Spete pretentii comerciale. Decizia 283/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
Nr. în format vechi 530/2008
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.283
Ședința publică de la data de 27.05.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mioara Badea
JUDECĂTOR 2: Florica Bodnar
GREFIER - -
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta-reclamantă B, împotriva sentinței comerciale nr.627/17.01.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta-reclamantă prin avocat cu delegație la dosar și intimata-pârâtă prin consilier juridic care depune la dosar delegație.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că prin Serviciul Registratură la data de 23.05.2008 intimata a depus la dosar întâmpinare, în 2 exemplare, iar apelanta-reclamantă nu a depus la dosar în original dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 4340,10 RON.
Apelanta-reclamantă, prin avocat, depune la dosar, în original, dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 4340,10, respectiv ordinul de plată nr.176/24.04.2008 emisă de -
Curtea, procedează la comunicarea întâmpinării, apărătorului apelantei-reclamante și pentru a da posibilitatea acestuia să ia cunoștință de conținutul întâmpinării, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei au răspuns apelanta-reclamantă prin avocat cu delegație la dosar și intimata-pârâtă prin consilier juridic cu delegație la dosar.
Curtea, acordă cuvântul în dezbaterea probatoriului.
Apelanta-reclamantă, prin avocat, solicită proba cu expertiză contabilă cu obiectivele solicitate prin nota de probatoriu depusă la dosarul de fond la termenul de judecată din data de 27.09.2007 (fila 10 dosar nr- al Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială), respectiv: să se stabilească activul și pasivul PODGORIA I anterior licitației organizate de către; să se stabilească dacă între PODGORIA I și au existat relații comerciale și cum au fost ele înregistrate în contabilitate; să se stabilească dacă soldul dintre PODGORIA I și a fost real înregistrat în contabilitatea PODGORIA I; în ce măsură a fost denaturat bilanțul contabil al PODGORIA I ca urmare a neînregistrării în contabilitate a creanțelor și și să se stabilească dacă a fost supraevaluat capitolul stocuri și cu ce sumă.
Intimata-pârâtă, prin consilier juridic, solicită respingerea acestei probe ca nefiind utilă soluționării cauzei și neconcludentă față de data privatizării. Arată că în combaterea apelului solicită proba cu înscrisuri existente la dosar.
Curtea, având în vedere obiectul dedus judecății și clauzele contractuale, apreciază neconcludentă și neutilă cauzei proba cu expertiză contabilă cu obiectivele solicitate de către apelanta-reclamantă și respinge această probă. Totodată ia act că intimata se rezumă la înscrisurile câștigate cauzei conform art.142 pr.civ.
Apelanta-reclamantă, prin avocat, depune la dosar, ca practică judiciară, decizia comercială nr.2477/21.06.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-. Totodată arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Intimata-pârâtă, prin consilier juridic, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pe cererea de apel.
Apelanta-reclamantă, prin avocat, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată reprezentând timbrajul aferent cererii de apel.
Intimata-pârâtă, prin consilier juridic, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței apelate ca fiind legală și temeinică pentru considerentele expuse pe larg prin întâmpinare.
Curtea, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra cererii de apel d e față,
Deliberând constată că, prin sentința civilă nr.627/17.01.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr- a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta B în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA DOMENIULUI STATULUI B ca neîntemeiată.
În esență, instanța de fond a reținut că, urmare câștigării licitației de către reclamantă între pârâta în calitate de vânzător și reclamanta B s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr.1/06.01.2004 prin care reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra pachetului de acțiuni reprezentând 65,25% din capitalul social al PODGORIA I, în valoare de 13.347.910.788 lei ROL.
Se mai reține că probele între care și clauzele contractuale și dosarul de prezentare al societății privatizate incluzând și declarațiile date de conducerea societății comerciale și de nu confirmă pretențiile reclamantei deduse judecății prin cererea introductivă de instanță.
Împotriva sentinței precitate a formulat apel reclamanta care o critică pentru netemeinicie și nelegalitate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Apelanta prezintă un scurt istoric privind licitația câștigată și contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr.1/6.01.2004 încheiat ulterior cu
Se susține că, în dosarul de prezentare, B greșit a fost reținută ca debitoare a societății privatizate întrucât s-a constatat ulterior calitatea sa de creditoare cu o creanță de 2.852.371.000 lei, capitolul stocuri fiind supraevaluat cu suma de 2.687.748.000 lei. În această situație, apelanta a solicitat de la intimată despăgubiri în sumă de 6.674.000.000 ROL.
Apelanta susține că, potrivit art.84 Cod pr.civ. instanța de judecată avea obligația încadrării în drept a acțiunii și judecarea după normele legale incidente potrivit calificării corecte a acțiunii.
Pentru a caracteriza o acțiune, instanța trebuia să se orienteze după sensul pe care reclamantul a înțeles să îl atribuie acelor termeni, după scopul dreptului și scopul urmărit prin exercitarea acțiunii în justiție. Caracterizarea acțiunii o face instanța și nu partea care a introdus-
Or, în speță, instanța de fond a apreciat cererea ca fiind o acțiune pentru răspundere în garanție pentru bunul vândut, fără a da finalitatea cuvenită acestei calificări din perspectiva mijloacelor juridice legale pe care le are cumpărătorul împotriva vânzătorului, respectiv acțiunea estimatorie.
Ca urmare, instanța era obligată să efectueze o expertiză și să verifice întinderea patrimoniului PODGORIA I anterior licitației organizate de către, fiind făcută trimitere pe acest aspect și la doctrină.
Deci, este răspunzătoare și trebuie să răspundă față de eroarea în care s-a aflat apelanta care dacă ar fi fost în cunoștință de cauză ar fi plătit un preț mai redus.
Altfel, societatea comercială Podgoria răspunde față de în legătură cu situația economico-pecuniară a societății prezentată ca fiind reală potrivit teoriei mandatului dar, în relația cu apelanta răspunderea este a intimatei în temeiul contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr.1/06.01.2004.
De aceea, motivarea instanței prin extrapolarea răspunderii civile contractuale este străină de natura cauzei.
De altfel, nu a fost străină de existența viciilor căci a întocmit dosarul de prezentare și a avut acces în mod direct și nemijlocit la toate datele și informațiile privitoare la situația economico financiară a societății privatizate. Mai mult, art.1354 cod civil relevă că răspunderea vânzătorului nu este condiționată de cunoașterea viciului de către vânzător.
Faptul că apelanta nu a efectuat propriul audit financiar nu era obligatorie pentru cumpărător și nu demonstrează lipsa de diligență pentru că posibilitatea cunoașterii viciului nu exista nici măcar in abstracto. În plus, licitația a fost organizată într-un timp foarte scurt.
Lipsa unei înțelegeri prealabile în acordarea de garanții presupune incidența dispozițiilor generale privitoare la mijloacele juridice legale pe care le are cumpărătorul împotriva vânzătorului, respectiv, acțiunea estimatorie, instanța de fond având rol să încuviințeze toate probele inclusiv expertiza contabilă pe care i- respins-
nu a fost exonerată de răspundere prin achiziționarea dosarului de către apelantă.
În concluzie, apelanta a solicitat admiterea apelului împotriva sentinței apelate, schimbarea în tot a hotărârii atacate și pe fond admiterea acțiunii cum a fost formulată.
În drept se invocă art.282, 287 și urm. art.296 pr.civ.
Ca probe s-au propus înscrisuri și expertiza contabilă.
S-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cererea a fost timbrată cu 4.340,10 RON taxă judiciară de timbru și cu 6 RON timbru judiciar.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.
După o scurtă prezentare a modului de organizare și desfășurare a licitației pe care a organizat-o pentru privatizarea PRODGORIA I, arată că apare nefondată critica apelantei că termenul dintre data anunțului publicitar și data ținerii licitației ar fi fost scurt cât timp este prevăzut de art.38 lit.j din nr.HG626/2001 și este practicat în toate privatizările efectuate de
Se invocă prev. art.8.11 din contractul de vânzare-cumpărare nr.1/06.01.2004 ca și art.44 din nr.HG626/2001.
Intimata redă prevederi și din dosarul de prezentare cu concluzia că a fost descărcată de răspunderea asupra eventualelor erori sau omisiuni și că în speță nu se aplică art.28 din Legea nr.137/2002.
Cât despre acțiunea estimatorie intimata pe de o parte arată că apelanta pentru prima dată a invocat-o în apelul de față și că nu a precizat despre ce viciu ascuns ar putea fi vorba în sepța de față.
În drept se invocă art.289 pr.civ. Legea nr.268/2001, nr.HG626/2001.
În baza art.242 alin.2 pr.civ. s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Apelanta a depus practică în materie, respectiv copie după decizia nr.2477/21.06.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială în dosarul nr-.
Examinând în ansamblu motivele de apel în raport de probele administrate în cauză curtea reține că apelul apare nefondat pentru considerentele de mai jos.
În urma privatizării Podgoria I urmare licitației organizate de intimata, câștigătoare a fost apelanta
Ca urmare, Baî ncheiat cu B, contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.1/06.01.2004.
Părțile la art.8.11 din contractul precitat au stabilit o clauză în cadrul cap.8 privind obligațiile și garanțiile cumpărătorului din care rezultă confirmarea cumpărătorului apelant "că a primit de la vânzător toate informațiile privind situația societății, că a avut acces total la documente, studii, informații, bunuri imobiliare și angajați și a putut verifica personal activitatea societății pentru a desfășura toate investigațiile și expertizele pe care le-a considerat necesare în vederea evaluării consecințelor legale decurgând din derularea prezentului contract."
Așadar, apelanta a avut posibilitatea să se informeze personal asupra situației societății privatizate și prin toate mijloacele legale să verifice documentația privind dosarul de privatizare, între care și declarațiile date de conducerea societății comerciale înserată la pct.1.5 din Secțiunea A, a dosarului de prezentare și care se referă la confirmarea datelor generale din cap.1.1. 1.2, 1.3, 1.4 și cap.2 ale aceleiași Secțiuni ca și declarația cuprinsă la pct.1.6 din aceiași secțiune.
Faptul că apelanta s-a limitat doar la documentația prezentată de intimată a fost alegerea sa dar, fără a avea vreo influență în raportul contractual cu intimata.
În privința termenului scurt care nu i-ar fi permis apelantei să facă un audit propriu este de necomentat cât timp acest termen este stabilit de legiuitor prin nr.HG626/2001 și cunoscut de apelantă care a înțeles să nu facă uz de aceste prevederi legale în temeiul principiului disponibilității sale. De altfel, nici nu a încercat să apeleze la un audit propriu și să fi probat imposibilitatea încadrării în termenul de 20 de zile prevăzut de hotărârea precitată.
Față de această situație, apelanta și-a asumat toate riscurile în privința evaluării consecințelor legale decurgând din derularea contractului precitat, înserând o astfel de obligație și în art.8.11 din același contract, articol susarătat.
În aceste condiții, nu se poate ca peste clauzele contractuale agreate de părți să se obțină despăgubiri de la partea care nu și-a asumat asemenea obligații de garantare pentru că s-ar încălca și legea părților potrivit prev. art.969, 970 Cod civil care relevă că, au putere de lege convențiile legale făcute și că acestea se execută cu bună credință.
Curtea, apreciază că, prin auditul propriu și verificările pe care apelanta le-ar fi făcut ar fi putut descoperi erorile reclamate prin cererea de față, respectiv, faptul că nu era debitor ci creditor al Podgoria I și că ar fi fost supraevaluat capitolul stocuri cu suma de 2.687.748.000 lei.
Așadar, expertiza propusă în cadrul litigiului de față era utilă în clarificarea situației societății privatizate în faza premergătoare încheierii contractului și nu ulterior acestui moment în condițiile în care nici nu a stabilit prin contract clauza privind garantarea sa ci, dimpotrivă a acceptat clauze care o obligă la asumarea tuturor riscurilor ce s-ar ivi, precum aspectele reclamate.
De vreme ce instanța de fond a analizat pe fond cererea introductivă de instanță formulată de apelanta reclamantă înseamnă că a avut în vedere încadrarea acțiunii în drept rezultată din situația de fapt prezentată de reclamantă și din perspectiva art.28 din Legea nr.137/2002, inclus în motivarea în drept a cererii sale de către aceasta.
Mai mult, curtea reține că, apelanta reclamantă a înțeles să-și întemeieze cererea în despăgubiri pe prev. art.28, 32 din Legea nr.137/2002, fiind deci motivată în drept.
De aceea, critica bazată pe prev. art.84 pr.civ. apare nefondată.
Din modul de motivare în fapt și în drept a acțiunii introductive de instanță nu rezultă că apelanta reclamantă a formulat o acțiune estimatorie, pentru prima dată în apelul de față încercând să modifice acțiunea și s-o încadreze în rândul unei acțiuni estimatorii cu toate caracteristicile legale ale unei asemenea acțiuni ceea ce este inadmisibil în raport de prev. art.132 pr.civ. cu ref. la art.292 pr.civ.
De altfel, apelanta a încercat această modificare de abia acum bazându-se și pe decizia nr.2477/2007 depusă la dosar ca și practică în materie.
Din analiza acestei decizii rezultă însă că obiectul cererii deduse judecății este altul și anume: "reducerea cu suma de 9.000.000 USD a prețului de cumpărare a celor 798.826 acțiuni - și anularea mențiunii - libere de orice sarcini - înserate în contract la 2.1.", în timp ce obiectul cererii din cauza de față constă în despăgubiri întemeiate pe prev. art.28, 32 din Legea nr.137/2002.
Apelanta nu a solicitat recucerea prețului de cumpărare ca în speța precitată ci, despăgubiri având alt temei de drept.
În concluzie, pe de o parte apelanta-reclamantă și-a întemeiat în fapt și în drept cererea sa pe disp. Legii nr.137/2002 și actele normative privind un obiect vizând despăgubiri iar, pe de altă parte deabia în apelul de față a încercat modificarea cererii sale în sensul calificării acesteia ca fiind estimatorie ceea ce este inadmisibil cum s-a arătat.
În fine, instanța de fond în temeiul art.84 pr.civ. ar fi putut pune în discuția părților calificarea cererii introductive de instanță doar dacă din conținutul acesteia ar fi rezultat că "poartă o denumire greșită" și nu în situația în care rezultă fără dubiu că cererea apelantei reclamante are ca obiect despăgubiri în baza Legii nr.137/2002.
Altfel în consens cu prev. art.129 (6) din Codul d e procedură civilă judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății, neputând fi depășite limitele obiectului cu care a fost învestită instanța.
Este adevărat că în contractul de vânzare-cumpărare nr.1/2004 sânt părți apelanta și intimata dar, la baza încheierii acestuia au stat documentele în baza cărora s-a organizat licitația privind privatizarea PODGORIA și motivarea instanței incluzând și declarația conducerii societății privatizate nu este străină de pricina de față.
Nu putem analiza motive noi în apel față de conținutul cererii introductive de instanță privind viciile ascunse, răspunderea vânzătorului potrivit art.1354 civ. acordarea de garanții și acțiunea estimatorie pentru că așa cum s-a arătat mai sus apare inadmisibil.
În privința prev. art.28 din Legea nr.137/2002, pe lângă cele reținute de instanța de fond, curtea mai reține că, în speță prevalează legea părților potrivit prev. art.969 Cod civil relevată de clauzele contractuale înserate în contractul nr.1/2004.
Așa cum s-a mai arătat, părțile nu au prevăzut clauze privind acordarea de garanții respectiv, răspunderea pentru eventualele daune ce s-ar ivi.
Ba dimpotrivă apelanta prin art.8.11 din cap.8 al contractului nr.1/2004 și-a asumat orice risc legat de evaluarea consecințelor legale decurgând din derularea contractului precitat.
În acest fel, apelanta a exonerat de răspundere pe intimată chiar prin contractul pe care l-au încheiat, lipsind astfel de relevanță motivarea instanței de fond pe această situație vizând faza premergătoare acestui moment.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept curtea în baza art.296 pr.civ. va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta B, cu sediul în-, județ B împotriva sentinței comerciale nr.627/17.01.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-pârâtă AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI, cu sediul în B,-, sector 1, ca nefondat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.05.2008.
Președinte Judecător
Grefier
Red. Jud.
Nr. ex.4
Fond/ Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Mioara BadeaJudecători:Mioara Badea, Florica Bodnar
