Spete pretentii comerciale. Decizia 295/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
Nr. în format vechi 847/2006
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.295
Ședința publică din data de 03.06.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Florica Bodnar
JUDECĂTOR 2: Mioara Badea
GREFIER - -
Pe rol soluționarea apelurilor formulate de apelanta - reclamantă-pârâtă (fostă ) și apelanta - pârâtă-reclamantă (fostă ROMÂNIA ), împotriva sentinței comerciale nr.781/02.03.2006, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta - reclamantă-pârâtă prin avocat care depune la dosar împuternicire avocațială și apelanta - pârâtă-reclamantă prin avocat cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prin Serviciul Registratură la data de 30.05.2008 apelanta - reclamantă-pârâtă a depus la dosar declarație de renunțare la judecată și la dreptul dedus judecății.
Apărătorul apelantei - pârâte-reclamante, depune la dosar declarație de renunțare la judecată și la dreptul dedus judecății. Totodată învederează că ambele apelante și-au întemeiat declarațiile de renunțare atât pe disp. art.246 pr.civ. cât și pe dispozițiile art.247 pr.civ. în fapt însă se tinde de către ambele apelante la renunțarea la dreptul pretins fiind aplicabile disp. art.247 pr.civ.
Apărătorul apelantei - reclamante-pârâte, arată că susține cele învederate de către apărătorul apelantei - pârâte-reclamante, solicitând instanței să ia act de declarația de renunțare formulată în temeiul disp. art.247 pr.civ.; admiterea ambelor apeluri, anularea sentinței apelate și pe fond respingerea acțiunii principale și a cererii reconvenționale. Fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul apelantei - pârâte-reclamante, solicită să se ia act de declarația de renunțare formulată în temeiul disp. art.247 pr.civ. admiterea ambelor apeluri, anularea sentinței apelate și pe fond respingerea acțiunii principale și a cererii reconvenționale. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra apelurilor de față, deliberând constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.781/02.03.2006 pronunțată în dosarul nr.10544/2004 (nr. unic -) Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a admis acțiunea principală precizată formulată de reclamanta-pârâtă în contradictoriu cu pârâta-reclamantă ROMÂNIA și a admis în parte cererea reconvențională formulată de aceasta.
În consecință, a obligat pârâta reclamantă la plata sumei de 40.416.976.200 lei reprezentând contravaloare daune interese.
A obligat reclamanta pârâtă să restituie pârâtei reclamante 5010 butelii ambalaje sau contravaloarea lor în sumă de 49.996 USD, respectiv 1.645.468.352 lei.
A obligat reclamanta-pârâtă să restituie 5010 încărcături sau contravaloarea în sumă de 689.714.325 RON, precum și un număr de 144 paleți sau contravaloarea lor în sumă de 15.919.158 lei.
De asemenea, a obligat reclamanta pârâtă la plata sumei de 156.926.402.476 lei contravaloare beneficiu nerealizat începând cu luna iulie 2004 către pârâta reclamantă.
A compensat cheltuielile de judecată și a obligat pârâta-reclamantă la plata sumei de 356.551.762 lei reprezentând cheltuieli de judecată către reclamanta-pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere actele și lucrările cauzei și dispozițiile legale incidente, reținând în esență că, între părți s-a încheiat contractul de închiriere autovehicule destinate transportului de în butelii nr.3/1997, prin care reclamanta în calitate de proprietar oferă un regim de închiriere exclusivă chiriașului pârât, un număr de autovehicule destinate transportului de în butelii. De asemenea, proprietarul urma a pune la dispoziție autovehiculele și personalul care va executa operațiunile de conducere și transport pe care chiriașul le va solicita.
Tribunalul a mai reținut că durata contractului a fost stabilită la 36 luni, începând cu 7.07.1997, iar la expirarea termenului, 7.07.2000, contractul urma a fi reînnoit pentru câte o perioadă de 12 luni, cu excepția cazului în care una dintre părți ar fi notificat terminarea contractului, cu cel puțin trei luni înaintea expirării fiecărei perioade contractuale.
Ca atare, după perioada de 36 luni conform art.6.2. din contract, termenul de valabilitate s-a prelungit automat pentru perioada de 12 luni, iar după împlinirea termenului limită la care pârâta avea posibilitatea de a denunța unilateral contractul, 7.04.2004, prin adresa nr.968/16.06.2004 pârâta a comunicat denunțarea unilaterală a contractului, devenind operantă clauza penală inserată la art.6.3 din contract.
Cu privire la această clauză penală privind instituirea unui termen pentru notificarea denunțării unilaterale, tribunalul a reținut că se justifică pentru a se evita întreruperea inopinată a contractului și prejudicierea părților contractante.
Apărarea pârâtei-reclamante cu privire la interpretarea clauzelor contractului vizând perioada de valabilitate a acestuia, nu a fost reținută de tribunal, care a constatat că nu rezultă că în cauză a operat tacita relocațiune, art.6.2. din contract prevăzând prelungirea contractului prin perioade succesive de 12 luni. Termenul minim de închiriere, se referă la fiecare dintre perioadele pentru care s- prelungit contractul nu doar la 36 luni și pentru perioadele de prelungire următoare.
În ceea ce privește cererea reconvențională, tribunalul a reținut că între părți s-au încheiat contractele de mandat nr.03/1997 și 03/2000, că pârâta neonorându-și obligațiile în calitate de mandant, reclamanta și-a exercitat drepturile prevăzute de art.387 și art.388 Cod comercial, respectiv privilegiul mandatarului.
A mai reținut că,în aceste condiții, nu ar mai exista nici o obligație de restituire în sarcina reclamantei, însă în cauză nu s-a dovedit că ar fi vorba despre aceleași bunuri care au format obiectul vânzării conform art.388 alin.4 Cod comercial, situație în care reclamanta pârâtă trebuie să restituie pârâtei reclamante un număr de 5010 ambalaje butelii sau contravaloarea lor în sumă de 49.996 USD, respectiv 1.645.468.352 lei.
Față de concluziile expertizei efectuate în cauză, tribunalul a apreciat că reclamanta pârâtă trebuie să restituie și un număr de 5010 încărcături de gaz petrolier lichefiat în butelii, sau contravaloarea lor în sumă de 689.714.325 lei, sumă ce nu cuprinde și profitul, în caz contrar existând posibilitatea ca acesta să fie recuperat și ca beneficiu nerealizat, care însă a fost pretins la punctul 4 din cererea reconvențională.
Tribunalul a mai reținut că urmare a încetării contractului de închiriere de autovehicule destinate transportului de în butelii nr.3/1997 reclamanta are obligația de a restitui către pârâtă și materialele accesorii proprietatea pârâtei primite spre folosință în temeiul contractului nr.3/1997, respectiv paleți pentru transport butelii.
Pe acest aspect, tribunalul a mai reținut că, deși pârâta pretinde 192 paleți pentru cele 8 autovehicule, doar 144 paleți sunt datorați conform celor 6 avize de transport încheiate în temeiul contractului de închiriere nr.3/1997, întrucât avizele nr.- și - din 6.07.2004 se referă la executarea unui alt contract, contractul de mandat nr.3/2000, ca atare, se impune ca reclamanta-pârâtă să restituie pârâtei reclamante un număr de 144 paleți sau contravaloarea lor în sumă de 15.919.158 lei.
Referitor la valoarea de restituire a bunurilor, tribunalul a reținut că acesta este prețul de achiziție conform expertizei contabile, pârâta urmărind înlocuirea acestor bunuri care nu se poate realiza decât la prețul de achiziție actual.
În ceea ce privește cuantumul beneficiului nerealizat pretins de pârâta reclamantă, tribunalul a avut în vedere varianta din expertiză, respectiv profitul ce se putea realiza prin vânzări de folosind lunar 5010 butelii pentru perioada iulie 2004 - februarie 2005 și anume suma de 156.926.402.476 lei.
Cu privire la cererea pârâtei-reclamante prin care a solicitat pronunțarea unui hotărâri de obligare alternativă a reclamantei pârâte la plata contravalorii bunurilor pretinse, tribunalul a reținut că este admisibilă față de dispozițiile art.132 pct.3 Cod pr.civ. situație în care excepția tardivității și inadmisibilității cererii precizatoare formulată de pârâta reclamantă pentru diferența de pretenții este neîntemeiată.
Față de dispozițiile art.20 din Legea nr.146/1997 modificată, constatând neîndeplinirea obligației de plată a taxei de timbru corespunzătoare pretențiilor majorate, tribunalul a apreciat că se impune aplicarea sancțiunii prevăzută la alin.3 al articolului mai sus menționat, respectiv anularea cererii completatoare pentru diferența de pretenții cu titlu de beneficiu nerealizat pentru suma de 6.138.402.998 lei, ca netimbrată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, tribunalul a avut în vedere dispozițiile art.276 Cod pr.civ.
La data de 10.03.2006 reclamanta pârâtă a depus la dosar cerere de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr.781/02.03.2006, referitoare la suma de 156.926.402.476 lei la care a fost obligată cu titlu de beneficiu nerealizat.
Pe această cerere, reclamanta-pârâtă a arătat în esență că suma de 156.926.402.476 lei nu a fost solicitată de pârâta-reclamantă și nu a fost timbrată de către aceasta, iar expertul a calculat profitul nerealizat cu TVA pentru 5010 butelii, rezultând suma de 623.698.672 lei ROL (19849 USD).
Concluzionând, reclamanta pârâta a arătat că indicarea sumei de 156.926.402.476 lei drept cuantum al beneficiului nerealizat este rezultatul unei simple erori materiale, neavând nici o legătură cu temeiul pentru care a fost acordată.
În consecință, reclamanta-pârâtă a solicitat admiterea cererii și îndreptarea dispozitivului sentinței civile nr.781/02-03.2006, referitoare la suma de 156.926.402.476 lei la care în mod eronat a fost obligată cu titlu de beneficiu nerealizat și indicarea sumei de 623.698.672 lei ROL, cu TVA inclus (19.849 USD) cu titlu de beneficiu nerealizat, conform concluziilor raportului de expertiză.
Prin încheierea ședinței din Camera de Consiliu de la 23.03.2006 pronunțată în dosarul nr.10544/2004 (număr unic -) Tribunalul București - Secția VI- Comercială a admis cererea formulată de reclamanta-pârâtă și a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței comerciale nr.781/2.03.2006, în sensul de a se menționa corect cuantumul sumei cu titlu de beneficiu nerealizat la care a fost obligată reclamanta-pârâtă ca fiind 623.698.672 lei ROL în loc de 156.926.402.476 lei cum eronat s-a trecut în dispozitiv.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere dispozițiile art.281 Cod pr.civ. expertiza efectuată în cauză și argumentația reținută în considerentele sentinței, dar și faptul că pentru suma trecută în dispozitiv pârâta-reclamantă nu a timbrat corespunzător conform Legii nr.146/1997.
La data de 6.04.2006 reclamanta-pârâtă a depus la dosar cerere de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr.781/02.03.2006, referitoare la suma de 689.714.325 RON la care a fost obligată cu titlu de contravaloare 5010 încărcături.
În motivarea cererii, reclamanta pârâtă a arătat în esență că instanța de fond a admis capătul de cerere nr.2 formulat de pârâta-reclamantă și a obligat-l la restituirea unui număr de 5010 încărcături sau contravaloarea în sumă de 689.714.325 RON, însă, din eroare, a fost menționată ca monedă de plată, moneda nouă națională RON și nu moneda veche națională ROL).
În concluzie, reclamanta-pârâtă a solicitat admiterea cererii de îndreptarea dispozitivului sentinței civile nr.781/02.03.2006, referitoare la suma de 689.714.325 RON, la care în mod eronat a fost obligată cu titlu de contravaloare a 5010 încărcături și indicarea sumei de 689.714.325 lei ROL, reprezentând contravaloarea a 5010 încărcături, conform concluziilor raportului de expertiză.
Prin încheierea ședinței din Camera de Consiliu de la 13.04.2006 pronunțată în dosarul nr.10544/2004 (nr.unic -) Tribunalul București - Secția VI- Comercială, a admis cererea formulată de reclamanta pârâtă și a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței comerciale nr.781/2.03.2006) în sensul de a se menționa corect suma la care a fost obligată reclamanta reprezentând contravaloarea a 5010, încărcături de 689.714.325 ROL, în loc de 689.714.325 RON, așa cum s-a menționat în hotărâre.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere concluziile expertizei, considerentele hotărârii pronunțate și dispozițiile art.281 Cod pr.civ.
Împotriva sentinței comerciale nr.781/2.03.2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr.10544/2004, pârâta-reclamantă SC ROMANIA a formulat apel, în motivarea acestuia după prezentarea situației de fapt invocând că soluția cu privire la acțiunea principală este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
-Pretențiile reclamantei sunt neîntemeiate, în speță nefiind aplicabilă clauza contractuală stipulată la pct.6.3. din contract.
-Părțile au stipulat la art.6.3 din contract o clauză penală care se aplică însă numai în cazul denunțării unilaterale a contractului înainte de expirarea termenului minim de închiriere. Acest termen minim a fost de 36 de luni și a expirat la data de 7.07.2000, în conformitate cu dispozițiile art.6.1 din contract.
-Interpretarea la care ajunge în ceea ce privește conținutul art.6.3. este total eronată, contrazicând astfel principiul libertății contractuale, deoarece s-ar ajunge la concluzia că, pentru a pune capăt raporturilor contractuale, partea care are inițiativa în acest sens va fi întotdeauna obligată să plătească daune-interese. Consecința în acest caz ar fi aceea că, pentru a evita plata acestei in și în spiritul îndeplinirii cu bună-credință a obligațiilor izvorând din contract, pârâta-reclamantă să rămână la nesfârșit în raporturi contractuale cu reclamanta-pârâtă. Or, acest aspect a fost preîntâmpinat de legea civilă și de principiile generale aplicabile în materie.
-În consecință, pretențiile reclamantei sunt lipsite de temei legal, astfel încât acțiunea formulată trebuia respinsă.
În concluzie, apelanta - pârâtă - reclamantă a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii principale ca neîntemeiată.
Ulterior, pârâta-reclamantă a formulat și depus la dosar apel și motive de apel împotriva încheierilor de îndreptare a erorilor materiale pronunțate la data de 23.03.2006 și 13.04.2006, solicitând admiterea apelului, modificarea încheierilor pronunțate în sensul respingerii cererilor de îndreptare a erorilor materiale ca inadmisibile, în speță nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.281 Cod pr.civ.
În motivarea apelului apelanta - pârâtă - reclamantă a invocat că încheierile pronunțate la data de 23.03.2006 și 13.04.2006 sunt nelegale și netemeinice întrucât în speță nu era vorba de o eroare materială.
Astfel, pentru a se urma procedura prevăzută de art.281 Cod pr.civ. este necesar să fie vorba de o eroare materială, respectiv de o eroare cu privire la numele, calitatea și susținerea părților sau cele de calcul.
Apelanta - pârâtă - reclamantă a mai arătat că nu este posibil ca pe calea unei îndreptări de eroare materială să se modifice soluția pronunțată în cauză și în locul unei sume să fie menționată o cu totul altă sumă, în locul unui raport de expertiză să fie luat în considerare un alt raport, respectiv cel întocmit inițial cu privire la care s-a dispus refacerea, o variantă de calcul este înlocuită cu o altă variantă de calcul.
De asemenea, pârâta-reclamantă a formulat și depus la dosar motive suplimentare la apelul împotriva sentinței comerciale nr.781/2.03.2006, vizând soluția pronunțată de instanța de fond pe cererea reconvențională, totodată solicitând și suspendarea executării acestei sentințe cu privire la suma de 40.416.976.200 lei până la soluționarea apelului.
Astfel, apelanta - pârâtă - reclamantă a invocat că soluția pronunțată cu privire la cererea reconvențională este în parte nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
-Soluția de anulare a cererii completatoare formulată de ROMÂNIA pentru diferența de pretenții cu titlu de beneficiu nerealizat pentru suma de 6.138.402.998 lei este nelegală.
-Soluția pronunțată de instanța de fond cu privire la valorile bunurilor la a căror restituire a fost obligată reclamanta pârâtă este de asemenea nelegală și netemeinică.
-Soluția pronunțată de judecătorul fondului referitor la beneficiul nerealizat solicitat de reclamantă la pct.IV din cererea reconvențională este de asemenea nelegală.
-Instanța de fond a procedat eronat atunci când a respins obiecțiunile formulate la raportul de expertiză și a avut în vedere varianta A de calcul din Raportul de expertiză contabilă întocmit inițial.
În ceea ce privește cererea privind suspendarea executării hotărârii cu privire la suma de 40.416.976.200 lei până la soluționarea apelului, apelanta-pârâtă reclamantă învederat că este întemeiată, întrucât toate aspectele menționate în apel demonstrează nelegalitatea și netemeinicia hotărârii judecătorești și justifică măsura suspendării executării.
Apelanta pârâtă reclamantă a mai învederat că, în cazul în care nu s-ar dispune suspendarea executării, până la soluționarea apelului prejudiciile ce i-ar fi cauzate ar fi foarte mari și nu ar mai putea fi reparate.
Împotriva sentinței comerciale nr.781/2.03.2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția VI- Comercială în dosarul nr.10544/2004 și reclamanta pârâtă a formulat apel, solicitând admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii cererii reconvenționale formulate de ROMÂNIA ca neîntemeiată, cu obligarea acesteia la plata integrală a cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului, după prezentarea situației de fapt, apelanta-reclamantă pârâtă a invocat că soluția instanței de fond dată cererii reconvenționale formulată de pârâta reclamantă ROMÂNIA este nelegală și netemeinică, deoarece:
-În mod greșit instanța de fond a reținut că, în cauză nu s-a dovedit că bunurile vândute în cadrul procedurii privilegiului mandatarului sunt aceleași cu cele ce au făcut obiectul contractului de transport secundar a căror restituire se solicită.
-Deși a motivat pe larg excepția tardivității și excepția inadmisibilității cererii formulată de pârâta reclamantă ROMÂNIA, instanța le-a respins în bloc fără să indice motivele pentru care i-a îndepărtat susținerile mărginindu-se să arate că cererea este admisibilă față de art.132 pct.3 Cod pr.civ. motivare, care nu întrunește exigențele impuse de art.261 alin.1 pct.5 Cod pr.civ.
-Soluția instanței de obligare alternativă la plata contravalorii bunurilor respective, având în vedere valoarea de nou este vădit nelegală.
Pentru toate aceste motive apelanta reclamantă pârâtă a solicitat admiterea apelului.
Atât apelul formulat de apelanta-pârâtă reclamantă ROMÂNIA, cât și apelul formulat de apelanta-reclamantă pârâtă, au fost legal timbrate, conform înscrisurilor depuse în dosar.
La dosarul cauzei apelanta reclamantă pârâtă a depus întâmpinare la apelul formulat de ROMÂNIA solicitând respingerea acestuia ca neîntemeiat, precum și respingerea ca neîntemeiată a cererii privind suspendarea executării sentinței atacate cu apel, dar și ca fiind lipsită de interes.
Totodată, a solicitat și respingerea ca nefondat a apelului formulat împotriva încheierilor de îndreptare a erorilor materiale din data de 23.03.2006 și 13.04.2006.
La termenul din 19.09.2006, Curtea a respins excepția lipsei de interes a cererii de suspendare a executării silite, invocată de, apreciind că este neîntemeiată pentru cuprinse în încheierea de la acea dată.
La același termen, apelanta reclamantă pârâtă a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.280 Cod pr.civ. în raport de dispozițiile art.21 alin.3 și art.16 alin.2 din Constituție în ceea ce privește cererea de suspendare a executării.
Prin încheierea de ședință de la acest termen, Curtea a dispus sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate, invocată de apelanta reclamantă pârâtă în soluționarea cererii de suspendare a executării sentinței apelate.
De asemenea, a dispus suspendarea judecății cererii având ca obiect suspendarea executării silite a sentinței comerciale nr.781/2.03.2006, până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.
Cu adresa nr.4646/14.05-2007 Curtea Constituțională a restituit dosarul nr- al Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială, comunicând și decizia nr.359/17.04.2007 pronunțată în dosarul nr.21268/2006, decizie prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate invocată de apelanta reclamantă pârâtă .
Prin încheierea de ședință de la termenul din 12.06.2007, Curtea a admis cererea formulată de apelanta pârâtă reclamantă ROMÂNIA și a dispus suspendarea executării sentinței comerciale nr.781/2.03.2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția VI- Comercială în dosarul nr-, până la soluționarea apelurilor.
În cauză, la propunerea apelantei reclamante pârâte a fost încuviințată proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriu, iar la propunerea apelantei pârâte reclamante ROMÂNIA a fost încuviințată proba cu înscrisuri, proba cu expertiză contabilă și proba cu interogatoriu.
La raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul contabil, apelanta-reclamantă pârâtă a formulat obiecțiuni, care prin încheierea de ședință de la termenul din 19.06.2007 au fost admise, Curtea dispunând efectuarea unei noi expertize de către un colectiv format din trei experți.
De asemenea, la raportul de expertiză contabilă întocmit de experții contabili G, și, apelanta reclamantă pârâtă a formulat obiecțiuni, la acestea apelanta pârâtă reclamantă ROMÂNIA depunând la dosar răspuns.
La termenul din 15.01.2008 apelanta reclamantă pârâtă a învederat că și-a schimbat denumirea în, sens în care a depus la dosar înscrisuri.
De asemenea, la termenul din 05.02.2008 apelanta pârâtă reclamantă ROMÂNIA a învederat că și-a schimbat denumirea în, sens în care a depus la dosar înscrisuri.
Obiecțiunile formulate de apelanta reclamantă pârâtă la raportul de expertiză nu au mai format obiect de analiză din partea instanței, întrucât părțile în mod constant au învederat că sunt în curs de soluționare a litigiului pe cale amiabilă, că vor încheia o tranzacție prin care vor soluționa mai multe litigii, iar în acest dosar vor renunța la judecarea apelurilor.
Cu adresa înregistrată sub nr.170/29.05.2008, apelanta reclamantă pârâtă (fostă ) a depus la dosar declarație autentificată la.A - și Asociații sub nr.1454/20.05.2008, prin care în temeiul art.246 Cod pr.civ. și art.247 Cod pr.civ. a declarat că renunță la judecată și la dreptul dedus judecății în dosarul nr- (nr. vechi 10544/2004) aflat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială (filele 154 - 155).
De asemenea, la termenul de azi, și apelanta pârâtă reclamantă (fostă ROMÂNIA ) a depus la dosar declarație autentificată la.A - și Asociații sub nr.1447/20.05.2008, prin care în temeiul art.246 Cod pr.civ. și art.247 Cod pr.civ. a declarat că renunță la judecată și la dreptul dedus judecății, în legătură cu cererea reconvențională ce face obiectul dosarului nr- aflat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială (fila 159).
Prin concluziile orale, ambele părți prin apărători au solicitat să se ia act de renunțarea la însuși dreptul pretins conform art.247 Cod pr.civ.
Ca atare, având în vedere declarațiile autentificate, concluziile orale ale părților și dispozițiile art.247 Cod pr.civ. Curtea va admite ambele apeluri, va anula sentința atacată și pe fond va respinge acțiunea principală formulată de reclamanta pârâtă (fostă ) și cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă (fostă ROMÂNIA ).
Se va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Admite ambele apeluri formulate de apelanta - reclamantă-pârâtă (fostă ) cu sediul ales în Comuna Podari, sat,-, Jud.D și apelanta - pârâtă-reclamantă (fostă ROMÂNIA ), cu sediul în B, Bd.- - de la nr.2B, parter și etaj 4, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.781/02.03.2006, pronunțată în dosarul nr.10544/2004 (nr. unic -) de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială.
Anulează sentința atacată și pe fond:
Respinge acțiunea principală formulată de reclamanta-pârâtă și cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 03.06.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.Jud.- 01.07.2008
Tehnored. - 05.07.2008
5 ex.
Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte -
Președinte:Florica BodnarJudecători:Florica Bodnar, Mioara Badea
