Spete pretentii comerciale. Decizia 281/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
Nr. în format vechi 456/2008
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.281
Ședința publică de la 27.05.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mioara Badea
JUDECĂTOR 2: Bodnar Florica
GREFIER - -
Pe rol soluționarea cererilor de apel formulate de apelanta-reclamantă B ). - SUCURSALA B și apelanta-pârâtă REGIA AUTONOMĂ DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI B, împotriva sentinței comerciale nr.15500/20.12.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta-reclamantă prin avocat cu împuternicire avocațială aflată la fila 87 și apelanta-pârâtă prin avocat cu împuternicire avocațială aflată la fila 15; avocat care depune la dosar împuternicire avocațială și avocat care depune la dosar împuternicire avocațială.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apelanta-reclamantă, prin avocat, solicită ca apelanta-pârâtă să arate dacă contestă modul de calcul al penalităților de întârziere actualizate cu indicele de inflație astfel cum au fost menționate în precizare scrisă depusă la dosar. Totodată arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Apelanta-pârâtă, prin avocat, învederează faptul că în fond nu a existat un capăt de cerere prin care să se solicite de către apelanta-reclamantă acordarea sumei reprezentând penalității de întârziere actualizate cu rata inflației, apreciind că este o cerere nouă formulată de apelanta-reclamantă în apel. Totodată solicită în susținerea apelului proba cu înscrisuri în cadrul căreia urmează să depună la dosar o decizie comercială pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a V-a Comercială într-o cauză identică doar perioada fiind alta. Mai arată că sentința de primă instanță a fost depusă la dosar de către partea adversă.
Apelanta-reclamantă, prin avocat, apreciază că decizia invocată nu este un înscris ce poate fi folosit ca mijloc de probă ci ca practică judiciară, iar față de acest înscris arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Curtea, deliberând, încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de către apelanta-pârâtă.
Apelanta-pârâtă, prin avocat, depune la dosar, în copie legalizată decizia comercială nr.164/15.04.2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a V-a Comercială în dosarul nr- și în fotocopie sentința civilă nr.14422/03.12.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul asupra cererilor de apel.
Apelanta-reclamantă, prin avocat, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul admiterii și celui de al doilea capăt de cerere și obligarea pârâtei la plata sumei precizate în motivele de apel. Învederează că obiectul cererii de chemare în judecată este obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere pentru perioada 01.01.2004-31.12.2004 pentru plata cu întârziere a facturilor și actualizarea pretențiilor cu indicele de inflație calculat de la data introducerii acțiunii, respectiv 31.12.2006 până la momentul executării efective a obligației. Solicită să se aibă în vedere faptul că apelanta-pârâtă nu a contestat modul de calcul al penalităților de întârziere actualizate cu indicele de inflație. Învederează că își rezervă dreptul de a solicita pe cale separată cheltuielile de judecată reprezentând timbrajul aferent cererii de apel și onorariu de avocat.
Apelanta-pârâtă, prin avocat, solicită respingerea apelului formulat de apelanta-reclamantă, întrucât din punct de vedere procedural penalitățile de întârziere nu mai puteau fi precizate și cuantificate în apel, apelanta-reclamanta la fond solicitând în mod generic actualizarea penalităților de întârziere. Mai arată că în contractul încheiat între părți nu s-a prevăzut ca penalitățile să fie actualizate și având în vedere că, contractul constituie legea părților aceasta nu poate fi modificat de către instanță. Consideră că instanța de fond a respins în mod corect acest capăt de cerere, solicitând respingerea apelului formulat de apelanta-reclamantă ca nefondat și admiterea propriului apel.
Apelanta-pârâtă, prin avocat, solicită respingerea apelului formulat de apelanta-reclamantă și admiterea propriului apel, schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul respingerii primului capăt de cerere ca neîntemeiat. Consideră că nu i se poate reține vreo culpă pârâtei în nerespectarea obligațiilor contractuale, întrucât la data de 05.01.2001 a fost încheiat între părți contractul de vânzare-cumpărare a energiei termice nr.1/2001, iar în septembrie 2001 fost emisă nr.OUG115/2001 care reglementează plățile și care impunea încheierea unui contract care să transpună în practică disp. nr.OUG115/2001. Mai arată că nr.OUG115/2001 stabilește imperativ ca pârâta să încaseze toate veniturile sale în contul de tip escrow și de a efectua plăți zilnice în cota procentuală stabilită prin anexa 2 nr.OUG115/2001. Apreciază că obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere presupune angajarea răspunderii delictuale, iar dacă potrivit art.1169 cod civil reclamanta nu a făcut dovada existenței unei încălcări culpabile a contractului nu se poate reține în sarcina pârâtei culpa contractuală. În ceea ce privește cheltuielile de judecată, reprezentând timbrajul aferent cererii de apel și onorariu de avocat, arată că își rezervă dreptul de a le solicita pe cale separată.
Apelanta-pârâtă, prin avocat, solicită admiterea propriului apel astfel cum a fost formulat și respingerea apelului formulat de apelanta-reclamantă. Arată că susține concluziile colegului său cu privire la cheltuielile de judecată.
Apelanta-pârâtă, prin avocat, învederează că rațiunea nr.OUG115/2001 este de a asigura fondurile necesare procurării energiei termice, iar cotele procentuale de plată au fost stabilite prin înțelegere, astfel pârâta nu putea vira reclamantei un procent mai mare de 57%. În ceea ce privește cheltuielile de judecată arată că susține aceleași concluzii.
Apelanta-reclamantă, prin avocat, solicită respingerea apelului formulat de apelanta-pârâtă ca nefondat. Învederează că în contractul de vânzare-cumpărare a energiei termice nr.1/2001 este prevăzută clauza penală, iar prin actele adiționale la acest contract, nr.2 și 3 este menținută această clauză penală. Mai arată că atât aceste contracte, cât și contractele de furnizare a energiei termice nr.1/2005 și 1/2007 au fost încheiate în baza deciziei ANRE. Arată că și în contractele nr.1/2005 (fila 43) și nr.1/2007 a fost menținută clauza penală. Mai arată că scopul nr.OUG115/2001 este orientarea directă către furnizori a fondurilor financiare necesare și nu de a modifica raporturile contractuale dintre părți. Învederează că din adresa ANRE, aflată la fila 52, rezultă obligativitatea menținerii scadențelor la plată. În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, învederează că a solicitat penalități pentru perioada cuprinsă între 1.01-31.12.2004, cererea de chemare în judecată fiind introdusă în luna decembrie 2006, iar la dosar există o recunoaștere expresă a pârâtei prin procesul-verbal de conciliere.
Apelanta-pârâtă, prin avocat, învederează că dacă nu ar fi respectat disp. nr.OUG115/2001 ar fi fost supusă unor amenzi contravenționale.
Curtea, reține cauza spre soluționare.
După închiderea dezbaterilor și reținerea cauzei spre soluționare, se prezintă apelanta-pârâtă prin avocat care depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Asupra cererilor de apel d e față,
Deliberând constată că, prin sentința comercială nr.15500/20.12.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr- a fost respinsă excepția prescripției ca neîntemeiată. De asemenea, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta B prin Sucursala B și pârâta Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Baf ost obligată să achite reclamantei suma de 69.484.794 RON cu titlu de penalități aferente facturilor emise în perioada martie 2003 - decembrie 2004 și cheltuieli de judecată în valoare de 700.329,46 lei. Totodată s-a respins cererea de actualizare ca neîntemeiată.
În motivarea soluției, instanța de fond a reținut în esență că, pârâta prin punctajul întocmit pe luna decembrie 2003 recunoscut un debit total de 4.058.684.999.850 lei aferent perioadei martie - decembrie 2003 și că acest act de recunoaștere a debitului principal este de natură să întrerupă cursul prescripției atât pentru acesta cât și pentru accesorii.
Pe fond, instanța reține că nr.OUG115/2001 nu a avut ca finalitate modificarea clauzelor contractuale dintre părți, scopul său constând în facilitarea colectării sumelor plătite de către consumatorii finali pentru plata furnizorilor, fără a afecta scadența stabilită prin contract și fără a încuraja întârzierea în plata facturilor. Altfel, prin actele adiționale încheiate ulterior apariției ordonanței nr.115/2001, părțile au menținut clauza penală din contractul nr.1/2001. În concluzie instanța de fond a reținut că cererea reclamantei este întemeiată în parte și anume pentru penalitățile de întârziere față de prev. art.969, 1066 și urm. Cod civil.
În privința actualizării sumei cu rata inflației s-a apreciat că natura juridică a unei clauze penale nu permite acordarea unor daune interese în cuantum mai mare decât cel determinat potrivit voinței contractuale conform art.1087 Cod civil.
Împotriva sentinței precitate au formulat apel ambele părți.
1. Apelanta reclamantă arată că, a promovat cerere de chemare în judecată împotriva pârâtei pentru ca aceasta să fie obligată la plata penalităților de întârziere calculate pentru perioada 01.01.2004-31.12.2004 în cuantum de 69.483.794,48 lei, datorate pentru neplata la scadență a facturilor emise în perioada martie 2003 - decembrie 2004, pentru vânzarea de energie termică în baza contractului 1/2001 și actele adiționale ulterioare.
Cu titlu accesoriu a mai solicitat actualizarea sumei penalităților cu indicele de inflație de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la data executării efective a obligației de plată.
Apelanta consideră că i s-a respins fără temei cererea de actualizare. Critica soluției instanței de fond în opinia apelantei constă în faptul că hotărârea s-a dat cu ignorarea art.3712alin.3 pr.civ. care permite actualizarea sumelor stabilite cu titlu de obligație principală cât și a celor accesorii.
Altfel această actualizare asigură recuperarea creanței la valoarea ei reală fără a se realiza efectiv o majorare a cuantumului penalităților de întârziere care să contravină prev. art.1087 Cod civil.
Apelanta exemplifică prin redarea art.1 alin.2 din nr.OG5/2001.
În concluzie apelanta solicită admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței apelate în sensul admiterii capătului doi din cerere privind actualizarea sumei penalităților cu indicele de inflație de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la data executării efective a obligației de plată.
În drept se invocă disp. art.282 și urm. pr.civ. art.3712alin.3 din același act normativ.
Ca probe s-a solicitat orice probă utilă cauzei.
Ulterior, dar în termen legal apelanta reclamantă a completat motivele de apel în sensul aplicării art.1087 Cod civil inclusiv prin prisma jurisprudenței în scopul restabilirii echilibrului prestațiilor prin aducerea acestora la valoarea lor actuală, ținând cont de realitățile economice.
În cadrul probelor solicitate apelanta propune înscrisuri, martori, interogatoriu, expertiză și orice altă probă utilă soluționării cauzei.
Apelanta depune înscrisuri în copie în sprijinul celor susținute.
De asemenea, apelanta reclamantă a precizat valoarea sumei contestate și anume -,52 RON reprezentând valoarea actualizată a sumei de - RON și a timbrat cu 12262 RON taxă judiciară de timbru și 6 RON timbru judiciar.
2. Apelanta pârâtă formulează două critici care în esență se referă la aspectele de mai jos.
- Prescripția dreptului la acțiune pentru penalitățile aferente facturilor emise pentru perioada 05.03.2003 - 04.12.2003; se susține că, aceste penalități raportat la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv, 28.12.2006 sunt prescrise conform Decretului nr.167/1958, scadența acestora intervenind înaintea datei de 28.12.2006 dată la care a fost introdusă acțiunea; și aceasta pentru că obligația principală este prescrisă și atunci și penalitățile ca accesoriu sunt prescrise.
Altfel punctajul din luna decembrie 2003 nu are valoarea juridică a unei recunoașteri de debit fiind numai o operațiune strict contabilă.
În concluzie, apelanta solicită admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune pentru penalitățile aferente facturilor emise pentru perioada 05.03.2003 - 04.12.2003;
- pe fond, apelanta consideră că nu datorează suma de - lei penalități motivat de faptul că urmare nr.OUG115/2001 plățile din contul pentru reclamantă se vor face în procent de 57%; ori, plățile în raport de acest procent s-au făcut către reclamantă. Reclamanta nu ar fi emis facturi pentru penalitățile pretinse fiind încălcate prev. art.6 din Legea nr.82/1991.
În concluzie apelanta solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune pentru penalitățile aferente facturilor emise pentru perioada 05.03.2003 - 04.12.2003 și respingerea acțiuni ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În drept se invocă disp. art.282, art.287 pr.civ.
Cererea a fost timbrată cu suma de 349.016,23 RON taxă judiciară de timbru și cu 5 RON timbru judiciar.
Intimata Bad epus întâmpinare prin care solicită respingerea apelului ca neîntemeiat.
După o scurtă prezentare a situației de fapt prin care intimata descrie raportul contractual cu apelanta, aceasta concluzionează în sensul că părțile au stabilit clauză penală în contract pentru plata facturilor cu întârziere și că modificările survenite prin actele adiționale încheiate la acest contract clauza penală a rămas inclusă în contractul nr.1/2001. Altfel facturile emise în perioada martie 2003 - decembrie 2004 au fost achitate cu întârziere de.
Este neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru că facturile pentru care s-au calculat penalitățile sânt achitate și deci este recunoscută creanța respectivă.
Altfel facturile respective s-au plătit în termenul de 3 ani așa cum rezultă și din raportul de expertiză administrat în cauză dar, cu întârziere față de data scadenței, fiind justificată cererea privind penalitățile.
Plata integrală a facturilor s-a efectuat până la 20.05.2004 așa cum relevă raportul de expertiză și fiecare plată a presupus o întrerupere a termenului de prescripție pentru debitul principal dar și pentru penalitățile aferente.
Punctajul din decembrie 2003 valorează cu un act de recunoaștere a debitului principal de natură a întrerupe cursul prescripției atât pentru acesta cât și pentru accesorii.
- Prin contractul nr.1/2001 așa cum a fost modificat prin actele adiționale încheiate anterior, părțile au prevăzut clauză penală pentru plata facturilor cu întârziere și cum nu a efectuat plata facturilor pe perioada martie 2003 - decembrie 2004 la scadență corect a fost obligată la plata penalităților aferente.
Altfel nr.OUG115/2001 și contractul de cont escrow nu a modificat răspunderea contractuală a părților ci, numai modalitatea de plată.
Scopul nr.OUG115/2001 constă în facilitarea colectării și plății sumelor încasate de la consumatorii direcți, iar nu de a modifica răspunderea contractuală a părților.
Probele relevă că nu și-a executat obligațiile asumate prin contractul nr.1/2001 în mod culpabil susținere dezvoltată cu trimitere la materialul probator administrat în cauză și la prev. Legii nr.469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale.
Intimata apreciază că nu trebuia să emită facturi pentru penalitățile de întârziere în plată invocând ca temei legal și prev. nr.94/2001, art.23 din Contractul nr.1/2001 modificat prin actul adițional nr.2/2003, art.43 Cod comercial, art.137, 155 Cod fiscal, art.6 alin.1 din Legea nr.82/1991.
De aceea se concluzionează în sensul că sunt datorate penalitățile de întârziere în plată.
Ca probe s-au propus înscrisuri și orice probă utilă soluționării cauzei.
Părțile în cadrul probei cu înscrisuri au depus înscrisuri în copie.
Examinând în ansamblu motivele de apel în raport de probele administrate în cauză Curtea reține că apelurile apar nefondate pentru considerentele de mai jos.
1. Clauza penală inclusă într-un contract privind neîndeplinirea de către părțile contractante a obligațiilor asumate are o natură juridică diferită de cea a despăgubirilor precum actualizarea debitului cu rata inflației.
În concret, clauza penală are rol sancționator pentru partea în culpă și simpla întârziere în executarea obligației asumate de către aceasta, atrage plata penalității stabilite de către părți. Practic nu se impune nici o altă probă pe aspectul culpei părților în cauză.
În măsura în care penalitățile astfel calculate nu acoperă prejudiciul creat creditorului este permis cumulul penalităților cu eventualele daune pretinse de acesta, daune ce pot fi contractuale sau extracontractuale.
Așadar, cumulul penalităților de întârziere cu daunele rezultate din actualizarea debitului în funcție de rata inflației este posibil.
Trebuie însă arătat că, între daunele contractuale și extracontractuale există sub aspect probator deosebiri care derivă din răspunderea contractuală sau extracontractuală.
În altă ordine de idei, aceste daune nu au rol de sancțiunea ci de despăgubire a creditorului.
Revenind la speță, față de aceste considerente curtea reține că actualizarea penalităților cu indicele de inflație nu este prevăzut în contractul încheiat între părți.
Și atunci, apelanta reclamantă ar fi trebuit să probeze prejudiciul produs în patrimoniul său, din perspectiva restabilirii echilibrului prestațiilor în cadrul contractului în condițiile în care, suma rezultată în urma calculului penalităților de întârziere nu ar contribuit la restabilirea acestui echilibru.
Deși apelanta reclamantă a solicitat aceste penalități în termenul legal de prescripție este de apreciat în restabilirea echilibrului prestațiilor și momentul la care aceasta a înțeles să formuleze acțiunea și anume la 28.12.2006 pentru facturi emise în perioada 05.03.2003 - decembrie 2004 în privința debitului principal.
În concluzie curtea apreciază că deși posibilă actualizarea sumei privind penalitățile de întârziere în plată nu se poate proceda la actualizarea sumei fără dovezi în sensul arătat.
Altfel, art.3712alin.3 pr.civ. de care face vorbire apelanta prevede posibilitatea actualizării debitului în funcție de rata inflației în faza de executare silită deosebită de faza judecății de față.
În cadrul acestei faze părțile vor beneficia de prevederile legale în materie care le permit solicitarea respectiv contestarea actualizării debitului și pronunțarea instanței de executare pe aceste cereri.
Numai cu aceste considerente curtea apreciază posibilă restabilirea echilibrului prestațiilor.
Față de susținerile orale, în ședința de azi ale intimatei pârâte că actualizarea sumei privind penalitățile ar fi în apel o cerere nouă față de împrejurarea că nu a fost cuantificată suma la fond, Curtea apreciază că nu este vorba de o cerere nouă cât timp aceste capăt de cerere a făcut obiectul cererii introductive de instanță.
pretinsă de curte cel puțin pentru perioada ce putea fi determinată a avut în vedere inclusiv stabilirea timbrajului aferent.
Față de aceste considerente de fapt și de drept curtea în baza art.312 (1) pr.civ. va respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta reclamantă.
2. Probele relevă că facturile pentru care reclamanta a calculat penalități de întârziere în plată au fost achitate integral până la data de 20.05.2004 dar, în termenul legal de prescripție de 3 ani deși cu întârziere față de data scadenței (fapt rezultat și din raportul de expertiză administrat în cauză).
Până la achitarea integrală a debitului, fiecare plată efectuată a condus la întreruperea termenului de prescripție pentru debitul principal cât și pentru penalitățile aferente.
Pe de altă parte, punctajul întocmit în luna decembrie 2003 nu constituie o operațiune strict contabilă ci, așa cum bine a reținut instanța de fond "valorează cu un act de recunoaștere a debitului principal de natură a întrerupe cursul prescripției atât pentru acesta cât și pentru accesorii".
Prin urmare, apare nefondat acest motiv de apel, excepția prescripției dreptului la acțiune pentru penalitățile aferente facturilor vizând perioada 05.03.2003 - 4.12.2004 fiind întemeiat respinsă de instanța de fond.
Penalitățile în sumă de 69.483.794 lei solicitate de intimata reclamantă au la bază clauza penală inserată de către părți în contractul nr.1/2001 și actele adiționale la acesta, contract încheiat în baza Deciziei Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energetic (ANRE) nr.4/2000.
OUG nr.115/2001 și contractul de cont escrow nu au modificat răspunderea contractuală stabilită de părți în contractul precitat.
Scopul nr.OUG115/2001 este acela de a solicita colectarea și plata sumelor încasate de la consumatorii direcți.
De altfel, are posibilitatea de a uza de clauzele contractuale stabilite în raporturile cu beneficiarii prestațiilor sale sub aspectul răspunderii contractuale.
Așadar, potrivit art.23 din contractul nr.1/2001 modificat prin actul adițional nr.1/2002, 2/2003 și 3/2004 pentru nerespectarea termenelor scadente, datorează apelantei penalități de întârziere așa cum au fost stabilite și prin raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, simpla întârziere în plată fiind suficientă pentru atragerea răspunderii contractuale.
Altfel probele relevă că, actele adiționale la contractul nr.1/2001 s-au încheiat ulterior încheierii contractului de cont escrow, cu respectarea deciziei ANRE nr.9/2000 și a Legii nr.469/2002 privind întărirea disciplinei contractuale.
Nu există prevederi legale care să impună emiterea de facturi fiscale pentru penalitățile de întârziere în plată, hotărârea instanței de judecată constituind documentul justificativ pentru înregistrarea acestui debit în documentele contabile.
Practica constând în decizia comercială nr.164/15.04.2008 invocată de apelantă constituie o decizie de speță fără valoare obligatorie pe care curtea nu și-o însușește.
Apelanta a depus concluzii scrise dar curtea a ținut cont doar de problemele care au făcut obiectul cererilor de apel și dezbaterilor publice și contradictorii.
Ceea ce se poate totuși arăta este doar faptul că perioada de calcul a penalităților este plasată pe durata de valabilitate a contractului și anume ianuarie - decembrie 2004.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept curtea în baza art.312 (1) pr.civ. va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ambele apeluri formulate de apelantele B () prin SUCURSALA B, cu sediul în B,-, sector 6 și REGIA AUTONOMĂ DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI B, cu sediul în-, sector 3 împotriva sentinței comerciale nr.15500/20.12.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr- ca nefondate.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.05.2008.
Președinte Judecător
Grefier
Red.Jud.
Nr. ex.4
Fond/ - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Mioara BadeaJudecători:Mioara Badea, Bodnar Florica
