Spete pretentii comerciale. Decizia 28/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 28/A/2008
Ședința publică de la 14 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 2: Marius Irimie
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de către reclamanta - - B - prin Sucursala "O Superior" și de către pârâta - - împotriva sentinței civile nr.2110/C/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal s-au prezentat: consilier juridic G pentru reclamanta apelantă și consilier juridic pentru pârâta apelantă, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Reprezentantul reclamantei apelante depune la dosar ordinul de plată nr.267 din 28.02.2008 reprezentând taxa judiciară de timbru în sumă de 2775,28 lei și timbre judiciare în valoare de 5 lei.
Reprezentantul pârâtei apelante depune la dosar delegația de reprezentare, ordinul de plată nr.482 din 13.03.2008 reprezentând taxa judiciară de timbru în sumă de 560,72 lei, timbre judiciare în valoare de 3 lei și întâmpinare.
Reprezentanții părților arată că nu au cereri de formulat sau probe de administrat, situație față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul reclamantei apelante solicită admiterea apelului declarat de reclamantă și modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul obligării pârâtei - -, în solidar cu intimații - & B Serv Com SRL și, pe lângă suma de 61.952,30 lei și la diferența de 263.406,56 lei, reprezentând lipsa de folosință a autovehiculului avariat.
În ce privește apelul declarat de pârâtă, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru.
Totodată depune la dosar și concluzii scrise.
Reprezentantul pârâtei apelante solicită respingerea apelului declarat de reclamantă, ca nelegal, netemeinic și nefondat, pentru motivele arătate în întâmpinare.
În ce privește apelul declarat de ei solicită admiterea acestuia așa cum a fost formulat în scris, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru.
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor de față;
Prin sentința civilă nr.2120/C/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu, s-a admis în parte acțiunea comercială formulată și precizată ulterior de reclamanta - - B, prin Sucursala " O Superior" în contradictoriu cu pârâții - - ( fosta - ASIGURĂRI -, - D & SERV COM SRL I și și în consecință:
A obligat, în solidar, pe cei trei pârâți la plata pentru reclamantă a sumei de 17.303 lei, dintre care 14.765 lei reprezintă contravaloare reparație auto în valoare actualizată și 2538,45 lei reprezintă cheltuieli de înmormântare în valoare actualizată.
A obligat pârâții - D & SERV COM SRL I și, în solidar, la plata către reclamantă a următoarelor sume:64.185,89 lei reprezentând diferență contravaloare reparație auto și 61.952,30 lei ce se va reactualiza începând cu august 2002 - 31.01.2007 ce reprezintă folosul de tras.
A respins celelalte capete de cerere.
A obligat pe cei trei pârâți, în solidar, la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 17.503,36 lei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că:
Autoutilitara mixtă VL - 91 -, aflată în proprietatea societății reclamante, a fost implicată în data de 5.08.2002 într-un grav accident de circulație. Conducătorul auto, prepusul reclamantei a decedat cu această ocazie, Vinovat de producerea coliziunii a fost pârâtul, conducătorul auto al autospecialei marca VOLVO aflată în proprietatea pârâtei - D & B SERV COM SRL Autovehiculul poseda asigurarea de răspundere civilă auto nr.- din data de 15.07.2002 la societatea de asigurări - ASIGURĂRI - - în prezent - -, pârâtă în prezenta cauză.
Vinovăția pârâtului ă în producerea accidentului a fost stabilită în cursul procesului penal finalizat prin sentința penală nr.300/2003 pronunțată de Tribunalul Sibiu.
Latura civilă nu a fost însă soluționată în cadrul procesului penal, motiv pentru care reclamanta a promovat prezenta acțiune.
Reclamanta a depus la dosar devizul privind reparația autoutilitarei VL - 91 -, în valoare totală de 82.201,09 lei precum și un centralizator înregistrat sub nr.2242/16.09.2003, privind veniturile provenind din prestațiile auto ce s-ar fi putut realiza cu autoutilitara avariată, în perioada de staționare după accident: august 2002 - august 2003, cuantumul fiind de 61.952,3 lei. A depus, de asemenea, decontul cu cheltuielile de înmormântare apreciate la 1610,4 lei ( avans chenzinal - 645 lei, aviz de însoțire a mărfii nr.562/8.08.2002 - 262,54 lei, lista zilnică de alimente din data de 8.08.2002 - 107,93 lei, alte cheltuieli - 645,60 lei ).
În vederea recuperării prejudiciului, a fost deschis dosarul de daune nr.162 - SB - 2002, pârâta - - achitând reclamantei suma de 35.816, 3 lei, cu ordinele de plată nr.1759/31.10.2003 și nr.1761/3.11.2003.
Apreciind că nu și-a recuperat integral paguba suferită, reclamanta a îndeplinit procedura concilierii directe întemeiată pe dispozițiile art.720 indice 1 Cod pr.civilă cu pârâții, sens în care a depus înscrisuri la dosar.
Față de această stare de fapt, tribunalul a admis în parte acțiunea formulată pentru următoarele argumente:
Potrivit dispozițiilor art.41 din Legea nr.136/1995, în asigurarea de răspundere civilă, asiguratorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în fața legii față de terțele persoane păgubite și pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil.
despăgubirilor datorate de asigurator terțului vătămat prin accident survenit în cursul anului 2002, este de la 100 lei până la maximum 40.000 lei, indiferent de numărul persoanelor păgubite, în caz de avarie ori de distrugere a bunurilor, pentru pagube materiale directe și indirecte de peste 100 lei, la care se adaugă despăgubiri de până la 10.000 lei pentru fiecare persoană, dar nu mai mult de 50.000 lei indiferent de numărul persoanelor accidentate, în caz de vătămări corporale sau de deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial, potrivit dispozițiilor art.10 din Ordinul nr.8 din 22 nov.2001 pentru punerea în aplicare a Normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule.
Răspunderea pârâtului ă este una civil delictuală pentru faptă proprie întemeiată pe dispozițiile art.998, 999 Cod civil, iar a pârâtei - D & B SERV COM SRL este o răspundere civil delictuală, a comitentului pentru fapta prepusului, întemeiată pe dispozițiile art.1000 art.1003 Cod civil.
În ceea ce-i privește pe pârâții ă și - & B SERV COM SRL, tribunalul a reținut i-a citat cu mențiunea " personal la interogatoriu ", dar aceștia nu au înțeles să se prezinte în instanță, motiv pentru care s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.225 Cod pr.civilă.
Obligarea pârâtului - -, în solidar cu ceilalți doi pârâți la plata despăgubirilor a fost tă la maximum prevăzut de lege, respectiv dispozițiile art.10 din Ordinul nr.8/2001.
Astfel, în ceea ce privește contravaloarea reparației autospecialei în cuantum de 82.201 lei ( conform deviz depus la dosar), tribunalul a reținut pe de o parte că din această sumă s-a achitat de către asigurător 35.816,3 lei iar pe de altă parte faptul că asigurătorul răspunde numai până la sumei de 40.000 lei.
În raportul de expertiză tehnică judiciară, a fost calculată valoarea autovehiculului la data producerii accidentului în conformitate cu dispozițiile art.27, 28 și 29 din Ordinul nr.8/2001, despăgubirea datorată de asigurator în valoarea reactualizată ( din care 4183, 7 lei reprezintă contravaloarea reparației iar 10581, 7 lei reprezintă valoare reactualizată până la data de 31.01.2007) conform obiectivului 1 din suplimentul la raportul de expertiză.
Pentru această sumă au fost obligați, în solidar, toți cei trei pârâți.
Întrucât reclamanta are dreptul de a-și recupera întregul prejudiciu suferit, cei doi pârâți, ă și - D & SERV COM SRL au fost obligați, în solidar la diferența dintre valoarea reparației de 78.950, 89 lei conform obiectivului nr.1 din raportul de expertiză și suma la care au fost obligați, în solidar, cei trei pârâți, 14.765,40 lei. Diferența este de 64.185,89 lei. Această sumă cuprinde și reactualizarea.
În ceea ce privește folosul de tras solicitat, tribunalul a reținut în primul rând faptul că acesta a fost solicitat pentru perioada august 2002 - august 2003, perioadă în care autoutilitara avariată în accident a fost supusă reparării.
În al doilea rând, se reține că la dosar s-a depus de către reclamantă un centralizator al veniturilor ce s-ar fi realizat ca urmare a folosinței autovehiculului pentru perioada august 2002 - august 2003, suma solicitată fiind de 61.952,3 lei.
Întrucât cei doi pârâți, ă și - D & B SERV COM SRL I nu au făcut opoziție la proba depusă de reclamantă, tribunalul a obligat în solidar pe cei doi la plata acestei sume, ce se va reactualiza, în faza de executare, cu indicele de inflație, începând cu august 2002 până la 31.01.2007.
Pârâta - - nu a fost obligată în solidar cu pârâții, întrucât așa cum deja s-a arătat maximul despăgubirilor materiale pe care ea le poate acoperi est de 40.000 lei, ori în această limită a fost obligată pentru primul capăt de cerere.
Tribunalul a admis doar în parte pretențiile solicitate de reclamantă cu titlul de folos de tras, în maniera arătată mai sus, întrucât suma calculată de expert la obiectivul 2 din expertiză: 272,822,13 lei ( și solicitată de reclamantă cu acest titlu) a vizat perioada august 2002 - ianuarie 2007, lucru ce pe de o parte conduce la acordarea de plus petit ( reclamanta a solicitat despăgubiri doar pentru august 2002 - august 2003), iar pe de altă parte folosul de tras trebuie acordat pentru lunile august 2002 - august 2003, și valoarea obținută urmează să fie reactualizată cu indicele de inflație, întrucât numai în această perioadă reclamanta a fost lipsită de folosința autovehiculului.
În ceea ce privește capătul de cerere cu privire la cheltuielile înmormântare,Tribunalul a obligat în solidar pe cei trei pârâți ( asiguratorul răspunde în impusă de art.10 lit.b din Ordinul 8/2001). Astfel, despăgubirile acordate cu acest titlu sunt în cuantum de 2338,45 lei ( din care 1661, 07 lei prejudiciu efectiv, iar 877, 38 lei prejudiciu nerealizat - actualizare cu indicele inflației până la 31.01.2007), conform obiectivului 3 din raportul de expertiză.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta - -, Sucursala O Superior și pârâta - - Sibiu.
Reclamanta a solicitat schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul obligării pârâților și la plata sumei de - lei.
În motivarea apelului s-a arătat că instanța a apreciat greșit că reclamanta solicitat obligarea pârâților la plata folosului de tras doar pe perioada august 2002 - august 2003, întrucât și-a majorat câtimea cererii la 406.848, 2 lei. Instanța de fond a greșit când nu a obligat în solidar cu ceilalți pârâți și pe pârâta - - Sibiu la plata contravalorii folosului de tras, motivat de maxim al despăgubirilor materiale pe care această pârâtă avea obligația de a-l suporta. Pârâta nu a achitat în totalitate suma de 40.000 lei pe care trebuia să-o suporte conform art.10 din Ordinul 8/22.11.2001 emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor în aplicarea normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule, numit în continuare Ordinul nr.8/2001, astfel că, neputând repara autovehiculul, reclamanta a suportat prejudicii suplimentare de peste 352.358,86 lei.
În drept s-au invocat disp.art.998 - 1000 Cod civil, Legea nr.136/1995, art.282 și urm. Cod pr.civilă.
Apelul reclamantei a fost legal timbrat cu 2775,28 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.
Pârâta - - a solicitat admiterea apelului și modificarea sentinței atacate în sensul înlăturării obligării sale de la plata în solidar cu ceilalți pârâți de la plata sumei de 17.303 lei contravaloare reparații auto și cheltuieli de înmormântare.
În motivarea apelului pârâta - - a arătat că a fost obligată la plata de despăgubiri peste valoarea maximă stabilită prin art.10 din Ordinul nr.8/2001 la 50.000 lei ( 500 milioane lei vechi). Un alt motiv de apel l-a constituit greșita obligare în solidar cu ceilalți pârâți la plata despăgubirilor arătate, întrucât obligația pârâtei apelante era autonomă de cea a celorlalți pârâți, derivând din Legea nr.136/1995 și contractul de asigurare.
În drept s-au invocat prevederile art.10 din Ordinul nr.8/2001, art.1041 Cod civil, art.282 și urm.Cod pr.civilă.
Apelul pârâtei a fost legal timbrat cu 931 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.
Verificând apelurile reclamantei și pârâtei, prin prisma motivelor invocate în conformitate cu dispozițiile art.295 Cod pr.civilă, Curtea de Apel apreciază că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Cu privire la apelul reclamantei, Curtea de Apel reține că acesta se întemeiază pe două motive:
Primul motiv vizează greșita reținere de către tribunal a împrejurării că reclamanta a solicitat obligarea pârâților doar la plata folosului de tras pentru perioada august 2002 - august 2003. Reclamanta invocă în sprijinul susținerii sale faptul că la termenul de judecată din 4.04.2007 și-a majorat pretențiile la suma de 406.848,20 lei (fila 252,dos. Tribunalul Sibiu, vol.II).
Într-adevăr, constatăm că la 9.03.2007 s-a depus prin registratura tribunalului o precizare care viza doar câtimea pretențiilor. Prin această precizare nu s-a modificat acțiunea introductivă și în ce privește temeiul de drept pentru care se solicită suma pretinsă și nici perioada pentru care se solicită aceste despăgubiri. Mai mult decât atât, câtimea este arătată global, fără a fi defalcată pe categorii de pretenții. Curtea de Apel constată că reclamanta este persoană juridică și a fost reprezentată de consilierul juridic pe parcursul judecării cauzei în fața tribunalului. În aceste condiții, beneficiind de apărare calificată, reclamanta ar fi trebuit să-și precizeze acțiunea sub toate aspectele, urmând ca această precizare să fie dezbătută. Reclamanta s-a t la a-și majora câtimea obiectului cererii, în condițiile art.132, pct.2, alin.2 Cod pr.civilă, precizarea neputând fi privită ca o modificare a cererii.
C de-al doilea motiv de apel invocat de reclamantă îl constituie aprecierea greșită a instanței de fond, potrivit căreia pârâta - - nu poate fi obligată în solidar cu ceilalți pârâți la plata folosului de tras, întrucât maximul despăgubirilor materiale ar depăși de 40.000 lei ( 400 milioane lei vechi) stabilit de art.10 din Ordinul nr.8/2001.
Nici acest motiv de apel nu este întemeiat. În primul rând trebuie reținut că răspunderea pârâtei - - nu este solidară. Între societatea de asigurare și ceilalți pârâți nu există raport de solidaritate, acesta fiind specific răspunderii civile delictuale și răspunderii pentru fapta altor persoane. Obligația pârâtei - - derivă din raportul contractual născut în temeiul contractului de asigurare obligatorie pentru răspunderea civilă, încheiat între asigurator și pârâta SCD & B SERV COM SRL.
Răspunderea pentru daune materiale ce revine pârâtei - - este plafonată prin art.10, alin.1, lit. a, din Ordinul nr.8/2001, emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor în aplicarea normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule ( în continuare numit Ordinul nr.8/2001).
pentru anul 2002, an în care s-a produs paguba, era stabilit la maxim 40.000 lei ( 400 milioane lei ROL) pentru daune materiale.
Reclamanta a mai susținut că dacă pârâta - - ar fi achitat integral valoarea reparaților autovehiculului, acesta ar fi putut fi repus în funcțiune și nu s-ar mai fi cauzat reclamantei prejudicii datorită lipsei de folosință a bunului avariat.
În mod corect tribunalul a constatat că numai valoarea reparației autovehiculului ar depăși legal în căruia pârâta - - avea obligația să - l suporte. În aceste condiții apare ca irelevant în speță dacă despăgubirea materială era datorată pentru avaria autovehiculului sau prejudiciul cauza prin lipsa de folosință al acestuia.
Pârâta invocă de asemenea, două motive în susținerea apelului său.
Primul motiv vizează greșita obligare la plata unor despăgubiri de 17.303 lei, depășindu-se astfel pentru despăgubirile materiale, prevăzute de art.10, lit.a din Ordinul nr.8/2001.
Susținerea pârâtei este nefondată. Într-adevăr, pentru despăgubirile materiale în căruia răspunde această pârâtă era stabilit legal la 40.000 lei pentru anul 2002. Pârâta a achitat de bună voie la 31.10 și 3.11.2003, 35.816,3 lei. În mod corect, tribunalul a dedus din plafon suma achitată reclamantei. Până la valoarea ui rămas neacoperită suma de 4.183,7 lei, sumă cu mult inferioară contravalorii reparației autovehiculului reclamantei. Valoarea reparației a fost stabilită de expert la 82201 lei. Pârâta - - datora la data producerii accidentului, anume 5.08.2002, 40.000 lei. Întrucât nu a achitat integral această sumă nici până în prezent, pârâta datorează pe lângă suma cu titlu de contravaloare reparații și valoarea de actualizare. Această valoare de actualizare se ridică la 10.581,7 lei până la 31.10.2007. Valoarea a fost stabilită prin raportul de expertiză și nu a fost contestat de părți. Această sumă este datorată de pârâta - - nu ca și contravaloare reparație ci ca sancțiune pentru neexecutarea la timp și în totalitate a obligației de plată a despăgubirii. Pentru 5.08.2002 și 31.01. 2007 valoarea despăgubirii s-a depreciat ca urmare a inflației, astfel că, în mod corect, tribunalul a apreciat că pentru a fi efectivă, despăgubirea trebuie actualizată.
Al doilea motiv de apel vizează greșita obligație a pârâtei - - în solidar cu ceilalți pârâți la plata despăgubirii de 17.303 lei, din care 14.765 lei contravaloarea reparației a autovehiculului actualizată și 2538, 45 lei cheltuieli de înmormântare actualizate.
Curtea de Apel constată că între pârâta apelantă și ceilalți pârâți nu există un raport de solidaritate cu privire la obligația de aod espăgubi pe reclamantă. Prin obligarea în solidar cu pârâta apelantă și a celorlalți pârâți la plata acestor despăgubiri, s-a creat pârâtei - - o situație mai favorabilă, întrucât reclamanta ar putea să se îndrepte împotriva oricăruia dintre pârâți și nu numai împotriva pârâtei - -. În situația în care unul dintre pârâți ar achita această despăgubire reclamantei, pârâta - - nu ar mai putea fi urmărită pentru această sumă.
În aceste condiții, Curtea de Apel apreciază că pârâta - - nu justifică un interes în înlăturarea raportului de solidaritate. Mai mult decât atât, prin înlăturarea pârâtei - D & B SERV COM SRL și de la plata în solidar a despăgubirii în sumă de 17.303 lei către reclamantă s-ar agrava situația pârâtei - -. Obligarea în solidar celor trei pârâți îi prejudiciază pe - D & B SERV COM SRL și ă, însă aceștia nu au declarat apel în cauză.
Față de considerentele reținute, Curtea de Apel urmează ca în temeiul art.296 Cod pr.civilă să respingă atât apelul reclamantei - -, cât și apelul pârâtei - - Sibiu drept nefondate.
Ambele apeluri fiind respinse, instanța va respinge și cererile apelanților cu privire la cheltuielile de judecată reprezentând taxele de timbru.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile declarate de reclamanta - - B prin Sucursala "O Superior" și pârâta - - împotriva sentinței civile nr.2120/C/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Respinge cererile apelanților privind cheltuielile de judecată în apel.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 14.03.2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact./09.04.2008
Ex.- 6
Jud.fond.
Președinte:Nicolae DurbacăJudecători:Nicolae Durbacă, Marius Irimie
