Spete pretentii comerciale. Decizia 3/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 3
Ședința publică de la 08 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Traian Șfabu
JUDECĂTOR 2: Radu Cremenițchi
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea cauzei comerciale privind pe apelanta RA I în contradictoriu cu intimații. "" și CONSILIUL JUDEȚEAN I, având ca obiect pretenții, apel formulat împotriva sentinței numărul 764/com/04.07.2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 05.01.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, la solicitarea intimatei - SRL prin apărător de amânare a pronunțării pentru a depune concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea la data de astăzi, când:
CURTEA DE APEL
Asupra apelului comercial d e față.
Prin sentința civilă nr. 764/COM/4.07.2008 pronunțată de Tribunalul Iașis -a hotărât:
Admite cererea formulată de reclamantul - SRL, cu sediul în I, Hotel "Europa", str. - nr. 26, județul I, în contradictoriu cu pârâții Regia Autonomă Aeroportul cu sediul în I,-, jud. I, și Consiliul Județean I, cu sediul în I, Bd. - cel M și, nr. 69, județul
Obligă pârâții să plătească în solidar reclamantului suma de 579.698,1654 lei, reprezentând penalități de întârziere calculate pentru perioada 2.12.2001- 2.11.2004 pentru neplata la scadență a debitului constatat prin factura fiscală nr. -/29.11.2001 și actualizate în raport de indicele de inflație până la data de 18.04.2008, suma urmând a fi actualizată până la data plății efective.
Obligă pârâții să plătească în solidar reclamantului suma de 86.346,677 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:
Prin Decizia nr. 17/22.02.2007, Curtea de APEL IAȘIa admis apelul formulat de - împotriva sentinței civile nr. 63/E/ 14.02.2006 a Tribunalului Iași pe care a desființat-o, trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Această hotărâre judecătorească a rămas irevocabilă prin respingerea recursurilor declarate de - SRL I și Aeroportul I prin Decizia nr. 3099/ 12.10.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Comercială.
Ca urmare, dosarul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului Iași sub același număr, respectiv -.
Prin cererea sa, reclamantul - SRL Iac hemat în judecată pe pârâții Regia Autonomă Aeroportul I și Consiliul Județean I, solicitând obligarea acestora în solidar la plata sumei de 4.645.017.354 lei ROL, reprezentând penalități de întârziere de 1% pe zi la plata facturii fiscale nr. -/29.11.2001, calculate pentru perioada 2.12.2001- 2.11.2004, datorate de pârâți conform prevederilor art. 9.2 al. 1 raportat la art. 9.1. coroborate cu prevederile art. 5.2. din Actul Adițional nr. 6/ 20.08.2001 la contractul de nr. 003//5.11.1996, încheiat între părți, privitor la obiectivul de construcții montaj " - - Aeroport I".
La data de 29.11.2004 a fost înregistrată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul - SRL în contradictoriu cu pârâții Regia Autonomă Aeroportul I și Consiliul Județean I având ca obiect obligația pârâtului la plata sumei de 4.645.017.354 lei ROL, reprezentând penalități de întârziere.
Motivând în fapt cererea, reclamantul arată că, în calitatea de antreprenor general, a executat lucrarea " - - Aeroport I" în favoarea pârâtului Regia Autonomă Aeroportul beneficiar, având ca finanțator Ministerul Transporturilor și ulterior Consiliul Județean
Reclamantul arată că lucrările erau executate în baza contractului 003/I/5.11.1996 și act adițional 6/ 20.08.2001.
Reclamantul susține că investițiile făcute de Regia Autonomă Aeroportul I au fost finanțate de stat prin intermediul ordonatorului de credite Consiliul Județean I care are astfel calitate de parte în contractele amintite anterior.
Reclamantul a susținut că au existat o serie de neînțelegeri privind executarea lucrărilor iar la data de 29.11.2001 a fost emisă factura -.
Reclamantul arată că în procesul verbal 2078/17.12.2001 s-a consemnat că lucrările au fost executate conform prevederilor contractului.
Se susține faptul că pârâtul Consiliul Județean Iar efuzat plata sumei de aproximativ 2,5 miliarde lei reprezentând c/valoarea lucrărilor executate iar Regia Autonomă Aeroportul a refuzat să plătească suma de 376.178.396 lei c/valoarea lucrărilor și a formulat o plângere penală împotriva sa.
Reclamantul arată că a promovat o altă acțiune contra pârâtului Regia Autonomă Aeroportul I, ce a fost admisă. Se susține faptul că din cauza neplății sumei prevăzute în factura -/29.11.2001, au fost calculate penalitățile în sumă de 4.645.017.354 lei ROL.
În susținerea acțiunii a depus la dosar acte.
La data de 20.01.2005, pârâtul Consiliul Județean Iad epus întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii.
Legal citat, pârâtul Regia Autonomă Aeroportul a solicitat prin întâmpinare respingerea acțiunii.
Pârâtul a susținut că reclamantul nu a efectuat procedura de conciliere, penalitățile depășesc de 10 ori suma la care au fost calculate fiind de acord cu plata penalităților de întârziere într-un cuantum egal cu debitul principal cf. art. 4 al. 3 din Legea nr. 469/ 2002.
În ceea ce privește excepția lipsei procedurii prealabile, instanțele de control judiciar au decis că aceasta este neîntemeiată considerând că a fost îndeplinită procedura concilierii directe prevăzute de art. 7201Cod procedură civilă.
În rejudecare, reclamantul, prin reprezentant, a formulat cerere de majorare a câtimii obiectului cererii, solicitând în plus suma de 115.196, 43 lei reprezentând actualizarea debitului cerut inițial în raport de indicii prețurilor de consum pentru perioada decembrie 2004- aprilie 2004, precum și actualizarea sumei până la data plății efective.
La termenul de judecată din data de 6.06.2008, instanța a dispus, din oficiu, conexarea dosarului nr- la dosarul nr-, fiind îndeplinite prev. art. 164 Cod procedură civilă, judecata în cele 2 cauze purtându-se între aceleași părți, având aceeași cauză și obiect asemănător, singura diferență constând în faptul că, în dosarul nr-, reclamantul și-a redus cuantumul pretențiilor la suma de 213.313,30 lei, calculate pentru perioada 30.06.2003- 2.11.2004.
De asemenea, în acest din urmă dosar pârâtul Regia Autonomă Aeroportul Iai nvocat excepția prescrierii dreptului la acțiune, excepție considerată neîntemeiată prin Decizia nr. 79/6.09.2007 a Curții de APEL IAȘI, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 682/21.02.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Comercială.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța apreciază că cererea reclamantului este întemeiată pentru motivele ce urmează a fi prezentate.
Astfel, pretențiile, ce formează obiectul cauzei de față, constau în penalități de întârziere calculate pentru perioada 2.12.2001 - 2.11.2004, pentru neplata la termenul scadent a debitului constatat prin factura fiscală nr. -/ 29.11.2001.
Debitul principal nu a fost contestat de pârâți, pârâtul Regia Autonomă Aeroportul prin reprezentant, recunoscând că datorează penalități de întârziere față de reclamant, dar într-un cuantum care nu poate depăși valoarea debitului principal în conformitate cu prev. art. 4 al. 3 din Legea nr. 469/ 2002.
Prin art. 92din actul adițional nr.6 la contractul nr. 003//5.11.1996, părțile au stipulat clauza penală potrivit căreia în cazul întârzierii plății din culpa exclusivă a beneficiarului sau finanțatorului, se datorează antreprenorului penalități de întârziere de 1% pe zi, calculate la valoarea din contract aferentă lucrărilor.
Potrivit art. 1066 Cod civil, clauza penală este aceea prin care o persoană, spre a da asigurare pentru neexecutarea unei obligații, se leagă a da un lucru în caz de neexecutare din parte-
Potrivit art. 969 Cod civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, stipulația privind clauza penală a fiind acceptată și de reclamantă și de cei 2 pârâți, prin semnarea actului adițional nr.6 la contractul nr.003//5.11.2001.
Punctul de vedere exprimat de pârâtul Regia Autonomă Aeroportul I, prin reprezentant și prezentat mai sus, nu poate fi primit deoarece atât contractul, cât și actul adițional menționate mai sus au fost încheiate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 469/ 2002, anterior acestui moment fiind executată de către reclamant și obligația sa contractuală corespunzătoare obligației pârâților de plată a lucrărilor de construcție efectuate.
De asemenea, art. 12 din Legea nr. 469/ 2002 prevede expres că rămân în vigoare contractele încheiate până la data intrării în vigoare a acestei legi, cu respectarea termenelor de plată și a cuantumului sumelor stabilite la data încheierii acestora.
Pentru aceste considerente, instanța, reținând și principiul neretroactivității legii, urmează să admită cererea reclamantului, suma datorată trebuind să fie actualizată până la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Aeroportul I, prin reprezentant legal, considerând-o nelegală.
În motivarea apelului se susține că, acțiunea nu putea fi admisă pentru o sumă care reprezintă de peste 12 ori suma asupra căreia se calculează penalitățile întrucât în lipsa unei convenții exprese a părților care să stipuleze că penalitățile sunt nelimitate, acestea trebuie limitate la suma asupra căreia se calculează, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 3 din Legea 469/2002.
Legea 469/2002 a intrat în vigoare la 18 august 2002 și potrivit art. 1 aceasta se aplică tuturor contractelor încheiate.
Instanța de fond a respins apărarea apelantei potrivit căreia pretențiile nu pot depăși suma asupra căreia se calculează, apreciind că Legea 469/2002 nu este aplicabilă în cauză pe baza principiului neretroactivității legii civile.
Apelanta nu a cerut să se aplice legea retroactiv ci să se aplice de la data intrării sale în vigoare având în vedere dispozițiile art.7 din această lege care stabilește obligații exprese pentru regiile autonome și societățile cu capital majoritar de stat.
Având în vedere dispozițiile exprese ale art. 7 din Legea 469/2002, este indiscutabil faptul că începând cu 18 august 2002 regiile autonome și societățile cu capital majoritar de stat trebuie să pună în executare dispozițiile acestei legi.
C puțin de la 18 august 2002 această lege este aplicabilă tuturor contractelor încheiate și nu se poate pretinde că se aplică retroactiv.
Articolul 4 alin. 3 din Legea 469/2002 limitează penalitățile la o sumă egală cu cea asupra căreia se calculează, dacă părțile nu au convenit expres că penalitățile sun t nelimitate.
Actul adițional nr. 6 din august 2001 nu prevede că penalitățile pot fi oricât de mari în raport cu suma asupra căreia se calculează, ci dimpotrivă în art. 9.2 alin. 2, prevede ca în caz de întârziere la plată cu mai mult de o săptămână, contractul se reziliază de drept.
Această clauză nu poate fi interpretată în sensul că penalitățile pot fi oricât de mari, pentru că părțile nu au prevăzut nimic expres în acest scop, așa cum dispune art. 4 alin. 3 din Legea 469/2002.
Este evident că părțile nu au stipulat în contract, penalități nelimitate astfel că art. 4 alin. 3 din Legea 469/2002 trebuie să-și producă efectele și instanța trebuie să limiteze penalitățile la suma de 376.178.396 ROL.
A limita penalitățile în conformitate cu dispozițiile unei legi ulterioare încheierii contractului nu înseamnă că legea se aplică retroactiv ci doar că dispozițiile acelei legi în măsura în care nu dispus contrar contractului deja încheiat sunt aplicabile pe viitor acelor părți contractante.
Intrarea în vigoare a Legii 469/2002 a însemnat abrogarea dispozițiilor legale anterioare sub imperiul cărora a fost încheiat contractul și Actul Adițional nr. 6/2001.
Din acest motiv s-a prevăzut expres în lege la art. 12 că toate contractele încheiate anterior rămân valabile deci implicit că legea nu se va aplica retroactiv.
Aceasta înseamnă însă că Legea 469/2002 se va aplica tuturor contractelor deja încheiate, fără să le poată modifica.
Tocmai pentru că nu s-a prevăzut în actul adițional nr. 6/2001 că penalitățile sunt nelimitate, trebuie ca prin aplicarea art. 4 alin. 3 care nu limitează voința părților contractante, să se limiteze aceste penalități conform acestui articol.
Practic art. 4 alin. 3, ne arată care este consecința legală a faptului că părțile contractante nu stipulează expres într-un contract (încheiat anterior sau ulterior intrării sale în vigoare) că penalitățile sunt nelimitate.
În drept, se invocă dispozițiile art. 4 și 7 din Legea 469/2002.
Pentru motivele invocate se solicită admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate, în sensul de a fi obligată apelanta la plata sumei de 37.617.8396 RON reactualizată în raport de rata inflației de la data de 4.12.2004 și până la 18.04.2008.
Analizând motivele de apel în contextul probelor administrate în cauză și ale dispozițiilor Legii 469/2002 și ale Codului d e procedură civilă, referitoare la motivele de apel, instanța de apel constată că apelul este nefondat.
În motivarea acestei soluții instanța de apel a reținut că apelanta critică sentința pronunțată pe nelegalitate, susținând că dispozițiile Legii 469/2002 art. 4 și 7 sunt aplicabile în cauză și prima instanță ar fi trebuit să soluționeze cauza în litera acestei legi, considerând că Legea 469/2002 apărută după încheierea contractului dintre cele două părți litigante, operează în cauză limitând penalitățile datorate de apelanta -pârâtă la o valoare de ea considerată, împotriva principiului neretroactivității legii în timp, și al înțelegerii contractuale, care nu limita cuantumul pretențiilor la o anumită valoare.
Prima instanță a aplicat corect dispozițiile legale, pronunțând o sentință legală, considerând în mod legal că în speță nu pot fi aplicabile dispozițiile Legii 469/18.08.2002, conform principiului neretroactivității legii civile la un contract încheiat între părți - act adițional nr. 6/20.08.2001 la contractul de antrepriză nr. 003/I/05.11.1996.
În concluzie, instanța de apel va respinge apelul și va păstra sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de Aeroportul I prin reprezentant legal împotriva sentinței civile nr. 764/COM din 4.07.2008 a Tribunalului Iași, pe care o păstrează.
Obligă Aeroportul I să plătească SRL I cheltuieli de judecată în apel în valoare de 52.000 lei.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 08.01.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
30.01.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Traian ȘfabuJudecători:Traian Șfabu, Radu Cremenițchi
