Spete pretentii comerciale. Decizia 29/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1924/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 29
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Carmen Mihaela Negulescu
JUDECĂTOR 2: Eugenia Voicheci
GREFIER - -
******************
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta reclamantă ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ APELE ROMÂNE împotriva sentinței comerciale nr.7651/19.05.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta reclamantă prin avocat cu împuternicire avocațială depusă la dosar fila 19 și intimata pârâtă prin avocat cu împuternicire avocațială depusă la dosar fila 18.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Apelanta reclamanta,prin apărător, depune înscris la dosar care nu se află la dosarul de fond.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe apel.
Apelanta reclamantă, prin apărător, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței apelate, respingerea excepției prescripției extinctive și trimiterea cauzei spre rejudecare. Astfel, relațiile contractuale dintre părți sunt evidente. Din înscrisurile depuse în fond rezultă că termenul de prescripție a suferit două întreruperi și o suspendare. Prima întrerupere s-a produs prin înscrisul depus la acest termen potrivit dispozițiilor art.16 lit.a din Decretul nr.167/1958, înscris ce reprezintă eșalonare plăți. A doua întrerupere a survenit în luna aprilie 2005 când a fost admisă în parte somația de plată împotriva debitoarei potrivit dispozițiilor art.16 lit.b din Decretul nr.167/1958. Suspendarea a operat în anul 2007 pe două luni și 24 de zile, termen în care intimata s-a aflat în procedura insolvenței potrivit dispozițiilor art.40 din Legea nr.85/2006. Termenul a început să curgă la data de 05.10.2005, s-a admis cererea în anulare a intimatei iar termenul ar fi fost împlinit la data de 05.10.2008. Luând în calcul și suspendarea de două luni și 24 de zile termenul s-a împlinit la data de 29.12.2008, cererea de chemare în judecată fiind introdusă la data de 28.10.2008. Apelanta a introdus somație de plată, acțiuni în pretenții, a solicitat intrarea în faliment a debitoarei și a încercat recuperarea debitului. Față de aceste aspecte, solicită admiterea apelului, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Intimata pârâtă, prin apărător, solicită respingerea apelului ca nefondat. Astfel, intimata a preluat în perioada 2002 - 2004 creanțe de la partea adversă. La data de 27.11.2003 a fost semnată cea de-a doua parte a acordului de eșalonare pentru ultima tranșă mai - decembrie 2004. Trei ani mai târziu se împlinește prescripția, respectiv sfârșitul lunii decembrie 2007. În contract se prevedea că aceste creanțe cedate vor fi plătite 30% în termen de 45 zile, 40% în termen de 70 de zile și 30% în termen de 90 de zile. Astfel, ultima zi a anului 2004 plus 120 zile, termenul începe să curgă în aprilie 2005 plus 3 ani, fiind împlinit în aprilie 2008. Acțiunea a fost depusă în luna octombrie 2008. Prima instanță a admis în parte somația de plată, această sentință fiind desființată în calea de atac și prin desființare niciodată nu a operat întreruperea termenului. Acțiunea în pretenții a fost perimată întrucât cauza a rămas în nelucrare. În ce privește suspendare din februarie 2007 - aprilie 2007, la 01.02.2007 judecătorul sindic a deschis procedura insolvenței însă la data de 24.04.2007, Curtea de APEL BUCUREȘTIa desființat hotărârea judecătorului sindic în recurs. Față de aceste aspecte, solicită respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Curtea constată închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra apelului comercial d e față;
Prin sentința comercială nr.7651/19.05.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, a fost admisă excepția prescripției extinctive, fiind respinsă acțiunea precizată, formulată de reclamanta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ APELE ROMÂNE în contradictoriu cu pârâta SC SRL, ca prescrisă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în speță operează dispozițiile articolului 1 alin. 1 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă, ale articolului 3 alin. 1 și articolului 7 alin. 1 din același decret.
Urmare a adresei pârâtei SC SRL, înregistrată la 05.11.2003 la reclamanta ANAR, părțile au încheiat la data de 27.11.2003 un acord de eșalonare a plăților pentru restanța de 40.648.091.000 ROL, reprezentând creanțe cedate, pe o perioadă de 12 luni (decembrie 2003-decembrie 2004), plățile urmând a fi făcute prin livrare de materiale, utilaje și echipamente pe baza comenzilor ferme întocmite de ANAR (fila 18).
Pretențiile reclamantei reprezintă parte din valoarea creanțelor cedate ce au făcut obiectul acordului de eșalonare din 27.11.2003. Astfel, chiar reclamanta a făcut referire la acest acord în cuprinsul cererii de chemare în judecată și a arătat că debitoarea nu a livrat mărfuri în contul creanțelor cedate.
În convocarea la conciliere (fila 5), reclamanta a arătat că prejudiciul de 15.847.286,9779 lei este format din contravaloarea creanțelor cedate către pârâtă. În acest sens, au fost atașate cererii introductive copii ale mai multor ordine de compensare și procese verbale ale ședințelor de compensare, datând cel târziu din 25.02.2005 (filele 21-165).
Coroborând aceste înscrisuri cu prevederile art.7 din contract, potrivit cărora obligațiile prestatorului către beneficiar încep să curgă de la data la care s-au închis circuitele de compensare, pretențiile reclamantei se referă la creanțe cedate până la data de 25.02.2005 și devenite scadente conform art.12 din contract, deci cel târziu la 25.06.2005.
De altfel, întrucât prin actul adițional nr.1/18.03.2004, s-a stabilit că perioada de derulare a contractului este de 2 ani, s-a constatat că la 18.03.2005 contractul a încetat, astfel că reclamanta nu avea cum să cedeze creanțe după această dată.
Pentru creanțele cedate ce au făcut obiectul eșalonării prin acordul din 27.11.2003, prescripția a început să curgă cel târziu din luna decembrie 2004 și s-a împlinit cel târziu în luna decembrie 2007.
Pentru celelalte creanțe cedate ulterior, până la data de 25.02.2005, termenul de prescripție a început să curgă cel târziu de la sfârșitul lunii iunie 2005 și s-a împlinit cel târziu la sfârșitul lunii iunie 2008.
Or, prezenta cerere a fost formulată la data de 27.10.2008, conform ștampilei oficiului poștal de pe plicul aflat la fila 168.
S-a mai reținut și faptul că în perioada cuprinsă între 18.05.2005 - 05.10.2005 nu a existat o întrerupere cursului prescripției. Pretinsa suspendare a prescripției prin deschiderea procedurii insolvenței împotriva pârâtei (sentința nr.18/01.02.2007 pronunțată în dosarul nr- a Tribunalului Dâmbovița ), pop erioadă de 2 luni și 24 de zile, până la admiterea recursului prin decizia nr.468/25.04.2007 a Curții de Apel Ploiești, Secția Comercială și de contencios administrativ, nu are nici o relevanță, întrucât chiar și cu luarea în calcul a acestui interval de timp, prezenta acțiune a fost formulată tot după împlinirea termenului de prescripție.
Prima instanță a mai reținut că susținerile reclamantei privind recunoașterea de către pârâtă a creanței deduse judecății, prin apărările formulate în dosarele având ca obiect acțiuni introduse de ANAR, sunt nefondate.
Pentru a produce efecte întreruptive, în baza articolului 16 alin. 1, lit. a din Decretul nr.167/1958, recunoașterea trebuie să fie neîndoielnică, ori pârâta a contestat în mod evident dreptul de creanță afirmat de reclamantă, susținerea că achitat o mare parte din suma pretinsă reprezentând o apărare de fond și neputând valora recunoaștere.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul legal și motivat, reclamanta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ APELE ROMÂNE care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în motivele de apel că în speță cursul prescripție de 3 ani a fost întrerupt, fiind îndeplinită cerința prevăzută de articolul 16 din Decretul 167/1058, privind existența unei hotărâri definitive, față de sentința comercială din 18.05.2005, prin care s-a admis în parte cererea de emitere a unei somații de plată, fiind somată debitoarea să plătească creditoarei, în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, suma de 40.648.091.000 lei, reprezentând contravaloarea creanțelor preluate în baza contractului nr. 1859/2003.
Efectul întreruptiv s-a menținut până la data de 05.10.2005, când s-a admis acțiunea în anulare promovată de către debitoare.
S-a mai invocat că prescripția extinctivă a fost întreruptă prin introducerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței.
Astfel, prin sentința nr.18/01.02.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a deschis procedura insolvenței față de debitoarea SC SRL, care a suspendat curgerea oricărui termen de prescripție începând cu data de 01.02.2007 (data pronunțării sentinței nr.18) și până la data admiterii recursului declarat împotriva sentinței de deschidere a procedurii, 24.04.2007.
Apelanta a mai invocat că numeroasele recunoașteri ale creanței făcute de debitoare fie prin semnarea acordului de eșalonare, fie prin apărările formulate în dosarele având ca obiect acțiuni introduse de ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ APELE ROMÂNE, sunt prin le însele de natură a întrerupe cursul prescripției.
Față de recunoașterea debitoarei din 05.11.2003, termenul a reînceput să curgă la data de 05.10.2005, ca urmare a admiterii acțiunii în anulare formulată de către debitoare și ar fi trebuit să se încheie la data de 05.10.2008, dacă nu ar fi fost suspendat cursul prescripție în perioada 01.02.2007 - 24.04.2007, timp de 2 luni și 24 de zile.
Luând în calcul și perioada suspendării cursului prescripției prin efectul deschiderii procedurii de insolvență, termenul de prescripție se împlinea la data de 29.12.2008, acțiunea fiind introdusă la data de 28.10.2008.
Apelul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile articolului 296 și articolului 297 Cod procedură civilă.
În cauză, intimata pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Examinând apelul declarat de către reclamanta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ APELE ROMÂNE în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele de apel invocate, cu dispozițiile articolului 294, articolului 295 Cod procedură civilă, ale Decretului nr.167/1958 privind prescripția extinctivă și celelalte prevederi legale incidente în speță, Curtea apreciază că acesta este nefondat, având în vedere următoarele considerente: prin hotărârea atacată, instanța de fond a făcut în mod corect incidente dispozițiile articolului 1, articolului 3 și ale articolului 7 alin. 1 din Decretul nr.167/1958, fiind admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei, respingând acțiunea acesteia ca fiind prescrisă.
Curtea reține că domeniul de aplicare al prescripției extinctive îl formează numai acele drepturi subiective civile ale căror acțiuni sunt prescriptibile extinctiv.
Potrivit dispozițiilor articolului 1 alin.1 din Decretul nr.167/1958, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, ori potrivit articolului 3 din același act normativ, termenul general de prescripție este de 3 ani.
Conform dispozițiilor articolului 7 alin. 1 din Decretul mai sus-menționat, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
Pentru a stabili momentul nașterii dreptului la acțiune al reclamantei apelante, se va avea în vedere ajungerea la termenul scadent a obligației de plată pentru fiecare creanță.
În perioada 2002- 2004, intimata a preluat creanțe de la apelantă, cu obligația de a remite apelantei sumele încasate de la debitorii acesteia, după reținerea comisionului stabilit prin contract. În funcție de data preluării acestora de către SC SRL, situația se prezintă diferit în ce privește scadența acestor creanțe.
Scadența este stabilită prin articolul 12 din contractul nr.1859/18.03.2003 pentru creanțele preluate după data de 27.11.2003, iar pentru cele care au preluate până la data de 27.11.2003, scadența este prevăzută în cuprinsul acordului de eșalonare semnat la data de 27.11.2003.
Pe cale de consecință, termenul scadent pentru creanțele cedate a fost de maxim 120 de zile de la cedarea creanței; pentru creanța preluată în ultima zi a anului 2004, scadența era la sfârșitul lunii aprilie 2005, termenul de prescripție împlinindu-se la sfârșitul lunii aprilie 2008.
La data de 27.11.2003 s-a încheiat acordul de eșalonare, prin care s-a stabilit reeșalonarea plății pentru creanțele preluate până la această dată, și care prevede ca ultimă scadență luna decembrie 2004. Pentru aceste creanțe, termenul de prescripție a expirat în luna decembrie 2007.
Raportat la dispozițiile articolului 7 din contractul nr.1859 din 18.03.2003, pentru creanțele cedate după încheierea acordului de eșalonare, dar până la data de 25.02.2005, devenite scadente potrivit dispozițiilor articolului 12 din contractul nr.1859/2003, respectiv cel mai târziu la data de 25.06.2005, termenul de prescripție a expirat la sfârșitul lunii iunie 2008.
Pentru recuperarea creanțelor vizate de acordul de eșalonare încheiat la data de 27.11. 2003, prescripția dreptului la acțiune a început să curgă cel mai târziu în luna decembrie 2004 și s-a împlinit cel mai târziu la sfârșitul lunii iunie 2008.
Față de data de 28.10.2008 când a fost introdusă cererea de chemare în judecată, rezultă că aceasta a fost formulată după expirarea termenului legal de prescripție de 3 ani, așa cum corect a reținut și instanța de fond.
Nefondate sunt și criticile apelantei în sensul că termenul de prescripție a fost întrerupt ca urmare a hotărârii pronunțate în dosarul ce a avut ca obiect somația de plată, motivat de faptul că aceasta a fost desființată în calea de atac.
Potrivit dispozițiilor articolului 16 alin. 2 din Decretul nr.167/1958, prescripția nu este întreruptă dacă cererea de chemare în judecată sau executarea a fost respinsă, anulată sau s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea.
Așa cum corect a reținut și prima instanță, între data sesizării instanței și data rămânerii definitive (irevocabile) a hotărârii judecătorești, întreruperea prescripției este numai provizorie și condiționată de rămânerea definitivă a hotărârii. prescripției dreptului la acțiune ar fi fost întrerupt dacă sentința comercială din 18.05.2005 nu ar fi fost ulterior infirmată prin cerea în anulare.
Întrucât sentința instanței de fond pronunțată în procedura somației de plată a fost desființată în calea de atac, nu mai operează întreruperea cursului prescripției.
În același sens s-a pronunțat și în jurisprudență și doctrină, privind caracterul provizoriu al întreruperii prescripției în condițiile mai sus-menționate.
Nefondat este și motivul de apel prin care s-a invocat că prescripția a fost suspendată ca urmare a deschiderii procedurii insolvenței prin sentința 18/01.02.2007 deoarece în calea de atac a fost desființată hotărârea pronunțată în dosarul de insolvență.
Astfel, prin decizia nr.468/25.04.2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, a fost desființată hotărârea nr.18/2007, prin care s-a deschis procedura insolvenței, motiv pentru care nu operează suspendarea cursului prescripției.
Așa cum corect a reținut și instanța de fond, chiar și în ipoteza în care s-ar presupune că ar fi operat suspendarea, nefiind însă cazul în speță, la data formulării prezentei cereri de chemare în judecată, dreptul material la acțiune era prescris. Întrucât la calculul termenului de prescripție se are în vedere atât termenul scurs înainte de suspendare, cât și termenul ce a curs după încetarea suspendării, Curtea reține că până la data de 01.02.2007 (data sentinței de deschidere a procedurii insolvenței) au curs 2 ani și o lună (prescripția începând să curgă cel mai târziu în luna decembrie 2004), iar încetarea suspendării a intervenit la data de 25.04.2007. De la acest ultim termen și până la data formulării cererii de chemare în judecată la 27.10.2008, a mai curs un termen de 1 an și 6 luni.
Cele două termene însumate depășesc termenul de 3 ani prevăzut de dispozițiile articolului 3 alin. 1 din Decretul 167/1958.
Criticile apelantei în sensul că la data de 05.11.2003 ar fi intervenit o recunoaștere a debitului din partea pârâtei intimate, sunt nefondate, întrucât atât în practica judiciară cât și în doctrină s-a stabilit că în ce privește recunoașterea datoriei ca și caz de întrerupere a prescripției, aceasta trebuie să fie voluntară, pută și simplă și neîndoielnică pentru a opera întreruperea prescripției.
Nu rezultă că intimata pârâtă SC SRL și-ar fi manifestat voința în scris sau verbal, prin care să ateste existența dreptului apelantei.
În ce privește faptul că la data de 05.11.2003 ar fi intervenit o recunoaștere a debitului din partea intimatei pârâte, apelanta nu face dovada acestei susțineri.
Referitor la pretinsele recunoașteri ale pârâtei debitoare, făcute prin apărările formulate în cadrul litigiilor dintre părți, acestea nu pot fi calificate ca recunoașteri de datorii, fiind apărări de fond.
Pentru considerentele expuse, Curtea apreciază că hotărârea pronunțată de către instanța de fond este legală și temeinică, motiv pentru care în temeiul dispozițiilor articolului 296 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat apelul declarat de către reclamanta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ APELE ROMÂNE.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta reclamantă ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ APELE ROMÂNE cu sediul în B, sector 1,- împotriva sentinței comerciale nr.7651/19.05.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SRL cu sediul ales în B la, & ASOCIAȚII--8,. 8, House, sector 1.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din data de 21 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
-
GREFIER
- -
Red. Jud.
Tehnored.
2 ex.
04.02.2010
.
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Carmen Mihaela NegulescuJudecători:Carmen Mihaela Negulescu, Eugenia Voicheci
