Spete pretentii comerciale. Decizia 276/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 444/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 276
Ședința publică de la 23 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Rodica Zaharia
JUDECĂTOR 2: Iulia Manuela Cîrnu I-- -
GREFIER ---
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta SC SRL împotriva sentinței comerciale nr.13950 din data de 23.11.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI Comercială, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații REGIA AUTONOMĂ DE TRANSPORT B SA și SC SA.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelanta prin avocat, cu împuternicire avocațială nr.- din 02.04.2008, intimata prin avocat, cu împuternicire avocațială nr. - din 28.03.2008, lipsă fiind intimata SC SA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-a depus prin Serviciul Registratură din partea intimatei întâmpinare, în două exemplare. Se mai arată că apelanta nu a depus la dosar diferența reprezentând cuantumul cauțiunii de 35082 lei.
Apelanta prin avocat învederează instanței că renunță la soluționarea cererii de suspendare a executării sentinței atacate.
Apelanta prin avocat arată că alte cereri nu mai are de formulat și nici probe de administrat solicitând cuvântul pe cererea de apel.
Intimata prin avocat arată că alte cereri nu mai are de formulat și nici probe de administrat solicitând cuvântul pe cererea de apel.
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici probe de administrat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de apel.
Apelanta prin avocat solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat susținând pe scurt motivele invocate în cerere, în sensul modificării în tot a sentinței atacate și respingerea cererii formulată de reclamanta, cu cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Intimata prin avocat solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. Se arată că apelanta timp de 2 ani de zile nu a făcut nici o obiecție la livrare și nici nu a contestat validitatea comenzilor la data de 28.10.2003. Se mai arată că prețul bunurilor a fost prețul de stoc iar valoarea totală a acestora fiind cea solicitată prin cererea de chemare în judecată.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.13950/23.XI.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția VI- Comercială a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC SA, a fost admisă în parte acțiunea privind pe reclamanta Regia Autonomă de Transport B SA în contradictoriu cu pârâtele SC SRL și SC SA a fost obligată pârâta SC SRL la plata sumei de 350.824,73 lei c/val. marfă; a obligat pârâta SC SRL la plata sumei de 7.794,76 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele:
Din adresele nr.002/28.10.2003, 003/28.10.2003, 004/28.10.2003
și 005/28.10.2003 (filele 3-6 dosar) reiese că pârâta a comandat reclamantei livrarea din stoc a mai multe scule și dispozitive.
In procesul-verbal de conciliere (fila 11) această pârâtă nu a contestat nici comenzile și nici livrarea mărfii, ci doar a arătat că nu va face plata prețului facturat deoarece părțile nu au stabilit prețul care este prea mare.
Totodată, prin întâmpinarea formulată, SC a arătat că marfa s-a livrat la un garaj al său, inchiriat de la SC SA iar, prin urmare, această a doua pârâtă nu are calitate procesuală pasivă in cauză. Nici nu a fost probată existența vreunor raporturi contractuale intre cele două părți, in afara celor de inchiriere.
Expertiza contabilă a stabilit că toate bunurile facturate de corespund celor comandate de SC, că s-a avut în vedere valoarea de stoc a bunurilor și că aceasta se ridică la suma totală de 350.824,73 lei, sumă pretinsă prin acțiune (filele 161, 162).
Expertul evaluator s-a deplasat la sediul SC SA și a identificat marfa in două magazii, spații inchiriate de SC potrivit susținerilor acesteia din întâmpinare. Expertiza a concluzionat în sensul că valoarea de piață se apropie de valoarea facturată de reclamantă, fiind de 304.387A4Iei, fără TVA (fila 176).
Prin aplicarea TV A la această sumă reiese o valoare de 361.221 lei, mai mare decât cea solicitată prin acțiune.
Tribunalul a avut în vedere valoarea de piață a mărfii intrucât nu s-a probat că părțile au convenit livrarea la prețul de stoc iar nu a solicitat niciodată oferte de preț.
Cum însă, valoarea de piață este mai mare decât cea solicitată instanța a obligat pârâta numai la plata sumei de 350.824,73 lei.
Împotriva hotărârii formulează apel pârâta SC SRL, în esență, pentru următoarele motive:
Prin soluția pronunțată apelanta este obligată să plătească niște produse livrate de intimata reclamantă în mod forțat, în lipsa unui contract asumat de părți și în lipsa negocierii și acceptării prețului pentru aceste produse.
Se mai arată că la dosar se află mai multe cereri de ofertă solicitate de către apelantă de la intimată, însă la niciuna dintre aceste cereri nu a primit o ofertă fermă în care să fie specificat prețul produselor solicitate.
Apelanta arată că a refuzat ridicarea produselor deoarece prețul acestor produse era mai mare decât cel utilizat pe piața liberă; produsele nu au fost ridicate de la sediul intimatei, ci au fost aduse de aceasta, fapt ce este dovedit de procesul-verbal de predare-primire care este încheiat în luna decembrie, la mai bine de 40 de zile de la solicitarea apelantei, și care nu este încheiat de către reprezentantul acesteia.
În opinia apelantei, refuzând să efectueze plata prețului pentru aceste produse furnizate de către intimată, această atitudine a sa este în mod evident un refuz al ofertei pe care pretinde intimata că a emis-
Consideră apelanta că, în afara situațiilor în care legea conferă tăcerii vorbire de acceptare a unei oferte de a contracta, tăcerea poate să aibă un asemenea efect juridic numai dacă părțile au convenit expres, în prealabil în acest sens, sau dacă oferta este făcută strict în interesul exclusiv al destinatarului.
Se mai arată că, în speță nu există o înțelegere prealabilă de acceptare tacită a unei pretinse oferte, nefiind nici în situația în care pretinsa ofertă ar fi existat în interesul său exclusiv pentru a putea discuta despre o acceptare tacită.
În opinia apelantei, instanța de fond nu a ținut cont de prevederile art.35 ale Codului comercial care prevăd că "contractul sinalagmatic între persoane depărtate nu este perfect dacă acceptarea n-a ajuns la cunoștința proprietarului".
Astfel, se arată că de la momentul facturării produselor și până în prezent nu a existat nici o manifestare de voință din partea apelantei din care să rezulte că ar fi acceptat tacit aceste produse. De la momentul livrării produselor și până la data formulării acțiunii s-au purtat numeroase discuții telefonice cu reprezentanții reclamanți pentru restituirea acestor produse, mai mult acești reprezentanți au venit să vadă aceste produse și să constate că au fost folosite și că se află depozitate în integralitatea lor.
Prin întâmpinarea depusă, intimata-reclamantă solicită respingerea apelului ca nefondat.
Analizând probele administrate în cauză, Curtea constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Cu privire la situația de fapt se rețin următoarele:
La data de 28.10.2003 apelanta solicită intimatei, în scris, prin patru adrese, livrarea unor cantități de marfă aflată în stocul acesteia din urmă.
La data de 5.12.2003 efectuând un transport propriu, intimata predă bunurile solicitate unui depozit aparținând apelantei, bunurile fiind recepționate nu de către acesta, ci de către o altă persoană căreia apelanta îi încheiase acel spațiu. Marfa a fost predată împreună cu facturile aferente intimatei SC SA.
Apelanta intră în posesia mărfurilor și a facturilor, rămânând în pasivitate timp de aproximativ 3 ani, până la data efectuării concilierii directe prev. de 7201.pr.civ. refuzând plata prețului pe motiv că acesta este prea mare.
Contestând faptul că s-a aflat în pasivitate atâta timp, apelanta susține că a purtat în această perioadă mai multe discuții telefonice cu intimata referitoare la mărfurile livrate și la prețul acestora.
Aceste susțineri nu pot fi reținute, având în vedere că nu au fost dovedite, neavând suport probator.
Apelanta susține că atâta timp cât intimata nu a acceptat oferta sa în mod expres între părți nu există nici o convenție, astfel încât nu datorează suma pretinsă.
Acceptarea ofertei este manifestarea unilaterală de voință a destinatarului de a încheia contractul în condițiile și în forma prevăzută în ofertă, putând fi expresă sau tacită.
În speță, acceptarea a fost tacită, având în vedere că prin transmiterea mărfurilor solicitate în ofertă a rezultat neîndoielnic voința destinatarului, respectiv a intimatei de a accepta oferta, executând contractul. Acceptarea nu rezultă din tăcere din inacțiunea acceptantului, ci din faptul executării, mai semnificativ decât o declarație de consimțământ.
Acceptarea tacită sub forma executării contractului este reglementată de art.36 comercial, potrivit căruia pentru ca acceptarea să producă efecte juridice sunt necesare 3 condiții: a) să fi cerut executarea imediată a contractului; b) un a răspuns prealabil de acceptare să nu fi fost cerut ori c) să nu fi fost necesar, după natura contractului.
Analizând oferta apelantei, se constată că aceasta îndeplinește condițiile prev. de art.36 Cod comercial.
Oferta a fost fermă și neechivocă, fără termen, apelanta nesolicitând relații cu privire la prețul acestor mărfuri solicitate, din modul în care este redactată oferta, atunci când se solicită produse aflate în stoc, se presupune că aceasta cunoscând despre existența produselor în stoc, cunoștea și prețul acestora.
Este dreptul creditorului obligației, respectiv intimatei, de a alege modalitatea de îndeplinire a acesteia. Aceasta a ales executarea în echivalent bănesc a prestației, nefiind de acord cu restituirea mărfurilor în natură.
Având în vedere cele arătate mai sus, în temeiul art.296 pr.civ. Curtea urmează să respingă apelul ca nefondat.
În temeiul art.274 pr.civ. va obliga apelanta la plata cheltuielilor de judecată constând în c/val. onorariului de avocat achitat de către intimata, conform chitanței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta SC SRL cu sediul în B,-,.2 sector 4 împotriva sentinței comerciale nr.13950 din data de 23.11.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI Comercială, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații REGIA AUTONOMĂ DE TRANSPORT B SA cu sediul în B,-, sector 1 și SC SA cu sediul în Comuna Jilava,. nr.5, Jud.
Obligă apelanta SC SRL la plata sumei de 1300 lei cheltuieli de judecată către intimata REGIA AUTONOMĂ DE TRANSPORT B SA.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 23.05.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Dr.I
GREFIER,
-
Red.Jud.- 10.06.2008
Tehnored. 11.06.2008
5 ex.
Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Rodica ZahariaJudecători:Rodica Zaharia, Iulia Manuela Cîrnu
