Spete pretentii comerciale. Decizia 314/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.314
Ședința Publică de la 29.06.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Alina Pănescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Scheaua
GREFIER - - -
.
Pe rol fiind pronunțarea cererilor de apel formulate de apelantele MINISTERUL TRANSPORTURILOR, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și SC NAȚIONALĂ AEROPORTUL INTERNAȚIONAL B SA, împotriva Încheierii din 26.03.2008 și sentinței comerciale nr.990 din 23.01.2008, ambele pronunțate de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC PROPRIETATEA SA.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 22.06.2009, fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, ce constituie parte integrantă din prezenta decizie când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 29.06.2009.
CURTEA:
Asupra apelului de față, deliberând, constată:
Prin sentința comercială nr. 990/23.01.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI- a Comercială a fost admisă în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta Fondul Proprietatea în contradictoriu cu pârâta CN Aeroportul Internațional BAf ost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 233.573,41 lei reprezentând dobânda comercială datorată asupra debitului de 2.893.409 lei pentru perioada dintre scadență, 12.05.2006 și data introducerii acțiunii, 27.04.2007. A fost obligată pârâta și la plata dobânzii comerciale asupra debitului de 2.893.409 lei de la introducerea acțiunii până la achitarea sa către reclamantă. Au fost admise în parte cererile de chemare în garanție formulate de către pârâtă și de către chematul în garanție Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului și a fost obligat Ministerul Transporturilor la plata sumei de 233.573,41 lei către pârâtă, iar Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat la plata sumei de 233.573,41 lei către Ministerul Transporturilor. A mai fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 37.648 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și a fost obligat Ministerul Transporturilor la 37.648 lei cheltuieli judiciare și la 3.727,44 lei onorariu de avocat către pârâta Aeroportul Internațional. S-a luat act că Ministerul Transporturilor nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Prin Încheierea pronunțată în ședința Camerei de Consiliu din data de 26.03.2008 de aceeași instanță a fost admisă cererea formulată de petentul Ministerul Transporturilor și s-a dispus îndreptarea erorii materiale prin omisiune în sensul că a fost obligat chematul în garanție Ministerul Finanțelor la plata sumei de 41.375,4 lei reprezentând cheltuieli de judecată către Ministerul Transporturilor.
Pentru a pronunța sentința arătată, instanța a expus că prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul București, reclamanta Fondul Proprietatea a solicitat, în contradictoriu cu pârâta CN Aeroportul Internațional B, obligarea acesteia la plata sumei de 2.893.409 lei reprezentând valoarea dividendelor pe anul 2005 și la plata dobânzii comerciale aferente sumei menționate, dobândă calculată de la data scadenței obligației de plată a dividendelor și până la achitarea integrală a debitului, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Cererea a fost motivată prin aceea că reclamanta a dobândit calitatea de acționar al pârâtei prin preluarea acțiunilor deținute de Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, conform Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniul proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, și este acționar semnificativ al pârâtei cu o cotă de 20% din capitalul social. Cu toate că dividendele s-ar fi cuvenit cesionarului, Fondul Proprietatea, pârâta a efectuat plata tuturor dividendelor pe anul 2005 către, cu încălcarea Legii nr. 247/2005, nr.HG 1481/2005, Legii nr. 31/1990 și a Statutului societății aprobat prin nr.HG 522/1998. În privința dobânzii, au fost invocate prevederile art. 43.com. faptul că obligația societății de plată a dividendelor devenise scadentă la 12.05.2006, moment în care societatea era de drept în întârziere, calculul dobânzii efectuându-se potrivit OG. nr. 9/2000.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, întrucât reclamantei nu i se cuveneau dividende pentru anul 2005, fiind înmatriculată în registrul comerțului la 28.12.2005 și dobândind calitatea de acționar la 23.03.2006, dividendele putând fi acordate doar de la data dobândirii calității de acționar.
Pârâta a chemat în garanție pentru a plăti pretențiile reclamantei, cu dobânda comercială și cheltuieli de judecată.
Reclamanta și-a precizat acțiunea cu privire la totalul dobânzii legale datorate, respectiv 233.573,41 lei pentru perioada 12.05.2006 (data scadenței) și 26.04.2007 (data introducerii acțiunii).
A formulat întâmpinare prin care a specificat că nu există o dată de referință față de care să se distribuie dividendele acționarilor înscriși în evidențele societății. De asemenea, a înregistrat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, arătând că dividendele au fost virate la bugetul statului în contul Ministerului Finanțelor, întrucât exercita calitatea de acționar în numele statului.
Prima instanță a menționat că prin ordinul de plată nr. 1600/24.08.2007, pârâta a achitat suma de 2.604.068 lei către reclamantă reprezentând dividende aferente anului 2005.
Din examinarea probatoriului administrat în cauză, instanța a reținut că art. 2 alin. 3 din nr.HG 1481/2005 prevede:"capitalul social inițial al societății comerciale "Fondul Proprietatea" este constituit din activele prevăzute la art. 9 alin, 1 lit. a )-e) din titlul VII al Legii nr. 247/2005, cu modificările ulterioare". Potrivit textului de lege arătat, s-a redat componența capitalului social al Fondului Proprietatea ca fiind format din activele enumerate, printre care și acțiunile deținute de Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului la diverse societăți comerciale, conform anexei, anexă în care se precizează și că aceste acțiuni reprezintă 20% din capitalul social al Companiei Naționale "Aeroportul Internațional ".
S-a mai reținut că potrivit hotărârii a Aeroportul Internațional din 12.05.2006, s-a aprobat repartizarea profitului realizat în anul 2005, în valoare de 28.934.088 lei, 50% revenind Statului. Având în vedere că Statul era reprezentat prin Ministerul Transporturilor, iar reclamanta a dobândit 20% din ceea ce deținea acesta, rezultă că acesteia i s-ar fi cuvenit 10% din totalul profitului brut repartizat, respectiv suma de 2.893.409 lei.
Considerând că debitul a fost achitat prin nr. 1600/24.08.2007, după reținerea la sursă a impozitului pe dividende de 10% calculat asupra sumei brute, tribunalul a constatat că acțiunea este întemeiată în parte, pentru dobânzi. Acestea au fost corect calculate prin tabelul depus, astfel: după nașterea dreptului asupra dividendelor la data stabilirii lor prin hotărârea A din 12.05.2006 și până la data introducerii acțiunii, pârâta datorează dobânda comercială în cuantum de 233.573,44 lei către reclamantă, conform art. 43.com și nr.OG 9/2000.
Instanța a considerat ca fiind întemeiate și cererile de chemare în garanție formulate de către pârâtă și de către chemata în garanție care au fost admise.
Împotriva sentinței comerciale nr. 990/23.01.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VI- a Comercială au declarat apel în termen legal apelantele Ministerul Transporturilor, Compania Națională Aeroportul Internațional B și Ministerul Economiei și Finanțelor. Ministerul Economiei și Finanțelor a mai declarat apel și împotriva încheierii din data de 26.03.2008.
Apelanta Compania Națională Aeroportul Internațional Bac riticat sentința atacată cu privire la dispoziția referitoare la obligarea la plata dobânzii comerciale. Aceasta a susținut că la data de 29.06.2007 a intrat în vigoare nr.OUG 81/2007 privind accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv care la art. 6 alin. 1 prevede că: "în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, operatorii economici prevăzuți în anexa la Titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare, care au virat dividendele aferente anilor 2005 și 2006 către bugetul de stat sau bugetele instituțiilor publice implicate, vor vira partea corespunzătoare din acestea către Fondul Proprietatea". Față de aceste prevederi legale, apelanta a precizat că a achitat, în termen legal, prin ordinul de plată nr. 1600/24.08.2007, suma de 2.604.068 lei reprezentând dividende cuvenite intimatei pentru perioada aferentă anului 2005. menționat că suma de 2.604.068 lei este rezultatul aplicării impozitului pe dividende în cuantum de 10% la suma de 2.893.409 lei. Prin achitarea debitului, cererea intimatei Fondul Proprietatea referitoare la capătul principal de cerere privind acordarea dividendelor a rămas fără obiect. nr.OUG 81/2007 stabilește data scadenței dividendelor aferente anilor 2005 și 2006, respectiv termenul de 60 de zile de la intrarea în vigoare a ordonanței. Izvorul existenței dobânzii legale, raportat la data scadenței plății dividendelor, nu poate avea caracter retroactiv, întrucât dividendele au fost achitate ca urmare a intrării în vigoare a nr.OUG 81/2007.
S-a mai susținut de către apelantă că față de data înființării intimatei Fondul Proprietatea, potrivit nr.HG 1481/2004, prin înregistrarea la registrul comerțului la data de 28.12.2005, și a înregistrării la Oficiul Registrului Comerțului a mențiunii referitoare la modificarea structurii acționariatului din cadrul CN, prin încheierea nr. 1104/23.03.2006, acesteia nu i se cuvenea plata dividendelor pe anul 2005, cât timp nu a fost unul dintre acționari la nivelul anului 2005.
Apelanta CN a arătat și că prima instanță a omis să se pronunțe cu privire la obligarea Ministerului Transporturilor la plata dobânzii comerciale asupra debitului de 2.893.409 lei de la introducerea acțiuni și până la achitarea integrală a acestuia.
În concluzie, CN a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de intimata Fondul Proprietatea în ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale, iar în subsidiar, în măsura în care se va considera legalitatea acordării dobânzii legale, să se dispună obligarea chematului în garanție Ministerul Transporturilor și la plata dobânzii comerciale asupra debitului de 2.893.409 lei de la introducerea acțiunii până la achitarea sa de către reclamant.
Ministerul Transporturilor a criticat sentința atacată pentru nelegalitate, invocând faptul că CN a efectuat plata dividendelor aferente anului 2005 la data de 24.08.2007, în termenul scadent de plată prevăzut de dispozițiile nr.OUG 81/29.06.2007. Deoarece obligația de plată a fost stinsă în termenul de 60 de zile prevăzut de lege, aceasta nu a devenit purtătoare de dobânzi, dispozițiile art. 43.com. nefiind astfel aplicabile.
Totodată a mai arătat că la momentul 12.05.2006 CN nu datora dividende Fondului Proprietatea, pentru anul 2005, deoarece acesta s-a înființat în temeiul nr.HG 1481/2005 și a fost înmatriculat în registrul comerțului sub nr. J40/21901/28.12.2005, iar modificarea structurii acționariatului CN s-a realizat prin încheierea nr. 1104/23.03.2006 a Ca urmare, apelanta a susținut că în mod corect CN a vărsat dividendele la Ministerul Transporturilor față de dispozițiile art. 1 lit. f din nr.OUG 64/2001 privind repartizarea profitului la societățile naționale și la societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum și la regiile autonome.
Ministerul Economiei și Finanțelor a criticat sentința atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând următoarele motive de apel:
1) Instanța nu a avut în vedere că raportul juridic dintre Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Transporturilor nu este unul comercial, ci un raport juridic civil, cele două părți fiind instituții publice și nicidecum comercianți;
2) Instanța a soluționat greșit cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor având în vedere regimul juridic al dobânzilor în obligațiile comerciale, în condițiile în care raportul juridic este unul de natură civilă. Ministerul Economiei și Finanțelor, în calitate de chemat în garanție, nu poate fi obligat la plata dobânzilor către Ministerul Transporturilor din momentul scadenței obligației, respectiv din data de 12.05.2006, deoarece nu a fost pusă în întârziere potrivit art. 1088.civ.
3) Instanța nu a avut în vedere că debitorul și-a recunoscut obligația legală față de creditorul său și a procedat la efectuarea plății la data de 24.08.2008. Ministerul Economiei și Finanțelor a fost chemat în garanție la data de 10.10.2008, dată la care suma datorată Fondului Proprietatea era deja achitată. În condițiile în care apelanta nu se află în culpă nu poate fi obligată să plătească prejudiciul suferit prin neexecutarea la scadență a obligațiilor stabilite în sarcina debitorului
4) În mod greșit instanța a stabilit cuantumul dobânzilor raportat la suma de 2.893.409 lei. aferente anului 2005 care se cuvin Fondului Proprietatea sunt în sumă de 2.604.068 lei, deoarece a fost reținut din suma brută impozitul de 10%. Instanța a calculat cuantumul dobânzilor la suma brută și nu la cea netă care de fapt era datorată și chiar fost achitată de CN prin ordinul de plată nr. 1600/24.08.2007.
În apelul formulat împotriva încheierii din data de 26.03.2008, apelantul Ministerul Economiei și Finanțelor a susținut că greșit instanța a admis cererea de îndreptare a erorii materiale, deoarece nu erau întrunite condițiile art. 281 alin. 1.pr.civ. Instanța s-a pronunțat asupra unui capăt de cerere accesoriu privind acordarea cheltuielilor de judecată, capăt de cerere cu privire la care instanța putea să se pronunțe numai în calea de atac împotriva hotărârii sau pe calea unei cereri separate. A invocat și faptul că în mod neîntemeiat a fost obligat Ministerul Economiei și Finanțelor la plata cheltuielilor de judecată, în condițiile în care nu se află în culpă și nu poate fi obligată să plătească prejudiciul suferit prin neexecutarea la scadență a obligațiilor stabilite în sarcina debitorului
Intimata Fondul Proprietatea a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 6 alin.1 și 3 din nr.OUG 81/2007, excepție soluționată de Curtea Constituțională prin decizia nr. 297/03.03.2009 în sensul respingerii ei.
Analizând apelurile declarate împotriva sentinței comerciale nr. 990/23.01.2008 prin prisma motivelor de apel expuse și potrivit art. 295 alin. 1.pr.civ. se constată că sunt fondate pentru considerentele care vor fi redate.
Potrivit art. 6 alin. 1 din nr.OUG 81/2007 privind accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv prevede că: "în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, operatorii economici prevăzuți în anexa la Titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare, care au virat dividendele aferente anilor 2005 și 2006 către bugetul de stat sau bugetele instituțiilor publice implicate, vor vira partea corespunzătoare din acestea către Fondul Proprietatea".
Temeiul juridic în baza căruia s-a născut dreptul intimatei Fondul Proprietatea la dividende pe anul 2005 este acest text de lege și nu faptul că la data de 28.12.2005 s-a înființat prin nr.HG 1481/2005 Fondul Proprietatea și a fost înregistrată la registrul comerțului.
OUG nr. 81/2007 a intrat în vigoare la data de 29.06.2007, iar cu Ordinul de plată nr. 1600/24.08.2007 apelanta CN. a achitat suma de 2.604.068 lei reprezentând dividende cuvenite intimatei pentru perioada aferentă anului 2005.
Se constată că achitarea dividendelor s-a realizat în termenul de 60 de zile prevăzut de art. 6 alin. 1 din nr.OUG 81/2007.
Rezultă că, în mod greșit a considerat prima instanță că apelanta pârâtă CN datorează dobândă comercială aferentă sumei reprezentând dividende cuvenite reclamantei -intimate pentru anul 2005, nefiind îndeplinite condițiile art. 43.com. pentru acordarea dobânzii comerciale.
În consecință, acțiunea trebuia respinsă ca neîntemeiată, și, față de modul de soluționare a acțiunii principale, potrivit art. 60.pr.civ. trebuiau respins și cererile de chemare în garanție.
Față de aceste considerente, în baza art. 296.pr.civ. vor fi admise apelurile formulate împotriva sentinței comerciale nr. 990/23.01.2008 și va fi schimbată în tot aceasta în sensul că va fi respinsă acțiunea și cererile de chemare în judecată.
Apelul declarat împotriva încheierii de ședință pronunțată la data de 26.03.2008 este de asemenea fondat.
În primul rând, în mod greșit a considerat prima instanță că sunt îndeplinite condițiile art. 281.pr.civ. deoarece prin cererea formulată de petenta Ministerul Transporturilor s-a solicitat îndreptarea și înlăturarea dispozițiilor potrivnice cuprinse în dispozitivul sentinței comerciale nr. 990/2008.
Totodată, față de modul de soluționare a apelurilor declarate împotriva sentinței comerciale nr. 990/2008, respectiv a admiterii și a apelului declarat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor și a schimbării sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în garanție a acestuia, se constată că nu se mai justifică obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la plata de cheltuieli de judecată către Ministerul Transporturilor, nemaifiind îndeplinite condițiile art.247 pr.civ.
Având în vedere cele arătate, în temeiul art. 296.pr.civ. va fi admis și acest apel și va fi schimbată încheierea atacată în sensul respingerii cererii de îndreptare a erorii materiale.
Potrivit art. 298 coroborat cu art. 274.pr.civ. va fi obligată intimata Fondul Proprietatea să plătească apelantei suma de 54705,72 lei cheltuieli de judecată în primă instanță și în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile formulate de apelantele MINISTERUL TRANSPORTURILOR, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și SC NAȚIONALĂ AEROPORTUL INTERNAȚIONAL B SA, împotriva sentinței comerciale nr.990 din 23.01.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială și apelul formulat de apelanta MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva încheierii din 26.03.2008 pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC PROPRIETATEA SA.
Schimbă în tot sentința atacată în sensul că respinge acțiunea și cererile de chemare în garanție.
Schimbă încheierea atacată în sensul respingerii cererii de îndreptare a erorii materiale.
Obligă pe intimată să plătească apelantei SC NAȚIONALĂ AEROPORTUL INTERNAȚIONAL B SA suma de 54705, 72 lei cheltuieli de judecată în efectuate în primă instanță și în apel.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 29.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. /6 ex/29.07.2009
Președinte:Alina PănescuJudecători:Alina Pănescu, Cristina Scheaua
