Spete pretentii comerciale. Decizia 275/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.275
Ședința publică de la 11 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Aurică Avram
JUDECĂTOR 2: Cosmin Horia Mihăianu
GREFIER - -
.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor formulate de apelanta - reclamantă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, precum și de apelantul - pârât, împotriva sentinței comerciale nr.13208 /03.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelanta - reclamantă, reprezentată de consilier juridic, cu delegație la dosar, lipsind apelantul - pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că apelantul - pârât nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 9273,88 lei și timbrul judiciar în valoare de 5 lei așa cum s-a dispus de către instanță prin încheierea de ședință de la termenul anterior.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe apeluri.
Reprezentantul apelantei - reclamante solicită anularea apelului formulat de apelantul pârât ca netimbrat.
Cu privire la apelul propriu solicită admiterea acestuia așa cum a fost formulat, schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul obligării intimatului - pârât la plata sumei de 3.850.032 lei reprezentând valoarea prejudiciului suferit de AVAS, stabilită prin expertiza contabilă întocmită în cauză, cu menținerea celorlalte dispoziții. Arată că în speță cumpărătorul a beneficiat de drepturi deși nu își îndeplinise toate obligațiile contractuale, iar AVAS a fost privată de exercitarea acestor drepturi. Instanța de fond trebuia să aibă în vedere faptul că, în speță, cumpărătorul, deși nu a achitat prețul contractual, s-a bucurat de calitatea de acționar și de drepturile conferite de această calitate în urma încheierii contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni. Efectuarea expertizei în cauză a relevat un prejudiciu creat AVAS în cuantum de 3.850.032 lei, constând în deprecierea activului net contabil, în perioada de valabilitate a contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni.
CURTEA
Prin cererea formulată în data de 13.04.2004 la Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, reclamanta Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului a chemat în judecată pe pârâtul pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat acesta la plata sumei de 458.483,42 USD cu titlu de daune-interese datorate ca urmare a desființării contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.17/20.04.2000, daune constând din 58.973,42 USD, dobânda contractuală aferentă ratelor 1 și 2 și 399.510 USD penalități de întârziere calculată pentru neachitarea la scadență a ratelor 1 și 2.
Prin sentința comercială nr.423 pronunțată la 26.01.2005 în dosarul nr.4986/2004 Tribunalul București - Secția Comercială a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și a respins cererea reclamantei, ca prescrisă.
Împotriva acestei sentințe comerciale reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, succesoarea în drept a Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, a declarat apel.
Prin decizia comercială nr.670 pronunțată la 19.09.2005 în dosarul nr.863/2005 Curtea de Apel București - Secția a VI-a Comercială a admis apelul, a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre soluționare la aceeași in ștanță.
Împotriva acestei decizii comerciale pârâtul a declarat recurs.
Prin decizia nr.2002 pronunțată la 01.06.2006 în dosarul nr- Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială a respins recursul, ca nefondat.
La rejudecare, cauza a constituit obiectul dosarului nr- la Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială.
Prin cererea formulată în cauză la 14.03.2008 reclamanta a mai solicitat obligarea pârâtului și la plata sumei de 243.242 RON, prejudiciu suferit de AVAS pe perioada de valabilitate a contractului ca urmare a înstrăinării activelor de către societate precum și la plata sumei de 3.606.790 RON, valoarea prejudiciului suferit de AVAS, ca urmare a deprecierii acțiunilor vândute cumpărătorului în baza contractului nr.17/20.04.2000.
Prin sentința comercială nr.13208 pronunțată la 03.12.2008 în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a admis în parte acțiunea astfel cum a fost precizată, a obligat pârâtul la plata sumei de 458.483,42 USD, reprezentând 58.975,42 USD dobânzi aferente ratelor 1-2 și 399.510 USD penalități aferente ratelor 1-2, respins celelalte pretenții ca neîntemeiate și a obligat pârâtul la plata sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință comercială tribunalul a reținut că la 20.04.2000 între FPS (în prezent AVAS), în calitate de vânzător, și pârâtul, în calitate de cumpărător, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.17, având ca obiect transmiterea dreptului de proprietate asupra unui număr de 1.442.716 acțiuni reprezentând 69,968% din capitalul social al SC . SA Oradea, contra unui preț de 1.000.000 USD. Pârâtul a achitat avansul de 300.000 USD și s-a obligat să plătească restul de 700.000 USD în 3 rate, prima scadență la 30.06.2001 în cuantum de 230.000 USD, a doua la 30.06.2002 în cuantum de 230.000 USD și a treia la 30.04.2003 în valoare de 240.000 USD. Prin clauza 5.4 din contract s-a stipulat pactul comisoriu de gradul IV în sensul desființării contractului dacă cumpărătorul nu achită la scadență două rate succesive. Pârâtul nu a plătit ratele 1 și 2 astfel că AVAS a invocat pactul comisoriu de gradul IV, la data de 15.10.2002, data reînscrierii APAPS ca acționar fiind desființat contractul nr.17/20.04.2000. Potrivit art.21 alin.11din OG nr.25/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.506/2002, în cazul desființării contractului, cumpărătorul este obligat la plata de daune interese reprezentând dobânzi și penalități datorate pentru ratele scadente și neachitate până la desființarea contractului, etc.
Legea nr.506/2002 a intrat în vigoare la 26.07.2002, anterior desființării contractului.
Potrivit art.2 din OG nr.25/2002, acest act normativ se aplică și contractelor care sunt în derulare, pentru efectele produse de acestea după intrarea sa în vigoare.
Pe de altă parte, calcularea dobânzii și penalităților beneficiază de un temei contractual, potrivit art.5.2.2. - 5.2.3. din contractul părților, în raport cu care pârâtul datorează cu titlu de daune interese suma de 458.483,42 USD, dobânzi și penalități. Dobânda a fost calculată pentru ratele 1 și 2 până la 30.10.2002 (sfârșitul lunii în care a fost desființat contractul) în conformitate cu prevederile contractuale.
Calculul oferit de reclamantă este corect, expertiza întocmită în cauză indicând greșit numărul ratelor de întârziere.
Penalitățile au fost de asemenea calculate până la 15.10.2008, data desființării convenției.
Apărările pârâtului cu privire la momentul desființării contractului nu sunt întemeiate.
Creditorul are dreptul de a se prevala sau nu de pactul comisoriu, având posibilitatea de a alege ulterior scadenței obligației neexecutate momentul la care înțelege să invoce desființarea contractului. Neaplicarea HG nr.655/2000 nu este imputabilă AVAS și nu este de natură să în lăture obligația cumpărătorului de reparare a prejudiciilor cauzate în condițiile în care a avut cunoștință despre situația societății privatizate la momentul încheierii contractului, iar contractul s-a încheiat anterior intrării în vigoare a Hotărârii de Guvern menționată.
Referitor la celelalte pretenții solicitate de reclamantă, aceasta a solicitat efectuarea unei expertize, în condițiile art.21 alin.3 din OG nr.25/2002, iar în raport cu aceasta și-a precizat acțiunea la termenul din 14.03.2008, în raport cu prevederile art.132 alin.2 pct.2 Cod procedură civilă, solicitând, pe lângă suma de 458.483,42 USD și obligarea pârâtului la plata sumei de 243.242 lei, reprezentând prejudiciul suferit de AVAS pe perioada de valabilitate a contractului ca urmare a înstrăinării activelor de către societate, cât și la plata sumei de 3.600.907 lei reprezentând valoarea prejudiciului suferit de AVAS ca urmare a deprecierii valorii acțiunilor vândute cumpărătorului. În raport cu aceste din urmă pretenții nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii civile contractuale deoarece înstrăinările de active au fost aprobate de adunarea generală a acționarilor și au avut ca scop acoperirea datoriilor societății conform suplimentului la raportul de expertiză.
Totodată, nu sunt întrunite cerințele impuse pentru angajarea răspunderii civile a pârâtului nici referitor la diminuarea valorii acțiunilor în condițiile în care AVAS nu a probat, conform art.1169 Cod civil, legătura de cauzalitate dintre prejudiciul pretins și fapta ilicită a pârâtului corespunzătoare neîndeplinirii obligațiilor sale contractuale.
Împotriva acestei sentințe comerciale au declarat apel atât reclamanta AVAS cât și pârâtul.
Prin apelul formulat în termen legal de reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, s-a solicitat schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul obligării intimatului-pârât și la plata sumei de 3.850.032 lei, reprezentând valoarea prejudiciului suferit de AVAS, stabilită prin expertiza contabilă întocmită în cauză, cu menținerea celorlalte dispoziții.
În motivarea apelului s-a arătat că acțiunea a fost îndreptată împotriva pârâtului în virtutea calității de acționar și a drepturilor aferente dobândite de acesta în urma încheierii contractului, în baza cărora pârâtul a participat la adunările generale ale acționarilor în care s-au adoptat hotărârile cuprinzând voința socială, deși nu își îndeplinise toate obligațiile contractuale. AVAS a transmis pârâtului dreptul de a vota în AGA corespunzător cotei de 69,968% din capitalul social, semnificativă pentru etapa decizională legată de activitatea societății. Modul defectuos de administrare a societății a condus la diminuarea activului net și la scăderea valorii acțiunilor.
Prejudiciul este evident în condițiile în care rezoluțiunea contractului a intervenit din culpa exclusivă a cumpărătorului, AVAS redobândind calitatea de acționar la o societate al cărei activ net s-a depreciat iar pachetul de acțiuni redobândit nu mai are aceeași valoare.
Prin OG nr.25/2002 legiuitorul a anticipat situațiile în care din culpa cumpărătorilor societățile privatizate se întorc de jure în portofoliul AVAS, fără a mai fi în stare de funcționare, instituindu-se dreptul acesteia la daune-interese. Astfel, pentru prejudiciile suferite AVAS poate cere în general daune-interese, inclusiv referitor la categoriile limitativ enumerate de art.21 alin.11din OG nr.25/2002, stabilirea prejudiciilor și întinderea daunelor-interese făcându-se la solicitarea AVAS, pe baza unei expertize, prevăzută imperativ și culpei pârâtului.
Sarcina probării prejudiciului, inclusiv a raportului de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta prejudiciabilă, incumbă, de regulă, creditorului, cu excepția situațiilor în care întinderea prejudiciilor este fixată prin lege iar culpa prezumată, excepție instituită prin OG nr.25/2002 modificată prin OG nr.40/2003.
Existența prejudiciului este prezumată prin lege iar întinderea se stabilește conform legii prin expertiza contabilă. Prin urmare, interpretarea subiectivă a instanței de fond în sensul aplicării dispozițiilor art.1082 cod civil trebuie înlăturată potrivit legii speciale, care se aplică prioritar. Altfel nici nu s-ar mai justifica încuviințarea și administrarea unei expertize.
Prin apelul formulat de pârâtul, în termen legal, s-a solicitat schimbarea hotărârii atacate în sensul respingerii în tot a acțiunii reclamantei.
În motivarea apelului s-a arătat, în esență, că desființarea de drept a contractului a avut loc la 01.07.2002 (prima zi următoare scadenței celei de-a doua rate neachitate), iar OG nmr.25/2002 a intrat în vigoare ulterior, la 26.07.2002. Dispozițiile art.21 alin.11din acest act normativ pe care își întemeiază reclamanta pretențiile, nu sunt aplicabile contractului nr.17/20.04.2000.
Efectele desființării contractului se produc din momentul în care s-au îndeplinit condițiile prevăzute în pactul comisoriu expres. Creditorul nu stabilește unilateral data desființării contractului, ci, dacă optează pentru rezoluțiune, aceasta se produce conform pactului comisoriu, creditorul având doar dreptul de a invoca sau nu rezoluțiunea. Dispozițiile art.21 alin.11din OG nr.25/2002 nu pot fi aplicate unui contract care nu mai există la data intrării lor în vigoare. În consecință, reclamanta putea cere prin acțiunea sa doar păstrarea sumelor deja achitate de cumpărător cu titlu de preț sau penalități. Înregistrarea calității de acționar în registrul acționarilor nu poate avea caracter constitutiv de drepturi.
Pe de altă parte, clauza penală stipulată prin contractul părților dă dreptul creditorului, în urma desființării contractului, numai la daune-interese stabilite prin această clauză, care, odată executată, stinge drepturile și obligațiile reciproce ale părților și orice pretenții ulterioare.
Față de apelul formulat de reclamanta AVAS, intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acestuia ca nefiind fondat. Prin cererea de chemare în judecată AVAS a cerut despăgubiri constând în dobânzi și penalități aferente ratelor de preț neachitate. Ulterior primei zile de înfățișare, prin cererea precizatoare de la 14.03.2008 a formulat pretenții distincte care nu pot fi luate în considerare decât pe calea unei acțiuni separate, în urma expertizei putând fi majorată câtimea pretențiilor, iar nu obiectul acestora. Așa cum s-a arătat și în raportul de expertiză și cum a reținut și instanța de fond, la preluarea societății de către intimatul-pârât volumul datoriilor către bugetul de stat depășea 53 miliarde de lei, prin acumularea de majorări și penalități, situație în care vânzarea de active, aprobată de adunarea generală, s-a făcut în scop exclusiv de diminuare a acestor datorii. În toată perioada respectivă pârâtul nu a încasat dividende, societatea înregistrând constant pierderi. Sumele rezultate din valorificarea activelor au intrat în patrimoniul societății, nefiind încasate de pârât în calitate de acționar. Legea limitează dreptul AVAS de a solicita despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ca urmare a desființării contractului potrivit art.21 alin.11din OG nr.25/2002.
Nici devalorizarea acțiunilor nu se datorează pârâtului. Nu poate fi reținută răspunderea contractuală a acestuia deoarece singurul scop al vânzărilor de active a fost acoperirea unor datorii istorice ale societății, deși majorările la acestea trebuiau anulate conform HG nr.655/2000 și nici răspunderea delictuală deoarece nu s-a probat săvârșirea de către intimat a unor fapte ilicite cauzatoare de prejudicii. Cauzele declinului societății existau încă de la momentul vânzării-cumpărării acțiunilor.
Față de acestea, analizând actele și lucrările dosarului cauzei, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește apelul declarat de către pârâtul, acesta nu a depus la dosar dovada achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar, potrivit legii, pentru judecata cererii formulate.
În conformitate cu prevederile art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 și OG nr.32/1995, taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar trebuie achitate în cuantumul legal anticipat judecării cererii formulate, sub sancțiunea anulării acesteia, în caz contrar.
În cauză, apelantul-pârât trebuia să achite o taxă judiciară de timbru în cuantum de 9.273,88 lei și timbrul judiciar în valoare de 5 lei, astfel cum s-a dispus de instanță prin încheierea de la 21.05.2009, dar, deși a fost citat cu mențiunea expresă în acest sens, nu a înțeles să se conformeze.
apelantului-pârât dispozițiilor legale privind timbrarea cererii formulate, atrage sancțiunea anulării apelului ca netimbrat.
În ceea ce privește apelul formulat de reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, potrivit art.21 alin.2 și 3 din OG nr.25/2002, pentru prejudiciile cauzate societății de către cumpărător pot fi cerute instanței daune-interese, stabilirea prejudiciilor și introducerea daunelor-interese făcându-se pe baza unei expertize. Reclamanta a solicitat chiar în cuprinsul cererii de chemare în judecată efectuarea unei astfel de expertize pentru stabilirea prejudiciului menționând expres că în raport cu rezultatul expertizei își rezervă dreptul de a solicita cu titlu de daune-interese și obligarea cumpărătorului la repararea prejudiciului. Precizarea de către reclamantă, la 14.03.2008, a obiectului cauzei, a intervenit în raport cu solicitarea din cuprinsul cererii de chemare în judecată și expertiza întocmită în cauză în baza art.21 alin.3 din OG nr.25/2002, situație care nu implică aplicarea dispozițiilor art.132 alin.1, privind inadmisibilitatea modificării cererii decât în raport cu prima zi de înfățișare, ci ale art.132 alin.3 Cod procedură civilă, după cum în mod corect a reținut și prima instanță în considerentele sentinței apelate.
Dispozițiile art.21 alin.2 și 3 din OG nr.25/2002 nu limitează dreptul AVAS de a solicita despăgubiri numai pentru categoriile de prejudicii enumerate limitativ la art.21 alin.11din același act normativ.
Pe de altă parte, acțiunea reclamantei a avut în vedere, în ceea ce privește daunele interese precizate la termenul din 14.03.2008, pretinse prejudicii cauzate de pârât în perioada în care acesta și-a exercitat obligația de acționar și drepturile aferente dobândite în raport cu contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.17/20.04.2000. Dispozițiile art.21 din OG nr.25/2002 instituie dreptul AVAS de a cere daune-interese pentru prejudiciile cauzate de cumpărător, în cazul desființării contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni dar nu pot fi interpretate și în sensul că ar institui o prezumție legală a existenței în sine a prejudiciului, și a răspunderii cumpărătorului pentru acesta, pentru ca o astfel de prezumție trebuie să fie expresă. Dimpotrivă, dispozițiile menționate au în vedere, corespunzător dreptului comun, formularea cererii în despăgubire, menționând doar obligativitatea sub aspect probatoriu, a efectuării unei expertize referitor la identificarea eventualelor prejudicii ("stabilirea prejudiciilor") și a întinderii daunelor-interese corespunzătoare. În rest legiuitorul nu a mai avut în vedere și alte distincții, ceea ce implică soluționarea cererii în despăgubiri în raport cu dreptul material și procedural aplicabil oricărei cereri de chemare în judecată.
În cauză, prin raportul de expertiză întocmit în baza art.21 din OG nr.25/2002, s-a stabilit că în perioada 2000 - 2002, în care pârâtul a avut calitatea de acționar majoritar la SC . SA, au fost înstrăinate din patrimoniul acesteia active în valoare de 243.242 RON și s-a diminuat valoarea acțiunilor care au constituit obiectul contractului nr.17/20.04.2000 cu 3.606.790 RON.
În raport cu calitatea de acționar dobândită prin contractul încheiat cu AVAS față de pârât, pentru prejudiciul cauzat poate fi invocată răspunderea contractuală sau răspunderea civilă delictuală.
În ceea ce privește răspunderea contractuală, reclamanta a pretins în general că modul defectuos de administrare a societății, în contextul deținerii de către pârât a unui vot majoritar în AGA, a determinat scăderea activelor și a valorii acțiunilor dar nu a fost în măsură să precizeze care anume obligații contractuale nu ar fi fost îndeplinite sau ar fi fost îndeplinite defectuos de către pârât cu rezultatul menționat și nici legătura dintre acest rezultat și neîndeplinirea obligației de plată a ratelor 1 și 2 din prețul contractului.
Dimpotrivă, astfel cum rezultă din suplimentul la raportul de expertiză, pentru înstrăinarea de active din patrimoniul SC . SA, în perioada 2000 - 2002 în care pârâtul a fost administrator, a existat aprobarea AGA, înstrăinările efectuându-se potrivit acestei aprobări. Mai mult, sumele rezultate din valorificarea activelor au intrat în averea debitorului și au fost utilizate în parte pentru achitarea datoriilor la bugetul statului și bugetul asigurărilor sociale de stat, aflate la o valoare majoră de 53.562.260.000 ROL încă la data încheierii contractului părților, în anul 2000 și care au crescut până în anul 2002 la 103.494.481.000 ROL, nefăcându-se nici dovada că astfel de sume ar fi revenit și pârâtului. Aceasta în condițiile în care în întreaga perioadă 2000 - 2002, dat fiind că societatea a înregistrat pierderi, nu au fost plătite dividende.
De asemenea, nu poate fi atrasă nici răspunderea civilă delictuală față de pârât, nesusținându-se și nedovedindu-se în concret săvârșirea de către pârât a unei fapte ilicite și nici legătura de cauzalitate dintre neîndeplinirea obligației de plată integrală a prețului și vânzarea activelor respectiv, diminuarea valorii pachetului de acțiuni care a constituit obiectul contractului nr.17/20.04.2000.
În consecință, motivele de apel sunt nefondate, sentința apelată fiind temeinică și legală iar nu rezultatul unei interpretări restrictive din partea instanței de fond.
Având în vedere considerentele arătate Curtea va anula ca netimbrat, apelul declarat de apelantul și, în baza art.296 alin.1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat, apelul formulat de apelanta AVAS.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează, ca netimbrat, apelul declarat de apelantul, cu domiciliul ales la avocat în B,-, sector 5, împotriva sentinței comerciale nr.13208 /03.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului cu sediul ales în B,--11, sector 1.
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, împotriva aceleiași sentințe comerciale în contradictoriu cu intimatul.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.06.2009.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red.Jud.
Tehnored.
Nr.ex.: 4
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Aurică AvramJudecători:Aurică Avram, Cosmin Horia Mihăianu
