Spete pretentii comerciale. Decizia 309/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 309
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
PREȘEDINTE: Maria Necșulescu
JUDECĂTOR 2: Tudora Drăcea
GREFIER - -
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la 04 2008 și care au fost consemnate în încheierea de ședință de la aceiași dată, care face parte integrantă din prezenta decizie privind soluționarea apelului declarat de reclamanta - - C, prin lichidator judiciar - SRL, cu sediul în C,-, -.10, județul A, împotriva sentinței nr.552 din 21 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta - DISTRIBUȚIE - C, cu sediul în C,-, județul
Procedura legal îndeplinită.
CURTEA:
Asupra apelului de față:
Prin sentința nr. 552 din 21 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială în dosarul nr- au fost respinse atât excepțiile invocate de pârâta - DISTRIBUTIE - C, cât și acțiunea formulată de reclamanta - - C prin lichidator judiciar - SRL C, astfel cum a fost precizată, în contradictoriu cu pârâta - DISTRIBUTIE - C, jud.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că rin p. acțiunea formulată la data de 23.12.2004 și înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, sub nr. 53/COM/2005, reclamanta - - C, în calitate de lichidator judiciar- în numele și pentru reclamanta - - C, a chemat în judecată pe pârâta - OLTENIA - Filiala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice C, pentru a fi obligată la plata sumei de 231.380.000.000 lei (ROL), cu titlu de despăgubiri pentru daunele pricinuite prin cele 37 de întreruperi de alimentare cu energie electrică în perioada 27.02.2002-14.07.2002, sumă ce urmează a fi reactualizată cu coeficientul de inflație.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâta i-a furnizat energie electrică cu întreruperi în perioada 27.02.2002- 14.07.2002 și acest fapt a avut ca efect dustrugerea utilajelor și instalațiilor sale, pierderi în procesul de fabricație a zahărului și cheltuieli suportate cu personalul.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 969, art. 988, art. 999, art. 1000, art. 1073, art. 1084 Cod civil, art. 720 indice 1 - art. 720 indice 9 Cod procedură civilă.
Prin sentința nr.501 din 13 septembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Dolj, s-a respins acțiunea reclamantei ca prematur introdusă.
În fundamentarea acestei soluții Tribunalul Dolja reținut că în conformitate cu dispozițiile art.720 indice 1 din codul d e procedură civilă, introducerea unei acțiuni judiciare într-un litigiu comercial, având obiectul evaluabil în bani este condiționată de efectuarea procedurii concilierii directe. Reclamanta nu numai că nu a făcut dovada convocării pârâtei pentru conciliere, dar însuși obiectul pretențiilor sale a fost stabilit prin precizări succesive în fața instanței, pe parcursul a mai multe termene.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel ambele părți și prin decizia nr. 347/14 decembrie 2005, a fost respins ca lipsit de interes apelul formulat de apelanta pârâta - OLTENIA - Filiala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice C și admis apelul formulat de lichidatorul judiciar - - C în numele și pentru reclamanta - - C și continuat de lichidatorul judiciar - SRL Pitești, în sensul că a fost desființată sentința atacată și trimisă cauza spre rejudecare Tribunalului Dolj.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că apelul pârâtei este lipsit de interes deoarece față de aceasta acțiunea a fost respinsă, iar apelul reclamantei a fost apreciat ca fondat deoarece procedura prealabilă a fost realizată prin comunicarea adreselor nr. 5829/2002, 5647/2002 și 5482/2002. Ca urmare, a fost trimisă cauza pentru rejudecare instanței de fond în vederea continuării judecății pe fondul litigiului.
Nemulțumită de soluția din apel pârâta - OLTENIA - Filiala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice Caf ormulat recurs care a fost respins ca nefondat conform deciziei nr. 1493 din 4 mai 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În rejudecare, tribunalul reține că în perioada martie 2002-iulie 2002 au avut loc o serie de întreruperi de energie electrică la reclamantă, situație recunoscută chiar de către pârâtă, însă afirmațiile societății reclamante din cerere cu privire la contravaloarea prejudiciului suferit de aceasta în sumă de 231.800.000.000 lei vechi și vinovăția pârâtei în producerea prejudiciului, nu pot fi reținute deoarece, raportul de expertiză contabilă efectuat de expert -, fiind o expertiză extrajudiciară, nu este opozabilă pârâtei, care nu a fost convocată de expert cu privire la efectuarea acesteia la cererea reclamantei și că se impunea convocarea și a unor persoane de specialitate din cadrul societății pârâte, motiv pentru care nu se va avea în vedere această probă.
Celelalte două expertize efectuate în cauză, anume expertiza contabilă efectuată de expert și expertiza electroenergetică întocmită de expert, au fost înlăturate ca neconcludente pentru stabilirea la acest moment a stării de fapt existente la data fiecărei întreruperi de energie electrică, a stării instalațiilor și utilajelor reclamantei, cauzelor întreruperilor, având în vedere că a trecut o perioadă mare de timp de la data întreruperilor de energie electrică și nu există la dosar procese verbale de constatare și evaluare întocmite de reclamantă după fiecare întrerupere de energie electrică.
În concluzie, instanța a reținut că este imposibil în această fază stabilirea contravalorii prejudiciului suferit de reclamantă ca urmare a întreruperilor ce au avut loc în perioada februarie 2002- iulie 2002 și a persoanei vinovate de producerea acestuia.
Instanța a mai apreciat că reclamanta, mai înainte de declanșarea procesului asupra fondului cauzei de față, avea posibilitatea de a recurge la scurt timp după producerea ultimelor întreruperi de energie electrică, la procedura asigurării dovezilor reglementată de art.235-241 Cod procedură civilă, pentru constatarea părerii unui expert în vederea lămuririi împrejurărilor de fapt în legătură cu obiectul litigiului dedus judecății.
Asupra excepțiilor invocate de pârâtă în întâmpinarea depusă în dosarul nr. 53/COM/2005 al Tribunalului Dolj, excepții pe care pârâta și le-a menținut și cu ocazia rejudecării cauzei după casarea cu trimitere, instanța le-a apreciat ca neîntemeiate deoarece excepția autorității de lucru judecat nu operează în cauză, întrucât Tribunalul Dolj prin sentința nr. 6310/13.XI.2003, pronunțată în dosarul nr. 5563/COM/2003 nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei,cererea reclamantului fiind soluționată pe excepția netimbrării acțiunii cu consecința anulării ca netimbrată, iar excepția netimbrării este neîntemeiată față de faptul că dispozițiile legii falimentului, acțiunea introdusă de lichidator pentru debitoarea în faliment este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta - - C, prin lichidator - SRL susținând că instanța de fond a ignorat probele administrate, respectiv devizele privind lucrările de reparație sau înlocuire utilaje care sunt enumerate în precizarea la acțiune din 19 aprilie 2005 (fila 196 dosar).
În ce privește expertizele, apelanta susține că au fost înlăturate nejustificat în condițiile în care expertiza - a fost efectuată în prezența unei comisii de specialiști din cadrul societății cu participarea unui inspector de specialitate din cadrul Direcției Generale a Agriculturii și Industriei Alimentare D, iar cu adresele nr. 5502 din 26 iunie 2002, 5482 din 26 iunie 2002 și 5647 din 2 iulie 2002, pârâta - - a fost invitată la constatare.
Se arată de apelantă că expertiza electroenergetică a stabilit că întreruperea curentului electric, variațiile de tensiune în perioada februarie - iulie 2002 au influențat randamentul și costurile de producție, au afectat utilajele și instalațiile angrenate în procesul tehnologic, au dus la nerealizarea producției și la cheltuirea unor mari sume de bani pentru reparații utilaje și echipamente, valoarea fiind de 231, 33 miliarde lei, că cele 37 de întreruperi în furnizarea energiei s-au datorat în exclusivitate - DISTRIBUȚIE -
A mai arătat că experții și-au format convingerea atât pe baza devizelor, facturilor existente ce dovedesc un prejudiciu real, concret, cât și pe argumente tehnice și, cum potrivit art. 7 din Contractul nr. 37/95 pârâta avea obligația să asigure consumatorului puterea și energia contractată și să asigure nivelul de siguranță precizat în Anexa nr. 2, încât nerespectarea acestei obligații atrage antrenarea răspunderii sale contractuale.
Pe baza acestor constatări, precum și cele stabilite prin expertiza contabilă care a avut ca obiective tocmai evaluarea pagubelor, apelanta susține că a fost dovedit prejudiciul real și toate elementele răspunderii pârâtei.
Prin întâmpinare, intimata pârâtă - DISTRIBUȚIE - Cas olicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate cu obligarea apelantei reclamante la suportarea cheltuielilor de judecată.
Intimata pârâtă susține că nu este dovedită fapta ilicită în măsură să antreneze răspunderea civilă contractuală, întrucât pe de o parte, DISTRIBUȚIE și-a îndeplinit întocmai obligațiile asumate, iar pe de altă parte apelanta încă de la încheierea contractului avea cunoștință de faptul că nu avea obligația de a-i furniza energie în situația unei avarii decât după 8 ore, respectiv după 48 de ore de la momentul apariției acesteia, potrivit Anexei nr. 2 la contract.
Mai mult, arată intimata pârâtă, în situația în care întreruperile în alimentare apar în instalațiile proprietatea consumatorului după punctul de delimitare prevăzut în anexa 3 pct. 1 la contract, precum și în Convenția de exploatare, răspunderea pentru eventualele pagube cade în sarcina exclusivă a consumatorului.
Intimata pârâtă a mai invocat și prevederile art. 9 din contract, potrivit căruia avea obligația de a-și asigura din surse proprii puterea minimă de avarie pentru perioadele în care pot surveni întreruperi ce se încadrează în timpii de realimentare conform nivelului de siguranță înscris în Anexa nr. 2.
În raport de reglementările arătate, pârâta susține că apelanta nu a depus minimele diligențe necesare reînnoirii contractului de furnizare, nu a depus acte din care să rezulte că a întreținut în mod corect instalațiile electrice aflate în proprietatea sa, iar prin expertiza efectuată de expertul nu s-a stabilit cauza întreruperilor.
Intimata pârâtă consideră că trebuie avute în vedere și prevederile Anexei nr. III la Decizia ANRE nr. 57/1999, care constituie Contractul - Cadru privind furnizarea energiei electrice și la art. 12 sunt stabilite obligațiile consumatorului și, pe cale de consecință, nici una din cele 37 de întreruperi nu au depășit durata convenită și deci nu poate fi reținută în sarcina societății pârâte o faptă ilicită de natură să atragă obligația de a acoperi pretinsul prejudiciu.
Prin aceeași întâmpinare intimata pârâtă a invocat inexistența vreunui prejudiciu, a raportului de cauzalitate, precum și inexistența vreunei vinovății.
Cu privire la motivele de apel, intimata pârâtă susține că sunt neîntemeiate, deoarece expertiza extrajudiciară nu poate fi opozabilă societății electrice, iar expertiza contabilă neconcludentă.
În concluziile scrise apelanta reclamantă solicită respingerea susținerilor intimatei pârâte, arătând că expertiza electroenergetică care a avut în vedere atât specificul activității societății, Contractul de furnizare energie electrică, precum și Regulamentul de furnizare și utilizare a energiei electrice, a stabilit că întreruperile în furnizarea energiei electrice s-au datorat DISTRIBUȚIE, iar procesele verbale depuse de pârâtă în apărare nu sunt din perioada în care s-au produs întreruperile.
În final, apelanta reclamantă susține că elementele principale invocate de pârâtă în apărare referitoare la lipsa de cauzalitate și nerespectarea art. 9 din Contractul de furnizare energie electrică nu au suport în probele administrate.
Și intimata pârâtă a depus concluzii scrise, solicitând respingerea apelului conform susținerilor sale din întâmpinare, reluate prin aceste concluzii.
Analizând apelul în limitele cererii formulate, Curtea constată că primă instanță a stabilit corect situația de fapt și a aplicat corespunzător dispozițiile legale în cauză.
Potrivit cererii introductive, apelanta reclamantă solicitat obligarea intimatei pârâte la repararea prejudiciului produs pentru cele 37 de întreruperi în alimentarea cu energie electrică din perioada 27 februarie 2002 - 14 iulie 2002, invocând în drept atât răspunderea civilă contractuală a pârâtei, cât și răspunderea delictuală (art. 969 Cod civil, dar și art. 998 din același cod).
În fapt, a motivat că sunt întrunite elementele constitutive pentru răspunderea contractuală conform art. 11 din contract, că fapta ilicită a pârâtei constă în neîntreruperile din alimentarea cu energie electrică și nerespectarea obligației contractuale prevăzute la art. 7 din Contractul nr. 37/1995 de a asigura consumatorului puterea și energia contractată și nivelul de siguranță precizat în Anexa nr. 2 la contract și de aici concluzia că apelanta reclamantă și-a întemeiat pretențiile pe nerespectarea obligațiilor contractuale de către pârâta furnizoare de energie electrică.
Contractul de furnizare a energiei a fost încheiat de părți pe o durată nedeterminată în baza Regulamentului pentru furnizarea și utilizarea energiei electrice aprobat prin HG nr. 236/1993, însă, prin apariția noilor reglementări în domeniu, respectiv Decizia Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) nr. 57/1999, trebuia să se încheie un nou contract, aprobat de ANRE.
Ori, în cauză nu s-a încheiat un nou contract în sensul arătat mai sus, de unde concluzia că reclamanta în calitatea sa de consumator a fost de acord cu prevederile Contractului - Cadru anexă la Decizia nr. 57/1999.
În consecință, răspunderea contractuală a pârâtei urmează a fi analizată atât în raport de prevederile contractului și anexele la acesta dar și a prevederilor Anexei III la Decizia ANRE nr. 57/1999 ce constituie contractul cadru privind furnizarea energiei electrice.
Astfel, chiar dacă cele 37 întreruperi, în alimentarea cu energie electrică care au avut ca durate cuprinse între 30 de secunde și 445 minute nu au fost contestate, ele se încadrează în durata maximă admisă de 8 ore prevăzută de art. 2.2. din Anexa nr. 2 la contract, în cazul întreruperii accidentale a unei căi de alimentare, furnizorul având obligația de a face conectarea prin efectuarea de manevre a celei de-a doua căi de alimentare după durata maximă de 8 ore.
În speță, cele 37 de întreruperi nu au depășit durata maximă prevăzută în contract și deci, nu se poate reține că furnizorul nu și-a respectat obligațiile prevăzute în art. 7 din contract, cum susține apelanta reclamantă, în ce privește asigurarea nivelului de siguranță în punctul de delimitare precizat în Anexa nr. 2 la contract.
De altfel, nici nu s-a dovedit cu acte opozabile, încheiate la data producerii întreruperilor că întreruperile au intervenit în aval de locul de deconectare, adică în căile de alimentare ale furnizorului, întrucât întreruperile din instalațiile proprietatea consumatorului și avariile produse ca urmare, conform prevederilor art. 12 din Contractul - Cadru îi sunt imputabile acestuia din urmă.
Potrivit acestor dispoziții (art. 12 lit. b din Contractul cadru) consumatorul are obligația să asigure prin soluții proprii evitarea unor efecte deosebite la întreruperea alimentării cu energie electrică în cazul în care are echipamente sau instalații la care întreruperea alimentării cu energie electrică peste o durată critică mai mică decât cea corespunzătoare nivelului de siguranță înscris în contract poate duce la deteriorări de utilaje.
De asemenea, tot potrivit contractului (art. 9), pârâta avea obligația și de a-și asigura din surse proprii puterea minimă de avarie pentru perioadele în care pot surveni întreruperi ce se încadrează în timpii prevăzuți de realimentare conform Anexei nr. 2 la contract.
În consecință, Curtea constată că față de obligațiile contractuale și probele cauzei, nu se face dovada existenței faptei imputabile furnizorului de energie electrică, față de prevederile contractuale așa cum au fost ele stipulate prin contractul părților și Contractul - Cadru anexă la Decizia ANRE nr. 57/1999 lipsește unul din elementele răspunderii contractuale, respectiv fapta ilicită.
Criticile apelantei în legătură cu înlăturarea probelor administrate la instanța de fond sunt nefondate și se vor respinge deoarece, așa cum s-a arătat mai sunt nu există acte, respectiv procese verbale încheiate la data întreruperilor și în condiții de opozabilitate care să specifice cu exactitate că aceste întreruperi au intervenit în instalațiile furnizorului și în aval de punctul de delimitare cu instalațiile proprietatea consumatorului, după cum nici acte care să ateste că pârâta și-a întreținut în bune condițiuni instalațiile electrice proprii care să excludă culpa sa și să dovedească cele susținute prin acțiune.
În ce privește expertiza electroenergetică efectuată la instanța de fond, aceasta nu a putut fi luată în considerare de vreme ce s-a efectuat după mai mult de 5 ani de la producerea întreruperilor și nici nu s-a putut constata dacă întreruperile s-au produs în instalațiile de energie electrică ale furnizorului pârât.
Față de considerentele expuse, instanța de apel constată că în speță nu există fapta ilicită, imputabilă furnizorului de energie electrică în concret și în raport de dispozițiile Contractului nr. 37, precum și ale Contractului - Cadru anexă la Decizia nr. 57/99, încât nu poate fi antrenată răspunderea contractuală a pârâtei.
Așa fiind, soluția instanței de fond de respingere a cererii apelantei reclamante de despăgubiri este nefondată.
Ca atare, Curtea în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, va respinge apelul ca nefondat, menținând sentința criticată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta - - C, prin lichidator judiciar - SRL, cu sediul în C,-, -.10, județul A, împotriva sentinței nr.552 din 21 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta - DISTRIBUȚIE - C, cu sediul în C,-, județul
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 11 2008.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
12 2008
red.jud. / 5 ex.
tehnored. /12.12.2008
jud.fond.
Președinte:Maria NecșulescuJudecători:Maria Necșulescu, Tudora Drăcea
