Spete pretentii comerciale. Decizia 29/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Comercială și de Contencios
Administrativ și Fiscal
Dosar nr. -
DECIZIA nr. 29/2009 - A/
Ședința publică din 10 martie 2009
PREȘEDINTE: Blaga Gabriela
JUDECĂTOR 2: Crișan Marinela vicepreședinte instanță
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea apelului comercial d eclarat de apelantul reclamant cu domiciliul ales în O- județul B în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA SUCURSALA cu sediul în P,-. 27 E, Parter, județul P, împotriva sentinței comerciale nr. 388/COM/2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentanta intimatei pârâte SC SA consilier juridic în baza delegației nr. 5370/2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că apelul este insuficient timbrat cu 194,63 lei - chitanța nr. -/10.02.2009 - rest de achitat 555 lei taxă de timbru, după care:
Se prezintă reprezentantul apelantului reclamant avocat. Acesta depune la dosar dovada achitării taxei de timbru - chitanța nr. -/10.03.2009 în valoare de 555 lei.
Reprezentanta intimatei pârâte SC SA susține excepția de tardivitate a apelului, invocată prin întâmpinare. Fața de prevederile art. 101 Cod de Procedură Civilă, data comunicării sentinței și data apelului, acesta este tardiv.
Reprezentantul apelantului reclamant consideră că apelul este declarat în termen.
Instanța, față de prevederile art. 101 alin. 1 și 5, văzând că hotărârea a fost comunicată apelantului în 27.11.2008 iar apelul a fost înregistrat în 16.12.2008, respinge excepția tardivității apelului și acordă cuvântul asupra fondului.
Reprezentantul apelantului reclamant solicită admiterea apelului și desființarea hotărârii în sensul admiterii cererii sale, cu cheltuieli de judecată. Arată că a invocat la primul termen în fața instanței de fond excepții privind lipsirea de efecte a unor clauze abuzive, iar instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestora și nu le-a pus în discuția părților. Caracterul abuziv al clauzelor poate fi invocat oricând. Invocă art. 13 și 14 din Legea 193/2000. Consideră că este evident caracterul abuziv al clauzelor; arată că nu a existat o negociere a acestora, faptul că sunt scrise cu caractere foarte mici și că se întind pe 7-8 pagini. Declară că va depune documente privind cheltuielile de judecată.
Reprezentanta intimatei pârâte SC SA SUCURSALA P solicită menținerea sentinței, arătând că Legea 193/2000 nu este incidentă în speță. Contractul de asigurare a încetat la data producerii evenimentului asigurat. Invocă art. 15 pct. 3, teza I din condițiile de asigurare. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA D APEL
DELIBERÂND
Asupra apelului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 388/COM/2008 Tribunalul Bihora respins acțiunea comercială formulată de reclamantul domiciliat în comuna, sat de, nr.588, jud. P, în contradictoriu cu pârâta SC SA-SUCURSALA P, cu sediul în P,-,.27/E, parter, jud. P, având ca obiect pretenții. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, reclamantul are calitatea de proprietar asupra autoturismului model Audi A6 2.0 de 140 CP, cu nr. de înmatriculare -, dobândit cu titlul de cumpărare în baza Contractului de vânzare-cumpărare nr. 104.133 din 12.09.2005 încheiat cu MOTORS, depus la dosar în copie simplă necertificată, necontestată (fila 9 din dosarul primei instanțe sesizate), și este deținătorul poliței de asigurare facultativă a autovehiculelor seria C nr. - din 23.04.2005 încheiată cu - Sucursala, valabilă până la data de 24.04.2006, pentru autovehiculul în litigiu (fila 10 din dosarul primei instanțe sesizate.), suma asigurată fiind de 25.025 EUR. iar prima de asigurare fiind de 821 EUR, cu o franșiză de 10% pentru riscul de furt total.
La data de 22.07.2005 numitul conducea autoturismul în litigiu, anterior identificat, proprietatea reclamantului, dinspre Târgoviște spre P, iar la un moment dat, în zona Crângul lui, autoturismul în cauză, care rula cu peste 170 km./h (viteză excesivă pentru respectivul tronson de drum) a pătruns pe contrasens, a frânat brusc, autoturismul deviind spre stânga, unde a intrat în impact cu un copac aflat pe partea a drumului.
Dinamica producerii accidentului a fost evidențiată în declarația dată de în fața inspectorilor în data de 27.07.2005.
De altfel, în cuprinsul Rezoluției pronunțate în Dosar nr. 5045/P/2005 al Parchetului de pe lângă judecătoria Ploiești, privind confirmarea propunerii organelor de cercetare penală de neîncepere a urmăririi penale asupra făptuitorului, se reține în considerente că acesta a efectuat la data de 27.07.2005, în timp de conducea autoturismul în litigiu la km. 75+ 100 al sensului de mers Târgoviște - P, a efectuat o depășire neregulamentară, trecând pe contrasens și intrând în impact cu un copac, rezultând vătămarea corporală a pasagerului, care nu a formulat plângere prealabilă, reține prima instanță.
Pe parcursul cercetărilor în cadrul dosarului de daună, numitul a dat declarații contradictorii cu privire la motivul pentru care se afla la volanul autoturismului de mai sus, aspect evidențiat în concluziile raportului de expertiză tehnică auto efectuat în cadrul dosarului de daune.
Astfel, la data de 16.08.2008, data efectuării expertizei, cel în cauză a declarat verbal faptul că primise autoturismul de la posesorul legal, reclamantul, pentru a transporta mochetă, în timp ce în declarația din data de 29.08.2005 susnumitul a revenit, menționând că primise autoturismul pentru a verifica starea și oportunitatea schimbării uleiului de motor.
În conformitate cu prevederile art. 2 din Legea nr. 136/1995 actualizată privind asigurările și reasigurările în România, "În asigurările facultative, raporturile dintre asigurat și asigurător, precum și drepturile și obligațiile fiecărei părți se stabilesc prin contractul de asigurare" - a reținut prima instanță.
Întrucât raportul juridic de asigurare este guvernat de clauzele contractului de asigurare facultativă încheiat între reclamant în calitate de asigurat, și societatea pârâtă în calitate de asigurător, rezultă că și cauzele de exonerare de răspundere a asiguratorului cu privire la obligația de plată a indemnizației de asigurare pentru riscul asigurat sunt cele prevăzute contractual, în speță cele prevăzute în Condițiile generale contractuale ( 48-59 din dosar), se arată în motivarea sentinței.
În conformitate cu prevederile art. 8 pct. 2 lit. K coroborat cu disp. art. 8 pct. 8.2 lit. b și f din Asigurarea facultativă a autovehiculelor - Condiții generale contractuale Cod CC.00.00.G, " este îndreptățit să nu acorde despăgubiri în cazul în care: - în declarațiile asiguratului sau ale reprezentanților acestuia, făcute cu orice ocazie, în legătură cu polița de asigurare, inclusiv în cererea de despăgubire, se constată neadevăruri, contradicții, falsuri, aspecte frauduloase sau exagerări evidente" - rezultatele obținute în urma investigațiilor și/sau expertizelor efectuate nu sunt concludente, denotă aspecte frauduloase, contrazic declarațiile referitoare la cauzele și împrejurările producerii evenimentului asigurat sau în legătură cu dauna -; pagubele au fost produse în timp ce autovehiculul se afla încredințat unei unități prestatoare de servicii auto și au rezultat ca urmare a manevrării defectuoase a autovehiculului, inclusiv ca urmare a efectuării probelor de drum;".
Ori, potrivit concluziilor Raportului de expertiză tehnică auto efectuat în cauză în cadrul dosarului de daune CA/PH/05/1435 la data de 06.09.2005 de către ing., expert tehnic auto, nu există dubii asupra faptului că la momentul producerii accidentului de circulație analizat autoturismul Audi A6 cu nr. de înmatriculare - se afla în custodia service-ului MOTORS, efectuându-se teste chiar la momentul evenimentului, reține prima instanță.
Astfel, în cuprinsul Raportului se menționează în sinteză că în mod evident evenimentul a avut loc pe parcursul unor teste efectuate de personalul tehnic al MOTORS - dealer autorizat al VW-AUDI, aspect atestat de prezența în autoturism a doi angajați ai service-ului MOTORS, evenimentul având loc în timpul serviciului, iar viteza mare folosită în trafic în premomentele accidentului, de cca. 170 km./h, mult peste limita de siguranță, este viteză specifică efectuării de probe de drum ("drive test") pentru elucidarea unor probleme care apăreau la viteze mari de circulație, posibil asupra sistemului de frânare.
Se precizează în raportul de expertiză tehnică auto că etrierele de frână sunt curățate conform tehnologiei de curățare a elementelor de frânare cu spray-uri de curățare specializate, iar lipsa obturatorului mufei de conectare a testerului de diagnoză indică efectuarea unor probe și teste în avanpremiera evenimentului rutier analizat.
Referitor la cererea reclamantului de constatare a caracterului abuziv al clauzelor menționate, prima instanță a respins această cerere ca fiind inadmisibilă, deoarece aceasta a fost formulată prin notele de ședință, fără a mai putea constitui o completare a cererii de chemare în judecată, și prin urmare nu formează obiectul procesului.
De altfel, dispozițiile Legii nr. 193/2000 se aplică contractelor aflate în derulare, iar reclamantul avea dreptul de a se adresa instanțelor judecătorești la momentul la care contractul de asigurare era în derulare, respectiv anterior producerii evenimentului asigurat, reține prima instanță.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 13 din Legea nr. 193/2000 actualizată, "Instanța, în cazul în care constată existenta clauzelor abuzive în contract, aplică sancțiunea contravențională conform art. 15 si dispune, sub sancțiunea daunelor, modificarea clauzelor contractuale, în măsura în care contractul rămâne în ființă, sau desființarea acelui contract, cu daune-interese, după caz."
Față de considerentele anterior expuse, prima instanță a respins ca nefondată acțiunea comercială formulată de reclamantul.
Prima instanță a reținut culpa procesuală a reclamantului, în conformitate cu prevederile art. 274 cod proc. civ. și faptul că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel în termen, legal timbrat, reclamantul, solicitând instanței admiterea acestuia, desființarea hotărârii, iar în urma rejudecării acțiunii, admiterea acesteia, cu cheltuieli de judecată.
În motivare apelantul a arătat că invocarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale poate fi făcută în orice moment în fața instanței de fond, efectul direct al constatării caracterului abuziv fiind lipsirea de efecte a clauzei considerată ca abuzivă, iar această lipsire de efecte nu poate fi decât rezultatul aplicării regimului juridic al nulității.
S-a precizat de către apelant că instanța de fond trebuia să verifice obiectul solicitărilor cuprinse în notele de ședință înainte de a le califica drept inadmisibile; că în urma acestor verificări prima instanță trebuia să constate că prin intermediul notelor de ședință a fost invocată nulitatea unor clauze contractuale, aspect care era admisibil atât pe calea unei completări la acțiune, fie și sub forma notelor de ședință, cât și sub forma unei excepții, în orice moment al procesului, precum și că este eronată afirmația instanței de fond că cererea de constatare a caracterului abuziv al clauzelor contractuale indicate, respectiv al aplicării regimului juridic al nulității în ce privește respectivele clauze, "nu formează obiectul procesului".
Apelantul a menționat și că instanța de fond reține în mod greșit că " dispozițiile Legii 193/2000 se aplică contractelor aflate în derulare, iar reclamantul avea dreptul de a se adresa instanțelor judecătorești la momentul în care contractul de asigurare era în derulare, respectiv anterior producerii evenimentului asigurat", deoarece dezechilibrul semnificativ între drepturile și obligațiile părților nu poate fi cuantificat, în speță, numai ulterior producerii evenimentului asigurat, moment în care asigurător invocă clauza de exonerare iar aceasta devine activă, precum și că Legea 193/2000 nu cuprinde nici un text care să circumscrie sfara sa de aplicabilitate doar la contractele în curs de derulare.
Apelantul a precizat că greșit s-a invocat de către instanța de fond art. 13 din lege pentru a susține ideea că Legea 193/2000 ar fi aplicabilă doar contractelor aflate în derulare, deoarece acest text se referă la procedura de constatare a contravențiilor prin intermediul reprezentanților Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, prin încheierea de procese verbale ce vor fi înaintate instanțelor competente (judecătoriilor) și că pentru situațiile în care prejudiciul rezultat din aplicarea clauzelor abuzive se produce doar la încetarea sau după încetarea contractului în cauză, sunt incidente prevederile art. 14 din lege: "consumatorii prejudiciați prin contracte încheiate cu încălcarea prevederilor prezentei legi au dreptul de a se adresa organelor judecătorești în conformitate cu prevederile Codului civil și ale Codului d e procedură civilă".
Apelul nu a fost motivat în drept.
Intimata SC SA prin întâmpinarea formulată a invocat pe cale de excepție tardivitatea declarării apelului, netimbrarea apelului precum și excepția informității cererii de apel, iar pe fond a solicitat respingerea apelului, fără cheltuieli de judecată.
Intimata a arătat că sentința i-a fost comunicată apelantului reclamant la data de 27.11.2008 iar acesta a declarat apel la data de 16.12.2008, după expirarea termenului de apel, așa încât apelul este tardiv declarat potrivit art. 284 alin. 1 raportat la art. 101 alin. 1 Cod de Procedură Civilă.
Susține intimata că este întemeiată și excepția de netimbrare a apelului având în vedere dispozițiile art. 20 alin. 2 din Legea 146/1997, unde se arată că dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării cererii, instanța va pune în vedere părții să o achite până la primul termen de judecată, iar potrivit art. 20 alin. 3 neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii.
Referitor la excepția informității cererii de apel, intimata a precizat că potrivit art. 287 alin. 2 Cod de Procedură Civilă cerințele de la punctele 3 și 4 - respectiv motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul și dovezile invocate în susținerea apelului - sunt prevăzute sub sancțiunea decăderii, iar apelantul nu și-a motivat în drept cererea de apel și nu a precizat dovezile invocate în susținerea apelului nici până la prima zi de înfățișare, respectiv termenul de judecată din 10.02.2009, motiv pentru care intimata solicită aplicarea sancțiunii decăderii apelantului din dreptul de a mai invoca dovezi în susținerea apelului și de a-și motiva în drept apelul.
În privința fondului litigiului intimata a precizat că în mod corect instanța de fond a respins cererea apelantului de constatare a caracterului abuziv al unor clauze contractuale ca fiind inadmisibilă, întrucât a fost formulată prin intermediul notelor de ședință, apelantul reclamant nemaifiind în termen să-și completeze acțiunea.
S-a arătat că și critica apelantului reclamant legată de faptul că instanța de fond a respins cererea de constatare a caracterului abuziv, motivând că Legea 193/2000 se aplică doar contractelor în derulare, este contrazisă atât de dispozițiilor art. 13 alin. 1 din Legea 193/2000 invocate de instanță în motivarea soluției, respectiv că în cazul în care instanța constată existența clauzelor abuzive în contract, va aplica sancțiunea contravențională și va dispune modificarea clauzelor contractuale, în măsura în care contractul rămâne în ființă, sau desființarea acelui contract, cu daune interese, după caz; precum și de dispozițiile art. 6 din Legea 193/2000 din care rezultă fără echivoc faptul că intenția legiuitorului a fost de a proteja consumatorii, părți în contractele încheiate cu comercianții, contracte în derulare, respectiv "clauzele abuzive cuprinse în contract și constatate fie personal fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula în continuare, cu acordul consumatorului, numai dacă după eliminarea acestora mai poate continua".
Intimata învederează că în mod corect Tribunalul a respins acțiunea întrucât reclamantul nu a făcut nicio probă a susținerilor sale de natură să contrazică probatoriul administrat de intimată, având în vedere obligația care îi incumbă potrivit art. 1169 Cod Civil; că deși citat cu mențiunea "personal la interogatoriu" la termenul de judecată din data de 02.10.2008, nici reclamantul și nici apărătorul său nu s-au prezentat, motiv pentru care s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 225 Cod de Procedură Civilă, conform cărora în situația în care partea chemată la interogatoriu refuză să se prezinte în fața instanței suntem în prezența unei prezumții de recunoaștere tacită, lipsa la interogatoriu fiind considerată ca un început de dovadă ce urmează să fie completată cu alte mijloace de probă.
Intimata a arătat că prima instanță, interpretând corect materialul probator, a conchis că avarierea autovehiculului s-a produs în timp ce acesta era încredințat unei unității prestatoare de servicii auto, respectiv SC MOTORS SA, și a rezultat ca urmare a efectuării probelor de drum, așa încât intimata nu poate acorda despăgubiri, întrucât acesta este un caz de excludere, conform art. 8 pct. 8.2 lit. k coroborat cu art. 8 pct. 8.2 lit. b și f din Condițiile generale de asigurare cod 00.00.
În drept, intimata și-a întemeiat întâmpinarea pe prevederile legale invocate.
Examinând hotărârea apelată, atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, instanța apreciază apelul ca fiind nefondat, motiv pentru care îl va respinge în baza art. 296 Cod de Procedură Civilă, pentru următoarele considerente:
În fapt, prin acțiunea formulată apelantul reclamant în contradictoriu cu intimata pârâtă a solicitat obligarea celei din urmă la plata unor despăgubiri rezultate din polița privind asigurarea facultativă a autovehiculelor seria C nr. -/23.04.2005, contravaloarea lipsei de folosință a autoturismului și dobânzi legale.
Acțiunea reclamantului apelant a fost respinsă întrucât în urma respingerii cererii acestuia de constatare a caracterului abuziv al clauzelor de exonerare de la plata despăgubirilor invocate de pârâta intimată și ca urmare a analizei întregului material probator, instanța de fond a considerat că SC SA este îndreptățită să nu acorde despăgubiri în conformitate cu prevederile art. 8 pct. 8.2 lit. b și f din Asigurarea facultativă a autovehiculelor - condiții generale contractuale cod 00 00.
Reclamantul a criticat soluția primei instanțe prin apelul declarat doar în ceea ce privește modul în care Tribunalul a soluționat cererea de constatare a caracterului abuziv al clauzelor de exonerare de la plata despăgubirilor invocate de pârâtă, respectiv art. 8 pct. 8.1 lit. c și art. 8 pct. 8.2 lit. b, f și k din convenția intitulată "condiții generale contractuale" - cod 00 00.
apelantului sunt însă nefondate.
Conform art. 14 din Legea 193/2006, consumatorii prejudiciați prin contractele încheiate cu încălcarea prevederilor acestei legi au dreptul de a se adresa organelor judecătorești în conformitate cu prevederile Codului civil și al Codului d e procedură civilă.
Așadar, deși legea amintită acordă consumatorului dreptul de a sesiza instanța pentru a invoca încălcarea prevederilor ei, această sesizare este supusă sub aspect procedural regulilor prevăzute de Codul d e procedură civilă.
În speță, așa cum a afirmat și prima instanță, invocarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale s-a făcut prin note de ședință, deci cu nesocotirea art. 132 alin. 1 Cod de Procedură Civilă.
Chiar dacă lipsirea de efecte juridice a clauzei reputate ca abuzivă nu poate fi decât rezultatul aplicării regimului juridic al nulității, cum afirmă apelantul, se impune a se menționa că și în acest caz nu poate fi vorba decât despre o nulitate relativă, care se poate invoca doar până la prima zi de înfățișare, or, reclamantul nu a făcut acest lucru în termen.
Pe de altă parte, Tribunalul a apreciat inadmisibilă cererea de invocare a caracterului abuziv al unor clauze contractuale formulată de reclamant și pe considerentul că aceasta putea fi făcută cât timp contractul care le stipulează era în ființă, iar în speță convenția încheiată între părțile litigante a încetat la momentul producerii evenimentului asigurat, potrivit art. 15.3 lit. b, respectiv la data de 27.07.2005.
Acest punct de vedere este împărtășit și de instanța de control, ținând cont de prevederile cuprinse atât în art. 13 - la care s-a făcut referire în sentință - cât și în art. 6 și 7 din Legea 193/2000.
Art. 6 din legea amintită prevede că, clauzele abuzive cuprinse în contract și constatate fie personal, fie prin organele abilitate prin lege, nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula în continuare, cu acordul consumatorului, numai dacă după eliminarea acestora mai poate continua, iar art. 7 reglementează că în măsura în care contractul nu-și mai poate produce efectele după înlăturarea clauzelor considerate abuzive, consumatorul este îndreptățit să ceară rezilierea contractului, putând solicita după caz și daune interese.
Așadar, din întreaga economie a prevederilor enunțate rezultă indubitabil că invocarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale se poate face până la momentul în care contractul este în ființă.
În raport cu cele expuse, criticile apelantului sunt neîntemeiate, motiv pentru care apelul va fi respins.
Deoarece apelul a fost respins, nu se justifică acordarea cheltuielilor de judecată solicitate de apelant.
Nici excepțiile invocate de intimată prin întâmpinare nu sunt fondate.
Excepția tardivității apelului a fost respinsă de instanță în temeiul art. 101 alin. 1 și 5 Cod de Procedură Civilă.
De asemenea, excepția netimbrării apelului nu va putea fi reținută - întrucât apelantul a făcut dovada achitării taxelor de timbru stabilite de instanță - la fel ca și excepția informității cererii de apel, având în vedere că după prima zi de înfățișare nu s-au invocat dovezi în susținerea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul comercial d eclarat de apelantul reclamant cu domiciliul ales în O- județul B în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA SUCURSALA cu sediul în P,-. 27 E, județul P, împotriva sentinței comerciale nr. 388 din 9 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totalitate.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10 martie 2009.
Președinte Judecător Grefier
- - - - - -
/20.03.2009
Judecător fond
4 ex. /23.03.2009
Emis/exp. 2 comunicări:
apelantul reclamant cu domiciliul ales în O- județul B intimata pârâtă SC SA SUCURSALA cu sediul în P,-. 27 E, Parter, județulAstăzi, __03.2009
Președinte:Blaga GabrielaJudecători:Blaga Gabriela, Crișan Marinela
