Spete pretentii comerciale. Decizia 31/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
Nr. în format vechi 2333/2007
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.31
Ședința publică din data de 22.01.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Florica Bodnar
JUDECĂTOR 2: Mioara Badea
GREFIER - -
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de apelantul împotriva sentinței comerciale nr.9458/06.09.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 15.01.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 22.01.2008, când în urma deliberării a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra apelului de față, deliberând constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială la data de 12.10.2004 reclamantul a chemat în judecată pe pârâții și solicitând obligarea acestora conjunct sau alternativ la plata sumei de 1.455.000.000 lei cu dobânda legală, reprezentând daune din neexecutarea obligațiilor asumate prin înscrisuri sub semnătură privată și validate prin hotărâre judecătorească privind îndeplinirea unor formalități pentru asigurarea participației la SC INTERNAȚIONALE SRL, corespunzător finanțării făcute pentru constituirea și funcționarea acestei societăți și cheltuielilor pentru adjudecarea participației la societate.
Prin sentința comercială nr.9458/06.09.2007 pronunțată în dosarul nr.10847/2004 (nr. unic 25.982) Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a admis excepția prescripției și pe cale de consecință a respins acțiunea formulată de reclamant.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere actele și lucrările cauzei și dispozițiile art.3 și art.7 din Decretul nr.167/1959, reținând în esență că obiectul acțiunii îl constituie plata despăgubirilor pentru prejudiciul suferit pentru neîndeplinirea de către pârâți a obligațiilor asumate prin convențiile din 11.11.1996 și, respectiv din 13.01.1997, în sensul definitivării documentației pentru acceptarea reclamantului în societate cu un procent de 80%, 90% și recunoașterii investițiilor și cheltuielilor făcute de acesta pentru constituirea societății.
Tribunalul a mai reținut că, în acest mod, reclamantul urmărește executarea silită indirectă a obligațiilor și pretinde echivalentul prejudiciului suferit, în baza art.1073 Cod Civil.
Ca atare, termenul de prescripție general de 3 ani, prevăzut de art.3 din Decretul nr.167/1959, curge în acest caz de la nașterea dreptului la acțiune respectiv de la data nașterii raportului juridic, potrivit art.7.
În ceea ce privește cererea reclamantului înregistrată anterior sub nr.1936/1998 și soluționată prin sentința civilă nr.1762/1.04.1999, rămasă irevocabilă prin decizia nr.5335/9.10.2001 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, tribunalul a reținut că nu constituie o cauză de întrerupere a termenului de prescripție, deoarece avea alt obiect decât acțiunea de față.
Astfel, prin cererea din 1998 se urmărea executarea silită în natură a obligației de către pârâtul, pe când a doua cerere are ca obiect executarea indirectă a obligației, creanța inițial invocată de reclamant fiind înlocuită cu altă creanță, aceea de a despăgubi, care are ca obiect o sumă de bani, în locul obligației de a face.
A mai reținut că cererea formulată în anul 1998 nu a fost îndreptată de reclamant și împotriva pârâtei.
În concluzie, tribunalul a apreciat că termenul de prescripție a început să curgă la 11.11.1996, respectiv 13.01.1997 și s-a împlinit, în ambele cazuri, anterior înregistrării acțiunii la data de 12.10.2004.
Împotriva acestei sentințe, în termen și legal timbrat, reclamantul a formulat apel, invocând că aceasta este nelegală întrucât prima instanță și-a depășit limitele investirii, făcând o greșită calificare a obiectului cererii introductive și a făcut o greșită aplicație a dispozițiilor privind prescripția extinctivă.
În motivarea apelului au fost invocate următoarele:
1.Din titlul și petitul cererii introductive rezultă clar că instanța a fost investită "pentru daune din neexecutarea obligației de a face".
Obligația de a face (cesionarea către reclamant a 90% din capitalul social al unei societăți comerciale) poate să beneficieze de o executare indirectă, în sensul prevederilor art.1075 Cod civil, dar termenul acțiunii pentru obținerea executării indirecte începe să curgă de la data la care aceasta a devenit exigibilă.
Pe acest aspect, apelantul a arătat că beneficiarul executării indirecte s-a născut la data de 09.10.2001 când, prin respingerea recursului (decizia nr.5335/2001 a secției comerciale a Înaltei Curți de Casație și Justiție ) a devenit irevocabilă sentința civilă nr.1762/01.04.1999 pronunțată de Tribunalul București, care a obligat pe pârâți să facă cesiunea participației societare în discuție.
Astfel, în raport de această dată, acțiunea a fost introdusă în termenul de prescripție, la 07.10.2004.
2.Socotind că se urmărește, în continuare, sancționarea neexecutării unei obligații pecuniare ce avea să fie executată silit în natură, prima instanță consideră că exercitarea acțiunii pentru executarea indirectă a obligației de cesionare a participației societare, a fost inutilă și că hotărârile judecătorești pronunțate în această acțiune, nu au nici o eficiență.
În concluzie, apelantul a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate, rejudecarea fondului și schimbarea în tot a soluției în sensul admiterii acțiunii.
Examinând apelul în raport de criticile invocate, în raport de actele și lucrările cauzei și având în vedere dispozițiile legale incidente, Curtea constată că este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Astfel din actele și lucrările cauzei, rezultă că raporturile juridice dintre părți au luat naștere la momentul încheierii celor două convenții, respectiv la data de 11.11.1996 și la data de 13.01.1997, convenții prin care intimații pârâți și-au asumat obligația definitivării documentației pentru acceptarea apelantului în SC INTERNAȚIONALE SRL (fostă SC ) cu un procent de 80% și respectiv 90%, obligația recunoașterii tuturor investițiilor și cheltuielilor făcute în societate ca aparținând reclamantului, precum și obligația asigurării unui drept de preemțiune în cazul înstrăinării părților sociale.
La data încheierii acestor convenții a luat naștere și dreptul apelantului reclamant de a solicita în termenul general de prescripție de 3 ani, obligarea intimaților pârâți la executarea în natură a obligațiilor asumate sau la executarea indirectă a acestora prin plata unor despăgubiri, reprezentând echivalentul prejudiciului suferit ca urmare a neexecutării obligațiilor asumate.
Ca atare, susținerea apelantului că beneficiul executării indirecte s-a născut la data de 9.10.2001 (data pronunțării deciziei nr.5335/2001 prin care Curtea Supremă de Justiție - Secția Comercială a respins recursul declarat de pârâții SC INTERNAȚIONALE SRL și împotriva deciziei Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția Comercială cu nr.2915/26.11.1999), nu poate fi primită neavând nici un suport legal.
Pe de altă parte, chiar dacă s-ar primi susținerea apelantului legată de beneficiul acordat prin sentința civilă nr.1762/1.04.1999 pronunțată de Tribunalul București - Secția Comercială în dosarul nr.1936/1998, irevocabilă prin decizia nr.535/2001 a Curții Supreme de Justiție - Secția Comercială, Curtea reține, că sentința s-a pronunțat în contradictoriu numai cu pârâtul, nu și cu pârâta.
Mai mult, sentința civilă mai sus menționată rămas definitivă la data de 26.11.1999 (data pronunțării deciziei nr.2915 a Curții de APEL BUCUREȘTI ) dată de la care hotărârea era susceptibilă de executare și în raport de această dată, acțiunea apelantului reclamant este introdusă peste termenul legal de prescripție de 3 ani.
În considerarea celor arătate, Curtea constată că sentința atacată este legală și temeinică, astfel că, în baza art.296 Cod pr.civ. apelul formulat împotriva acesteia va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul cu domiciliul ales în România, la Cabinet Avocat din localitatea T, str.-, - parter,.3, Jud.D, împotriva sentinței comerciale nr.9458/06.09.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr.10847/2004 (nr. unic -), în contradictoriu cu intimații cu domiciliul în B,- - 5, -2 -,.A,.9,.54, sector 3 și cu domiciliul în B, Bd.- nr.21,.4,.GH,.3,.205, sector 4, ca nefondat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 22.01.2007.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red.Jud.-14.02.2008
Tehnored.
5 ex.
Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte -
Președinte:Florica BodnarJudecători:Florica Bodnar, Mioara Badea
