Spete pretentii comerciale. Decizia 29/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 29/A/2008
Ședința publică de la 14 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 2: Marius Irimie
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de reclamanta - SRL prin lichidator împotriva sentinței civile nr. 2113/C/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal s-a prezentat avocat pentru pârâtul intimat, lipsă fiind acesta și reclamanta apelantă.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul pârâtului intimat solicită respingerea apelului declarat de reclamanta - SRL și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
Mai arată că, izvorul obligației pretențiilor îl constituie contractul de împrumut și nu fapta ilicită așa cum ș- motivat reclamanta apelul.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului de față;
Constată că prin sentința civilă nr.2113/C/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- au fost respinse excepțiile inadmisibilității acțiunii referitoare la neefectuarea concilierii directe, a necompetenței materiale a instanței și a lipsei capacității de exercițiu a reclamantei formulată de pârât, a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârât și respinsă acțiunea formulată de reclamanta - SRL prin lichidator judiciar împotriva pârâtului.
Pentru a pronunța această hotărâre, in stanța de fond a reținut următoarele:
În baza contractului de mandat înregistrat sub nr.1791/17.09.1999 reclamanta - SRL l-a împuternicit pe pârâtul să achiziționeze de la fostul FPS acțiunile - SA, ce urmau să fie vândute în cadrul procesului de privatizare.
Drept urmare, fostul FPS a încheiat cu pârâtul contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni nr. D SB din 25.06.1999.
Acest contract a fost rezoluționat ulterior prin Decizia civilă nr.1111/4.11.2002 dată de către Curtea de APEL ALBA IULIA, care a dispus totodată și compensarea obligațiilor patrimoniale reciproce existente între părți cu plata în sarcina fostului FPS a unei diferențe, către pârât, în sumă de 156.597,56 lei.
Această sumă a fost achitată de către FPS ( reorganizată între timp sub noua denumire de APAPS) cu ordinul de plată nr.4021/2.02.2004.
Între timp societatea reclamantă a intrat în insolvență judiciară, iar potrivit Încheierii civile nr.89/C/2005 judecătorul sindic a dispus intrarea în faliment a societății desemnând totodată ca lichidator pe avocat.
Având în vedere faptul că prin hotărârea amintită judecătorul sindic a dispus în mod expres, printre alte atribuții, și cea de urmărire a încasării creanțelor din averea debitoarei privind sume de bani efectuate de aceasta înaintea deschiderii procedurii, instanța a constatat că excepția privind lipsa capacității de exercițiu a reclamantei a rămas fără obiect.
În ceea ce privește excepția necompetenței materiale a instanței s-a reținut că în temeiul legal în baza căruia a fost formulată cererea de chemare în judecată nu poate fi axat pe disp.art.79 și 80 din Legea nr.85/2006 pentru simplul considerent că, în conformitate cu textele citate, lichidatorul judiciar poate introduce la judecătorul sindic doar acțiuni pentru anularea constituirilor ori transferurilor de drepturi patrimoniale către părți în condițiile prevăzute de art.80 lit.a -
Ori, reclamanta a formulat deja o acțiune în justiție având ca temei legal textele legale menționate la care Curtea de APEL ALBA IULIAs -a pronunțat prin Decizia civilă nr.1111/2002.
Drept urmare, în cauză s-a reținut că cererea formulată are ca obiect doar restituirea unei sume de bani încasată de pârât ca urmare a unui contract de mandat încheiat între părți, acțiune introdusă de lichidator în temeiul art.25 lit.g din Legea nr.85/2006, care îi conferă acestuia obligarea " formulării și susținerii acțiunilor în pretenții pentru încasarea creanțelor debitorului ", și în consecință această cerere intră sub incidența disp.art.149 din Legea nr.85/2006, referitoare la aplicarea dreptului comun în materie.
Față de aceste considerente s-a apreciat că excepția este nefondată.
Referitor la împrejurarea că reclamanta nu a îndeplinit procedura concilierii directe, în condițiile art.720 indice 1 Cod pr. civilă, instanța a apreciat că excepția este de asemenea nefondată, întrucât conform adresei depusă la fila 29 din dosar rezultă împrejurarea că pârâtul a fost convocat în mod expres în vederea efectuării concilierii prealabile pentru data de 15.01.2007.
Faptul că în adresă reclamanta a menționat că suma de 1.565.275.677 lei ROL reprezintă contravaloare împrumut, și nu sumă datorată în baza încheierii unui contract de mandat, nu are relevanță pentru efectuarea concilierii prealabile, întrucât prin dispozițiile art.720 indice 1 Cod pr.civilă legiuitorul a urmărit ca prin procedura concilierii părțile să se întâlnească în vederea ajungerii la o înțelege prealabilă intentării acțiunii în instanță.
Ca urmare a invocării de către pârât a excepției privind prescripția dreptului la acțiune instanța a constatat că obligația pârâtului ce derivă din contractul de mandat nr.1791/1999 încheiat de părți, privind plata sumei de 156.597,56 lei, a luat naștere la data de 2.02.2004 când fostul FPS a achitat cu ordinul de plată nr.4021/2004.
Drept urmare, în cauză operează disp.art.1 și 3 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă întrucât termenul de 3 ani calculat de la data de 2.02.2004 și până la data de 28.02.2007 ( data înregistrării acțiunii) s-a prescris.
Față de această situație, n-a putut fi luată în considerare poziția reprezentantului reclamantei care a precizat că termenul de prescripție curge pentru lichidator de la data când acesta constată că un terț datorează o anumită sumă de bani pentru simplul considerent că lichidatorul este persoana, practician în insolvență, care a fost desemnată de judecătorul sindic să îndeplinească toate atributele prevăzute de lege în numele și pe seama societății ajunse în insolvență. Dacă s-ar proceda astfel ar însemna ca termenul de prescripție prevăzut de Decretul nr.167/1958 să nu mai aibă aplicabilitate în condițiile în care, pentru fiecare lichidator judiciar ar începe să curgă aceste termene de prescripție în funcție de data numirii lor în cauzele având ca obiect procedura insolvenței.
Drept urmare, instanța a constatat că excepția prescripției dreptului la acțiune este întemeiată, astfel că a fost admisă și pe cale de consecință s-a dispus respingerea cererii de chemare î judecată formulată de reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta - SRL prin lichidator solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii excepției prescripției dreptului la acțiune invocat de pârâtă și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de apel se susține că soluția instanței de fond este greșită fiind urmarea unei interpretări și aplicări eronate a dispozițiilor Decretului nr.167/1958, art.8 alin.2 și art.14 al Legii nr.85/2006 privind procedura insolvenței, întrucât pârâtul obține o îmbogățire fără just temei, iar prin raportul administratorului judiciar în baza căruia lichidatorul a preluat patrimoniul debitoarei nu s-a făcut nicio mențiune cu privire la suma din litigiu, acesta luând cunoștință de creanță de la un fost angajat al societății, iar nu din evidențele contabile.
Apelanta mai susține că societatea nu a mai avut reprezentant legal ca urmare a decesului administratorului social într-un accident de circulație în anul 2005, iar în speță sunt aplicabile și prevederile art.14 alin.1 din Decretul nr.167/1958, între pârât și societatea falită nefiind încheiate și aprobate socotelile.
În drept se invocă art.296 Cod pr.civilă.
Apelul este scutit de taxă de timbru.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate de reclamantă raportat la actele dosarului, curtea de apel constată că apelul promovat este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Critica reclamantei privind greșita aplicare a dispozițiilor art.8 alin.2 din Decretul nr.167/1958 este nefondată întrucât prescripția a început să curgă de la data de 2.02.2004 când pe ordinul de plată nr.4021 APAPS a achitat pârâtului suma de 1.565.975.677 lei vechi apreciată de reclamantă ca reprezentând îmbogățire fără just temei, dată de la care paguba invocată trebuia cunoscută de societatea reclamantă.
Împrejurarea că lichidatorul nu ar fi luat cunoștință despre debit din evidențele contabile, ci de la un fost angajat al societății nu are relevanță în cauză, curgerea termenului de prescripție nefiind întreruptă de schimbarea reprezentanților legali ai societății.
Nici susținerea reclamantei privind aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art.14 alin.1 din Decretul nr.167/1958 nu poate fi însușit de instanța de apel, întrucât între părți s-a încheiat un contract de mandat convențional, mandatul nefiind legal sau în temeiul unei hotărâri judecătorești.
Raportat la aceste considerente, curtea de apel constată că sentința atacată este legală și temeinică, la adăpost de criticile formulate de apelantă, urmând ca în baza art.296 Cod pr.civilă să fie respins apelul declarat de reclamantă.
Intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată în apel.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta - SRL prin lichidator împotriva sentinței civile nr.2113/C/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 14.03.2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact./15.04.2008
Ex. -4
Jud.fond.
Președinte:Nicolae DurbacăJudecători:Nicolae Durbacă, Marius Irimie
