Spete pretentii comerciale. Decizia 315/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 497/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 315
Ședința publică de la 13 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alecsandrina Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Rodica Zaharia
GREFIER ---
Pe rol pronunțarea apelurilor declarate de apelantele SC SA prin LICHIDATOR JUDICIAR GLOBAL și SC ROMANIA SA împotriva sentinței comerciale nr.15464 din data de 20.12.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr-.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 30 mai 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea succesiv la 6 iunie 2008 și apoi pentru astăzi 13 iunie 2008 când în urma deliberării a pronunțat următoarele:
CURTEA
Prin sentința comercială nr.15464/20.12.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială s-a admis în parte acțiunea astfel cum a fost precizată formulată de reclamanta prin lichidator judiciar G în contradictoriu cu pârâta ROMANIA
A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 235.209,12 RON reprezentând contravaloare lucrări, cât și la plata sumei de 105.417,32 RON reprezentând dobânda legală calculată până la 15.06.2007 precum și la plata dobânzii legale în continuare aferentă debitului principal de 235.209,12 RON de la 15.06.2007 și până la data plății efective a debitului principal.
Au fost respinse celelalte pretenții ca neîntemeiate.
A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 800 RON cheltuieli de judecată.
În motivarea acestei sentințe s-a reținut în esență că în ceea ce privește apărarea pârâtei referitoare la pretențiile acesteia pentru penalizări în sumă de 122.000 EURO ce s-ar compensa perfect cu pretențiile reclamantei în valoare de 235.209,12 lei nu sunt justificate de vreme ce nu sunt dovedite susținerile acesteia privind întârzierea în predare a lucrărilor, dimpotrivă din întregul probatoriu administrat în cauză rezultă că termenul de execuție pe ansamblu nu a fost depășit de reclamantă.
În atare situație pârâta datorează reclamantei suma de 235.209,12 RON contravaloare lucrări precum și suma de 105.417,32 RON reprezentând dobânda legală datorată aferentă debitului precizat de 235.209,12 RON conform raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, precum și plata dobânzii în continuare până la data plății efective.
S-au respins celelalte pretenții ale reclamantei ca fiind neîntemeiate.
Astfel, pretențiile totale în sumă de 387.844,07 RON reprezentând echivalentul sumei de 45.836,56 EURO au fost respinse, deoarece potrivit clauzelor din cele două contracte antreprenorul avea obligația de a efectua plata în termen de 7 zile de la emiterea facturii pentru lucrări executate la contractul încheiat la 14.08.2003 și în termen de 30 de zile pentru lucrări executate în contractul încheiat la 01.09.2003.
Deci în ambele contracte efectuarea plății de către pârâtă era condiționată de emiterea facturii de către creditoarea reclamantă în baza situațiilor de lucrări și a situației plăților intermediare.
Reclamanta nu a făcut dovada emiterii facturilor lucrărilor pretins prestate conform situațiilor de lucrări 6/29.01.2004, 5/18.01.2004 și 6/24.11.2004, astfel încât aceasta nerespectându-și propriile obligații contractuale referitoare la emiterea facturilor, în condițiile în care scadența obligație de plată, cât și cuantumul în lei al sumelor datorate, se raportează la acest moment, nu poate solicita obligarea pârâtei la achitarea acestor sume.
Pentru pretenții în sumă de 231.844,62 RON reprezentând contravaloarea situație de lucrări nr.6/29.01.2004 instanța a considerat întemeiată excepția de neexecutare a contractului încheiat la 14.08.2003 invocată de pârâtă față de prevederile art.1 din capitolul VII al contractului care instituie în sarcina reclamantei (subantreprenor) obligația de a depune o garanție de bună execuție de 32.500 EURO sau echivalentul în lei, obligație pe care reclamanta nu și-a îndeplinit-o, situație în care conform clauzelor contractului nu se va putea face nici o plată către subantreprenor înainte de a se depune garanția de bună execuție.
În concluzie, pentru considerentele reținute s-a apreciat că atât capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata sumei de 387.844,07 RON contravaloare lucrări, cât și cel accesoriu referitor la plata dobânzii legale aferente acestui debit, sunt neîntemeiate, și ca urmare au fost respinse ca atare.
Pentru toate cele reținute s-a pronunțat sentința de mai sus.
Împotriva sentinței comerciale nr.15464/20.12.2007 au declarat apel ambele părți.
În apelul său pârâta ROMANIAcritică sentința pe care o consideră ca fiind netemeinică și nelegală deoarece referitor la suma de 235.209,12 RON și a dobânzii aferente până la data achitării efective, societatea sa a invocat drept apărare de fond compensarea sumei datorate cu o creanță pe care pârâta o are împotriva reclamantei rezultată din finalizarea cu întârziere a lucrărilor de execuție realizate de reclamantă în baza contractului de antrepriză din 14.08.2003, termenul de execuție pentru aceste lucrări fiind de 4 săptămâni fie de la semnarea contractului, fie de la data depunerii proiectului, desenelor sau instrucțiunilor, dar nu mai târziu de 18.08.2003, conform art.2 cap.XIV din contract. Toată documentația a fost predată reclamantei la data de 14.08.2003, și având în vedere termenul din contract de 4 săptămâni de la această dată, a calculat termenul de finalizare a lucrărilor care se împlinea la 28.09.2003. Lucrările au fost încheiate la 16.01.2004, cu 122 zile întârziere, ceea ce atrage plata de penalizări de 1.000 EURO pe zi de întârziere, respectiv 122.000 EURO. aplicarea art.1143 cod civil privind compensarea de drept.
Instanța de fond a apreciat eronat actele dosarului și i-a înlăturat nejustificat această apărare, deși din acte rezultă întârzierea în predare a lucrărilor cu 122 zile față de termenul contractual, lucru recunoscut și de reclamantă.
Contractul constituind legea părților, dispozițiile de șantier care s-au emis în baza acestui contract nu constituie modificări ale acestuia, neavând forța juridică a unor acte adiționale.
Nu au putut modifica clauza contractuală, anume aceea de a finaliza lucrările în termen de 4 săptămâni calculate cel mai târziu de la data de 18.08.2003.
Compensarea debitelor fiind o formă de stingere a datoriilor ce operează de drept, chiar și când debitorii nu ar ști nimic despre existența acestora, compensarea operând până la momentul la care amândouă se găsesc în ființă, fiind exigibile.
Consideră că astfel compensarea va opera de la data când datoriile au devenit scadente, cu consecința eliminării oricărei obligații a societății sale, penalități de întârziere sau dobânda aferentă acestui debit.
astfel admiterea apelului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii ambelor capete de cerere în cauză operând compensarea sumei de 235.209,12 RON cu debitul reclamantei de 122.000 EURO (echivalent în RON).
Își întemeiază apelul pe dispozițiile art.1143 și următoarele Cod civil.
Prin apelul săureprezentată legal prin lichidator judiciar GLOBAL INSOLVENY (fost Cabinet lichidator judiciar G ) critică sentința atacată pe care o consideră ca fiind netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
În mod eronat i-a respins instanța de fond capetele de cerere de la punctele 3 și 4 din acțiune motivând în esență respingerea pretențiilor pentru suma de 387.844,07 RON echivalentul sumei totale de 95.836,56 EURO pentru motivul că nu ar fi făcut dovada emiterii facturilor corespunzătoare lucrărilor prestate; pentru suma de 231.844,62 RON echivalentul a 56.713,46 EURO s-a considerat de către instanța de fond că intimata-pârâtă în mod justificat a refuzat achitarea acesteia întrucât apelanta nu depusese garanția de bună execuție de 32.500 EURO conform clauzelor contractului. I-au fost acordate în parte cheltuielile de judecată deoarece s-a considerat că nu au fost dovedite în integralitate.
Referitor la pretențiile sale pentru suma de 387.844,07 RON arată că deși se reține corect de către instanță că efectuarea plății acestei sume era condiționată de emiterea facturilor de către reclamantă în baza situațiilor de lucrări, scapă din vedere faptul că nu se putea emite factura decât în baza unei situații de lucrări aprobate, intimatei pârâte revenindu-i obligația de a verifica și a proba situațiile de lucrări, astfel că facturile să poată fi emise de apelantă, cele două contracte prevăd diferențiat obligația pârâtei de a aproba situațiile de lucrări în 7, respectiv 30 zile lucrătoare, cu obligația din partea apelantei de a emite factura numai după îndeplinirea obligației pârâtei, care la rându-i va efectua plata de asemenea conform contractului în funcție de data emiterii facturii.
Considerând că pârâta este cea care nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale de a verifica și aproba în termenul contractual situațiile de lucrări, societatea sa nu poate fi ținută în culpă pentru întocmirea în termen a facturilor.
Mai mult, deși a ținut cont de concluziile raportului de expertiză tehnică, nu a luat în considerare recunoașterea indirectă a sumelor solicitate de societatea sa la plată. Astfel sumele restante au fost recunoscute de pârâtă cu ocazia confirmării soldurilor furnizori de la sfârșitul anului 2004 extrasul de cont prin care se solicită pârâtei să confirme soldul către cu referire la sumele cerute la punctul 3 din cererea introductivă respectiv 95.836,56 EURO, defalcate pe situațiile de lucrări.
În extrasul de cont se menționa expres ca în termen de 5 zile de la primirea acestuia, pârâta urma să anexeze o notă explicativă cu obiecțiile sale, ceea ce aceasta nu a mai făcut deși extrasul a fost primit la 10.01.2005. Deci nu a făcut niciun fel de obiecție.
În ce privește suma de 231.844,62 RON pentru care pârâta a ridicat excepția de neexecutare față de nedepunerea de către societatea a garanției de bună execuție în valoare de 32.500 EURO consideră greșită respingerea pretențiilor sale de către instanță deoarece prin plata acestei sume se garanta executarea lucrărilor, și nu calitatea acestora.
Precizează că în construcții există 2 tipuri de garanții: cea în discuție de bună execuție, care se dă în timpul contractului pentru a asigura executarea la timp a lucrărilor, și garanția pentru lucrări defectuoase care se constituie după recepția la terminarea lucrărilor și asigură remedierile defectelor de execuție, al viciilor de construcție, etc.
De vreme ce lucrările au fost executate consideră că este neîntemeiată apărarea pârâtei de a ridica excepția de neexecutare referitoare la neconstituirea garanției.
Scopul era acela de îndeplinire a prestației adică al executării lucrărilor de construire ce a fost atins. Prin soluția sa, instanța a legitimat practic o îmbogățire fără justă cauză a pârâtei.
În ce privește cheltuielile de judecată, întrucât este societate în faliment toate plățile sunt încuviințate/omologate de judecătorul sindic și se menționează în dosarul de faliment a societății, motiv pentru care instanța de fond nu i-a putut acorda cheltuielile de judecată. Urmează să facă în acest sens noi probe în apel.
astfel admiterea apelului și pe fond admiterea cererii sale așa cum a fost formulată.
Odată cu cererea de apel a formulat și întâmpinare la apelul declarat de pârâta ROMANIA
astfel respingerea apelului declarat de pârâtă deoarece în speță nu poate opera compensarea, nefiind vorba de creanțe reciproce, certe și exigibile. În plus susținerile pârâtei nu corespund realității, deoarece nu și-a îndeplinit așa cum susține, obligațiile contractuale, și întârzierea finalizării execuțiilor lucrărilor contractate la 14.03.2003 s-a datorat culpei sale.
În plus dacă a considerat cu adevărat că era vorba de o întârziere, avea posibilitatea rezilierii contractului.
astfel respingerea apelului declarat de pârâtă ca nefondat.
Apelanta depune la dosar și CONCLUZII în care reia motivele din cererea de apel și cere astfel admiterea apelului său și respingerea apelului pârâtei.
Apelurile sunt nefondate.
Față de cele de mai sus și având în vedere întregul probatoriu administrat în cauză Curtea constată și reține următoarele:
Referitor la apelul declarat deîn mod corect instanța de fond a respins la plată suma de 387.844,07 lei contravaloare lucrări precum și pretențiile accesorii referitoare la dobânda legală aferentă acestui debit, deoarece conform art.3 din contractul încheiat la 14.08.2003 antreprenorul general avea obligația de a face plata numai la emiterea facturilor corespunzătoare lucrărilor pretins prestate conform situațiilor de lucrări nr.6/29.01.2004, 5/18.01.2004 și 6/24.01.2004, ceea ce reclamanta nu a făcut.
În plus, reclamanta nu a executat lucrările din situațiile de lucrări menționate, motiv pentru care ele nici nu au fost avizate de pârâtă.
Acest lucru rezultă din interogatoriul propus de reclamantă pârâtei (pag.168-169) care nu recunoaște executarea lucrărilor de către reclamantă (a se vedea răspunsul la întrebările 6, 7 și 8) precum și notificările pârâtei în vederea urgentării și executării lucrărilor (pag.170-181).
Acest lucru nu l-a putut stabili nici expertiza tehnică și nici cea contabilă dispuse în cauză (pag.221-226).
Ori în atare situație, reclamanta-apelantă trebuia să facă dovada cu proces-verbal de recepție că într-adevăr lucrările a căror contravaloare o cere prin acțiune, precum și dobânda aferentă cu precizările făcute în apel, au fost efectiv executate.
În atare situație pretențiile sale pentru sumele ce nu i-au fost atribuite de instanța de fond, sunt neîntemeiate, convingerea Curții fiind în sensul că lucrările a căror contravaloare se contestă nu au fost executate, apelul urmând a fi respins ca nefondat.
Referitor la apelul ROMANIACurtea reține că pârâta apelantă nu contestă că datorează reclamantei suma de 235.209,12 lei reprezentând 70.872 RON diferență neachitată din factura -/17.12.2003 și suma de 164.337,20 RON dobânda aferentă, dar cere compensarea ei cu suma de 122.000 EURO datorie pe care reclamanta o are față de societatea sa pentru executarea cu întârziere a lucrărilor din contractul semnat la 14.08.2003 ce trebuiau predate în termen de 4 săptămâni de la data de 18.08.2003, și care în realitate ele au fost predate la data de 16.01.2004, deci cu o întârziere de 122 zile, situație în care potrivit cap.X art.1 din contractul încheiat la 14.08.2003 reclamanta îi datorează 1.000 EURO pentru fiecare zi de întârziere, deci în total suma de 122.000 EURO.
Din raportul de expertiză contabilă rezultă însă că pârâta nu a făcut dovada depunerii în termenul prevăzut în contract, alături de toată documentația constând în "detalii de execuție" la data încheierii și a Planului cotă excavație cap.I, acesta fiind pus la dispoziția reclamantei la 08.01.2004, situație în care față de termenul contractual de finalizare a lucrărilor fiind mai puțin de 4 săptămâni, într-adevăr reclamanta nu datorează nici o penalitate pârâtei.
În atare situație cererea de compensare nu poate fi admisă.
În plus Curtea reține că nu se poate efectua compensarea și pe motivul că nu sunt îndeplinite întocmai condițiile art.1147 Cod civil, suma pretinsă de reclamantă fiind exprimată în lei, iar cea pretinsă de pârâtă în valută (EURO).
Față de cele de mai sus Curtea constatând că sentința nr.15464/20.12.2007 este temeinică și legală, respinge apelurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate apelurile declarate de apelantele prin lichidator judiciar Global insolvenxy cu sediul în C,-,.2, județul C, și ROMANIA cu sediul ales la. " și ASOCIAȚII" în B, Calea, nr.178,.1, sector 5, împotriva sentinței comerciale nr.15464/20.12.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.06.2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
---
Red.Jud. - 24.06.2008
Tehnored. - 27.06.2008
Nr.ex.: 4
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Alecsandrina RădulescuJudecători:Alecsandrina Rădulescu, Rodica Zaharia
