Spete pretentii comerciale. Decizia 295/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 295
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
PREȘEDINTE: Carmen Mladen
JUDECĂTOR 2: Doina Lupea
GREFIER - -
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la 22 octombrie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie privind soluționarea apelurilor formulate de pârâta-reclamantă SC SRL S, reclamantul-pârât - și intervenienta - împotriva Sentinței nr. 614 din 11 octombrie 2006, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr. 2140/2005.
La apelul nominal nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
CURTEA:
Asupra apelului de față:
Prin sentința nr.614/11.10.2006 a Tribunalului Olt - Secția Comercială și de contencios Administrativ a fost admisă în parte cererea reclamantului-pârât și cererea reconvențională a pârâtei-reclamante SC SRL S, constatându-se drepturile reclamantei-pârâte, fost asociat al SC SRL de 468.898.877 lei și obligațiile acestuia către pârâta-reclamantă de 667.781.500 lei. Au fost compensate drepturile cuvenite cu obligațiile datorate și fost obligat reclamantul-pârât la 198.882.623 lei către societate.
Prin aceeași sentință a fost respinsă cererea reclamantului-pârât privind chiria pentru spațiul "V1" și "", reparația auto și salariul lui, ca neîntemeiată.
A fost admisă cererea de intervenție în nume propriu formulată de, fiind obligată pârâta-reclamantă la 796.772 lei către intervenientă.
Cât privește cererea de reexaminare formulată de expert, a fost admisă și exonerată experta de plata amenzii de 4.000.000 lei.
Au fost compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin contractul de societate cu răspundere limitată, autentificat sub nr.560/20.01.1992, asociații și, au constituit SC SRL, ulterior în societate fiind cooptat și asociatul.
Între asociați au existat numeroase litigii legate de unele spații comerciale, cu precădere pentru spațiul situat în S, B-dul -, - 1, parter, în final stabilindu-se că acesta aparține SC SRL
De asemenea, prin sentința nr.315/07.03.2003, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr.7186/2002, rămasă definitivă prin decizia nr.1180 din 04.07.2003, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr.921/COM/2003, s-a dispus excluderea asociatului din SC SRL.
Instanța a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.224 din Legea 31/1990 R, potrivit cărora asociatul exclus nu mai are dreptul la o parte proporțională din patrimoniul societății, ci numai la o sumă de bani care să reprezinte valoarea acesteia.
S-au avut în vedere rapoartele de expertiză efectuate în cauză, din concluziile cărora rezultă că: drepturile cuvenite reclamantului sunt de 207.803.110 lei ROL, compuse din suma de 990.000 lei ROL, reactualizată la 2.054.877 lei ROL, 40% pentru 1992-2000, adică 192.428.000 lei ROL și 5% până în 2003, adică 14.875.110 lei, la care se adaugă dividende de 2.094.075 lei; chiria datorată pentru spațiul din V 1, încasată de, a fost de 92.489.337 lei ROL, iar chiria achitată de SC SRL pentru alt spațiu comercial, urmare a faptului că nu a putut folosi spațiul din V 1, fost de 285.665.629 lei ROL.
S-a constatat că expertul asistent a confirmat suma de 92.489.337 lei ROL, reținută drept chirie datorată pentru spațiul din V 1, însă cu privire la cea de-a doua sumă a stabilit că suma de 38.328.775 lei ROL este aferentă doar procentului de 5%, ce reprezenta partea asociatului la pierderi, în timp ce responsabilitatea acestuia era pentru diferența de 95%, respectiv 285.665.629 lei ROL.
Urmare a ultimelor completări la raportul de expertiză, prin care s-a reținut că valoarea autoturismului este de 32.400.000lei ROL, valoarea imobilului V 1 parter este de 1.033.500.000 lei, chiria încasată de reclamantul, conform tuturor contractelor, este de 382.111.500 lei, iar drepturile cuvenite acestuia sunt de 192.930.000 lei, reprezentând 40% până în 2000; 14.875.100 lei, reprezentând 5% până în 2003; 207.805.100 lei, reprezentând drepturi din patrimoniul net; 1.620.000 lei drepturi din valoarea mijloacelor fixe reevaluate (auto) și 31.650.000 lei drepturi din valoarea spațiului, la care se adaugă 20.548.777 lei, reprezentând suma de 990.000 lei, reactualizată, instanța a constatat să suma totală cuvenită reclamantului este de 468.998.877 lei.
În același timp, s-a reținut că obligațiile reclamantului pârât, datorate ca urmare a închirierii spațiului din S, - 1, parter, aparținând SC SRL sunt de 382.111.500 lei, la care se adaugă suma de 285.670.000 lei achitată de pârâta reclamantă SC SRL pentru închirierea altor spații comerciale, astfel în cât suma totală datorată se ridică la 667.781.500 lei.
Față de cele reținute anterior, constatând că datoriile părților sunt reciproce, instanța, având în vedere atât dispozițiile art.1143 Cod civil, cât și cererea părților, a dispus compensarea datoriilor și obligarea reclamantului pârât la plata diferenței de 198.882.623 lei, către pârâta reclamantă SC SRL.
Cererea reclamantei-pârâte privind chiria pentru spațiul situat în blocul V1, parter, a fost respinsă, întrucât s-a apreciat că nu s-a făcut dovada proprietății asupra imobilului, ci s-a dovedit că spațiul este proprietatea societății, iar în privința cererii de chirie a spațiului situat în "" s-a reținut că nu s-a făcut dovada vreunei închirieri. S-a reținut, totodată, că nici pentru reparația auto nu au fost produse dovezi, iar salariul fiului asociatului a fost plătit în baza unui contract valabil și actual, conform raportului de expertiză.
Suma solicitată de intervenienta, de 796.772 lei, s-a constatat că rezultă din raportul de expertiză și a fost considerată întemeiată.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamantul-pârât, intervenienta și pârâta SC SRL
La data de 7.11.2006 a fost înregistrat apelul intervenientei, care a criticat sentința ca nelegală, deoarece nu fost dispusă plata sumei solicitate indexată în raport de rata inflației, pentru ca aceasta să fie avută în vedere la executare.
La data de 7.11.2006 reclamantul a formulat apel împotriva sentinței nr.614/11.10.2006, precum și a încheierii din 4.10.2006, criticându-le pentru netemeinicie și nelegalitate.
S-a arătat că încheierea este nelegală deoarece a fost lipsit de dreptul la apărare garantat de Constituție și art.156 din Codul d e procedură civilă, prin neparticiparea la dezbateri, fiind lovită de nulitățile prevăzute de art.304 pct.5 și 9 Cod. pr. civilă.
În ce privește sentința, s-a arătat că, deși probele în cauză erau contradictorii, nu s-a repus cauza pe rol, cererea reclamantei fiind analizată superficial.
S-a arătat că spațiul comercial din -1 a fost greșit evaluat, că nu are tâmplărie din lemn, ci din aluminiu și că nu este înregistrat în evidențele pârâtei, fapt explicat prin aceea că aparține în mod legal reclamantului.
În plus, a susținut că nu se poate pretinde chirie pentru acest local, deoarece, la data excluderii apelantului din societate, bunul nu era în patrimoniul acestuia.
Apelantul a mai arătat că expertiza contabilă efectuată la fond trebuia completată cu următoarele obiective: evidențierea valorii de înregistrare a fiecărui mijloc fix din patrimoniu; data și actul pe baza căruia a fost înregistrată. A arătat că evaluarea se impunea a fi făcută de un expert evaluator, iar la stabilirea chiriei pentru spațiul comercial din II și pentru cel din -1 parter, se impunea a fi avut în vedere contractul de închiriere încheiat cu pârâta din 1.07.2007 până când pârâta a devenit proprietară (Decizia nr.330 din 31.01.2005 a Curții de APEL CRAIOVA ), compensarea cheltuielilor pentru finisare plătite de pârâtă din dividendele cuvenite reclamantei, stabilirea dividendelor și a activului net al societății.
Suma de 285.670.000 lei, reprezentând cheltuielile efectuate de către pârâtă pentru închirierea altor spații s-a susținut că nu se datorează lipsei de folosință a spațiului comercial din -1, care a fost finisat abia în 1998, ci necesității desfășurării normale a activității, astfel încât s-a considerat că această sumă nu-i poate fi imputată, deoarece a fost înregistrată la capitolul "cheltuieli" și scăzută din profitul firmei.
Cu privire la suma de 382.111.500 lei, a arătat că este o sumă nedatorată întrucât chiria trebuie calculată conform evidențelor organului fiscal, iar în privința cererilor privind reparația auto și salariul fiului asociatului a susținut că erau admisibile, existând dovezi depuse la dosar.
Cât privește cererea reconvențională, apelantul a arătat că a fost greșit admisă de instanță, acordându-se mai mult decât s-a cerut, ea trebuind respinsă deoarece a fost depusă după prima zi de înfățișare iar reclamanta nu a consimțit la modificarea acesteia la data de 12.04.2006.
Apelantul a învederat că spațiul comercial din -1 parter nu este înregistrat în evidența fiscală și nici nu poate fi înregistrat, întrucât reclamantul a plătit din bani proprii o parte din finisaje.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 119,120,132,134 și 135 Cod pr. Civilă, precum și art.296 Cod pr. Civilă.
La data de 10.02.2006 au fost depuse la dosar și motivele de apel formulate de pârâta-reclamantă SC SRL S, care arătat că instanța de fond nu a avut în vedere toate lucrările cauzei, respectiv raportul de expertiză din care rezultă că dauna reală suferită de societate ca urmare a faptului că a fost nevoită să închirieze alte spații comerciale este cu mult mai mare, respectiv de 4,33 ori. S-a arătat că reclamantul, cu rea-credință a simulat că este proprietarul spațiului comercial și a tergiversat soluționarea cauzei.
În concluzie s-a solicitat admiterea apelului, prin modificarea daunelor produse de, conform actelor aflate la dosar, respectiv expertiza contabilă.
La dosar au fost depuse, în copie, contractul de credit din 14.02.1992, cererea de intervenție a apelantei, contractul de prestări servicii din 10.10.1995, declarații privind stabilirea impozitului pe clădiri, încheierea nr.4607/10.03.2006 a Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară, hotărâri judecătorești, extras de Carte Funciară, certificat fiscal, proces-verbal de recepție preliminară și finală a spațiului comercial din -1 parter.
La 4.03.2006 apelanta SC SRL Sad epus întâmpinare, solicitând respingerea apelului reclamantului.
În motivare s-a arătat că între părți au existat mai multe litigii, prin care au fost confirmate faptele de natură penală dar au fost și demascate acțiunile săvârșite de reclamant cu rea-credință.
Spațiul comercial din -1 s-a susținut că nu a aparținut niciodată lui, iar cel din II este proprietatea asociatului care l-a pus la dispoziția societății gratuit.
Cât privește intervenienta, a arătat că aceasta a desfășurat într-adevăr activitate pentru SC SRL.
Încheierea din 4.10.2006 a fost considerată legală și temeinică.
S-a mai susținut, în întâmpinare, că expertiza contabilă a avut în vedere valoarea chiriilor declarate la organele financiare, că pretențiile apelantului nu sunt timbrate la valoare, solicitându-se în concluzie respingerea apelului reclamantului ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată.
În ședința publică de la 17.01.2007 s-a pus în vedere apelantului reclamant să precizeze cuantumul actual al sumei de 1.680.000 lei, în raport de indicele de inflație, să calculeze și să achite, conform art.2, raportat la art. 11 din Legea nr. 146/1997, taxa de timbru raportată la valoarea rezultată din însumarea sumelor de 19105,57 lei, 28567lei și 168lei, indexată. De asemenea, s-a pus în vedere apelantei interveniente să precizeze valoarea actualizată a sumei de 796.772 lei ROL.
La data de 01.02.2007, apelantul reclamant a formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru, respinsă ca nefondată prin încheierea pronunțată în ședința publică de la 06.02.2007.
Având în vedere că apelantul reclamant a declarat recurs împotriva încheierii pronunțată în ședința publică de la 17.01. 2007, prin încheierea pronunțată la data de 07.02.2007 s-a suspendat cauza, în baza art.244 alin. 1 pct.1C.pr.civ.
Prin decizia nr.2973/4.10.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Comercială a fost respins recursul declarat de reclamantul împotriva încheierii din 17.01.2007 ca inadmisibil și s- luat act de renunțarea SC SRL la judecata recursului declarat împotriva încheierii din 07. 02.2007.
Cauza a fost repusă pe rol la 20.02.2007.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică de la 12.03.2008, Curtea, din oficiu, a pus în discuția părților excepția prescripției următoarelor capete de cerere: din acțiunea reclamantului, cele referitoare la restituirea sumei de 1000 lei RON, achitată în anul 1995 asociatului, reparațiile auto, salariile angajatului, chiria pentru spațiul situat în II; suma solicitată prin cererea de intervenție de intervenienta, iar din cererea reconvențională, cererea pentru restituirea chiriei încasate de către reclamant.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică de la 2 aprilie 2008, s-a dispus efectuarea unei expertize contabile pentru a se stabili valoarea cuvenită reclamantului din patrimoniul social al SC SRL S, calculată la data excluderii sale, respectiv 7 martie 2003, raportul de expertiză contabilă întocmit de expert contabil fiind depus la dosar la data de 19.06.2008.
În ședința publică de la 10 septembrie 2008, Curtea a admis obiecțiunile formulate de apelantul reclamant și apelanta intervenientă. Răspunsul la obiecțiuni s-a depus la dosar la data de 08.10.2008, iar la data de 21.10.2008, expertul a depus o completare la răspuns.
Analizând cauza prin prisma motivelor de apel formulate, Curtea reține următoarele:
Încă de la formularea cererii de intervenție (6.04.2006 - fila 42 vol.II dosar fond), intervenienta a solicitat ca suma ce i se cuvine cu titlu de drepturi salariale aferente lunilor iunie, iulie, septembrie, octombrie și noiembrie 1996, stabilită prin raportul de expertiză la 796.772 lei, să fie reactualizată în raport de rata inflației. Cererea a fost reluată la 26.04.2006 (fila 147) și reținută de instanță în practicaua încheierii de ședință de la acea dată, fără însă ca instanța să se pronunțe în vreun fel asupra sa.
Este de observat însă că, față de dispozițiile imperative ale art.1 alin.1 și alin.2 din Decretul nr.167/1958, conform cărora dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, iar, odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii și față de împrejurarea că reclamanta nu și-a valorificat, în intervalul stabilit prin art. 3 din menționatul act normativ ca fiind de 3 ani pretinsele sale drepturi, aceasta a pierdut posibilitatea de a obține concursul organelor de justiție pentru realizarea lor.
Prin urmare, se va admite excepția invocată din oficiu de instanță în ședința publică de la 12.03.2008 și, constatând că sunt întemeiate criticile apelantei SC SRL S ce vizează această cerere, se va schimba în parte sentința, în sensul că se va respinge cererea de intervenție în nume propriu formulată de ca fiind prescrisă, cu consecința respingerii apelului intervenientei.
În ce privește apelurile reclamantului-pârât și pârâtei-reclamante S se reține că sunt întemeiate, în raport de următoarele considerente:
Potrivit art.224 alin.1 din Legea 31/1990, republicată, asociatul exclus răspunde de pierderi și are dreptul la beneficii până în ziua excluderii sale, însă nu va putea cere lichidarea lor până ce acestea nu sunt repartizate conform prevederilor actului constitutiv, iar potrivit alin.2 al aceluiași articol, asociatul exclus nu are dreptul la o parte proporțională din patrimoniul social, ci numai la o sumă de bani care să reprezinte valoarea acestuia.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că SC SRL S s-a constituit la data de 20.01.1992 și a avut un capital social subscris și vărsat de 100.000 lei, divizat în părți egale, respectiv 50% și 50%.
Prin actul adițional la statutul societății, autentificat sub nr.2216/976/02.07.1996, cei doi asociați au cesionat câte 10% din capitalul social noului asociat, astfel încât, urmare a acestui act adițional, începând cu anul 1996, și dețineau câte 40%, iar noul asociat, deținea 20% din capitalul social de 100.000 lei.
Urmare a majorării capitalului social al societății la 2.000.000 lei, prin încheierea nr.1455/29.06.1999, valoarea unei părți sociale a devenit de 100.000 lei.
În baza actului adițional nr.1452/07.07.2000, capitalul social subscris și vărsat s-a modificat, fiind repartizat astfel pe asociați: - valoare aport 1.100.000 lei, 11 părți sociale și 55%, cota de participare la beneficii; - 100.000 lei, valoare aport social, 1 parte socială și 5%, cota de participare la beneficii și - 800.000 lei valoare aport social; 8 părți sociale și 40%, cota de participare la beneficii.
Procedând la determinarea sumei cuvenite apelantului reclamant, conform dispozițiilor art.224 din Legea 31/1990, expertul contabil desemnat de instanța de apel, a stabilit, prin raportul de expertiză contabilă întocmit la data de 19.06.2008 (filele 331-336 din dosarul de apel) că asociatului exclus i se cuvine din patrimoniul societății suma de 207.803.110 lei compusă din 192.928.000 lei, reprezentând 40% din activul net contabil și 14.875.110 lei, reprezentând 5% din creșterea rezervelor totale, la care se adaugă suma de 2.094.075 lei, reprezentând dividende.
Cum și prin expertizele întocmite la instanța de fond s-au stabilit aceleași sume, urmează a se constata că drepturile reclamantului-pârât sunt în cuantum de 20.989,7185 lei.
Față de data formulării cererii reconvenționale prin care s-a solicitat obligarea asociatului exclus la plata chiriei încasate, 25.04.2005, de dispozițiile art.3 din Decretul nr.167/1958, conform cărora termenul prescripției este de 3 ani, și art.1 din același decret, potrivit cărora dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, se constată că obligațiile ale reclamantului-pârât către SC SRL S sunt în cuantum de 5195,7754 lei, așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit de expertul (filele 43-49 din dosarul de fond), restul sumelor reținute de expert ca fiind datorate de asociatul exclus fiind prescrise.
Având în vedere dispozițiile art.1143 Cod civil, urmează a se compensa drepturile cuvenite reclamantului pârât cu obligațiile datorate pârâtei-reclamante și a se obliga pârâta reclamantă către reclamantul-pârât la plata sumei 15.793,9431 lei, reactualizată.
Criticile apelantului ce vizează încheierea din Camera de Consiliu de la 04.10.2006 sunt neîntemeiate, instanța reținând corect că la dosar nu s-a depus o cerere de recuzare în scris. Pe de altă parte, se constată că prin respingerea cererii de recuzare, apelantului nu i s-a cauzat o vătămare, în sensul art.105 alin.2 Cod pr. civilă.
Cu privire la cererea reconvențională, se reține că a fost depusă la data de 25.04.2005, iar reclamantul-pârât și-a precizat pretențiile prin încheierea din 11.05.200.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică de la acea dată, s-a consemnat că reprezentantul reclamantului-pârât nu se opune cererii formulate de reprezentantul societății.
Prin urmare, se constată că cererea reconvențională s-a depus cu respectarea dispozițiilor art.119 alin.4 Cod pr. civilă.
Criticile apelantului ce vizează nelegalitatea încheierii din 04.10.2006 sunt, de asemenea, neîntemeiate.
Din practicaua încheierii, rezultă că la prima strigare a cauzei pârâta a fost prezentă, fiind asistată de apărător.
Tocmai pentru a se asigura dreptul la apărare al părții, care nu s-a mai prezentat la cea de-a doua strigare a dosarului, s-a amânat pronunțarea la data de 11.10.2006 și s-a dat părților posibilitatea să depună concluzii scrise.
În privința spațiului comercial situat în S, B-dul -, -1, parter, se constată că instanța de fond a reținut corect, în acord cu decizia nr.330/31.01.2005 a Curții de APEL CRAIOVA, că SC SRL S este proprietar al spațiului.
Față de împrejurarea că spațiul comercial din II a fost atribuit asociatului, cererea reclamantului-pârât ce vizează chiria pentru acest spațiu a fost corect respinsă de instanța de fond.
Date fiind considerentele expuse mai sus, potrivit dispoz. art.296 pr.civ. vor fi admise apelurile reclamantului-pârât și pârâtei-reclamante SC SRL și respins apelul intervenientei, va schimbată în parte sentința în sensul respingerii cererii de intervenție ca prescrisă.
Se vor constata drepturile reclamantului-pârât ca fiind de 20.989,7185 lei, iar obligațiile acestuia către pârâtul-reclamant ca fiind de 5.195,7754 lei.
Urmare a compensării drepturilor cuvenite cu obligații datorate, va fi obligată pârâta reclamantă la plata sumei de 15.793,9431 lei, reactualizată către reclamantul-pârât.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Urmează a se lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DE CIDE:
Admite apelurile declarate de pârâta-reclamantă SC SRL S, cu sediul în-,.1,.18, județul O și reclamantul-pârât -, domiciliat în S, strada -, - 29,.B,.9, județul O împotriva sentinței nr. 614 din 11 octombrie 2006, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr. 2140/2005.
Schimbă în parte sentința nr. 614 din 11 octombrie 2006, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr. 2140/2005, în sensul că respinge cererea de intervenție în nume propriu formulată de, ca fiind prescrisă, Respinge apelul intervenientei.
Constată drepturile reclamantului - pârât ca fiind de 20989,7185 lei, din care 20780,3110 lei reprezentând drepturi din patrimoniul net, iar 209,4075 lei reprezintă dividende la data de 17.07.2003.
Constată că obligațiile reclamantului pârât către pârâta - reclamantă SC SRL S erau, la aceeași dată, de 5195,7754 lei.
Compensează drepturile cuvenite cu obligațiile datorate și obligă pârâta - reclamantă SC SRL S la plata sumei de 15793,9431 lei, reactualizată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Ia act că părțile nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 27 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
red. 5 ex.
Tehnored.MP/27.11.2008
29 Octombrie 2008
Președinte:Carmen MladenJudecători:Carmen Mladen, Doina Lupea
