Spete pretentii comerciale. Decizia 30/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.30
Ședința publică din data 15 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Leon Rus
JUDECĂTOR 2: Rodica Filip
Grefier: - -
S-au luat în examinare - în vederea pronunțării - apelurile formulate de reclamanta - IMPORT EXPORT SRL împotriva sentinței civile nr.3317 din data de 10.10.2007 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr- de pârâta - ROMÂNIA având ca obiect pretenții.
La data de 13 februarie 2008 apelata - ROMÂNIA SRL a înregistrat concluzii scrise.
Se constată că mersul dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 08 februarie 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.3317 din 10.10.2007 a Tribunalului Maramureșs -a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - " IMPORT EXPORT" SRL C N,- - J- CUI R - împotriva pârâtei - " ROMANIA" SRL - B,-, etaj 1 și 2, sector 4 - J40/24962/1992, CUI - și în consecintă, pârâta a fost obligată să achite reclamantei 45.440,36 lei (RON) preț neachitat pentru lucrări efectuate cu penalități de întârziere calculate de la data rămânerii irevocabile a prezentei și până la achitare; pârâta a fost obligată să achite reclamantei 3.823 lei cheltuieli parțiale de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanta - " Import Export" SRL CNa chemat în judecată pe - " România" SRL B pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâta să fie obligată la plata sumelor de 425.884.131 lei ROL, reprezentând contravaloarea facturii -/05.03.2003 și 680.988.587 lei ROL penalități de întârziere calculate pentru perioada 13.03.2003-15.02.2006.
În motivarea actiunii s-a sustinut în esentă că reclamanta a executat lucrări de construcții pentru o subunitate a pârâtei din localitatea Ocna, conform contractelor de execuție 214/04.2001 și nr. 213/aprilie 2001, fiind facturate lucrări aferente celor două contracte de mai sus în valoare totală de 1.491.349.561 lei ROL din care a rămas neachitată suma pretinsă în acțiune, iar adresa nr. 376/17.06.2004 intitulată "Notă" ar face dovada lucrărilor executate de reclamantă, fiind semnate de reprezentantul pârâtei.
Pârâta prin întâmpinarea depusă la 30.03.2006 s-a opus admiterii acțiunii, susținând că este prescrisă în raport cu recepția nr. 658/20.11.2001 și nr. 858/13.12.2002. Pârâta a mai susținut că factura -/05.03.2003 nu a fost emisă în termenul prevăzut de lege, raportat la finalizarea lucrărilor consemnate în procesul verbal de recepție, situație în care acest act nu poate justifica curgerea termenului de prescriptie începând cu data emiterii facturii. În ceea ce privește calculul penalităților pârâta a susținut că acestea nu pot depăși valoarea pretențiilor.
Pârâta a invocat și excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Comercial Cluj, excepție care a fost admisă. Prin sentința nr. 1944/09.05.2006 Tribunalul Comercial Cluj și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Maramureș, dosarul fiind înregistrat la această instanță sub nr-, fost 4189/2006.
Tribunalul a reținut că lucrările au fost intitulate în contractul 213/2001 "modernizare Hotel Ocna " în valoare de 765.097.000 lei exclusiv TVA, iar în contractul - "lucrări de reparații" în valoare de 766.000.000 lei exclusiv TVA.
La punctul 5.2 din contracte se prevede că plata lucrărilor executate și însușite de beneficiar se va efectua pe baza situatiilor de lucrări, iar în ceea ce privește recepția lucrărilor, la cap. 6 din contracte s-a stabilit în sarcina pârâtei obligația de a solicita comisia de recepție parțială și finală a lucrărilor ce fac obiectul contractelor, în termen de 2 zile de la înștiințare, însă pârâta nu și-a asumat obligația înscrisă la cap. 6 din contracte. Nici până azi nu s-a încheiat un act "însușit de ambele părți intitulat" recepție" parțială sau finală, deși lucrările au fost terminate în cursul anului 2002.
A mai reținut tribunalul că pârâta nu poate contesta că nu ar fi fost încunoștințată de reclamantă despre terminarea lucrărilor. Din corespondența purtată între părți ar rezulta că reclamanta a făcut mai multe încercări pentru a-și încasa contravaloarea lucrărilor executate, cel mai elocvent exemplu este "Nota" de sub nr. 376/17.06.2004, din cuprinsul căreia rezultă că părțile s-au întrunit la cererea reclamantei "pentru recuperarea diferenței de bani neîncasați pentru executarea lucrărilor contractate".
A mai reținut prima instanță că actele pe care le-a invocat pârâta în întâmpinare, situațiile cuprinse în Procesul verbal 658/20.11.2002 și recepția finală 858/13.12.2002 privesc contractul nr. 213/2001. Invocarea acestor documente de către pârâtă este nerelevantă deoarece obiectul actiunii, arătat chiar în actiunea introductivă îl formează contractul 214/2001. Din 267/05.05.2004 (f 109) rezultă că s-a convenit efectuarea unei expertize tehnice, ceea ce nu s-a realizat decât în instanță, iar fostul director care a fost conducătorul subunității din Ocna, care a fost beneficiarul lucrărilor executate de reclamantă, s-a pensionat cu începere din 09.01.2003, noua conducere, în lipsa unor documente concludente, este de înțeles că nu și-a asumat răspunderea semnării recepției finale pentru contractul 214/2001.
Din raportul de expertiză întocmit de ing., tribunalul a reținut că lucrările a căror decontare le pretinde reclamanta au fost executate chiar în lipsa recepțiilor finale, există documente cu aceeași valoare probantă însușite de beneficiar, care fac dovada lucrărilor, coroborate cu depozițiile martorilor și.
Ceea ce este esențial pentru soluționarea cauzei este faptul că actul care marchează începutul prescripției, recepția finală, sub aspect formal, nu a fost invocată și vinovată de această împrejurare potrivit cap. 6 din contracte este pârâta care nu a cerut întrunirea comisiei de recepție, la care era obligată. Această omisiune nu poate fi invocată în detrimentul reclamantei, propria culpă a unei părți nu poate fi motiv de exonerare a obligațiilor asumate de acea parte, iar în consecință acțiunea reclamantei nu este prescrisă.
Împotriva hotărârii a declarat apel pârâta ROMANIA, solicitând admiterea apelului așa cum a fost formulat cu modificarea in tot a sentintei apelate in sensul respingerii ca netemeinica si nelegala a cererii de chemare in judecata formulata de catre SA IMPORT EXPORT; obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata, ocazionate de judecarea apelului in cauza; suspendarea executarii sentintei apelate pana la solutionarea apelului.
În motivarea apelului s-a arătat că instanta de fond nu a tinut seama la pronuntarea hotararii de faptul că dreptul material de a cere realizarea creantei este prescris, reclamanta promovand actiunea in pretentii la data de 03.03.2006, data la care, termenul general de prescriptie de 3 ani prevazut la art. 3 alin. 1 din Decretul nr.167/1958 este implinit, astfel, dreptul la actiune avand obiect patrimonial fiind stins prin prescriptie.
A mai arătat că lucrările executate de IMPORT EXPORT L s-au realizat in baza contractelor nr. 213/2001 si nr. 214/2001. la terminarea lucrărilor s-a efectuat la data de 20.11.2001, ocazie cu care a fost încheiat procesul verbal nr. 658/20.11.2001, iar receptia finala s-a realizat la data de 13.12.2002, ocazie cu care a fost încheiat procesul verbal de receptie finala nr. 858/13.12.2002.
Raportul de expertiza tehnica intocmit de expertul tehnic in constructii, depus la dosarul cauzei in data de 22.05.2007 cat si completarea raportului de expertiza realizata de acelasi expert, nu lamuresc obietivul 4 al expertizei prin care instanta a solicitat acestuia sa stabileasca cand au fost terminate lucrările si cand s-a intocmit receptia finala. La realizarea expertizei si a suplimentului la aceasta, expertul tehnic nu ar fi valorificat nepărtinitor înscrisurile din dosarul cauzei, in special procesul verbal nr.267/05.05.2004, din care reise, fara echivoc, ca lucrarile celor doua contracte au fost finalizate in iulie 2002. Simpla apreciere a expertului tehnic ca lucrările au fost finalizate in anul 2003 este nedovedita prin înscrisuri.
Mai arată apelanta că declaratia martorului, fost director al Sucursalei Ocna, este o proba nerelevanta solutionarii cauzei pe fond motivat de faptul ca la data de 06.12.2002, contractul individual de munca al acestuia a fost suspendat conform Deciziei nr. 77/06.12.2002, in conformitate cu prevederile art. 16 din Legea nr. 1/1970, iar la data de 09.01.2003 prin Decizia nr. 73/14.11.2002 a fost incetat contractul individual de munca, neavand cunostinte cu privire la ceea ce s-a petrecut ulterior suspendarii, respectiv incetarii raporturilor de munca.
Se mai arată că instanta nu a luat in considerare prevederea art. 6 din contractul de lucrări nr. 214/2001, potrivit căruia convocarea de catre beneficiar a comisie de receptie a lucrarilor executate se face dupa instiintarea in prealabil din partea executatului cu privire la finalizarea lucrărilor ce fac obiectul receptiei, obligatie pe care reclamanta nu a îndeplinit-o si in aceste conditii culpa in neindeplinirea obligatiilor prevăzute la art. 6 din contract revine exclusiv reclamantei.
Lucrările pretins executate de catre reclamanta nu sunt dovedite de catre aceasta, devizele oferta depuse la dosarul cauzei constituie in realitate "DEVIZE OFERTA" NU "SITUATII DE PLATA", iar semnatura consultantei pe acestea atesta acceptul privind categoriile de lucrari necesar a fi executate de antreprenor, nicidecum o confirmare a faptului ca lucrările respective au fost real executate, corespund calitativ si sunt accepate la plata (mentiune obligatorie in cazul DE PLATA), lipsind de asemenea și documentele accesorii SITUATIEI DE PLATA care trebuiau intocmite obligatoriu.
Mai invocă apelanta faptul că în raspunsurile la obiectiunile formulate asupra raportului de expertiza, expertul tehnic nu raspunde la obiectivul 2 si la obiectivul 5 ale expetizei tehnice incuvintate, incercarile de a prezenta un punct de vedere de specialitate avand la baza o eroare in care se afla si anume aceea de a considera situatii de lucrari devizele oferta prezentate de antreprenor la negocierea contractelor de executie de lucrari nr.213/200 1 si 214/2001.
Împotriva aceleași hotărâri a declarat apel și reclamanta IMPORT-EXPORT, solicitând admiterea apelului in temeiul art 282, modificarea hotararii pronuntate de instanta de fond - Tribunalul M - in sensul admiterii in intregime a actiunii promovate.
În motivarea apelului reclamanta a arătat că instanta de fond a statuat ca parata nu datoreaza penalitati de intarziere, datorita faptului ca numai dupa pronuntarea unei sentinte irevocabile ia nastere aceasta obligatie, data la care obligatia de plata devine certa lichida si exigibila, însă având in vedere existenta obligatiei de plata ce revine societatii parate in baza raporturilor contractuale existente, aceste penalitati trebuiau acordate ca si o consecinta a sanctionarii atitudinii prejudiciabile a pârâtei. Conform contractului, penalitatilor de intarziere sunt de 0,15 % pe zi de intarziere de la data scadentei si pana la plata integrala a debitului.
Reclamanta consideră că data scadentei debitului este data de 19.03.2003, data la care debitoarea a primit prioripost si a acceptat implicit la plata, prin nerefuzare (conform legilor fiscale) factura fiscala cu numarul /- din 5.03.2003. Prin acceptarea la plata a acestei facturi, a faptului ca ea nu a fost refuzata si returnata reclamanta a considerat ca creanta este certa, lichida si exigibila. Creanta certa este aceea a carei existenta rezulta din insusi actul de creanta sau si din alte acte, emanate de la debitor sau recunoscute de dansul. Deci creanta trebuie sa fie neindoielnica, recunoscuta de catre debitor.
Prin întâmpinarea depusă la apelul pârâtei, reclamanta IMPORT-EXPORT, a solicitat respingerea apelului pârâtei, reiterând în motivare, în esență, susțineri prezentate la fond și în cererea proprie de apel.
Prin întâmpinarea depusă, pârâta ROMANIA. a solicitat respingerea apelului, cu modificarea in tot a sentintei apelate, in sensul respingerii ca netemeinica si nelegala a cererii de chemare in judecata formulata de catre IMPORT EXPORT
În motivare au fost reluate aproximativ aceleași apărări ca și la fond și în cererea de apel.
Analizând apelurile declarate, Curtea reține următoarele:
eclamanta - " Import Export" SRL CNa chemat în judecată pârâta - " România" SRL B la data de 03.03.2006 pentru obligarea acesteia la plata sumelor de 425.884.131 ROL, reprezentând contravaloarea facturii -/05.03.2003 și 680.988.587 ROL penalități de întârziere calculate pentru perioada 13.03.2003-15.02.2006.
Emiterea facturii în discuție s-a făcut în baza contractelor de execuție nr. 214/04.2001 și nr. 213/aprilie 2001.
Potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958, reptul la acțiune, avînd un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege. Termenul general de prescripție, aplicabil în speță, este de 3 ani, conform art. 3 alin. 1 al aceluiași act normativ.
În conformitate cu art. 7 din același act normativ, prescripția începe sa curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită, iar dacă dreptul este sub condiție suspensivă, prescripția începe sa curgă de la data cînd s-a împlinit condiția sau a expirat termenul.
La punctul 5.2 din contractele încheiate între părți se prevede că plata lucrărilor executate și însușite de beneficiar se va efectua pe baza situatiilor de lucrări, iar în ceea ce privește recepția lucrărilor, aceasta trebuia realizată prin act însușit de ambele părți intitulat recepție parțială sau finală.
Pârâta a susținut că acțiunea este prescrisă în raport cu recepția finală s-ar fi realizat la data de 13.12.2002, ocazie cu care a fost încheiat procesul verbal de recepție finală nr. 858/13.12.2002, însă în opinia reclamantei, acesta corespunde doar contractului 213/2001.
Soluția asupra prescripției acțiunii nu depinde neapărat de stabilirea caracterului și efectelor procesului verbal nr. 858/13.12.2002. Dacă acesta constituie recepție finală, este fără îndoială că acțiunea este prescrisă, în raport cu momentul încheierii sale.
Aceeași soluție se impune însă și în cazul în care nu există recepție finală, așa cum a reținut ca premisă și instanța de fond, trăgând însă o concluzie eronată.
Dreptul de a pretinde executarea obligației de plată a pârâtei este sub condiția suspensivă a încheierii procesului verbal de recepție. Dacă un astfel de proces verbal nu s-a încheiat și nu mai poate fi încheiat în prezent, din motive evidente (părțile se situează pe poziții ireconciliabile în privința efectuării lucrărilor, iar durata de timp scursă influențează și ea în mod negativ), condiția suspensivă nu mai poate fi realizată, iar obligația se desființează retroactiv.
În nici un caz nu se poate considera că data scadenței debitului este data de 19.03.2003, dată la care debitoarea ar fi primit și acceptat implicit la plată, prin nerefuzare factura fiscala /- din 5.03.2003, așa cum reclamanta susține. Nu există (și nici nu s-a indicat) un text de lege care să prevadă un astfel de efect al eventualei primiri a facturii. În plus, printr-o astfel de operațiune se excede cuprinsul contractului dintre părți.
Față de cele de mai sus, în baza art. 296. pr. civ. Curtea urmează să respingă apelul declarat de reclamantă, să admită apelul declarat de pârâtă și să schimbe în tot sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamanta - IMPORT EXPORT SRL în contradictoriu cu pârâta - ROMÂNIA ca fiind prescrisă.
În baza art. 274. pr. civ. va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 1578 lei cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta - IMPORT EXPORT SRL împotriva sentinței civile nr. 3317 /10.10.2007 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-.
Admite apelul declarat de pârâta - ROMÂNIA în contra aceleiași sentințe pe care o schimbă în tot în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta - IMPORT EXPORT SRL în contradictoriu cu pârâta - ROMÂNIA ca fiind prescrisă.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 1578 lei cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - -
RED./MR
25.02.08/2 EX.
Președinte:Sergiu Leon RusJudecători:Sergiu Leon Rus, Rodica Filip
