Spete pretentii comerciale. Decizia 3/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 3/MF
Ședința publică din data de 03 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Gherasim
JUDECĂTOR 2: Elena Carina Gheorma
Grefier - - -
S-a luat în examinareapelul maritimdeclarat de apelanta reclamantă - SRL - cu sediul în C, bd. - nr.83, -.4, județul C, împotriva Sentinței civile nr. 45/MF din 24 august 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - SA - cu sediul în B,-, județ B, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 27 ianuarie 2010 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 03 februarie 2010, când s-a pronunțat prin prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra apelului maritim de față;
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.2211/118/27.03.2008 pe rolul Tribunalului Constanța - Secția maritimă și fluvială, reclamanta - and SRL, în contradictoriu cu pârâta - SA, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 139.608 euro, din care 37.689 euro reprezintă contravaloarea reparațiilor efectuate la împingătorul 2, 32.089 euro costurile suportate pentru menținerea împingătorului în stare de siguranță și funcționare pe toată perioada reparațiilor, 69.830 euro venitul nerealizat datorită indisponibilizării împingătorului, precum și dobânda legală aferentă sumei de 139.608 euro, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în temeiul contractului nr. 19/09.04.2004, a închiriat pârâtei nava împingător 2, pe o durată inițială de o lună, prelungită ulterior prin acte adiționale până la data de 31.03.2007.
a fost predată pârâtei în bună stare tehnică și de navigabilitate, având certificatele de clasă și de inspecție.
Pe parcursul contractului, nava a suferit grave avarii și defecțiuni care nu au fost remediate la timp și în mod corespunzător, astfel că s-au produs deprecieri și disfuncționalități conexe.
Mai mult, în lunile august și noiembrie 2006, nava a fost implicată în evenimente de navigație, suferind avarii care impuneau prezentarea ei pentru a fi inspectată de autorități.
Întrucât pârâta a ascuns cu rea-credință aceste evenimente și nu a întreprins demersurile legale prevăzute de Normele, la data de 22.11.2006 certificatul tehnic de navigație interioară și-a pierdut valabilitatea.
A susținut reclamanta că pârâta nu și-a executat obligația contractuală de efectuare a tuturor reparațiilor necesare înainte de repredarea navei, abandonând-o la data de 30.04.2007 în Portul C, bazin, fără motorină la bord, fără utilități și instalații de vitalitate în funcțiune, dar și fără personalul minim de siguranță.
Starea împingătorului a fost constatată prin expertiza navală efectuată de domnul expert în dosarul Judecătoriei Constanța nr-.
Întrucât pârâta nu a dat curs solicitării de remediere a neregulilor constatate, la data de 09.05.2007, a suspendat valabilitatea Certificatul tehnic de navigație interioară pentru a cărui reactivare era necesară readucerea navei în stare tehnică și de navigabilitate corespunzătoare.
Pentru stoparea pierderilor comerciale prin imposibilitatea exploatării navei, reclamanta a afirmat că a fost nevoită să efectueze reparațiile necesare, valoarea acestora fiind de 37.689 euro.
De la data de 30.04.2007 și până la finalizarea reparațiilor, reclamanta a fost în imposibilitate de a închiria nava, suferind astfel un prejudiciu pe care l-a evaluat la suma de 69.830 euro
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 969 și următoarele Cod civil.
Pârâta - SA a depus întâmpinareprin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pentru următoarele argumente:
1. Facturile fiscale depuse la dosar vizau lucrări cu caracter general, nicidecum lucrările de reparații pe care le-a recunoscut și acceptat, nefiind anexate acte justificative precum procese-verbale de recepție, devize postcalcul etc. Mai mult, aceste facturi cuprind sume în lei, ori pretențiile reclamantei sunt în euro la data plății sumelor respective, rezultând diferențe de curs valutar nefondate.
2. Reclamanta a anexat la dosarul cauzei facturi care nu priveau lucrările de reparații, exemplificând în acest sens facturile nr. -/2007- saci PVC, detergent lichid, startere; factura nr. -/2007- obartain, baterie sanitară, lavoar, rezervă rolă; factura nr. -/2007- poze 10X15; factura nr. -/2007, scară aluminiu; factura nr. -/2007- odorizant WC, axion pastă, sârmă, bureți colorați etc.
3. Pretențiile în sumă de 32.069 euro și 69.380 euro sunt neîntemeiate în condițiile în care reclamanta a efectuat în aceeași perioadă lucrări de reparații la nava 2 pentru confirmarea periodică a valabilității Certificatului tehnic de navigație interioară, lucrări care nu fac obiectul litigiului și pentru care nava oricum trebuia staționată și menținută în stare de siguranță și funcționare.
Mai mult, suspendarea valabilității Certificatului tehnic de navigație interioară a fost determinată de eroarea gravă a Bc are, prin raportul nr. 03/BR/2007, a constatat că se impune efectuarea recentrajului la linia din babord, în condițiile în care măsurătorile executate de pârâtă la liniile axiale au demonstrat contrariul celor susținute de B;
4. Punerea navei la dispoziția reclamantei la data de 30.04.2007 în Portul C, bazin, s-a făcut prin notificarea reclamantei în vederea stabilirii sosirii navei și a formalităților de predare-primire.
5. Defecțiunile accidentale suferite de navă au fost remediate în parte și au fost consecința unei exploatări firești a navei, în condiții meteo de multe ori nefavorabile, dar obișnuite în navigație.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a apreciat că apărările pârâtei sunt neîntemeiate pentru următoarele motive:
1. Facturile care compun suma de 37.689 euro sunt menționate în centralizatorul anexat acțiunii și convocării la conciliere și cuprind lucrările de reparații recunoscute și acceptate de către pârâtă, dar neexecutate, fiind realizate în final de către reclamantă.
Documentele justificative pentru aceste lucrări sunt anexate la raportul de expertiză tehnică judiciară efectuată în dosarul nr- al Tribunalului Constanța.
2. Referitor la facturile despre care se susține că nu ar privi lucrările de reparații din litigiul de față, reclamanta arată că facturile nr. -, -, -,6928, -, - și nr. 401/2007 nu se regăsesc în pretențiile formulate.
Sumele din facturile nr. -, nr. -/2007, nr. -/2008 și nr. -/2008 sunt în sarcina pârâtei în conformitate cu art. 12 și 13 din contractul de închiriere, potrivit cu care operatorul era obligat să asigure materialele de întreținere.
În ceea ce privește factura -/2007, aceasta reprezintă contravaloarea inspecției efectuată de în vederea constatării tehnice a navei la data abandonării navei în Bazinul.
Și factura nr. 70009/2007 este în contul pârâtei, întrucât manevra împingătorului a fost necesară datorită lucrărilor hidrografice executate de CN SA constanța în Bazinul. Deși CN SA a solicitat pârâtei mutarea împingătorului într-o altă dană, aceasta a refuzat să suporte costul manevrei.
Factura nr. -/2008 reprezintă contravaloarea echipamentului de protecție pe care pârâta, în calitate de operator al navei, era obligată contractual să-l asigure membrilor echipajului pentru asigurarea protecției muncii.
3. Evaluarea pretențiilor în euro se fundamentează pe faptul că ofertele și facturile societăților de reparații nave sunt în euro, serviciile portuare se tarifează în euro, salariile personalului navigant tot în euro, iar chiria a fost stabilită în euro începând cu data de 01.12.2005; facturile emise în lei reprezintă contravaloarea în euro de la data emiterii facturii, care este diferit de cursul de la data plății.
4. Reparațiile efectuate de reclamantă nu au fost în scopul inspecției anuale obligatorii, ci au fost reclamate în exclusivitate de starea tehnică precară în care pârâta a abandonat nava. Datorită acestui fapt, reclamanta a fost împiedicată să prezinte nava în vederea efectuării inspecției anuale la data de 01.07.2007, fiind evident că în intervalul de numai două luni de la data abandonului navei nu a existat nici măcar timpul material obiectiv necesar pentru aceasta.
Mai mult, inspecția anuală pentru confirmarea valabilității Certificatului tehnic de navigație interioară nu implică lucrări de reparații, cu atât mai puțin scoaterea din exploatare a navei.
Prin Sentința civilă nr.45/MF din 24 august 2009, Tribunalul Constanțaa admis, în parte, acțiunea și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 42.250 euro reprezentând contravaloare reparații la nava împingător 2, precum și a dobânzii legale aferente, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri și până la achitarea integrală a pretenției admise.
A respins celelalte pretenții ca nefondate și a obligat pârâta către reclamantă la plata sumei de 9.059 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, a reținut prima instanță că reclamanta - and SRL, în calitate de locator, a încheiat cu pârâta - SRL, în calitate de locatar, contractul nr. 19/09.04.2004 care a avut ca obiect închirierea împingătorului 2.
Durata contractului a fost stabilită inițial la o lună, cu începere de la data de 12.04.2004, însă a fost prelungită prin actele adiționale nr. 1-5 la contract până la data de 31.03.2007.
În capitolul V din contract sunt prevăzute obligațiile părților, cele ale pârâtei-locatar fiind reglementate în art. 12.
Astfel, pârâta s-a obligat, în principal, să folosească nava cu buna-credință ca un bun proprietar și conform destinației acesteia, să plătească chiria la termenul stabilit la art. 9, să plătească taxele și tarifele autorităților române, să predea nava la expirarea termenului de închiriere în starea în care a preluat-o, pe baza unui proces-verbal de predare-primire pentru partea de punte, să nu subînchirieze nava închiriată decât cu acordul scris al locatorului.
Potrivit art. 13 din același contract, orice defecțiune apărută în perioada de închiriere urma să fie remediată de locatar pe cheltuiala sa, cu excepția viciilor ascunse, vicii apărute ulterior predării-primirii și stabilite pe bază de expertiză tehnică de către un organ neutru, iar conform art. 14, orice remediere tehnică la navă se va executa de către locatar numai după înștiințarea și cu acordul scris al locatorului.
Din interpretarea clauzelor contractuale menționate s-a reținut că acestea sunt specifice unui contract de navlosire, și nu de închiriere.
Cât timp obiectul convenției este o navă (împingătorul fiind navă în accepțiunea art. 23 din Legea 42/1997), iar proprietarul, respectiv reclamanta - and SRL, s-a angajat ca, în schimbul unei anumite sume de bani, să pună la dispoziția pârâtei o navă în stare bună de navigabilitate, contractul nr. 19/2004 nu poate fi calificat decât ca un contract de navlosire, pe care însă părțile l-au denumit, în mod inadecvat, ca fiind de închiriere.
În vederea îndeplinirii obligației asumată prin art. 12, respectiv de predare a navei la expirarea termenului de închiriere în starea în care a preluat-o, pârâta a andocat împingătorul 2 în Șantierul Naval din B pentru efectuarea reparațiilor necesare, fapt comunicat reclamantei la data de 02.03.2007.
Potrivit adresei din 30.07.2007 emisă de G, în perioada 5-6.03.2007, la solicitarea ambelor părți, Inspectoratul tehnic G, punctul de lucru B, a efectuat o inspecție ocazională a navei pe uscat ale cărei constatări și recomandări au fost cuprinse în Raportul nr. 03/BR/175-1.
La data de 23.04.2007 Inspectoratul tehnic din cadrul Gae fectuat o inspecție cu nava pe uscat cu ocazia supravegherii lucrărilor care au avut loc în perioada 07.03-20.04.2007. Lucrările efectuate au fost menționate în Raportul nr. 03/BR/203-1 din 23.04.2007 în care s-a specificat obligativitatea efectuării recentrajului la linia de axe din bordul Bb.
După lansarea la apă, ar fi trebuit să aibă loc o nouă inspecție care nu a mai avut loc, nava părăsind
Așadar, inspecția împingătorului nu a fost finalizată, rapoartele menționate fiind eliberate pentru a marca terminarea unor faze din procesul de constatare și remediere a defecțiunilor la navă.
Prin adresa nr. 111/30.03.2007, reclamanta i-a trimis pârâtei lista cu lucrările necesare la nava 2 pentru repunerea ei în exploatare, pârâta confirmând prin adresa nr. 6886/16.04.2007 majoritatea lucrărilor exceptând 6 poziții, asupra cărora, ulterior, părțile au căzut de acord asupra modului lor de soluționare (adresa nr. 134/17.04.2007).
Potrivit corespondenței dintre părți aflată la filele 274-287, în vederea predării navei, pârâta a convocat-o pe reclamantă la data de 30.04.2007, ora 12, în Portul C însă nava nu sosise, fiind în marș pe Dunăre-Marea Neagră.
La data de 30.04.2007, însă la orele 10-10,30, reclamanta a efectuat o inspecție tehnică la bordul navei aflată în ecluza Cernavodă, ca urmare a sesizării făcute de șeful mecanic aflat la bord privind apariția unor zgomote anormale și constatării unor scurgeri de ulei la linia axială-babord.
Având în vedere necesitatea remedierii acestei defecțiuni, reclamanta a propus ca procedura de predare-primire a navei să aibă loc la data de 02.05.2007, ora 10, însă pârâta nu trimis o comisie în acest sens.
Cu această ocazie, s-a constatat că nava nu mai prezenta scurgeri de ulei, însă celelalte defecțiuni nu au fost remediate, motiv pentru care reclamanta a refuzat primirea navei.
La data de 05.05.2007, ofițerii de Căpitănie au constatat că nava, acostată în Portul C-Sud-Golf, nu avea echipaj minim de siguranță, iar jurnalul de bord era necompletat din data de 27.02.2007; nava era fără instalațiile de vitalitate în funcțiune datorită lipsei motorinei la bord, punând astfel în pericol siguranța navei și a portului.
La solicitarea reclamantei de efectuare a unei inspecții anuale, a întocmit raportul nr. 6183/R/08.05.2007, ale cărui constatări au condus în final la suspendarea valabilității Certificatului de navigație interioară.
Prin încheierea nr.2296/17.09.2007 pronunțată de Judecătoria Constanța, s-a constatat asigurată dovada privind starea tehnică a navei împingător 2, potrivit raportului de expertiză tehnică navală întocmit de expertul.
Potrivit acestuia, aspectul bordajului, al punții și castelului este specific exploatării unor astfel de tipuri de nave, dar murdar și neîngrijit. Studiind fotografiile, copiile jurnalelor de bord și corespondența dintre părți, expertul a apreciat că unele avarii ale corpului imers al navei au putut fi provocate de coliziuni accidentale cu obstacole dure imerse.
În ceea ce privește instalația de guvernare, expertul a concluzionat că are o funcționare defectuoasă, prezentând foarte multe puncte prin care se pierde fluid hidraulic, armături care nu funcționează și viteza de deplasare dintr-un bord în celălalt neadecvată.
De asemenea, s-a concluzionat că:
- punerea accidentală pe uscat sau lovirea de corpuri imerse au avariat cârma și elicea Bb;
- funcționarea cu elicea avariată a putut genera accelerarea uzurilor lagărelor liniei axiale Bb;
- nu există un raport final de inspecție cu nava la apă care să-i reconfirme valabilitatea Certificatului Tehnic de Navigație Interioară;
- la data de 30.04.2007, nava 2 își pierduse valabilitatea Certificatului Tehnic de Navigație Interioară datorită avariilor din 22.11.2006 și 29.11.2006, cu inspecție nefinalizată.
În dosarul nr- al Tribunalului Constanțas -a administrat proba cu expertiza tehnică întocmită de domnul care a concluzionat că lucrările de reparații acceptate de pârâtă prin adresa nr. 6886/16.04.2007 au fost efectuate de reclamantă și a stabilit totodată care sunt lucrările de reparații necesare, altele decât cele recunoscute de pârâtă.
Pe baza acestei din urmă expertize tehnice și a constatărilor privind starea tehnică a navei în cadrul procedurii asigurării de dovezi, în cauza de față s-a dispus efectuarea unei expertize contabile care a stabilit contravaloarea reparațiilor efectuate de către reclamantă pentru readucerea navei împingător 2 în stare tehnică funcțională la suma de 42.250 euro.
În temeiul art. 132 alin 2 pct. 2 Cod procedură civilă, reclamanta și-a majorat pretențiile în primul capăt de cerere la valoarea stabilită prin expertiză. De subliniat că pârâta a recunoscut la interogatoriu că reclamanta a efectuat lucrările de reparații menționate în procesul-verbal din data de 28.01.2008 încheiat între părți cu ocazia efectuării expertizei tehnice judiciare în dosarul nr- și refuzate inițial prin adresa nr. 6886/16.04.2007. Totodată, în răspunsul la invitația de conciliere directă, pârâta a fost de acord cu achitarea sumei de 32.280 euro cu titlu de reparații.
In virtutea obligativității contractului de la care părțile nu se pot sustrage, principiu consacrat de dispozițiile art. 969 Cod civil, în conformitate cu care "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante", reclamanta, care și-a îndeplinit obligația de predare a împingătorului 2, cu permisul de navigație valabil, este îndreptățită a pretinde pârâtei predarea navei la încetarea contractului în starea în care a preluat-
Potrivit art. 1073, "creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației", iar dacă acest lucru nu este cu putință, el "are dreptul la dezdăunare". Aceste dezdăunări reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării sau executării necorespunzătoare de către debitor.
Întrucât pârâta și-a îndeplinit necorespunzător obligația menționată, prin efectuarea parțială a reparațiilor în Șantierul Naval din B, în temeiul normelor legale enunțate, ea va suporta prejudiciul suferit de reclamantă prin efectuarea reparațiilor impuse de în vederea obținerii Certificatului de navigație, precum și lucrărilor de întreținere.
Față de considerentele prezentate, instanța a admis primul capăt de cerere, obligând-o pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 42.250 euro. Prejudiciul a fost stabilit în euro deoarece toate lucrările de reparații au fost negociate în această monedă.
II. În ceea ce privește capătul de cerere privind costurile suportate de reclamanta - pentru staționarea și menținerea împingătorului în stare de siguranță și funcționare pe toată durata reparațiilor, instanța a reținut că, potrivit expertizei contabile, acestea se compun din valoarea energiei electrice, motorinei, apei, cheiajului, salariilor angajaților, alocațiilor de hrană și transportului pentru perioada 01.05.2007-13.02.2008.
Însă, lucrările de reparații au fost efectuate de SRL începând cu data de 05.11.2007, potrivit acordului încheiat cu reclamanta, valoarea totală a acestora fiind de 71.912 lei, astfel cum rezultă din facturile nr. -/28.01.2008 și nr. -/08.02.2008, suportate în parte și de către pârâtă.
nu poate fi considerată că a intrat în reparații începând cu data de 01.05.2007, întrucât cele mai multe cheltuieli din perioada reclamată, atestate de facturi, privesc achiziționarea de materiale de întreținere, schimbul de ulei, efectuarea de manevre, lucrări mecanice, iar pe perioada cât la Judecătoria Constanțas -a administrat proba asigurării de dovezi este evident că nu s-a putut efectua nici o lucrare.
De asemenea, din actele adiționale la contractul de reparații a rezultat că reclamanta, în calitate de locator, avea obligația de a asigura doi membri de echipaj, precum și plata salariilor și a alocației de hrană pentru parcurs intern pentru cei doi membri de echipaj, ceea ce înseamnă că, chiar și în situația în care nava 2 ar fi fost închiriată, reclamanta era cea care ar fi suportat costurile determinate de echipaj.
Mai mult, în calculul prezentat de reclamantă, confirmat de către expertul contabil, fără nici o remarcă, sunt cuprinse cheltuieli pentru un echipaj de 4 persoane, deși nava, pe perioada operării, a avut un echipaj format doar din două persoane.
Referitor la costurile constând în cheiaj, s-a constatat că expertul contabil, în lucrarea întocmită, a precizat că reclamanta nu a depus documentul de facturare emis de CN, ceea ce înseamnă că din perspectiva cheiajului reclamanta nu a dovedit producerea unui prejudiciu în patrimoniul său.
În ceea ce privește facturile aflate la dosar pentru dovedirea cheltuielilor pentru energie electrică, motorină, apă și cheiaj s-a reținut că nu poartă mențiunea că sunt pentru nava 2, iar cheltuielile privind transportul echipajului nu sunt o consecință a faptei pârâtei de a nu fi efectuat reparațiile la navă, schimbul echipajului având loc chiar și în situația în care nava ar fi fost sub un contract de închiriere.
Pentru toate aceste motive, instanța a apreciat că prejudiciul suferit de reclamantă strict pe durata reparațiilor nu a putut fi determinat cu certitudine și întrucât în această situație nu au fost întrunite cumulativ condițiile răspunderii contractuale, acest capăt de cerere a fost respins.
III. A constatat că și pretenția constând în venitul nerealizat datorită indisponibilizării împingătorului era neîntemeiată.
Lucrările efective de reparații s-au executat de SRL începând cu data de 05.11.2007 și nu de 01.05.2007, iar în perioada anterioară reclamanta a făcut doar unele cheltuieli pentru achiziționarea unor materiale pentru reparații sau întreținere.
Pentru constatarea stării navei împingător, la cererea reclamantei, în perioada mai-septembrie 2009, pe calea procedurii reglementate de art. 235 Cod de procedură civilă, s-a administrat proba cu expertiza tehnică, timp în care reclamanta nu a putut efectua nici o reparație, însă durata soluționării acestei proceduri judiciare nu putea fi imputată pârâtei.
De asemenea, pentru perioada septembrie-noiembrie 2007, reclamanta nu a justificat întârzierea în efectuarea reparațiilor impuse de registru, astfel că între fapta pârâtei de a nu-și fi executat corespunzător obligația de predare a navei și prejudiciul reclamantei nu există o legătură de cauzalitate.
Prin urmare, reținând că pârâta nu s-a făcut vinovată de perioada îndelungată în care au avut loc lucrările de reparații și în raport de care reclamanta a calculat prejudiciul constând în venitul nerealizat, instanța a respins și acest capăt de cerere.
În temeiul art. 274 Cod de procedură civilă, pârâta, fiind partea căzută în pretenții, a obligat pârâta la suportarea cheltuielilor de judecată făcute de reclamantă, constând în taxa de timbru aferentă pretențiilor admise, timbrul judiciar, onorariu expert contabil, onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamanta - and SRL, solicitând obligarea intimatei pârâte și la plata:
- sumei de 28.255,76 EURO reprezentând costurile suportate de către reclamanta, pentru staționarea și menținerea navei " 2" în stare-de siguranță și funcționare:
- sumei de 69.106,39 EURO reprezentând venitul nerealizat de către reclamanta datorita indisponibilizării navei, din culpa pârâtei;
- dobânzii legale aferente sumelor de mai sus, începând cu data pronunțării hotărârii și până la achitarea integrala;
- cheltuielilor de judecată efectuate în apel si, ca urmare a admiterii în totalitate a acțiunii, și a diferenței corespunzătoare de la fond (3.628 lei).
A considerat apelanta că soluția atacată este netemeinică și nelegală, pentru următoarele motive:
.Prima instanța, deși a stabilit clar răspunderea pârâtei pentru prejudiciul suferit de reclamantă prin neîndeplinirea de către pârâtă a obligației de predare a navei în starea în care a preluat-o, în mod neîntemeiat și cu nesocotirea temeiurilor legale și contractuale reținute chiar în hotărâre, a limitat însă acest prejudiciu doar la contravaloarea reparațiilor efectuate de către reclamantă pentru readucerea navei în starea tehnică funcțională inițială, în vederea obținerii Certificatului Tehnic de Navigație Interioară; limitate ce este în contradicție flagrantă cu chiar considerentele neechivoce ale instanței în sensul că, pârâta ". va suporta prejudiciul suferit de reclamantă prin efectuarea reparațiilor impuse de în vederea obținerii Certificatului de Navigație, precum și a lucrărilor de întreținere."
Ori, prejudiciul suferit de reclamantă "prin efectuarea reparațiilor", precum și a "lucrărilor de întreținere" cuprinde și costurile suportate de reclamanta pentru staționarea și menținerea navei în stare de siguranța și funcționare, în vederea efectuării reparațiilor necesare obținerii Certificatului Tehnic de Navigație Interioară costuri cuantificate de expertiza contabilă la 28.255,76 EURO. Aceasta componentă a prejudiciului este,în accepțiunea apelantei, ndisolubil legată de neîndeplinirea de către pârâtă a obligației de predare a navei, în starea în care a preluat-o, neexecutare care i-a atras răspunderea pentru contravaloarea reparațiilor efectuate de reclamantă.
Susține că neexecutarea de către pârâtă a obligației susmenționate, a condus la indisponibilizarea navei pentru efectuarea reparațiilor pe care reclamantă a fost nevoită să le realizeze în vederea obținerii Certificatului Tehnic de Navigație Interioară, reclamanta fiind astfel pusă în imposibilitatea de a închiria nava, venitul nerealizat din această cauză stabilit de expertiza contabilă fiind 69.106,36 EURO. Cum acest prejudiciu este consecința aceleiași neexecutări pentru care instanța a reținut răspunderea pârâtei - nepredarea navei la încetarea contractului în starea în care a preluat-o - pârâta trebuia obligată și la repararea acestui prejudiciu.
Consideră că, odată stabilită răspunderea pârâtei pentru prejudiciul suferit de reclamantă prin neexecutarea corespunzătoare a obligației de predare a navei în starea în care a preluat-o, pe baza aceluiași fundament faptic și legal reținut, prima instanță trebuia să oblige pârâta la suportarea întregului prejudiciu, compus din toate cele trei elemente, indisolubile.
Disocierea operată de instanță, cu consecința limitării răspunderii pârâtei doar la contravaloarea reparațiilor, este criticabilă atât prin prisma situației de fapt cât și a aplicării legii.
II. Cu privire la costurile suportate de reclamantă pentru staționarea și menținerea navei " 2" în stare de siguranță și funcțională, în vederea efectuării reparațiilor necesare readucerii navei în stare tehnică, de navigabilitate și de exploatare pentru obținerea Certificatului Tehnic de Navigație Interioară, expertiza contabilă efectuată în cauză a stabilit că acestea sunt în sumă totală de 28.255,76 EURO și se compun din valoarea energiei electrice, a motorinei, apei, cheiajului, salariile angajaților, alocația de hrană și transportul personalului de siguranță, pentru perioada 01.05.2007 - 13.02.2008.
Imediat după abandonarea navei de către pârâtă în portul Constanta Sud, Bazin, în stare precară, reclamanta a fost nevoită să facă cheltuieli pentru înlăturarea pericolelor iminente privind siguranța navei și portului.
Astfel, în urma controlului efectuat la data de 05.05.2007 la bordul navei, Căpitănia Zonală Cac onstatat lipsa echipajului minim de siguranță la bord și faptul că nava se afla fără instalații de vitalitate în funcțiune datorită lipsei motorinei de la bord, punând în pericol siguranța navei și a portului.
Autoritatea portuară a somat pârâta în calitate de operator al navei să ia de urgență toate masurile pentru remedierea neregulilor constatate. Aceasta situație a fost reținută în hotărârea primei instanțe fără a i se da însă eficiență în rezolvarea acestei componente a prejudiciului.
La data de 10.05.2007, Căpitănia Zonala Cae fectuat un nou control la bordul navei constatând că ea se afla în continuare fără instalații de vitalitate în funcțiune datorită lipsei motorinei de la bord punând în continuare în pericol siguranța navei și a portului.
Din nou a fost somată pârâta să întreprindă de urgență măsuri pentru punerea în funcțiune a instalațiilor de vitalitate de la bordul navei prin pornirea generatorului navei.
Întrucât pârâta nu a dat curs solicitărilor autorității portuare, cât și pentru faptul că -a constatat de către aceleași autorități că pârâta nu a finalizat reparațiile impuse de B, la data de 09.05.2007 prin raportul 6183R/08.05.2007, Autoritatea Navală Romană a suspendat valabilitatea Certificatului Tehnic de Navigație Interioară, fapt reținut și de către prima instanță.
In aceasta situație, pentru asigurarea vitalității și menținerea navei în stare de siguranță, reclamanta a fost nevoită să suporte costurile pentru alimentarea cu energie electrică, motorină, apă, personal minim de siguranță și transportul acestuia. Aceste cheltuieli au fost făcute pe toata perioada de la abandonarea navei și până la finalizarea reparațiilor impuse de în vederea obținerii Certificatului Tehnic de Navigație Interioară, fapt confirmat de cele 3 expertize, facturile și documentele corespunzătoare aflându-se la dosar.
Susține apelanta că în totală contradicție cu probele administrate în cauză, prima instanță a reținut că lucrările de reparații ar fi fost numai acelea efectuate de SRL începând cu data de 05.11.2007, ceea ce a condus-o la restrângerea artificială a costurilor de staționare susținând și că prejudiciul suferit strict pe durata acestor reparații nu ar fi putut fi determinat cu certitudine; opinie contrazisă de chiar soluția dată cu privire la contravaloarea reparațiilor, în suma de 42.250 EURO, la care a fost obligată pârâta. Din centralizatorul întocmit de expertul contabil pentru suma de 42.250 EURO, reprezentând contravaloarea reparațiilor, rezultă că reparațiile facturate de firma - SRL sunt în valoare de numai 16.144 EURO plus TVA. Diferența până la 42.250 EURO reprezintă contravaloarea celorlalte lucrări de reparații și întreținere care, așa cum rezulta din același centralizator, au fost realizate în perioada mai 2007 - februarie 2008.
Așadar, pe de o parte instanța a obligat pârâta la suportarea prejudiciului în suma de 42.250 EURO suferit de reclamantă prin efectuarea reparațiilor impuse de în vederea obținerii Certificatului Tehnic de Navigație Interioară, precum și a lucrărilor de întreținere, realizate conform expertizei contabile (centralizator facturi) în perioada mai 2007 - februarie 2008, iar pe de alta parte se retine că "nava nu poate fi considerată că a intrat în reparații începând cu data de 01.05.2007", pe considerentul că, în perioada respectivă, sunt atestate de facturi cheltuielile efectuate de către reclamantă cu achiziția de materiale de întreținere, schimb de ulei, lucrări mecanice.
Consideră că prima instanță nu a înțeles că toate aceste operațiuni sunt premergătoare efectuării reparațiilor. Conform facturii de la pct.7 din centralizatorul expertizei contabile, SRL a efectuat lucrări de verificare a liniei axiale în vederea efectuării centrajului impus de.
Concluzia firească, în opinia apelantei reclamante, este aceea că prejudiciul trebuia să cuprindă și costurile suportate de reclamantă pentru staționarea și menținerea navei în stare de funcționare și siguranță, pentru efectuarea reparațiilor. Aceste costuri sunt conexe și indispensabile reparațiilor, noțiunea de reparații nefiind una abstractă. Pentru ca la o navă să se efectueze reparații, ea trebuie să fie vitală, adică să fie alimentată cu energie electrică, cu apă, cu combustibil (motorină) și lubrifianți (uleiuri), să fie aprovizionată cu materiale de întreținere, să aibă la bord asigurat personal minim de siguranță a navigației. Toate acestea intră în categoria costurilor pentru staționarea și menținerea navei în stare de siguranță și funcționare pentru a putea fi reparată.
In ceea ce privește cheltuielile făcute de reclamantă cu salariile, alocațiile de hrană și transportul pentru echipajul minim de siguranță, asigurat la bordul navei în perioada 01.05.2007 - 13.02.2008, prima instanță a reținut o situație în totală contradicție cu probele administrate.
Astfel, deși expertiza contabilă a constatat în mod corect că reclamanta a suportat astfel de cheltuieli pentru un număr total de 4 navigatori, instanța a afirmat că a avut un echipaj format doar din 2 persoane, inducând astfel ideea că reclamantei nu i s-ar cuveni eventual, decât cheltuielile făcute pentru 2 navigatori.
Văzând însă contractul părților aflat la dosar, se poate lesne observa că, potrivit art.3 și art. 11, părțile au convenit ca reclamanta să asigure la bordul navei câte 2 membrii de echipaj, respectiv șef mecanic și motorist pe fiecare tură, deci în total 4 navigatori pe lună (turele fiind de câte 15 zile).
In al doilea rând, instanța a apreciat în mod cu totul nejustificat că, chiar și în situația în care nava ar fi fost închiriată, reclamanta era cea care ar fi suportat costurile de echipaj, așa cum s-a obligat în contractul (cu actele adiționale) încheiat cu pârâta. Este adevărat că reclamanta și-a asumat această obligație prin art. 11 din contract și actele adiționale nr. 3-6, dar ceea ce nu a observat prima instanță este prevederea cât se poate de neechivocă din toate aceste acte, că aceasta obligație a fost asumată "in prețul chiriei". Aceasta înseamnă că aceste costuri erau suportate de către reclamantă dacă ar fi încasat chirie. Cum nava a fost abandonată de către pârâtă la data de 30.04.2007, când aceasta a și încetat plata chiriei, toate cheltuielile de plată a salariilor, a alocațiilor de hrană și a transportului pentru echipajul minim de siguranță (câte 2 navigatori pe tură, adică 4 angajați în total) au fost suportate de către reclamantă din sursele sale proprii și se constituie în prejudiciu ce trebuie suportat de pârâtă.
Cu privire la costurile constând în taxele de cheiaj pentru staționarea navei la cheu după abandonare și până la finalizarea reparațiilor și obținerea Certificatului Tehnic de Navigație Interioară, prima instanță a reținut că acestea nu ar constitui un prejudiciu în patrimoniul reclamantei.
In primul rând, starea precară în care a fost abandonată nava de către pârâtă reclama staționarea acesteia la cheu pentru a fi în siguranță și pregătită pentru efectuarea reparațiilor.
In al doilea rând, așa cum rezultă din adresa Constanta nr. 5455/22.02.2008, anexată expertizei contabile, tariful unic aplicabil pentru împingătoare este de 1 EURO/100 CP/zi (plus TVA) raportat la care cheiajul aferent perioadei de staționare a navei este de 6.796,80 EURO (plus TVA).
Aceasta sumă, chiar dacă nu a fost facturată până în prezent, este sigur că va fi facturată de către Constanta și va fi plătită de către reclamantă, așa încât fiind sigur că se va produce în viitor și fiind și evaluat, acest prejudiciu are caracter cert și dă dreptul reclamantei să obțină repararea lui din partea pârâtei. De altfel, pe parcursul procesului prima instanță nu a pus niciodată în discuția contradictorie a părților acest aspect lipsind-o pe apelanta reclamantă de posibilitatea suplimentarii argumentației.
Ignorând constant probele de specialitate administrate în cauză, prima instanță a reținut că "facturile aflate la dosar pentru dovedirea cheltuielilor pentru energie electrică, motorină, apă" nu ar purta mențiunea că sunt pentru nava " 2", ceea ce este totul neadevărat.
Expertul contabil precizează clar în conținutul expertizei că a avut în vedere toate documentele depuse la dosarul cauzei, situațiile centralizatoare întocmite de reclamantă și documentele anexate la acestea, pe baza cărora s-au întocmit aceste situații centralizatoare.
Ori, documentele pe baza cărora s-au întocmit situațiile centralizatoare (facturi, bonuri de consum, avize de expediție, procese verbale), pe care expertul contabil le-a studiat și le-a valorificat în tratarea obiectivului referitor la aceste costuri, poartă mențiunea expresă că sunt aferente numai navei " 2". Dacă prima instanță s-ar fi declarat nelămurită de expertiza contabilă din această cauză, în conformitate cu art. 212 alin. (1) Cod Procedură Civilă, ar fi putut proceda la lămurirea expertizei pe căile procedurale, ceea ce nu s-a întâmplat.
Concluzionând, arată că prejudiciul suferit de reclamantă prin suportarea costurilor de staționare și menținere a navei în stare de siguranța este determinat cu certitudine prin expertiza contabilă și fiind indisolubil legat de neexecutarea de către pârâtă a obligației de predare a navei la încetarea contractului în starea în care a preluat-o, trebuie suportat de către pârâtă. Din considerentele pentru care prima instanța respinge pretențiile reclamantei pentru costurile de mai sus, rezulta că, în opinia sa, acest prejudiciu ar trebui limitat doar la durata reparațiilor executate de firma SRL începând cu data de 05.11.2007. Acest punct de vedere nu poate fi acceptat pentru motivele detaliat expuse anterior la acest pct. II și confirmate de probele aflate la dosar.
Consideră că instanța era datoare să pună în discuția contradictorie a părților această problemă din gândirea sa intimă, pentru a da posibilitatea apelantei pentru argumentări suplimentare și de a propune probatorii care să lămurească acest aspect.
III. Cu privire la venitul nerealizat de către reclamantă datorită indisponibilizării navei pe toată perioada, de la abandonare (01.05.2007) și până la finalizarea reparațiilor și obținerea Certificatului Tehnic de Navigație Interioară (13.02.2008), cuantificat de expertiza contabilă la suma de 69.106,39 EURO, onsideră că soluția primei instanțe de respingere a acestor pretenții este în contradicție cu probatoriile administrate în cauză și cu temeiurile legale care justifică pe deplin răspunderea pârâtei.
Reclamanta a predat nava pârâtei în bună stare tehnică și de navigabilitate, cu Certificat Tehnic de Navigație Interioară valabil, aptă de a intra imediat în exploatare, fapt recunoscut expres de către pârâtă prin răspunsul la întrebarea nr. 1 din interogatoriu, aceasta confirmând că nava i-a fost predată cu Certificat Tehnic de Navigație Interioară valabil și că a început imediat exploatarea comercială a acesteia, obținând așadar venituri.
Expertiza tehnică navală a constatat de asemenea că:
- starea tehnică a navei " 2" la momentul preluării de către conform contractului de închiriere, era conformă cu cerințele legale în vigoare privind exploatarea navelor din această categorie. (răspuns la obiectivul 5.2.3. formulat de către pârâta, pag. 23-24 din raport).
- La data preluării navei de către (urmare contractului de închiriere din data de 09.04.2004), aceasta corespunde din punct de vedere al cerințelor legislației românești referitoare la exploatarea acestor tipuri de nave (componente, instalații), fapt consemnat de rapoartele (autoritate de control și clasificare din România).
Prima instanță a reținut corect că, potrivit clauzelor prevăzute la art. 12. art. 13 și art. 14 din contractul părților (așa cum a fost completat și modificat, ulterior, prin actele adiționale 1-6), pârâta avea obligația esențială de a preda nava la expirarea contractului în starea în care a preluat-o, iar în îndeplinirea acestei obligații era ținută să efectueze, pe contul său, toate reparațiile și remedierile ce se impuneau ca necesare pentru readucerea navei în stare tehnică inițială și repredarea ei cu Certificat Tehnic de Navigație Interioară valabil.
Este dovedit că pârâta a abandonat nava, la data de 30.04.2007, în Portul Constanta Sud, Bazin, fără motorină la bord, fără utilități și instalații de vitalitate în funcțiune și fără personal minim de siguranță, punând în pericol siguranța navei și a portului (adresele menționate mai sus, la pct. II). Expertiza maritimă a constatat de asemenea că: " Această navă a fost adusă, în condiții neclarificate, din punct de vedere al siguranței navigației și a legalității prevăzute de legislația română în domeniul siguranței navigației pe mare și apele interioare, fiind adusă în portul, că o navă care făcea parte dintr-un convoi, fără documente de navigație, după care a fost abandonată în din Portul." (obiectivul 1, pct. 6.1. par. ultim, pag. 15 din raport).
Ca urmare, la data de 09.05.2007, prin Raportul nr. 6183/R/08.05.2007, a suspendat valabilitatea Certificatului Tehnic de Navigație Interioară, iar această măsură, imputabilă pârâtei, a însemnat efectiv scoaterea navei din circuitul comercial.
Pentru reactivarea Certificatului Tehnic de Navigație Interioară, același raport a stabilit lucrările necesare readucerii navei în stare tehnică, de exploatare și navigabilitate corespunzătoare, acestea căzând în sarcina pârâtei. S-a reținut de prima instanță că toate aceste lucrări (așa cum au fost stabilite și de expertiza, efectuată la cererea pârâtei), au fost realizate de către reclamantă pe cheltuiala sa.
Învederează că, în cauză, este dovedit că lucrările au fost finalizate și Certificatului Tehnic de Navigație Interioară a fost obținut la data de 13.02.2008, dată la care nava a fost aptă de a reintra în exploatare în circuitul comercial.
Întrucât în perioada 01.05.2007 -13.02.2008 nava a fost indisponibilizată din culpa pârâtei, neputând fi exploatată și fiind scoasă din circuitul comercial, reclamanta a fost pusă în imposibilitatea de aoî nchiria și de a obține veniturile corespunzătoare, practic, reclamanta fiind împiedicată în realizarea a însuși obiectului sau de activitate.
Cele ce preced demonstrează cu suficienta legătură de cauzalitate dintre neexecutarea de către pârâtă a obligației de predare a navei în starea în care a preluat-o, adică aptă de exploatare imediată, și prejudiciul cauzat reclamantei prin punerea ei în imposibilitatea de a începe imediat exploatarea navei în circuitul comercial și de a obține venituri.
Apreciază că opinia primei instanțe este cel puțin surprinzătoare, în condițiile în care, a reținut culpa pârâtei pentru neexecutarea corespunzătoare a obligației de predare a navei în starea în care a preluat-
Așa cum a argumentat la pct. limitarea răspunderii pârâtei doar la prejudiciul constând în contravaloarea reparațiilor, contravine situației de fapt și temeiurilor legale și contractuale incidente. Pe baza aceluiași fundament faptic și legal reținut la stabilirea răspunderii pârâtei pentru prejudiciul cauzat reclamantei prin neexecutarea obligației respective, consideră că instanța trebuia să oblige pârâta la repararea întregului prejudiciu, cauzat prin aceeași faptă, deci inclusiv venitul nerealizat.
Opinia instanței în sensul că lucrările de reparații ar fi fost numai cele realizate de firma SRL, începând cu data de 05.11.2007 este contrazisă atât de probele dosarului (care atesta că lucrările de reparații și de întreținere au fost efectuate de către reclamantă în perioada mai 2007 - februarie 2000), cât și de propriile considerente reținute în stabilirea răspunderii pârâtei pentru contravaloarea reparațiilor efectuate în perioada mai 2007 - februarie 2008 (conform centralizatorului de facturi întocmit de expertul contabil).
Critică soluția primei instanțe care sancționează reclamanta pentru "vina" de a-si fi conservat probe, pe calea procedurilor legale, cu privire la starea în care nava a fost abandonată de către pârâtă, ignorând complet istoricul litigios dintre părți așa cum s-a derulat în fața aceleași instanțe, în cadrul dosarului nr- și în condițiile în care probele din acel dosar au fost depuse și valorificate și în prezenta cauză.
În ciuda acestora, instanța a conchis pur și simplu, că durata soluționării acestor proceduri judiciare nu poate fi imputată pârâtei, deși pârâta nu și-a executat corespunzător obligația de predare a navei.
Imediat după abandonarea navei, la data de 14.05.2007, reclamanta a solicitat efectuarea unei expertize tehnice maritime, pe calea procedurii speciale a asigurării de dovezi, care să constate starea navei la acel moment, probă administrată în cadrul dosarului Judecătoriei Constanta nr- prin încheierea nr. 2296/17.09.2007, rămasă irevocabilă prin nerecurare.
În același timp, tot în luna mai 2007, pârâta a formulat cerere pentru radierea din Atestatul de bord al navei " 2", a contractului de închiriere și a actelor adiționale, cerere soluționată de Tribunalul Constanta - Secția Maritimă și Fluvială în sensul respingerii, prin încheierea nr. 46/MF/11.10.2007 pronunțată în dosarul nr-.
Odată cu întâmpinarea depusă în acest dosar, and SRL Constanta a formulat și cerere reconvențională prin care a solicitat, în temeiul art. 969 raportat la art. 1073 Cod civil, obligarea B la efectuarea reparațiilor necesare pentru readucerea navei în starea în care i-a fost predată, iar în subsidiar, în temeiul art. 1077 cod civil autorizarea sa de a efectua aceste reparații, pe cheltuiala pârâtei.
Interesul formulării cererii reconvenționale a fost acela de a obține obligarea B la efectuarea, pe cheltuiala sa, a tuturor reparațiilor necesare ce cad în responsabilitatea sa contractuală, pentru repredarea navei în buna stare tehnică, de navigabilitate și exploatare, așa cum i-a fost predată.
Cererea reconvențională a fost necesară și pentru a contracara intenția de a se sustrage de la executarea obligației contractuale de efectuare a reparațiilor și remedierilor ce se impuneau ca necesare pentru readucerea navei în starea tehnica și de exploatare în care a preluat-
Această intenție s-a manifestat expres prin introducerea cererii de radiere a transcrierii contractului de închiriere, imediat după ce, la data de 30.04.2007, abandonase nava în Bazinul în stare precară, fără a se realiza procedura de predare-primire a navei care presupunea, mai întâi, realizarea reparațiilor.
Pentru îndeplinirea obligației de repredare a navei în bună stare la încetarea contractului, SRL Constanta a solicitat în nenumărate rânduri operatorului B reabilitarea corespunzătoare a navei, însă aceasta a refuzat nejustificat și constant executarea obligației.
In plus, și Autoritatea Navală Romană () a somat operatorul să ia de urgență măsuri de remediere a neregulilor constatate cu ocazia controalelor efectuate la navă, dar acesta nu a dat curs nici acestei solicitări ceea ce a condus la suspendarea valabilității certificatului de navigație al navei.
-se, în continuare, cu rea-credință, B nu si-a adus la îndeplinire obligațiile de efectuare a reparațiilor necesare conform expertizei efectuate în procedura asigurării de dovezi (expertiza ).
Mai mult, la termenul din 07.11.2007, a solicitat efectuarea unei noi expertize în dosarul nr-, care "să aibă în vedere și constatările expertizei ", fiind evident că această cerere a avut drept scop doar tergiversarea soluționării cauzei.
Starea precară în care fusese abandonată nava de către la data de 30.04.2007, peste care s-a suprapus acțiunea factorilor de mediu și meteorologici din perioada de toamnă - iarnă, cu impact negativ asupra siguranței navei și a portului, existând pericolul de derivă și chiar eșuare, au accentuat deprecierea navei. Orice întârziere în efectuarea reparațiilor supunea nava unor pericole iminente, cu consecința deprecierii fizice și diminuării valorice a navei și chiar a pieirii acesteia.
Din aceste motive și pentru stoparea pierderilor s-a impus cu necesitate efectuarea în regim de urgență a tuturor reparațiilor și lucrărilor de întreținere necesare pentru menținerea siguranței navei și a echipajului și readucerea navei în stare tehnică și de exploatare corespunzătoare, reparații realizate de către apelanta reclamantă, pe cheltuiala sa.
Mai arată că după depunerea expertizei maritime (17.03.2008) a introdus, la data de 26.03.2008, acțiunea în despăgubiri ce face obiectul prezentei cauze.
Intimata pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Referitor la primul aspect al criticilor aduse de apelantă, învederează că perioada pentru care s-au solicitat cheltuielile pentru staționarea și menținerea navei este nejustificat de mare, practic, depășind cu mult durata reparațiilor așa cum de altfel a sesizat în mod corect și instanța de fond. C de al doilea aspect este faptul că nu există dovezi care să îndreptățească reclamanta apelanta să emită pretenții pentru acest capăt de cerere, facturile și chitanțele pe care își întemeiază reclamanta apelanta pretențiile nu pot conduce la ideea că aceste cheltuieli au fost făcute pentru nava 2 și că sunt justificate.
Cu privire la plata echipajului, așa cum a reținut și instanța de fond, subliniază faptul că reclamanta apelantă ar fi trebuit sa suporte aceste cheltuieli și în situația în care nava ar fi fost închiriată, plata acestora fiind în sarcina acesteia, astfel că solicitarea ca societatea intimată să fie obligată la plata salariilor echipajului este total nejustificată. Este de notorietate faptul că sumele de bani ce se plătesc cu titlul de salarii sunt prevăzute în și sunt trecute pe cheltuieli, ceea ce înseamnă ca sunt cheltuieli deductibile și ca o consecință reprezintă un venit nejustificat și necuvenit reclamantei apelante; în aceeași categorie intră și cheltuielile de deplasare sau diurnele, deci este evident că nici aceste sume de bani nu pot fi reținute în sarcina intimatei; practic, problemele de fiscalitate sunt aplicabile și în acest caz, neexistând considerente legale pentru ca în speța de față acestea să nu-si găsească aplicarea.
Revenind la cheltuielile pe care solicitate, învederează că la dosarul cauzei există facturi (si nu puține) pentru "obartain, baterie sanitară, lavoar, scară aluminiu, odorizant WC, axion, pastă, bureți colorați, mașină de spălat, inspecție anuală 2, verificat-încărcat stingătoare, bocanci, salopetă" și lista poate continua, toate aceste facturi regăsindu-se în pretențiile apelantei referitoare la "staționarea și menținerea navei.", deși este evident că aceste cheltuieli sunt voluptorii și conduc la ideea ca nava 2 în condițiile prezentate ar putea fi calificată cu ușurință intr-o navă de lux.
În categoria acestor pretenții se regăsesc și cheltuieli făcute cu achiziționarea apei minerale, care a fost acordată, cel puțin din susținerile reclamantei apelante, echipajului, deși nu există norme legale care să impună acordarea apei minerale cu atât mai mult cu cât, așa cum se poate observa aceasta se regăsește în facturi, în special în perioada a anului și nu în perioadele caniculare.
Tot la acest capitol "staționarea și menținerea navei în stare de siguranță și funcționare" sunt incluse și "facturi generale" care nu specifică cantitățile de materiale și servicii achiziționate pentru repararea defecțiunilor navei, iar printr-o simplă comparație a listei cu lucrări de reparație (ce în opinia expertului tehnic ar fi trebuit să se realizeze) cu facturile și documentele depuse la dosarul cauzei se va observa că sunt trecute materiale și servicii care deși corespund perioadei lucrărilor, nu au nici o legătură cu așa zisele defecțiuni constatate la preluarea navei de către reclamantă.
2. În ceea ce privește venitul nerealizat datorită indisponibilizării navei, reclamanta apelanta are în vedere perioadele de timp care, așa cum a constatat și instanța de fond, nu pot fi imputabile pârâtei intimate.
Un alt considerent pe care îl reliefează - Sa B, pentru care consideră că nu poate fi obligată la plata acestor sume de bani este acela că venitul nerealizat trebuie să constituie o chestiune certă și nu una ce ține de hazard. Nu există certitudinea și nici măcar probabilitatea ca nava 2 ar fi "produs" aceste sume de bani ce se solicită a fi recuperate de la societatea intimată. Apreciază că nu se poate pune semnul echivalentei intre venitul realizat de către un salariat care din cauze obiective a fost împiedicat să-l realizeze și închirierea unei nave, sau navlosirea ei. Mai apoi, a arătat intimata că are cunoștință de faptul că nava 2 fost văzută navigând pe Dunăre chiar în interiorul perioadei în discuție, astfel că obligarea - SA B la plata venitului nerealizat ar fi nejustificată și nelegală.
In drept, s-au invocat dispozițiile art. 115-118 cod procedură civilă.
Analizând legalitatea hotărârii apelate în raport de criticile reclamantei se constată că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
Prima critică a apelantei - and SRL Cav izat excluderea de către prima instanță a valorii de 28 255,76 EUR, reprezentând costurile suportate pentru menținerea navei în stare de siguranță și de funcționare, neincluse de către prima instanță în cuantumul despăgubirilor acordate pentru repararea prejudiciului cauzat în urma neîndeplinirii corespunzătoare de către intimata pârâtă a obligațiilor rezultate din contractul de închiriere nr. 19/2004.
Această sumă pentru care a apreciat instanța de fond că nu poate fi imputabilă intimatei pârâte - SA a fost compusă, potrivit raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, din cheltuieli efectuate în perioada 01.05.2007 - 21.02.2008 de către apelanta - SRL pentru nava 2 reprezentând contravaloare energie electrică, motorină, apă și antidot, salarii angajați, alocații hrană, transport, cheiaj (nefacturat).
Potrivit prevederilor art. 3 din contractul de închiriere nr. 19/09.04.2004, " nava 2 240 cp va fi închiriată cu personalul navigant al locatorului ( 2 persoane: șef mecanic și motorist/tură) care va răspunde la oricare solicitare legală a locatarului, restul de personal navigant fiind asigurat de locatar", iar acest personal navigant urma a fi plătit, conform clauzei de la art. 11 din același contract, de locator.
Prin actele adiționale încheiate ulterior pentru prelungirea termenului de închiriere a navei 2, s-a prevăzut că în prețul chiriei locatorul își asumă cheltuielile pentru cei doi membri de echipaj, astfel că nu poate fi obligată intimata pârâtă atât la plata distinctă a sumelor reprezentând salariile personalului navigant al apelantei, cât și la plata beneficiului nerealizat pe durata neexploatării navei din culpa - SA B, beneficiu ce reprezintă folosul ce ar fi putut fi obținut în condiții normale de exploatare a bunului închiriat, în componenta căruia se regăsește și se deduce, conform învoielii părților, și plata salariilor solicitate distinct de - and SRL.
În contextul considerentelor expuse anterior se reține că revine apelantei reclamante obligația de a asigura, pentru membrii echipajului pe care a înțeles a-l pune la dispoziția locatarului, împreună cu bunul închiriat, și cheltuielile reprezentând transportul acestora, antidotul și alocațiile de hrană, sume cuantificate în raportul de expertiză contabile la valoarea de 4375,69 euro.
În aceste condiții stabilite prin acordul de voință al părților contractante, Curtea reține, că în raport de dispozițiile art. 969 civ. locatarul - SA B nu datorează apelantei suma de 17 270, 69 euro reprezentând salariile personalului navigant asigurat de locator, antidotul alocațiile de hrană și transportul acestora, fapt pentru care apreciază a fi nefondată critica referitoare la această componentă pecuniară ce nu a fost inclusă de prima instanță în cuantumul despăgubirilor stabilite pentru neexecutarea corespunzătoare a obligațiilor asumate de intimata pârâtă.
În ceea ce privește suma de 6796,80 euro, calculată de expertul contabil ca fiind aferentă staționării navei 2 la cheu, Curtea reține că nu poate fi obligată intimata pârâtă la plata unor sume ce nu au fost suportate de către apelanta reclamantă, nefiind facturată plata cheiajului de către CN
Astfel, în aplicarea principiului potrivit căruia despăgubirile pentru neexecutarea corespunzătoare a obligațiilor de către debitor cuprind doar pierderea efectiv suferită de creditor și câștigul pe care creditorul nu l-a putut realiza, Curtea reține că nu incumbă debitoarei - SA plata cheiajului care nu a fost suportată până la acest moment de către creditoarea - and SRL, nefiind produsă nicio pagubă în patrimoniul acesteia sub acest aspect.
Referitor la cheltuielile efectuate de apelanta - and SRL în perioada 01.05.2007 - 13.02.2008 pentru alimentarea navei 2 cu energie electrică și motorină, se reține că facturile depuse la dosar în apel nu relevă consumul realizat pentru nava 2, mențiunile de pe aceste înscrisuri neîntrunind cerințele legale de dovedire a prejudiciului cert cauzat apelantei pentru neexecutarea corespunzătoare a obligațiilor care reveneau - SA B în legătură cu exploatarea navei 2.
În condițiile în care raportul de expertiză contabilă menționează, ca răspuns la obiectivul 2, doar faptul că au fost stabilite cheltuielile suportate de apelanta reclamantă pe durata staționării navei pe baza situațiilor întocmite de partea care reclamă aceste cheltuieli, iar sumele facturate de - and SRL C nu atestă pentru care dintre navele sale au fost achitate sumele pentru energie electrică și alimentare cu motorină, Curtea nu poate transforma un prejudiciu incert sub aspect probator pentru nava în discuție într-unul cu caracter cert, astfel că vor fi înlăturate aceste cheltuieli din cuantumul despăgubirilor solicitate.
În aplicarea judicioasă a principiului potrivit căruia partea în culpă pentru neexecutarea corespunzătoare a obligațiilor stabilite convențional este datoare a repara atât pierderea efectiv suferită, cât și câștigul nerealizat, Curtea constată că apelanta reclamantă este îndreptățită să primească de la intimata pârâtă - SA B suma de 69 106,39 euro reprezentând venitul nerealizat în perioada 01.05.2007 - 13.02.2008 din cauza indisponibilizării navei în această perioadă din culpa - SA
Sub acest aspect se reține că apelul este fondat, intimata pârâtă asumându-și obligația de a preda nava la expirarea termenului de închiriere în starea în care se găsea la data preluării, precum și să execute la timp și în bune condiții toate lucrările de reparații și de întreținere curentă. Cum nava nu a putut fi exploatată în perioada menționată, necesitând lucrări de reparații pentru aducerea acesteia în condiții de navigabilitate în siguranță, Curtea reține că apelanta urmează a fi despăgubită pentru venitul pe care l-ar fi putut realiza din închirierea navei pe durata în care aceasta a staționat pentru efectuarea reparațiilor în vederea readucerii bunului închiriat în stare tehnică, funcțională, de exploatare și siguranță corespunzătoare.
Pentru aceste considerente, Curtea, în raport de dispozițiile art. 296 proc. civ. va admite apelul declarat de reclamanta - and SRL C și va schimba în parte sentința civilă nr. 45 MF/24.08.2009 a Tribunalului Constanța, în sensul obligării intimatei pârâte la plata către apelanta reclamantă a sumei de 69 106, 39 euro (echivalentul în lei la data efectuării plății), precum și la plata dobânzii legale aferente acestei sume, dat fiind faptul că nu este necesară punerea în întârziere a debitorului în materie comercială, suma fiind purtătoare de dobânzi de la data pronunțării hotărârii până la achitarea integrală a debitului.
În lumina dispozițiilor art. 274 proc. civ. fiind întemeiat apelul reclamantei - and SRL C, Curtea va obliga intimata, dată fiind culpa sa procesuală stabilită în cauză, la plata către apelantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5948 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului ales (chitanța de la fila 193) și taxa de timbru aferentă pretențiilor admise în calea de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apeluldeclarat de reclamanta - SRL, cu sediul în C, bd. - nr.83, - 5,.4, județul C, împotriva Sentinței civile nr. 45/MF din 24 august 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - SA, cu sediul în B,-, județul
Schimbă în parte sentința apelatăîn sensul că obligă intimata pârâtă - SA la plata către apelanta reclamantă a sumei de 69.106,39 Euro, precum și a dobânzii legale aferente, de la data pronunțării hotărârii, până la achitarea sumei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Obligă intimata la plata către apelantă a sumei de 5948 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi 03 februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Jud. fond:
Red.dec.jud.
4 ex/
emis 2 com./
Președinte:Adriana GherasimJudecători:Adriana Gherasim, Elena Carina Gheorma
