din 29 februarie 2008 ( 65), instanța a admis cererea paratului-reclamant privind efectuarea unei expertize contabile, prin care sa se calculeze daunele-interese urmare neexecutării clauzelor contractuale.
Raportul de expertiza contabila a fost depus la dosar la 26 mai 2008 ( 87-90), iar părțile au formulat obiecțiuni ( 95-97, 114), la care expertul contabil a răspuns la 2 septembrie 2008 ( 109-110) si 23 octombrie 2008 ( 118).
Prin sentința civilă nr. 3342/05.12.2008, pronunțată în cauză, Tribunalul Galația admis acțiunea formulată de reclamanta B și a dispus pe cale de consecință, obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 63.411,15 lei reprezentând echivalentul sumei de 16.500 euro cu titlu de penalități, sumă ce urmează a fi recalculată la cursul de schimb Ron/ Euro comunicat de Banca Națională a României la data efectuării plății.
Totodată, a fost respinsă excepția de neexecutare invocată de pârâtul - reclamant, precum și cererea reconvențională formulată de acesta.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în fapt și în drept, următoarele:
În contractul invocat de reclamantă nu este inserată clauza privind obligația vânzătorului de a emite ordine comune împreună cu instituțiile publice bugetare, prin care să fie scutită sau i se acorde eșalonări la plata debitelor bugetare, fapt ce relevă caracterul nefondat al excepției de neexecutare.
Prin contract, pârâtul - reclamant și-a asuma, sub sancțiunea plății de penalități, obligații de efectuare investiții potrivit graficului convenit cu reclamanta.
Astfel, potrivit clauzei 7.12.1, pârâtul trebuia să efectueze în societate ( G), din surse proprii sau atrase în numele său, pe o durată de trei ani, începând cu data transferului dreptului de proprietate asupra acțiunilor o investiție (aport de capital social de 90.000 euro astfel: 4 decembrie 2004 - 55.000 euro; 4 decembrie 2005 - 25.000 euro; 4 decembrie 2006 - 14.000 euro).
Pârâtul nu a majorat capitalul social în termenele convenite, acesta conformându-se obligației după împlinirea scadenței, adică abia în mai 2006, iar publicitatea demersului său s-a făcut, potrivit contractului(prin menționare la.) abia în octombrie 2006, așa încât reclamanta a fost îndreptățită să calculeze penalități de întârziere, expertiza contabilă instrumentată în cauză confirmând cuantificarea prejudiciului prezentată de reclamantă prin cererea introductivă.
Astfel, acordarea pretențiilor este justificată atât de disp. art. 969 alin. 1 și art. 1073 Cod civil, cât și de clauzele stipulate în contractul încheiat între părți, privind obligațiile pârâtului - reclamant.
În convenția menționată, părțile în litigiu nu au prevăzut obligația reclamantei pârâte de a demara procedura privind emiterea unor ordine comune, iar cumpărătorul avea cunoștință despre starea G, ale cărei acțiuni le-a achiziționat la 4 decembrie 2003.
De asemenea, conform clauzei 7.9 alin. 2, pârâtul - reclamant a declarat că a efectuat propriul audit cu privire la situația financiar - contabilă a societății, angajându-se să nu emită pretenții împotriva vânzătorului cu privire la eventualele discrepanțe între datele rezultate din propriul audit și datele comunicate prin dosarul de prezentare.
Împotriva susmenționatei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâtul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
În cauză s-au administrat probe suficiente (înscrisuri și expertiză) care au relevat împrejurarea că, pe de o parte, nu s-a putut respecta termenul de îndeplinire a măsurilor convenite prin contractul de vânzare - cumpărare, întrucât societatea a fost în executare silită, iar reclamanta nu a îndeplinit la timp obligațiile asumate, respectiv de a emite ordinele comune și a solicita încetarea măsurilor de executare de către creditorii bugetari, iar pe de altă parte, a existat un caz fortuit determinat de împrejurarea că, prin hotărâre judecătorească, unul dintre acționari, Mao bținut o cerere de suspendare a hotărârii de majorare a capitalului social, suspendare care a încetat la data când s-a efectuat majorarea în 2006, după achiziționarea și a pachetului de acțiuni pe care aceasta îl deținea la
Expertiza atestă fără putință de tăgadă relația de cauzalitate și întinderea prejudiciului creat de
Hotărârea instanței de fond, deși laborioasă sub aspectul întinderii, nu reia decât susținerile pârâților și nu răspunde solicitărilor acestora, în raport de probele administrate.
Astfel, excepția de neexecutare s-a respins cu argumentare laconică, bazată numai pe prevederile contractuale, fără a se face referire la dispozițiile art. 970 Cod civil raportate la art. 18 din Legea 137/2002, fapt care echivalează cu o nemotivare.
Nemotivarea este vădită și în privința prejudiciului cauzat prin nerespectarea de către a obligațiilor contractuale și legale, nefiind indicate motivele care au stat la baza calificării ca nefondate în fapt și în drept respectivele pretenții.
Nemotivarea hotărârii atrage nulitatea absolută a acesteia, ceea ce reclamă admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii cererii reconvenționale.
În subsidiar, s-a solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare.
În drept, recurenta și-a întemeiat recursul pe disp. art. 304 punctele 3,7,8 și 9 din Codul d e procedură civilă.
Intimata - reclamantă Baf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, față de împrejurarea că, deși recurenta a indicat ca temei de drept al recursului pct. 7,8 și 9 ale art. 304. pr. civ. nu a înțeles să dezvolte nici un motiv de nelegalitate prevăzut de dispozițiile menționate, argumentele prezentate în cererea de recurs reprezentând doar nemulțumiri personale legate de situații ce exced cadrului procesual, fapt ce reclamă anularea recursului conform disp. art. 306 alin. 1. pr. civ.
Cu privire la fond, aceeași intimată a formulat concluzii de respingere a recursului, apreciind că "motivele" recurentului sunt o reiterare a apărărilor formulate la judecata în fond, aspecte asupra cărora intimata s-a pronunțat deja, apreciindu-le în mod corect ca neîntemeiate față de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv obligarea la plata penalităților, precum și față de cererea reconvențională pe care instanța a considerat-o nefondată.
Chiar și în ipoteza unei obligații de diligență a (pentru emiterea de ordine comune) nu s-ar fi influențat în nici un fel conduita contractuală a pârâtului, care conform clauzei 7.12.1 din contractul de vânzare - cumpărare acțiuni nr. 45/2003 și-a asumat obligația de a efectua investiții în sumă de 55.000 euro. Ordinele comune ar fi putut viza doar scutirea sau eșalonarea unor obligații de plată aparținând G, pe când obligația cuprinsă în clauza 7.12.1. din contractul nr. 45/2003 este în sarcina pârâtului.
Între părți nu a existat însă o astfel de clauză.
În plus, conform dispozițiilor clauzei 7.16.2. din contractul de privatizare, cumpărătorul s-a angajat, având în vedere că la data semnării contractului, societatea nu a obținut toate certificatele de obligații bugetare,să nu țină răspunzător pe vânzător, pentru datoriile, creanțele sau pierderile societății, precum și pentru orice prejudiciu ce ar putea rezulta din obligarea societății la plata unor despăgubiri către terți, de orice natură ar fi acestea.
Analizând cu prioritate excepția de nulitate a recursului, astfel cum impun disp. art. 137 alin. 1. proc. civ. Curtea o califică nefondată și urmează aor espinge ca atare, pentru următoarele considerente:
Fiind vorba de o materie în care dreptul de apel este suprimat, sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 3041. pr. civ.
Într-adevăr, motivele de recurs în cauză nu sunt limitate la cele prevăzute de art. 304. pr. civ. Instanța de recurs, în cazurile prevăzute de art. 3041. pr. civ. poate examina cauza sub toate aspectele.
În speță, deși recurenta nu a dezvoltat fiecare motiv de recurs în parte, nu se poate conchide în sensul nemotivării recursului, disp. art. 3041. pr. civ. impunând examinarea cauzei sub toate aspectele, cu atât mai mult a celor semnalate de recurentă, dar neexplicitate suficient de aceasta.
Această posibilitate, coroborată cu principiul rolului activ al judecătorului, conform căruia instanța are îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, este menită să asigure părților o judecată echitabilă și să conducă instanța la cercetarea și aprecierea tuturor aspectelor relevante pentru pronunțarea unei soluții.
Pe fond, recursul se privește a fi, de asemenea, nefondat.
Motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 3. pr. civ. invocat de recurentă dar nedezvoltat de aceasta este nefondat, deoarece fondul cauzei a fost soluționat de instanța competentă potrivit dispozițiilor procedurale speciale în vigoare.
Astfel, potrivit disp. art. 40 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, cererile prin care se atacă o operațiune sau un act prevăzut de prezenta lege precum și de celelalte legi din domeniul privatizării ori se valorifică un drept conferit de acestea sunt de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor
Cum, în speță, pretențiile reclamantei sunt conferite de "activarea" unei clauze penale inserate în contractul de privatizare încheiat cu pârâtul, hotărârea atacată emană de la instanța competentă.
Critica recurentei subsumată disp. art. 304 pct. 7. pr. civ. este, de asemenea, nefondată, soluția primei instanțe fiind precedată de argumente de fapt și de drept, conținând, contrar celor susținute de recurentă, ample referiri la mijloacele de probă administrate în cauză(înscrisuri, expertiză).
În privința nelegalității semnalate de recurentă sub aspectul interpretării greșite a actului judecății .(art. 304pct. 8. pr. civ.) se constată că recurenta nu a argumentat o asemenea lipsă a hotărârii
Procedând la verificarea acestui aspect, conform disp. art. 3041. pr. civ. constată că pretențiile reclamantei au fost corect calificate de prima instanță și au primit o soluție raportată atât la împrejurarea de fapt dedusă din probatoriul asimilat cauzei, cât și la clauzele contractuale, la dispozițiile de drept substanțial în vigoare legate de modul de executare a obligațiilor(art. 969, art. 970 Cod civil), împrejurare care relevă caracterul nefondat și al criticii întemeiate pe art. 304 pct. 9. pr. civ. (hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii).
pârâtului la clauza convenită cu reclamanta în privința respectării termenelor de majorare a capitalului social îndreptățește pe reclamantă să pretindă penalități întârziere și justifică respingerea excepției de neexecutare de vreme ce reclamanta și-a îndeplinit obligațiile expres prevăzute în contract.
În considerarea tuturor celor expuse mai sus, Curtea constată că, dând o corectă dezlegare cauzei deduse judecății, instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică și, în temeiul disp. art. 312 alin. 1 teza II pr. civ. va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca fiind nefondată, excepția privind nulitatea recursului invocată de intimata cu sediul în B,-- 11, sector 1.
Respinge recursul declarat de pârâtul, domiciliat în G,- împotriva sentinței civile nr. 3342/ 05.12.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- ca fiind nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, dr. - - | Judecător, dr. - - |
Grefier, - - |
IG/MC/ 2 ex./ Fond:
Președinte:Gina IgnatJudecători:Gina Ignat, Sarmisegetuza Tulbure, Alexandrina Zaharia
