Spete pretentii comerciale. Decizia 280/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosarul nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 280
Ședința publică de la 15 Octombrie 2008
PREȘEDINTE a
Judecător Mateucă
Grefier Raluca
Pe rol judecarea apelului declarat de pârâta SC SA B împotriva sentinței nr.276 din 14.05.2008 pronunțate de Tribunalul Olt - Secția Comercială și de contencios Administrativ în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă COMPANIA DE TRANSPORT FEROVIAR
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic pentru apelanta pârâtă și consilier juridic pentru intimata reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Interpelat fiind de către instanță, consilier juridic pentru intimata reclamantă arată că nu mai insistă în susținerea excepției nulității apelului bazată pe dispozițiile art.282 alin. 2 civ.
Cod PenalCurtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul asupra apelului.
Consilier juridic pentru intimata reclamantă solicită admiterea apelului, modificarea sentinței apelate și respingerea acțiunii, arătând că pârâta SC SA B și-a realizat în întregime obligațiile contractuale, culpa pentru nelivrarea în termen a produselor aparținând intimatei reclamante. În ceea ce privește obligarea apelantei la plata sumei de 153.620,24 lei, soluția este netemeinică, deoarece această sumă a fost folosită pentru decontarea cheltuielilor aferente realizării produselor comandate și aflate în stoc la SC SA În aceste condiții, consideră că se impune livrarea produselor comandate și fabricate și numai în situația în care nu se realizează această livrare, să fie obligată apelanta la restituirea plăților făcute în avans.
Consilier juridic pentru intimata COMPANIA DE TRANSPORT FEROVIAR P solicită respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate, precizând că în mod corect pârâta a fost obligată să restituie reclamantei suma de 153.630,24 lei.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin sentința nr.276 din 14.05.2008 pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr-, au fost respinse ca neîntemeiate excepțiile formulate de către pârâta SC SA
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta COMPANIA DE TRANSPORT FEROVIAR așa cum a fost precizată și a fost obligată pârâta SC SA B la plata sumei de 153.630,24 lei debit.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de penalități - dobânzi formulată de reclamantă.
A fost obligată pârâta la 4319,80 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr-, reclamanta Compania de Transport Feroviar a chemat în judecată pe pârâta SC SA B pentru a fi obligată la plata sumei totale de 248.265,44 lei din care suma de 153.630,24 lei reprezintă debit iar 94.635,20 lei reprezintă penalități de întârziere.
În motivarea acțiunii s-a arătat că între cele două părți, reclamanta în calitate de beneficiar și pârâta de furnizor a fost încheiat contractul nr. -/24.01.2003 având ca obiect vânzarea unui număr de 1140 bucăți aparate de rulare cu anumită specificație cât și accesorii ale acestora, urmând ca 2 elemente ce intrau în componența acestor aparate ( capacul și cutia de unsoare) să fie puse la dispoziție de către beneficiar.
În temeiul acestui contract, reclamanta a efectuat o serie de plăți prin compensare achitând și în avans sume de bani către furnizor așa cum aceasta recunoaște în adresa nr. 2073 din 21.10.2005 în sensul că figurează în evidențele contabile cu un sold creditor de 1.536.302.376 lei (ROL), sumă care nu a fost restituită și nici bunurile a căror contravaloare reprezenta această sumă de bani nu au fost livrate.
Cu adresa nr. 2252 din 22.11.2005 emisă de pârâtă, aceasta recunoscut că societatea reclamantă a achitat în avans suma de bani menționată și în adresa anterioară.
La aceasta, potrivit capitolului V pct. 5.2 din contract, se adaugă penalități de întârziere de 0,07 % pe zi,calculate de către reclamantă conform anexei.
Potrivit art. 7201civ.Cod Penal, societatea reclamantă a convocat pârâta la conciliere prin adresa nr. 4145 din 4 decembrie 2006 dar aceasta nu a dat curs invitației.
În dovedirea cererii reclamanta a atașat în copie actele menționate, inclusiv contractul invocat.
Pârâta a formulat întâmpinare invocând excepția prescripției dreptului la acțiune privind plata sumei solicitate de către reclamantă derivând din contractul încheiat în anul 2003 potrivit art. 3 din Decretul 167/1958 deoarece, perioada de derulare a raporturilor contractuale a fost numai în cursul anului 2003, iar acțiunea reclamantei s-a formulat la data de 14.02.2008, peste termenul general de prescripție de trei ani.
S-a mai invocat excepția inadmisibilității cererii ca urmare a efectuării nejudicioase a procedurii de conciliere prealabilă potrivit art. 7201rap.la art. 109 alin. 2 civ.Cod Penal, în sensul nerespectării termenelor menționate în lege, față de cererea de convocare din 4 decembrie 2006 reclamantei, pentru data de 22.12.2006, menționându-se și pretenții mai mici față de cele din prezenta cauză.
Pe fond s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivat de faptul că suma achitată ca plată în avans de 1.536.302.376 lei (ROL) reprezintă contravaloarea de 27 bucăți osii montate, fabricate și nelivrate din culpa reclamantei care nu a pus la dispoziție elementele componente la care s-a obligat conform contractului, bunurile aflându-se și în prezent în stoc.
La întâmpinare au fost atașate procesele verbale de compensare dintre părți, adresa nr. 2073 din 21.10.2005 referitoare la extrasul de cont cât și confirmările de primire a trimiterilor poștale din 12 decembrie 2005 și 8 decembrie 2006.
Reclamanta a precizat cererea de chemare în judecată în ceea ce privește temeiul legal, invocând dispoz. art. 1092 cod civil, respectiv plata nedatorată, și a diminuat pretențiile solicitate la suma totală de 245.646,46 lei reprezentând debit de 153.630,24 lei cât și dobânda legală de 92.016,22 lei.
De asemenea aceasta a răspuns și la întâmpinarea pârâtei.
În ce privește excepțiile invocate de către pârâtă instanța a constatat că acestea sunt neîntemeiate,urmând să fie respinse.
Astfel, acțiunea formulată de reclamantă a fost introdusă în termenul de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul 167/1958, deoarece societatea pârâtă prin adresele nr. 2073 din 21.10.2005 cât și nr. 2252 din 22.11.2005, a recunoscut debitul ca fiind sumă achitată în avans de către reclamantă în baza contractului încheiat în anul 2003, astfel că devin incidente în cauză dispozițiile art. 16 al. 1 lit. a din Decretul 167/1958 când prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărei acțiune se prescrie. În raport de aceste date, și de data formulării cererii la instanță, acțiunea este introdusă în termen.
Reclamanta a respectat și îndeplinirea procedurii de conciliere directă prealabilă reglementată prin dispoz.art.7201civ.Cod Penal, deoarece conform înscrisurilor depuse de aceasta la dosar, și confirmate de altfel și de către pârâtă, există dovada convocării la conciliere.
Pe de altă parte, în cursul anului 2007 între părți a existat un litigiu privind somație de plată, în temeiul OG nr. 5/2001, ce a format obiectul dos. nr-, dovedit cu informațiile despre dosar, înscris aflat la fila 59, cererea creditoarei fiind respinsă și care potrivit art. 7 din lege, creditorul poate introducere cerere de chemare în judecată la instanță potrivit dreptului comun.
Pe fondul cauzei, instanța a apreciat că acțiunea reclamantei este întemeiată în parte.
Astfel, în ce privește debitul de 153.630,24 lei acesta este cert, recunoscut de către pârâtă ca fiind sumă plătită în avans, devenind astfel incidente dispoz.art. 1092 cod civil.
A reținut instanța că susținerile pârâtei referitoare la nerespectarea clauzelor contractuale de către reclamantă. în sensul că aceasta nu a livrat elementele componente ale osiilor confecționate de către pârâtă în calitate de furnizor, nu sunt dovedite în cauză, iar dacă susținerile erau reale, aceasta putea să uzeze de alte clauze contractuale și anume cele menționate la capitolul III art. 3.2 în sensul decalării termenului de livrare, sau să sisteze ori să rezilieze unilateral contractul potrivit prevederilor de la același articol.
În consecință, sub acest aspect, tribunalul a constatat că este întemeiată cererea formulată de către reclamantă, așa cum aceasta a precizat-o sub aspectul temeiului legal, urmând să fie obligată pârâta la restituirea sumei de 153.630,24 lei debit.
În ce privește cererea de penalități solicitată inițial prin acțiune iar apoi modificată ca fiind dobândă legală, tribunalul a constatat că aceasta este neîntemeiată, urmând să fie respinsă, deoarece reclamanta a achitat în avans aceste sume de bani și era datoare să urmărească livrarea produselor sau încasarea prețului, iar starea sa de pasivitate nu poate să-i creeze vreun drept sub aspectul dobânzii legale, care potrivit art. 2 din OG nr. 9/2000,se aplică obligațiilor purtătoare de dobânzi.
Potrivit art. 274 civ.Cod Penal, a fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă de timbru acțiune corespunzătoare sumei la care a fost obligată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC SA B, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Primul motiv de apel vizează excepția prescripției dreptului la acțiune, susținându-se că în mod greșit instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 16 alin.1 lit. a din Decretul 167/1958 în sensul că prescripția s-a întrerupt ca urmare a recunoașterii debitului prin adresele 2073 din 21.10.2005 și nr. 2255 din 22.11.2005.
Astfel, susține apelanta că prin aceste adrese nu a recunoscut dreptul de creanță al intimatei ci, i-a comunicat faptul că produsele contractate au fost fabricate. Prin urmare, în mod greșit instanța de fond a obligat-o pe apelanta pârâtă să restituie suma achitată cu titlu de avans întrucât aceasta a fost folosită pentru decontarea cheltuielilor aferente realizării produselor comandate și aflate în stoc la SC SA acestor produse s-a datorat neîndeplinirii obligației intimatei de a pune la dispoziție apelantei accesoriile la care s-a obligat prin același contract.
Curtea, analizând apelul în limita motivelor invocate, potrivit art. 294 și următoarele pr.civ. constată că acesta nu este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
În mod corect instanța de fond a reținut că între părți s-a încheiat la data de 24.01.2003 un contract prin care apelanta pârâră s-a obligat să vândă un nr. de 1140 bucăți aparate de rulare cu parametri specificați în art. II conform contractului care s-a derulat începând cu luna februarie 2003.
Prin același contract (art. III ) intimata reclamantă s-a obligat să pună la dispoziția furnizorului anumite accesorii (capace și cutii de unsoare).
În timpul derulării contractului, intimata reclamantă a achitat în avans suma de 153.630,24 RON, sumă în contul căreia nu au mai fost livrate produsele contractate.
Acest lucru rezultă din corespondența purtată între cele două părți aflată la filele 10-11 dosar fond.
În ceea ce privește primul motiv de apel referitor la prescripția dreptului la acțiune, Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea dispoz. art. 16 alin. 1 lit. a din Decretul 167/1958 potrivit cărora prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie.
Astfel, apelanta pârâtă a recunoscut în corespondența purtată cu intimata reclamantă ( adresa nr. 2073/21.10.2005 și 2252/22.11.2005) că la datele respective, exista în contabilitatea acesteia o sumă încasată în avans în cuantum de -.376 ROL. De asemenea aceasta a recunoscut că nu a livrat produsele contractate în contul sumei respective invocând însă neîdeplinirea obligației de către intimata reclamantă.
Din probatoriile aflate la dosarul cauzei nu rezultă că susținerea apelantei ce vizează neîndeplinirea obligației de către intimată este reală așa cum de altfel a reținut și instanța de fond astfel încât nici instanța de apel nu o poate reține.
De altfel, nici în corespondența purtată între părți, apelanta nu a invocat vreodată că nerespectarea termenului de livrare sau nelivrarea efectivă a produselor se datorează culpei beneficiarului.
Nu este întemeiat nici motivul de apel prin care se susține că instanța de fond trebuia să procedeze la obligarea apelantei pârâte să își execute în natură obligația deoarece instanța nu se poate pronunța decât în limitele cererii de chemare în judecată cu care a fost investită iar o cerere reconvențională nu a fost formulată în cauză.
Față de acestea, Curtea apreciază ca fiind legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond astfel încât, în baza art. 296 pr.civ. urmează să respingă apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta SC SA B cu sediul în B,-, jud. O împotriva sentinței nr.276 din 14.05.2008 pronunțate de Tribunalul Olt - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă COMPANIA DE TRANSPORT FEROVIAR P cu sediul în P,-, jud.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 15 octombrie 2008.
PREȘEDINTE: Mariana Moț a | JUDECĂTOR 2: Radu Mateucă Mateucă |
Grefier, Raluca |
16 Octombrie 2008
Red. 4 ex./jud.
Tehnored. /11 noiembrie 2008
Jud. Fond
Președinte:Mariana MoțJudecători:Mariana Moț, Radu Mateucă
