Spete pretentii comerciale. Decizia 280/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL
SECTIA A IX-A CIVILA SI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALA
Decizia civila nr. 280A
Sedinta publica din 18.12.2008
Curtea constituita din:
PREȘEDINTE: Antonela Catalina Bratuianu
JUDECĂTOR 2: Melania Stanciu
Grefier - -
Pe rol pronuntarea asupra cererii de apel formulata de apelanta-reclamanta - SRL impotriva sentintei civile nr. 258/7.02.2008 pronuntata de Tribunalul B - Sectia a V-a Civila in contradictoriu cu intimatii-parati - & SRL si OFICIUL NATIONAL AL REGISTRULUI COMERTULUI.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 16.12.2008 fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acel termen, incheiere ce face parte integranta din prezenta hotarare, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru acest termen.
CURTEA,
Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 258/7.02.2008 pronuntata de Tribunalul B - Sectia a V-a Civila a fost respinsa excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Oficiul Național al Registrului Comerțului si a fost respinsa ca neîntemeiată acțiunea formulată de rec1amanta - SRL, în contradictoriu cu pârâții, & SRL si Oficiul Național Al Registrului Comerțului.
Pentru a hotari astfel prima instanta a retinut ca rin p. cererea formulata de reclamanta - SRL in contradictoriu cu parații & SRL si Oficiul Național Al Registrului Comerțului s-a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța sa dispună obligarea paratei - & SRL la încetarea folosirii denumirii comerciale "- & SRL", obligarea paratei - & SRL la publicarea intr-un ziar de larga circulație a hotărârii prin care i-a interzis folosirea denumirii comerciale "- & SRL";obligarea paratei Oficiul Național al Registrului Comerțului la radierea din registrul comerțului a denumirii comerciale "- & SRL", obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecata, in motivarea cererii aratandu-se ca grupul financiar "", înființat in anul 2003, este singurul grup de afaceri din România care urmărește asocierea ofertelor de investiții imobiliare cu soluții de creditare, serviciile oferite constând in soluții de investiții imobiliare, credite ipotecare, microcredite, leasing si consultanta, ca acest grup financiar cuprinde sub umbrela sa următoarele societăți comerciale - SA, - SRL, - SA, - SA si - SA, societăți care prin ofertele pe care le promovează pe piața măresc dresabilitatea produselor si serviciilor, ca in luna martie a anului 2004, reclamanta - SRL a solicitat Oficiului de Stat pentru Invenții si Mărci înregistrarea mărcii "", precum si a altor mărci asemănătoare, respectiv "", "" si "", ca cererile au fost admise, emițând Certificatul de înregistrare a Mărcii nr. 60269 pentru marca "", Certificatul nr. 60259 pentru marca "", Certificatul nr. 60268 pentru marca "" si Certificatul nr. 61507 pentru marca "", ca durata de protecție a mărcilor înregistrate este de 10 ani, pentru produsele si serviciile indicate pe verso-ul certificatelor de înregistrare, respectiv clasele de produse si servicii 35 - publicitate, gestiunea afacerilor comerciale, administrație comerciala, lucrări de birouri, 36 - asigurări, afaceri financiare, afaceri monetare, afaceri imobiliare, 37 - construcții, reparații, servicii de instalații.
Reclamanta a mai aratat ca in urma unor investigații desfășurate la sfârșitul anului 2005, legate de respectarea drepturilor de proprietate intelectuala aparținând companiei - SRL a constatat existenta unei alte societăți, respectiv pârâta & SRL, societate ce nu face parte din grupul de companii si care oferă servicii similare celor oferite de reclamanta si protejate de mărcile înregistrate, ca Oficiul Național al Registrului Comerțului a aprobat înființarea unei societăți comerciale al cărei nume comercial este compus din cuvântul, identic cu marca înregistrata "" si similara cu marca înregistrata "" si o alta particulă, " & ", care nu este insa in măsură să diferențieze societatea parata de societățile grupului financiar "", ca obiectul de activitate al paratei - & SRL este identic cu serviciile pentru care reclamanta a înregistrat mărcile anterior menționate.
Totodata, reclamanta a aratat ca Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice conferă titularului mărcii, prin art. 35, drepturi exclusive asupra unei mărci de la momentul înregistrării ei, drepturi care ii permit acestuia sa interzică terților folosirea mărcii sale in activitatea lor comerciala, fara acordul lui, ca legea specifica în mod expres, în art. 35 alin. 3, actele care pot fi interzise terți lor de către titularul unui drept de proprietate intelectuala asupra unei mărci: "aplicarea semnului pe produse sau pe ambalaje; oferirea produselor sau comercializarea ori deținerea lor in acest scop sau, după caz, oferirea sau prestarea serviciilor, sub acest semn; utilizarea semnului pe documente sau pentru publicitate, ca legea menționează posibilitatea titularului unei mărci de a interzice oricărei persoane folosirea mărcii sale in orice mod care are legătura cu comerțul, ca in cazul numelui comercial al unei societăți, acesta se aplică pe toate produsele, documentele și alte materiale cu caracter comercial, putând intra astfel în coliziune cu drepturile conferite de marca unei alte persoane, ca se considera acte de contrafacere, care pot fi interzise terților, in cazul in care, prin similaritatea însemnului cu marca, respectiva produselor si serviciilor cărora li se aplică semnul cu cele pentru care marca a fost înregistrată, se produce in percepția publicului un risc de confuzie, incluzând si riscul de asociere al mărcii cu semnul, ca folosirea unui nume comercial identic sau similar cu o marca înregistrata produce confuzie, consumatorul neputând face diferența intre ce produse sau servicii aparțin societății titulare a mărcii și ce produse sau servicii aparțin societății cu nume comercial similar, ca aceasta confuzie provine din faptul ca identificarea originii produselor sau serviciilor este strâns legată de denumirea societății care oferă aceste produse sau servicii, numele comercial ajutând la identificarea unui comerciant si, implicit, a serviciilor sau produselor pe care le oferă, ca folosirea unui nume comercial similar cu o marca înregistrată, care la rândul ei ajută la identificarea produselor și serviciilor unui comerciant, creează în mintea consumatorilor o legătură intre societate si titularul mărcii înregistrate.
Reclamanta a mai aratat ca insemnul utilizat de către parata ca denumire comerciala, & SRL, este similar pana la identitate cu mărcile înregistrate de reclamanta, respectiv si, având în vedere faptul ca sunt reproduse in denumirea comerciala, iar cuvintele & SRL, sunt folosite uzual de un număr foarte mare de societăți si nu asigura distinctivitate denumirii comerciale, ca, astfel, cuvintele & SRL adăugate de către parata nu numai ca nu diferențiază in niciun fel această societate, ba chiar mărește riscul de confuzie, legând societatea parata de reclamanta - SRL si de grupul de companii prin legăturile pe care le creează in mintea clienților.
Reclamanta a mai aratat ca folosirea însemnului " & " ca denumire comerciala constituie totodată si infracțiune, cazând sub incidența Legii nr. 11/1991 privind concurenta neloiala, ca incălcarea obligației de exercitare cu buna credința si potrivit uzanțelor cinstite atrage, potrivit art. 5 din Legea nr. 11/1991, răspunderea civila, contravențională sau penală a celui care se face vinovat de această încălcare, ca dispozițiile legii sancționează folosirea unei firme, invenții, mărci, indicații geografice, de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant, ca aceasta este situația reclamantei, parata utilizând o denumire comerciala similara cu marca înregistrata de subscrisa "" si asemănătoare cu numele societății noastre dar si cu celelalte mărci, încercând sa inducă senzația ca ar exista o legătura intre serviciile oferite de noi si serviciile oferite de parata.
Prima instanta a mai retinut ca reclamanta si-a intemeiat cererea pe dispozițiile art. art. 35 din Legea nr. 84/1998, art. 5 din Legea nr. 11/1991.
Prima instanta a mai retinut ca la data de 25.10.2007, Oficiul Național al Registrului Comerțului a formulat întâmpinare la acțiunea formulată de SRL, prin care cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive se solicită să se observe că firma unui comerciant și emblema acestuia trebuia să îndeplinească trei condiții pentru a putea fi înregistrată și anume un caracter distinct față de alți comercianți, să fie disponibilă și să aibă un caracter ilicit iar distincția care trebuia făcută este aceea între titularii obligației de a asigura îndeplinirea celor trei elemente la înregistrarea în registrul comerțului a unei firme ori a unei embleme, în acest sens trebuind a fi reținut faptul că oficiul registrului comerțului își asumă responsabilitatea numai pentru îndeplinirea criteriului distinctivității și disponibilității, ca, rezervarea denumirii la oficiul registrului comerțului nu creează drepturi de proprietate industrială, acestea fiind supuse unor reglementări speciale, ca dacă legiuitorul ar fi considerat că oficiile registrului comerțului au obligația de a verifica firmele și emblemele pe care le înregistrează comercianții în raport cu reglementările din domeniul drepturilor de proprietate industrială, fie ar fi făcut-o în mod expres, fie nu ar mai fi pus la dispoziția titularilor unor asemenea drepturi instituții juridice menite să le confere protecție față de utilizarea de către terți, iar această protecție s-ar fi realizat prin intermediul înregistrării în registrul comerțului, ca oficiile registrului comerțului asigură prin înregistrarea în registrul comerțului doar un serviciu de registratură a actelor și faptelor afectate de obligația legală de asigurare a opozabilității față de terți, neavând nici competența de a urmări modul de funcționare a comercianților și nici mijloacele necesare constrângerii acestora să respecte prevederile legislației în vigoare, ca un alt argument în favoarea lipsei calității procesuale pasive a Oficiului Național al Registrului Comerțului este strâns legat de drepturile asupra mărcilor "", "", "", "", invocate de reclamantă, intrucat art. 35 și urm. din Legea nr. 84/1998, cu modificările ulterioare, act normativ expres invocat de reclamantă, pune la dispoziția titularilor de drepturi asupra unei mărci un instrument juridic constând în posibilitatea de a solicita instanței de judecată să interzică terților utilizarea mărcii respective, din aceste texte egale rezultând în mod evident că legiuitorul a considerat că, în asemenea cazuri, raporturile juridice poartă numai între titularul mărcii și cel care încalcă dreptul acestuia, ca din ansamblul normelor dreptului pozitiv, rezultă în mod cert că legiuitorul a înțeles să protejeze drepturile de proprietate față de utilizarea acestora de persoane care nu au autorizarea titulari lor față de care oficiile registrului comerțului este un simplu terț, ca din susținerile reclamantei rezultă că scopul participării procesuale a Oficiului Național al Registrului Comerțului este pe lângă asigurarea, în eventualitatea admiterii acțiunii, a opozabilității hotărârii judecătorești și efectuarea cuvenitelor mențiuni în registrul comerțului și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată, ca, in acest context, precizează că opozabilitatea față de oficiile registrului comerțului a hotărârilor judecătorești prin care se dispune efectuarea de înregistrări în registrul comerțului este asigurată ope legis, așa cum rezultă din dispozițiile art. 7 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicată, cu modificările completările ulterioare, ca potrivit art. 38 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicată, cu modificările ulterioare, care reprezintă norma generală în materia aprecierii disponibilității, legalității și caracterului distinctiv al unei denumiri de societate comercială, orice firmă nouă trebuie să se deosebească de cele existente, când o firmă nouă este asemănătoare cu o alta, trebuie să se adauge o mențiune care să o deosebească de aceasta, fie prin desemnarea mai precisă a persoanei, fie prin indicarea felului de comerț exercitat sau în orice alt mod, ca, prin urmare, legiuitorul a înțeles că pentru a exista elementul distinctiv între două denumiri care sunt asemănătoare trebuie să fie introdus un element care să deosebească cele două denumiri, element care poate consta în orice mențiune, așa cum rezultă din teza finală a alin. (2) al art. 38 din actul normativ anterior indicat, că, în ceea ce privește rezervările de denumire, elementul de distincție între două denumiri asemănătoare, distincția din punctul de vedere al procedurilor de înregistrare în registrul comerțului se face prin orice element care diferențiază aceste denumiri, indiferent că este vorba de un cuvânt, de o literă, de un semn de punctuație etc. Cererea de rezervare operează de la data eliberării dovezii de disponibilitate a firmei, iar de la acest moment singura obligație a oficiului registrului comerțului la care s-a făcut rezervarea este de a nu mai permite înregistrarea unei societăți comerciale cu nume identic, o înregistrare a unui nume asemănător fiind posibilă în condițiile dispozițiilor art. 38 alin. (2) din actul normativ anterior menționat, ca la momentul realizării acestei operațiuni se are în vedere existența elementelor de distincție față de alte societăți comerciale cu denumiri asemănătoare, registrul comerțului neavând cunoștință nici despre activitatea desfășurată efectiv de societate, ca, in acest context, apreciază că au fost îndeplinite condițiile prevăzute de către art. 38 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în acest sens pronunțându-se și judecătorul delegat la Oficiul Național Registrului Comerțului care a admis cererea de înregistrare a & SRL în registrul comerțului, considerând că formalitățile legale, inclusiv cele referitoare la denumire, sunt îndeplinite, ca pentru aceste considerente, înregistrarea firmei & de către Oficiul Național Registrului Comerțului este legală, singurele aspecte care pot fi puse în discuție fiind cele legate de utilizarea acestei denumiri în raport cu dispozițiile Legii nr. 84/1998, cu modificările ulterioare, ca si în cazul în care va dispune obligarea & să-și schimbe denumirea, nu poate dispune radierea din registrul terțului a denumirii ori chiar a societății pârâte, așa cum solicită reclamanta, ca denumirea unei societăți comerciale reprezintă un drept personal nepatrimonial al persoanei juridice, dispariția denumirii putând interveni doar în măsura în care persoana juridică își schimbă denumirea ori încetează existența, ca pentru a-și putea înceta existența, o persoană juridică trebuie să parcurgă, potrivit dispozițiilor Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în mod obligatoriu etape, și anume dizolvarea, lichidarea și radierea din registrul comerțului, ca, de asemenea, legea prevede în mod expres și limitativ cazurile de dizolvare a persoanei juridice, situația din cazul de față nefiind una dintre cele pentru care legiuitorul a prevăzut sancțiunea dizolvării, ca in ceea ce priveste obligarea Oficiului Național al Registrului Comerțului la plata cheltuielilor de judecată consideră că reclamanta ar trebui sa facă dovada legăturii de cauzalitate dintre fapta pe care o consideră ilicită - acordarea denumirii & și prejudiciul suferit, în condițiile arătate de legislația în vigoare.
Prima instanta a mai aratat ca & a formulat întâmpinare aratand ca C & Lad obândit dreptul exclusiv la denumire la data de 09.07.2003, în momentul înregistrării societății la Oficiul Național al Registrului Comerțului, ca, prin urmare, începând cu 09.07.2003, parata folosește denumirea sa, in mod legitim, ca dreptul de proprietate industriala asupra denumirii unei societăți comerciale este reglementat de Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale si Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, ca ulterior înregistrării societății se constata o neregularitate cu privire la înregistrare, cum ar fi si neregularitatea privind denumirea indicata in actul constitutiv, singura cale legala prevăzută de lege pentru înlăturarea unei astfel de neregularități este acțiunea in regularizare, întemeiată pe dispozițiile art. 48 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, ca orice acțiune având ca obiect denumirea unei societăți comerciale întemeiata pe alte dispozițiile legale urmează a fi respinsa ca fiind neîntemeiata, ca potrivit art. 48 alin (3) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, dreptul la acțiunea de regularizare se prescrie prin trecerea unui termen de un an de la data înmatriculării societății, ca având în vedere faptul că dreptul reclamantei de a formula o acțiune in regularizare s-a prescris, reclamanta încerca sa înlăture aplicarea normei speciale privind reglementarea denumirii comerciale s-a întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 84/1998 si a Legii nr. 11/1990.
Parata a mai aratat ca parata a dobândit un drept de proprietate industriala asupra denumirii C & încă din anul 2003, in baza Legii nr. 26/1990, ca potrivit art. 6 din Prima Directiva a Consiliului Comunităților Europene din 21 decembrie 1998 pentru apropierea legilor referitoare la mărci din Statele Membre nr. 89/104/, "Marca nu-l va îndreptați pe proprietar sa interzică unui terț folosirea in comerț a propriului nume sau a propriei adrese", ca acesta prevedere obligatorie pentru România este evidenta, atâta timp cat pentru atacarea denumirii unui comerciant exista o reglementare si o cale separata la justiție, si anume in cazul României, art. 48 din Legea nr. 31/1990, ca parata a dobândit un drept de proprietate industrială asupra denumirii C & anterior dreptului asupra mărcii "" dobândit de către reclamanta, ca din compararea celor doua drepturi rezulta ca acțiunea reclamantei urmează a fi respinsa ca fiind nefondata, deoarece parata nu contraface marca reclamantei, ci își exercita un drept atunci când folosește denumirea sa, ca pârâta folosește în mod legitim denumirea & pentru a se identifica pe piață față de alți comercianți, ca reclamanta CLi nvoca un drept de exclusivitate asupra mărcii verbale "", însa acest drept este dobândit la data de 17.03.2004, ulterior dreptului paratei, iar, așa cum rezultă din actele din dosar, dreptul la marca al reclamantei este limitat la clasa 37 - Construcții, reparații; servicii de instalații - din clasificarea, ca parata folosește in mod loial si cu buna-credința denumirea sa, atâta timp cat semnul folosit ca denumire face obiectul unui drept de proprietate industriala neatacat conform legii care îl reglementează si care este anterior dreptului reclamantei asupra mărcii "", ca reclamanta a obținut protecție asupra mărcii "" doar pe clasa 37 din clasificarea de la, astfel încât ar putea opune această marcă numai altor titulari de marca din aceeași clasa.
Tribunalul a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Oficiului Național al Registrului Comerțului, fata de dispozițiile art. 25 alin. 3 din Legea 26/1990, retinand ca reclamanta se afla in situația unei persoane interesate care se considera vătămata de înregistrarea denumirii paratei si înțelege sa formuleze acțiune prin care sa solicite radierea acestei mențiuni, ca art. 25 alin 3 din Legea 26/1990 prevede in mod expres citarea oficiului registrului comerțului - din municipiul B in cazul de fata, si, fata de modul de organizare a acestui oficiu, astfel cum este prevăzut de art. 9 din Legea 26/1990, astfel ca aceasta parata are calitate procesuala pasiva, fiind responsabila pentru acțiunea de radiere, solicitata in mod expres la pct. 3 al acțiunii reclamantei.
Pe fondul cererii principale - obligarea paratei la încetarea folosirii denumirii comerciale, Tribunalul a retinut ca titularul mărcii poate cere, in condițiile art. 35 din Legea 84/1998, încetarea utilizării unui semn ca nume comercial pentru motivul ca acesta încalcă dreptul la marca ( in - acest sens este si jurisprudența Inaltei Curți de Casație si Justiție - deciziile 3826 si 3828 din 2007), astfel ca motivele apărării paratei privind acțiunea in regularizare nu pot fi primite, ca reclamanta și-a întemeiat corect acțiunea pe disp. art. 35 din Legea 84/1998, in acest temei instanța putând sa interzică folosirea unui nume comercial, cu verificarea drepturilor pe care le opun cele doua parți la marca si la nume comercial.
Tribunalul a primit insa apărările privind anterioritatea înregistrării denumirii-9.07.2003 fata de data obținerii protecției asupra semnelor înregistrate ca marca - 17.03.2004 si, având in vedere ca de la data înregistrării parata a dobândit un drept de proprietate industrială protejat, și anume dreptul la numele comercial, astfel cum este enumerat in art. 1 alin. 2 din Convenția d l Paris din 1883, nu se poate retine folosirea denumirii se face fara drept, si, totodata, având in vedere ca art. 48 lit. e din Legea 84/1998 consacra anterioritatea ca si criteriu pentru preferabilitatea drepturilor, a retinut ca acțiunea in contrafacere nu este întemeiată.
Tribunalul a retinut ca nici acțiunea de concurenta neloiala nu este întemeiata, având in vedere ca nu se poate retine ca parata folosește firma cu intenția de a produce confuzia rec1amata in acțiune, ca fata de probele administrate, rezulta ca parata folosește numele comercial in mod legal, la data înregistrării neexistând posibilitatea ca parata sa profite de confuzia cu mărcile reclamantei.
Având in vedere ca cererile de la punctele 2 si 3 sunt formulate ca si consecință a eventualei admiteri a primei cereri si ca sunt întemeiate pe aceleași motive, tribunalul le-a respins.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta aratand ca pentru respingerea cererii reclamantei prima instanta a avut in vedere anterioritatea înregistrării denumirii comerciale de către intimata - parata - & SRL fata de data obținerii protecției asupra semnelor înregistrate ca marca de societatea apelanta, ca prima instanta a reținut dispozițiile art.48 lit.e din Legea nr.84/1998, care consacra anterioritatea ca si criteriu pentru preferabilitatea drepturilor, ca nu sunt aplicabile in speta dispoztiile art.48 lit.e din Legea nr.84/1998, ca potrivit dispozițiilor art.48 lit.e din Legea nr.84/1998, "orice persoana interesata poate cere Tribunalului Municipiului B anularea înregistrării mărcii pentru oricare dintre motivele următoare:. e) înregistrarea mărcii aduce atingere unor drepturi anterior dobândite cu privire la o indicație geografica protejata, un desen sau un model industrial protejat sau alt drept de proprietate industriala protejat ori cu privire la un drept de autor", ca e consacra deci principiul anteriorității ca si criteriu de preferință in cazul conflictului intre drepturi de proprietate industriala, ca in conflictul dintre un drept la marca si o denumire comerciala, dispozițiile art.48 lit.e din Legea nr.84/1998 nu sunt aplicabile, anterioritatea înregistrării numelui comercial nefiind de natură să paralizeze acțiunea reclamantei, ca nici in Legea nr. 84/1998 privind mărcile si indicațiile geografice si nici in Legea nr.26/1990 privind Registrul Comerțului nu exista prevederi exprese care sa reglementeze examinarea anteriorității numelui comercial in raport cu marca sau invers, ca, prin urmare, ceea ce instanța de judecată urmează să aibă in vedere sunt dispozițiile art. 35 alin.l din Legea nr. 84/1998, potrivit cărora înregistrarea mărcii conferă titularului acesteia un drept exclusiv asupra mărcii, drept care ii permite acestuia să interzică terților folosirea mărcii sale sau a unui semn identic sau similar cu aceasta in activitatea lor comerciala, fara acordul lui, ca soluția data de prima instanță de judecata conduce, in mod nepermis, la concluzia ca simpla înregistrare a unei societăți comerciale conduce automat la dobândirea protecției oferita de legiuitor titularului unei mărci.
Apelanta a mai aratat ca mărcile beneficiază de cea mai eficienta protecție legala, protecție ce se poate extinde si asupra firmei sau emblemei comerciale in cazul in care acestea sunt înregistrate ca mărci, ca soluția primei instanțe este total inechitabila daca avem in vedere ca terții nu pot controla in niciun fel modalitatea de înregistrare a societății comerciale, aceasta procedura fiind secreta cel puțin in prima parte pana la înființare, pe când in cazul procedurii prevăzută de Legea nr.84/1998 procedura de înregistrare a mărcilor este una transparenta, in care persoanele interesate pot interveni conform propriilor interese.
Apelanta a mai aratat urmeaza ca instanța de apel să aibă in vedere faptul că mărcile apelantei nu au fost anulate de către intimata-parata, ca potrivit prevederilor art. 48 din Legea nr. 84/1998 "orice persoana interesata poate cere Tribunalului Municipiului B anularea înregistrării mărcii daca înregistrarea a fost solicitata cu rea credință. sau daca înregistrarea mărcii aduce atingere., unui alt drept de proprietate intelectuala., astfel ca posesorul unui nume comercial legal înregistrat la Registrul Comerțului se poate opune înregistrării unei mărci identice sau similare cu firma sa pentru produse si/sau servicii identice si/sau similare in faza de examinare in fata M -ului, ca atâta vreme cat intimata - parata nu a făcut dovada unei astfel de opoziții si mărcile noastre "" si "" au fost legal înregistrate la. ele producând efectele specifice, nu mai are nici o importanta faptul ca intimata - parata a fost înregistrată in registrul comerțului anterior înregistrării mărcilor apelantei, ca daca s-ar adopta soluția primei instanțe, ar trebui sa se determine daca denumirea comerciala se bucura de protecția specifica mărcilor la nivel național sau local, știut fiind ca in ceea ce privește firmele se aplica regula teritorialității, ca numai prin înregistrarea firmei ca si marca, urmând procedura prevăzută de Legea nr.84/1998, protecția acesteia se extinde automat pe întreg teritoriul tarii, sau chiar pe plan internațional in anumite condiții, ca in cazul de fata intimata-parata nu a făcut dovada rezervării de denumire a societății la nivel național, astfel încât, in măsura in care s-ar aprecia ca aceasta beneficiază de protecție ca urmare a înregistrării anterioare a denumirii fata de mărcile apelantei, aceasta protecție nu poate fi recunoscuta decât la nivel local, respectiv Municipiul B, nu la nivel național, dar, așa cum s-a demonstrat in fata primei instanțe, intimata-parata își asuma proiecte desfășurate de apelanta in alte orașe ale tarii, cum ar fi S, C
Apelanta a mai aratat ca intimata-parata nu a produs vreo dovada din care sa rezulte ca apelanta ar fi fost de rea-credință la momentul înregistrării mărcilor, numai in acest context putând vorbi de o eventuala cauza de respingere a acțiunii.
Apelanta a mai aratat ca din punctul sau de vedere simpla înregistrare la Registrul Comerțului a denumirii comerciale nu poate echivala cu dobândirea dreptului la marca, singura modalitate de dobândire si protecție a mărcii fiind cea prevăzuta de Legea nr.84/1998, scop in care firmele trebuie sa îndeplinească cerințele proprii mărcilor.
Totodata, apelanta a aratat ca prin inregistrarea si folosirea ca nume comercial a denumirii & Srl se aduce atingere drepturilor sale de proprietate intelectuala asupra marcilor inregistrate la. ca Legea nr. 84/1998, prin art.35, confera titularului marcii drepturi exclusive asupra unei mărci de la momentul înregistrării ei, drepturi care îi permit acestuia sa interzică terților folosirea mărcii sale in activitatea lor comerciala, fara acordul lui, ca legea specifica în mod expres, în art.35 alin.3, actele care pot fi interzise terților de către titularul unui drept de proprietate intelectuala asupra unei mărci ( a)"aplicarea semnului pe produse sau pe ambalaje; b) oferirea produselor sau comercializarea ori deținerea lor in acest scop sau, după caz, oferirea sau prestarea serviciilor, sub acest semn; c)utilizarea semnului pe documente sau pentru publicitate." ), ca, astfel, legea menționează posibilitatea titularului unei mărci de a interzice oricărei persoane folosirea mărcii sale in orice mod care are legătura cu comerțul, ca in acest fel se dorește conservarea funcției esențiale a mărcii, aceea de a deosebi produsele si serviciile unui comerciant de cele aparținând altui comerciant, ca in cazul numelui comercial al unei societăți, acesta se aplică pe toate produsele, documentele si alte materiale cu caracter comercial, putând intra astfel în coliziune cu drepturile conferite de marca unei alte persoane, ca alin.3 al art. 35 face referire la alin. 2, in care sunt enumerate modalitățile de săvârșire a unor acte de contrafacere, ca suntem in prezenta unor acte de contrafacere, care pot fi interzise terților in cazul in care, prin similaritatea însemnului cu marca, respectiv a produselor si serviciilor cărora li se aplica semnul cu cele pentru care marca a fost înregistrată, se produce in percepția publicului un risc de confuzie, incluzând si riscul de asociere al mărcii cu semnul, ca potrivit textului de lege mai sus menționat, titularul mărcii are dreptul de a solicita interzicerea unui terț de a folosi in activitatea sa comerciala un semn identic sau similar cu marca asupra căreia deține dreptul de proprietate intelectuala, indiferent de modul in care are loc aceasta folosire, ca daca legiuitorul da posibilitatea titularului unei mărci sa solicite interzicerea unui terț in a mai folosi un însemn identic sau similar cu marca protejata, cu atât mai mult se poate solicita interzicerea folosirii respectivului însemn ca denumirea sub care exercita comerțul, deci pentru toate operațiunile cuprinse in enumerarea legala plus alte activități care intra in obiectul de activitate al societății, ca folosirea unui nume comercial identic sau similar cu o marca înregistrată produce confuzie, consumatorul neputând face diferența intre ce produse sau servicii aparțin societății titulare a mărcii si ce produse sau servicii aparțin societății cu nume comercial similar, ca aceasta confuzie provine din faptul ca identificarea originii produselor sau serviciilor este strâns legata de denumirea societății care oferă aceste produse sau servicii, numele comercial ajutând la identificarea unui comerciant si, implicit, a serviciilor sau produselor pe care le oferă, ca folosirea unui nume comercial similar cu o marca înregistrata, care la rândul ei ajuta la identificarea produselor și serviciilor unui comerciant, creează în mintea consumatorilor o legătură intre societate si titularul mărcii înregistrate, ca in cauza de fata numele comercial al societății parate este similar cu marca înregistrata si identic cu marca înregistrata, ca obiectul de activitate al paratei - & SRL este identic cu serviciile pentru care apelanta a înregistrat mărcile anterior menționate, ca după cum rezulta din certificatul de furnizare informații eliberat de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București, obiectul principal de activitate al societății parate este reprezentat de afaceri imobiliare, identic cu serviciul pentru care apelanta a înregistrat marca ,
Apelanta a mai aratat ca exista riscul de confuzie creat ca urmare a folosirii denumirii comerciale similare sau identice cu marcile inregistrate de apelanta, intrucat insemnul utilizat de către parata ca si denumire comerciala, & SRL, este similar pana la identitate cu mărcile înregistrate de apelanta, respectiv si, iar cuvintele & SRL sunt folosite uzual de un număr foarte mare de societăți si nu asigura distinctivitate denumirii comerciale, ca aceste cuvinte & SRL adăugate de către intimata-parata nu numai ca nu diferențiază in nici un fel această societate, ba chiar mărește riscul de confuzie, legând societatea intimata-parata de apelanta - SRL si de grupul de companii prin legăturile pe care le creează in mintea clienților, ca in cazul in care însemnul folosit de către un terț pentru serviciile pe care le oferă este similar cu mai multe mărci înregistrate, se creează un risc de confuzie in mintea clienților, care nu mai pot distinge intre proveniență bunurilor care poarta însemnul similar si cele care poarta marca înregistrată, ca in situația de fata & SRL, folosește o denumire comerciala similara pana la identitate cu mărcile înregistrate ale apelantei, ca obiectul de activitate al acesteia este similar cu cele pentru care poartă mărcile, si, ca in literatura de specialitate se admite ca exista contrafacere si in cazul reproducerii parțiale, daca aceasta poarta asupra elementelor esențiale sau caracteristice ale mărcii, ori când marca este reprodusa in alte semne distinctive, cum sunt: numele comercial sau firma sau in publicitate.
Apelanta a mai aratat ca actele savarsita de intimata-parata constituie totodata acte de concurenta neloiala, ca folosirea însemnului " & " ca denumire comerciala constituie totodată si infracțiune, căzând sub incidenta Legii nr. 11/1991 privind concurenta neloiala, ca potrivit art.5 lit.a) din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale, modificata si completata de Legea nr.298/2001, constituie infracțiune "folosirea unei firme, invenții, mărci, indicații geografice, unui desen sau model industrial. de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant", ca ncălcarea obligației de exercitare cu buna credință si potrivit uzantelor cinstite atrage, potrivit art.5 din Legea nr. 11/1991, răspunderea civila, contravenționala sau penala a celui care se face vinovat de aceasta încălcare, ca dispozițiile legii sancționează folosirea unei firme, invenții, mărci, indicații geografice, de natura sa producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant, ca, astfel, legiuitorul a urmărit sa penalizeze actele de concurenta neloiala, pe care doctrina a consacrat-o sub denumirea de concurenta parazitara, prin care un concurent încearcă sa creeze o stare de confuzie, deturnând practic clientela unui concurent, ca aceasta este si situatia de fata, intimata-parata utilizând o denumire comerciala similara cu marca înregistrata de apelanta "" si asemănătoare cu numele societății apelante, dar si cu mărcile înregistrate, încercând sa inducă senzația ca ar exista o legătura intre serviciile oferite de apelanta si serviciile oferite de intimata-parata.
Intimata - & SRL a formulat intampinare solicitand respingerea apelului ca nefondat.
Intimatul Oficiul National al Registrului Comertului a formulat intampinare prin care a invocat exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
In apel nu au fost formulate probe noi.
Analizand lucrarile dosarului in raport cu criticile formulate in apel, curtea retine urmatoarele:
In ce priveste reiterarea de catre intimatul Oficiul National al Registrului Comertului a exceptiei lipsei calitatii sale procesuale pasive, curtea constata ca aceasta exceptie a fost invocata si in fata primei instante, ca a fost solutionata de prima instanta si ca Oficiul National al Registrului Comertului nu a apelat sentinta prin care a fost solutionata exceptia mentionata, asa incat nu mai poate reitera aceasta exceptie in apel.
Potrivit Conventiei d l Paris din 1882, pe care Romania a ratificat-o in 1968, " protecția proprietății industriale are ca obiect brevetele de invenție, modelele de utilitate, desenele sau modelele industriale, mărcile de fabrică sau de comerț, mărcile de serviciu, numele comercial și indicațiile de proveniență sau denumirile de origine, precum și reprimarea concurenței neloiale" (art. 1 alin. 2).
Totodata, potrivit art. 8 al aceleiasi conventii "Numele comercial va fi protejat în toate țările uniunii, fără obligația de depunere sau de înregistrare, indiferent de faptul dacă el face sau nu parte dintr-o marcă de fabrică sau de comerț".
Apelanta sustine ca in mod eronat prima instanta a retinut ca fiind determinant in aprecierea temeiniciei cererii de chemare in judecata criteriul anterioritatii si ca in cauza nu ar fi aplicabile dispozitiile art. 48 alin. 1 lit. e din Legea nr. 84/1998.
Curtea constata ca dispozitiile art. 48 alin. 1 lit. e din Legea nr. 84/1998 instituie criteriul anterioritatii ca si conditie pentru protectia unui drept de proprietate industriala in raport cu o marca inregistrata ulterior si ca acest criteriu legal este aplicabil atat sub aspect activ, atunci cand titularul dreptului de proprietate industriala actioneaza impotriva titularului marcii ulterioare, cat si sub aspect pasiv, atunci cand titularul dreptului de proprietate protejat, in acest caz titularului numelui comercial, se apara in actiunea formulata impotriva sa de titularul marcii ulterioare.
Totodata Curtea constata ca in mod corect prima instanta a dat eficienta criteriului mentionat, avand in vedere ca in cauza parata a inregistrat numele sau comercial la Oficiul Registrului Comertului anterior datei la care reclamanta a solicitat inregistrarea marcilor pe care le invoca in sustinerea cererii sale.
Or, in conditiile in care nu s-a facut nici o dovada in sensul ca alegerea numelului comercial d e catre parata s-ar fi facut in scopul eludarii intereselor reclamantei, ca parata ar fi cunoscut de intentia reclamantei de a inregistra marci care sa includa o anumita sintagma si, cunoscand acest lucru, s-a infiintat si si-a inregistrat un nume comercial care sa includa sintagma vizata de reclamanta pentru viitoarele marci, nu se poate retine nici un temei pentru a obliga parata sa inceteze sa foloseasca numele comercial pe care si l-a inregistrat in mod legal, anterior demersurilor reclamantei pentru inregistrarea marcilor invocate.
Dreptul asupra numelui comercial a fost dobandit de parata anterior dobandirii de catre reclamanta a dreptului asupra marcilor invocate, iar un drept ulterior nu poate conduce la incetarea unui drept anterior dobandit de catre un tert decat in masura in care se face dovada ca dreptul anterior a fost dobandit prin frauda.
In cauza o astfel de dovada nu a fost facuta si, in plus, prin toate argumentele invocate apelanta-reclamanta isi invoca propria culpa, intrucat a inregistrat ca marci o serie de sintagme fara a verifica in ce masura aceste sintagme sunt efectiv de natura sa indeplineasca acea functie a marcii constand in diferentierea produselor si serviciilor oferite sub aceasta marca de produsele si serviciile oferite de alti comercianti si fara a asigura marcilor respective elemente puternic distinctive, in conditiile in care "" este o sintagma asociata in mod curent oricaror activitati in domeniul imobiliar, iar "invest", "credit" si "finance" nu au caracter distinctiv in sine, desemnand domeniul de activitate.
Totodata, nu poate fi retinuta incidenta in cauza a dispozitiilor art. 35 alin. 3 din Legea nr. 84/1998, intrucat "semnul" de care face vorbire articolul sus-mentionat vizeaza marca inregistrata, iar in cauza nu s-a facut nici o dovada in sensul ca parata si-ar folosi propriul nume comercial ca marca, iar faptul ca isi aplica propriul nume comercial pe produse, ambalaje, ofera sub acest nume produse sau servicii sau isi utilizeaza numele comercial pe documente nu poate fi retinut ca intrand sub incidenta dispozitiilor articolului mentionat, intrucat mentionarea numelului comercial legal detinut constituie o modalitate normala de desfasurare a activitatii si, totodata, sub anumite aspecte, constituie si o obligatie legala a oricarui comerciant.
de confuzie invocat de apelanta nu poate fi retinut ca temei al admiterii cererii sale, intrucat riscul invocat a fost produs chiar de catre apelanta, care a inregistrat marci susceptibile de a crea risc de confuzie intre produsele si activitatile sale cu produsele si activitatile paratei, parata fiind anterior titulara unui nume comercial sub care isi oferea produsele si serviciile si isi desfasura activitatea.
Nu poate fi retinuta nici sustinerea apelantei in sensul ca folosirea de catre parata a propriului sau nume comercial ar constitui act de concurenta neloiala, avand in vedere ca situatia conflictuala intre numele comercial al paratei si marcile invocate de reclamanta s-a nascut prin inregistrarea ulteriora a marcilor la un moment la care parata era deja inregistrata in mod legal cu numele comercial, pe care il folosea in mod legitim.
Imprejurarea ca inregistrarea comerciantilor nu se realizeaza intr-o procedura similara celei de inregistrare a marcilor nu este relevanta in cauza, intrucat, pe de o parte, prin intermediul Oficiului National al Registrului Comertului se pot obtine date cu privire la comercianti inregistrati pe intreg teritoriul tarii si, pe de alta parte, chiar daca in prezenta cauza inregistrarea numelui comercial al paratei s-ar fi facut in conditii de publicitate similare inregistrarii marcilor, apelanta tot nu ar fi fost indreptatita sa faca vreo opozitie la inregistrare in calitate de titulara a marcilor, intrucat la acel moment nu formulase nici o cerere de inregistrare a marcilor pe care le invoca.
Nu poate fi retinuta nici sustinerea in sensul ca parata s-ar bucura de protectia denumirii sale comerciale doar la nivel local, respectiv la nivelul Municipiului B, intrucat inregistrarea teritoriala a comerciantilor este relevanta doar sub aspect administrativ-fiscal, acestia putandu-si desfasura activitatea in mod legal sub acelasi nume comercial in orice loc din tara sau din afara tarii.
In consecinta, Curtea va respinge apelul ca nefondat si, in temeiul art. 274.proc.civ. va obliga apelanta la 1790 lei cheltuieli de judecata catre intimata - & SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta-reclamanta- SRL, cu sediul ales in B, nr. 1,. 16,. 2,. 2,. 37, sect. 5 (la. Av. ) impotriva sentintei civile nr. 258/7.02.2008 pronuntata de Tribunalul B - Sectia a V-a Civila in dosarul nr- in contradictoriu cu intimatii-parati - & SRL, cu sediul in B, - nr. 8, sect. 4 siOFICIUL NATIONAL AL REGISTRULUI COMERTULUI,cu sediul in B,-, -b, II-III, sect. 3.
Obliga apelanta la 1790 lei cheltuieli de judecata catre intimata - & SRL
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica astazi, 18.12.2008.
Presedinte Judecator Grefier
- - - - - - -
Red.MS/5 ex.
Președinte:Antonela Catalina BratuianuJudecători:Antonela Catalina Bratuianu, Melania Stanciu
