Spete pretentii comerciale. Decizia 273/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Numr în format vechi 962/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURE ȘTI
SECȚIA A VI-A COMERCIAL
DECIZIA COMERCIAL Nr. 273
Ședința public de la 10 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Diana Manole
JUDECTOR - -
GREFIER - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de apel formulat de apelanta - ROMANIA SRL împotriva sentinței comerciale nr. 2598 din data de 16.02.2009 pronunțat de Tribunalul Bucure ști Secția a VI-a Comercial în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - SRL.
Dezbaterile au avut loc în ședința public de la 03.06.2009, susținerile fiind consemnate în încheierea de ședinț de la acea dat, care face parte integrant din prezenta sentinț, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a se depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 10.06.2009 când a decis urmtoarele:
CURTEA
Asupra apelului de faț:
Prin sentința comercial nr. 2598/16.02.2009 a Tribunalului Bucure ști Secția a VI-a Comercial s-a respins ca neîntemeiat cererea formulat de reclamanta - România SA împotriva pârâtei - SRL.
În motivare s-a reținut c prin acțiunea formulat, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1.035.338 lei în baza principiului îmbogțirii fr just temei.
Printre regulile generale ale îmbogțirii fr just cauz figureaz și absența oricrui mijloc juridic pentru recuperarea de ctre cel al crui patrimoniu s-a micșorat a pierderii suferite.
Între prți a intervenit contractul de lucrri având ca obiect antrepriza în construcții la Centrul Comercial.
În baza contractului,reclamanta a emis factura fiscal 1784 pentru 5.458.652,59 lei reprezentând contravaloarea lucrrilor, conform situației de lucrri din luna decembrie 2006. La rubrica TVA, reclamanta înserat precizarea taxare invers.
Ulterior la 20.02.2008, reclamanta a emis factura fiscal 1901 pentru suma de 1.035,337 lei reprezentând TVA aferent situației din luna decembrie 2008, pârâta refuzând s o achite.
Raporturile dintre prți sunt guvernate de contractul pe care prțile l-au încheiat.
Reclamanta a emis factura pentru contravaloarea TVA dup ce Ministerul Finanțelor Publice, în urma unui control, a stabilit c operațiunea efectuat în baza contractului a dat naștere obligației de achitare a TVA.
Prin contract, pârâta s-a obligat s achite reclamantei contravaloarea serviciilor prestate, dar și TVA aferent acestei contravalori, în condițiile stabilite de legislația român aplicabil în materie.
Reclamanta avea deschis calea unei acțiuni contractuale, ceea ce face ca, faț de caracterul subsidiar al acțiunii de îmbogțire fr just cauz, reclamanta s nu poat introduce o asemenea cerere.
Astfel cum și prțile au stipulat în contract, TVA este datorat în condițiile stabilite de legea român, în condițiile reglementate de art. 126 Cod fiscal.
Fiind un accesoriu al contravalorii prestațiilor executate de antreprenor, TVA poate fi cerut de antreprenor pe calea unei acțiuni contractuale, deoarece izvorul obligației de plat a TVA îl reprezint operațiunea care a constituit obiectul contractului de antrepriz.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, solicitând admiterea apelului și a acțiunii în sensul obligrii pârâtei la plata sumei de 1.035.337 lei, conform facturii nr. 1901/20.02.2008.
Apelul a fost declarat în termenul legal și a fost legal timbrat cu taxele judiciare de timbru prevzute de lege.
În motivare se invoc faptul c instanța de fond a reținut în mod netemeinic și nelegal faptul c obiectul acțiunii deriv din contractul încheiat de pți.
Suma solicitat a fi restituit este de fapt o tax care trebuia achitat la bugetul de stat, nefiind un cost al contractului, conform art. 962 și 963 Cod civil, întrucât este o obligație impus prin Codul fiscal.
Acest aspect rezult și din pct. 20.4 din contract în care se stabilesc atribuțiile Comitetului de rezolvare a litigiilor. Acesta nu se implic în soluționarea unui litigiu privind plata unei taxe ctre bugetul de stat.
Prin raportul de inspecție fiscal s-a stabilit c factura emis în 2007 de ctre reclamant, trebuia s cuprind TVA aferent bazei.
Reclamanta a achitat ctre bugetul de stat TVA neîncasat de la societatea pârât, deși aceasta era obligat în temeiul Legii 571/2003,rezultând o îmbogțire fr just temei.
Cazul de faț nu privește o plat suplimentar peste cele stabilite în contract, niciuna din clauzele contractuale nefiind înclcat, astfel c nu era deschis calea unei acțiuni contractuale.
Instanța de fond a confundat faptul generator al TVA - operațiunea comercial derulat de prți și izvorul obligației de plat a TVA- legea special în materie - Legea 571/2003 privind Codul fiscal.
Rezult c pretenția asupra pârâtei nu deriv din contract, ci din legislația fiscal, motiv pentru care nu putea fi promovat decât o acțiune extracontractual.
Intimata a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Nu au fost administrate probe noi în apel.
Analizând actele dosarului în conformitate cu dispozițiile art. 295, Curtea constat și reține urmtoarele:
Prțile au încheiat un contract de antrepriz privind obiectivul Centrul Comercial.
În baza contractului, apelanta reclamant a emis factura fiscal nr. 1784/16.02.2007 pentru suma de 5.458.652,59 lei reprezentând costul lucrrilor de construcții efectuate, care a și fost achitat de pârâta intimat.
Astfel cum este redactat acțiunea introductiv, apelanta reclamant a solicitat obligarea intimatei pârâte la plata sumei de 1.035.338 lei reprezentând TVA aferent sumei de 5.458.562,59 lei facturat sub nr. 1784/16.02.2007, cu motivarea expres c "accesoriul urmeaz soarta principalului", obligația respectiv fiind o component a costului contractului, care își are izvorul în raporturile convenționale ale prților, nepunându-se în discuție raportul juridic de drept fiscal cu statul prin Ministerul Finanțelor Publice.
Însși factura emis nr. 1901/20.02.2008 face mențiune expres c suma de 1.035,337 lei reprezint TVA situație lucrri decembrie 2006, conform facturii de lucrri nr. 1784/16.02.2007, ca urmare a prestațiilor efectuate în temeiul contractului de antrepriz.
În aceast situație întrucât apelanta reclamant avea deci la îndemân o acțiune contractual pentru valorificarea pretențiilor sale, nu putea s utilizeze acțiunea în îmbogțire fr just cauz al crei caracter este unul subsidiar, soluția primei instanțe fiind temeinic și legal.
În consecinț, apelul ca fi respins ca nefondat, în conformitate cu dispozițiile art. 296
Având în vedere c atât factura cât și chitanța privind onorariul de avocat poart data de 5.06.2009, ulterioar închiderii dezbaterilor la 3.06.2009, în plus în factura nr. 2008 se face mențiunea acordrii unor servicii de consultanț juridic din decembrie 2008 - ianuarie 2009 și februarie 2008, anterioar declarrii apelului cu care a fost învestit instanța (17.04.2009), în legtur cu serviciile de consultanț juridic din perioada mai - iunie 2009 nerezultând cu certitudine c privesc dosarul nr- al Curții de Apel Bucure ști - Secția a VI-a Comercial, Curtea va respinge cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecat formulat în temeiul art. 274
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta - ROMANIA SRL cu sediul în B-, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr. 2598 din data de 16.02.2009 pronunțat de Tribunalul Bucure ști Secția a VI-a Comercial în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - SRL cu sediul ales la Cabinet Avocat din B-, sector 1, ca nefondat.
Respinge cererea intimatei privind cheltuielile de judecat.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțat în ședinț public, azi 10.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red. 03.07.2009.
4 ex.
Președinte:Diana ManoleJudecători:Diana Manole, Roxana Popa
