Spete pretentii comerciale. Decizia 274/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 274
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
PREȘEDINTE: Tudora Drăcea
JUDECĂTOR 2: Maria Necșulescu
GREFIER - - -
Pe rol judecarea apelului declarat de pârâta DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ O împotriva sentinței nr.592 din 27 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Comercială și de contencios Administrativ în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă SC SA.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Curtea din oficiu, pune în discuție natura juridică a litigiului și ca o consecință, competența materială a instanței de fond, respectiv specializarea completului de a soluționa cauza ca litigiu comercial sau de contencios administrativ.
CURTEA
Asupra apelului constată următoarele:
Prin sentința nr.592 din 27 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta și a fost obligată pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală O la plata sumei de 137.397 lei, cu titlu de despăgubiri, din care 99.905 lei pentru cultura de și 37.492 lei pentru cultura de rapiță și la 1007,03 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prevederile din Normele aplicate prin Ordinul 419/2002 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 381/2002 nu stabilesc cerința impusă de pârâtă ca sămânța să provină numai de la anumite societăți comerciale producătoare de sămânță, agenții economici fiind îndrituiți să-și procure sămânța necesară pentru însămânțarea culturilor agricole din planul de producție de la orice persoană autorizată sau societate comercială care deține sămânță, în funcție de interesele sale economice și comerciale, fiind exclusă ideea că producătorii culturilor agricole ar avea interesul sau ar proceda la însămânțarea culturilor cu sămânță neomologată și necertificată care să nu ducă la realizarea producțiilor agricole avute în vedere a fi realizate prin planurile anuale de culturi.
culturilor agricole s-a datorat condițiilor climatice nefavorabile, secetei excesive din primăvara și vara anului 2007, iar nu datorită seminței utilizate, situație în care reclamanta este îndreptățită să primească despăgubirile prevăzute de lege, având în vedere și faptul că a avut culturile agricole asigurate, potrivit cerințelor legii.
Astfel, s-a apreciat că în mod nejustificat, pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală O nu a acordat despăgubiri pentru suprafețele cultivate de reclamantă de 418 ha cu și 250 ha cu rapiță, reclamanta fiind îndreptățită să primească despăgubirile stabilite prin raportul de expertiză.
Împotriva sentinței a declarat recurs Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală O, care ulterior a fost calificat apel, în raport de dispozițiile art.282 alin.1 pr.civ. avându-se în vedere valoarea obiectului litigiului care este mai mare de 1 miliard lei vechi.
S-a invocat aplicarea eronată a prevederilor legale, instanța reținând greșit că legea nu impune ca sămânța să provină de la societatea comercială producătoare, întrucât din interpretarea art.7 din Ordinul nr.419/2002, reiese că sămânța necertificată obținută din producția proprie și utilizată pentru însămânțarea grâului și rapiței nu constituie cheltuiala eligibilă pentru stabilirea nivelului de cheltuieli în vederea alocării despăgubirilor de către comisia tehnică.
certificată presupune existența unui certificat oficial de calitate sau buletin oficial de analiză, acte ce pot fi emise numai de agenții economici specializați conform procedurii stabilite de Legea 266/2002, ori reclamanta intimată a depus un buletin informativ ce nu atestă calitatea seminței.
Expertul desemnat în cauză a ignorat în totalitate actele normative precizate, iar instanța s-a limitat numai la prevederile legale care favorizau pe reclamantă.
S-a arătat că termenul sămânță nu reprezintă un termen literar, ci unul tehnic de specialitate, definit de legislație cu caracteristicile și cerințele necesare, respectiv Legea nr. 75/1995, fiind material de reproducere produs, prelucrat și comercializat de către agenții economici-persoane fizice și juridice-autorizați în acest scop de ministerul d e resort.
Instanța a reținut tot în mod eronat că prevederile Legii nr.381/2002 nu impun cerința ca sămânța să provină de la anumite societăți comerciale, deoarece, existând un act normativ anterior care stabilește condițiile ca un produs agricol să fie considerat sămânță, era inutilă reluarea prevederilor în noul act normativ, iar apelanta nu impune procurarea seminței de la anumite societăți comerciale, condiția fiind prevăzută de legislația în domeniu.
Apelul este fondat pentru următoarele considerente:
Părțile raportului juridic dedus judecății sunt reclamanta societate comercială, persoană juridică de drept privat și pârâta- autoritate publică de nivel județean.
Prin acțiune se solicită obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri pentru culturile calamitate potrivit Legii 381/2002, deci se urmărește valorificarea unui drept recunoscut de lege, precizându-se că refuzul autorității publice este nejustificat și că a formulat plângere prealabilă, potrivit art.7 din Legea 552/2004.
Raportul juridic dedus judecății nu este un raport de drept comercial, între părți neexistând relații comerciale, ci un raport administrativ.
Reclamanta s-a adresat instanței considerându-se vătămată într-un drept al său recunoscut de lege -acela de a obține despăgubiri - și că refuzul de soluționare a cererii este nejustificat.
Având în vedere calitatea pârâtei și obiectul acțiunii cu care a fost investită instanța, Curtea constată că în mod greșit s-a apreciat că acțiunea aparține jurisdicției comerciale și s-au aplicat dispozițiile de drept comun.
Litigiul de față aparține contenciosului administrativ, având în vedere că pârâta este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut din refuzul de a rezolva cererea reclamantei referitoare la un drept prevăzut de lege, refuz considerat de reclamantă ca fiind abuziv.
Cum instanța de fond nu a avut în vedere acest caracter al acțiunii și nu a aplicat normele speciale prevăzute de Legea nr.554/2004, Curtea apreciază că aceasta echivalează cu o necercetare pe fond a procesului, astfel că în baza art.297 alin.1 pr.civ. se va admite apelul, se va desființa sentința și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru a fi judecat ca litigiu de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâta DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ O împotriva sentinței nr.592 din 27 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă SC SA
Desființează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Octombrie 2008.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
Red.jud.TD/ex.5
Jud.fond
Tehnored.MP/07.11.2008
11 Octombrie 2008
Președinte:Tudora DrăceaJudecători:Tudora Drăcea, Maria Necșulescu
