Spete pretentii comerciale. Decizia 32/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 32/2008
Ședința publică de la 20 Februarie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Simona Szabo
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare apelul declarat de către reclamantul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C împotriva sentinței comerciale nr. 4859/2007 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj, în contradictoriu cu pârâta - IMPORT SRL, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este timbrat cu 612 lei taxă judiciară de timbru și 3 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că au fost puse concluzii pe fond în ședința publică din data de 13 februarie și au fost consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Prin acțiunea înregistrată la data de 19 iulie 2006 în dosarul nr- al Judecătoriei Cluj -N, reclamantul Consiliul Local al Municipiului C-N a chemat-o în judecată pe pârâta - SRL, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 18.844,73 RON reprezentând debit datorat cu titlu de chirie, precum și la plata dobânzilor și penalităților aferente până la achitarea integrală a debitului, constatarea încetării contractului de închiriere nr. 1068/1995 încheiat între părți, evacuarea pârâtei din spațiul situat administrativ în C-N, str. -. - nr. 27, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că între părți s-a încheiat contractul de închiriere nr. 1068/13.09.1995 având ca obiect spațiul situat în C-N, str. -. - nr. 27, în suprafață de 43,39 mp, din care o încăpere în suprafață de 25,54 mp și 2 încăperi în suprafață de 17,85 mp cu destinația de dependințe.
În baza clauzelor contractuale pârâta datora reclamantului chiria aferentă spațiului închiriat, care trebuia achitată lunar, cel mai târziu până la expirarea lunii pentru care se face plata.
Din evidența contabilă a reclamantului rezultă că pârâta nu a achitat chiria datorată până la data încetării termenului de valabilitate prevăzut în contract. Cu toate că pârâta a fost notificată de mai multe ori în vederea achitării chiriei restante, aceasta nu a dat curs somațiilor, acumulând la data de 28.02.2006 un debit total de 18.844,73 RON, din Care 12.810,85 RON debit, 4.899,31 RON dobânda aferentă și 1.134,57 RON penalități.
Reclamantul a arătat că a efectuat procedura concilierii directe prevăzută de art. 7201.pr.civ.
Prin precizarea de acțiune înregistrată la data de 16 ianuarie 2007, reclamantul a arătat că înțelege să-și precizeze acțiunea cu privire la petitul trei, în sensul că solicită rezilierea contractului de închiriere nr. 1068/1995 raportat la faptul că potrivit prevederilor prevăzute în titlul IV din acest contract, coroborate cu prevederile art. 1437 și art. 1452.civ. de la data expirării contractului a operat tacita relocațiune, iar potrivit dispozițiilor art. 19 din același contract, locatorul poate solicita rezilierea contractului de închiriere dacă chiria nu a fost achitată în termen de 10 zile de la expirarea termenului de plată.
Pârâta, deși legal citată, nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus întâmpinare la dosar.
Prin sentința civilă nr. 1986/2007 pronunțată la data de 8 martie 2007 în dosarul nr- al Judecătoriei Cluj -N a fost admisă în parte acțiunea precizată formulată de reclamant și s-a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 27.760,78 RON în favoarea reclamantului, pretenții reprezentând chirie, actualizare debit, majorări de întârziere, calculate până la data de 31.01.2007, precum și la plata dobânzii aferente debitului până la achitarea integrală a debitului datorat, precum și a majorărilor de întârziere dar numai până la concurența sumei de 17.054,36 RON.
Prin aceeași hotărâre a fost respinsă cererea de obligare a pârâtei la plata de penalități până la achitarea integrală a debitului, s-a dispus rezilierea contractului de închiriere încheiat între părți sub nr. 1068/1995, s-a dispus evacuarea pârâtei din spațiul situat în C-N,-, jud. C și a fost obligată pârâta la plata sumei de 1.848 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta - IMPORT EXPORT SRL, iar prin decizia comercială nr. 216/R/2007 pronunțată la data de 10 septembrie 2007 în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluja fost admis recursul, a fost casată în întregime sentința civilă nr. 1986/8 martie 2007 Judecătoriei Cluj -N și s-a dispus reținerea cauzei spre competentă soluționare în primă instanță la Tribunalul Comercial Cluj.
Prin sentința comercială nr. 4859/2007 pronunțată de Tribunalul Comercial Clujs -a respins acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Local al Municipiului C-N împotriva pârâtei - IMPORT EXPORT SRL, ca fiind introdusă de o persoană lipsită de capacitate de folosință.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut că solicitările reclamantului au la bază contractul de închiriere nr. 1068/1995 încheiat între Consiliul Local C-N și pârâta - SRL.
Potrivit dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 215/200 1, personalitatea juridică este deținută de către municipiu, acesta fiind, la rândul său, reprezentat prin primar.
Dispozițiile art. 1 alin. 2 lit. d din actul normativ menționat statuează asupra faptului că, consiliul local este un organ deliberativ al unității administrativ-teritoriale, organ ce nu are personalitate juridică și, deci, este lipsit de capacitate de folosință.
Potrivit art. 41 alin. 1.pr.civ. entitățile care nu au folosința drepturilor civile pot sta în judecată în nume propriu în calitate de pârâte dacă au organe proprii de conducere.
Tribunalul a reținut că reclamantul Consiliul Local nu poate sta în judecată, neavând capacitate de folosință, în speță neputându-se face aplicarea prevederilor art. 41.pr.civ.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a formulat apel reclamantul, solicitând reformarea acesteia, în sensul admiterii acțiunii exercitate de Consiliul Local al municipiului C-
În motivarea cererii de apel apelanta a relevat că prima instanță a realizat o greșită aplicare a prevederilor legale incidente în materia analizată.
În esență, s-a arătat că unul din principiile fundamentale care guvernează administrația publică locală este principiul autonomiei locale care privește organizarea și funcționarea administrației publice locale și reprezintă dreptul și capacitatea efectivă a autorităților administrației publice locale de a rezolva și a gestiona, în nume propriu și sub responsabilitatea lor, o parte importanta a treburilor publice.
Legea administrației publice locale demonstrează că autonomia locală nu este numai un principiu teoretic cu conținut abstract, ci dimpotrivă are atât un suport material cât și unul financiar care se exprimă prin acte și acțiuni concrete.
Legea administrației publice locale face o distincție clară între conceptul de administrație publică locală și cel de autoritate a administrației publice locale prin care se realizează autonomia locală în comune și orașe.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 36 pct. 2, respectiv 5 lit. b din Legea nr. 215/2001, modificată, Consiliul local al municipiului C-N, în exercitarea atribuțiilor ce-i revin hotărăște vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată a comunei, orașului sau municipiului, după caz, în condițiile legii.
În aceste condiții titularul raportului de drept material trebuie să fie și titularul raportului de drept procesual, or, atâta timp cât Consiliul Local al municipiului C-N, în calitatea conferită de dispozițiile legii administrației publice locale este titularul contractului de închiriere încheiat cu debitoare - SRL are și capacitate deplină de a sta în instanță.
Mai mult decât atât, prin semnarea și însușirea contractului de închiriere ce face obiectul prezentului litigiu, pârâta intimată - SRL a recunoscut atât calitatea cât și capacitatea Consiliului Local al municipiului C-N de a fi parte contractantă. De altfel toate plățile pe care pârâta intimată a înțeles să le achite de buna voie până în anul 2005 au fost virate tot în contul Consiliului Local al municipiului C-
Prin întâmpinarea formulată, intimata s-a opus admiterii apelului.
În susținerea poziției sale procesuale a relevat că apelanta nu întrunește condiția patrimoniului propriu, întreg patrimoniul aparținând unității administrativ teritoriale, doar Municipiul C-N având personalitate juridică și capacitate juridică de drept civil, putând participa la raporturi juridice civile și la raporturi procesuale civile, în calitate de reclamant.
Totodată intimata a susținut că atribuțiile unui organ al persoanei juridice legate de patrimoniul acesteia, nu transformă organul în persoana juridică însăși, relația fiind una de tip parte-întreg.
Consiliul local își exercită atribuțiile conferite de lege pentru persoana juridică de drept public care este unitatea administrativ-teritorială, municipiul în speță, dar prin aceasta el nu devine persoană juridică în nume propriu, nu dobândește drepturi sau obligații proprii și nu poate sta în justiție pentru valorificarea acestora, lipsindu-i o caracteristică esențială a personalității juridice, anume patrimoniul distinct de cel al unității administrativ-teritoriale.
Deliberând asupra cererii de apel, prin prisma considerentelor de fapt și de drept anterior expuse și invocate de părțile litigante, Curtea reține următoarele:
Obiectul raportului juridic litigios se circumscrie sferei contenciosului comercial.
Prin acțiunea civilă exercitată de Consiliul Local al municipiului C-N s-a solicitat obligarea unui comerciant la executarea obligațiilor asumate printr-un contract de locațiune perfectat la data de 13 septembrie 1995.
Prin demersul judiciar inițiat, reclamantul Consiliul Local al municipiului C-N, a urmărit valorificarea pe cale judiciară a dreptului subiectiv derivând din această convenție.
Autoritatea deliberativă, în exercitarea atribuțiilor ce-i reveneau, potrivit Legii nr. 215/2001, a hotărât, la 28 noiembrie 1999, închirierea imobilului în litigiu, aflat în domeniul privat al municipiului.
În baza acestei decizii emanând de la autoritatea deliberativă s-a încheiat și contractul de închiriere nr. 1068/1995. Contractul poartă la rubrica "locator" antetul autorității deliberative.
Curtea a fost chemată să statueze dacă autoritatea deliberativă avea capacitate procesuală de exercițiu pentru a exercita prezenta acțiune, inițiată pentru soluționarea diferendului dintre părți, privitor la realizarea dreptului de creanță invocat de reclamant și derivând din executarea contractului de locațiune.
Problema care s-a pus în discuție nu a fost aceea dacă reclamatul Consiliul Local are dreptul de a obține condamnarea pârâtului, ci doar aceea referitoare la capacitatea procesuală a acestuia de a solicita organului jurisdicțional să statueze asupra situației juridice determinate, deduse judecății.
Prima instanță a reținut că cererea nu poate fi primită întrucât reclamantul nu a dezvăluit o condiție esențială de exercitare a acțiunii și anume, condiția referitoare la capacitatea de folosință.
S-a statuat că organul deliberativ al unității administrativ-teritoriale nu are personalitate juridică, fiind lipsit de capacitate de folosință.
Intimatul susține de asemenea că unitatea administrativ-teritorială este titulara drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat, motiv pentru care reclamantul Consiliul Local nu poate avea drepturi și obligații civile proprii, derivând din contractul de locațiune în discuție și ca atare nu poate sta în justiție pentru valorificarea acestora, lipsindu-i o caracteristică esențială a personalității juridice.
În soluționarea diferendului legat de capacitatea procesuală de folosință a reclamantului Consiliul Local, Curtea pornește de la următoarele premise:
2 din art. 41 stabilește regimul juridic general al capacității procesuale de folosință, în privința entităților ce nu au personalitate juridică.
În literatura de specialitate s-a afirmat în legătură cu capacitatea procesuală a autorităților publice, că "înzestrarea unui grup determinat cu personalitate morală, implică, indubitabil și întotdeauna, capacitatea procesuală, bineînțeles în limitele principiului specialității acelei persoane juridice", lipsa personalității juridice neînsemnândeo ipso, totdeauna, și lipsa capacității procesuale.
Capacitatea procesuală și calitatea procesuală a autorităților publice este fundamentată pe recunoașterea capacității de drept administrativ, autoritățile publice putând sta în proces în nume propriu, în calitate de reclamante sau pârâtei, chiar în lipsa personalității juridice.
Capacitatea procesuală este legată de lipsa personalității juridice, în timp ce calitatea procesuală se întemeiază pe noțiunea de patrimoniu, respectiv pe acea universalitate juridică ce se urmărește a fi întregită.
Consiliul Local este autoritatea publică investită cu atribuții de exercitare a puterii publice ce se realizează pe calea actelor administrative de autoritate, în ceea ce privește actele de administrare referitoare la bunurile aflate în patrimoniul unității administrativ-teritoriale.
Prin atribuție publică se înțelege ansamblul prerogativelor ce revin unui organ (autorități publice), compartiment funcționar sau persoane și în limita exercițiului lor.
Din punct de vedere structural conținutul atribuției nu se identifică cu cel al dreptului subiectiv, aceasta deoarece atribuția conține în același timp dreptul de a lua o anumită decizie dar și obligația de a realiza acest lucru, ca un comandament al puterii de stat. Drept urmare, în comparație cu dreptul subiectiv, caracterizat prin posibilitatea de a fi exercitat sau nu, atribuția publică este obligatoriu să fie exercitată, deoarece ea este legată de realizarea funcției unui organ sau autoritate publică, în cadrul sistemului administrației publice locale.
Consiliului local îi revine atribuția de a exercita pe calea actelor juridice atribuțiile ce-i revin referitoare la administrarea patrimoniului autorității administrativ-teritoriale.
S-a susținut de către tribunal că această autoritate publică nu poate participa în proces în nume propriu în cauza dedusă judecății, întrucât s-ar încălca regula generală a fundamentării capacității procesuale pe ideea de personalitate juridică.
În principiu, excepția de la regula generală a fundamentării capacității procesuale pe ideea de personalitate juridică, operează în situațiile în care sunt deduse în fața judecății raporturi juridice de drept public.
În speță, raportul juridic dedus judecății este un raport juridic de drept privat.
Cu toate acestea, Curtea apreciază că excepția de la regula generală a fundamentării capacității procesuale pe ideea de personalitate juridică, trebuie să opereze și în prezenta pricină.
Prin precizarea formulată în cursul procedurii, reclamantul a solicitat organului jurisdicțional să dispună rezilierea contractului de locațiune.
În susținerea cererii sale s-a prevalat de neexecutarea culpabilă de către pârâtă a obligațiilor contractuale ce-i incumbau.
Raportul juridic constituit prin încheierea contractului de locațiune este guvernat de principiul egalității părților.
Curtea nu că unitatea administrativ-teritorială este titulara drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului său privat, însă raporturile juridice constituite cu persoanele juridice în condițiile Legii nr. 215/2001 au anumite particularități.
Atribuțiile organului deliberativ al unității administrativ-teritoriale privitoare la administrarea bunurilor aparținând acestei entități, nu se limitează doar la actul de dispoziție referitor la încheierea concesiunii, ele trebuind interpretate într-un sens larg, ca referindu-se la întreaga derulare a convenției.
Este adevărat că numai în baza deciziei organului deliberativ unitatea administrativ-teritorială reprezentată prin primar poate încheia un contract având drept scop administrarea bunurilor aflate în domeniul privat al unității administrativ-teritoriale.
Primarul, ca organ executiv, trebuie să asigure punerea în executare a unei astfel de hotărâri.
În mod corect ar fi trebuit ca această convenție să fie încheiată între unitatea administrativ-teritorială, reprezentată prin primar, care în acest mod ar fi adus la îndeplinire hotărârea adoptată de organul deliberativ la 28.11.1994.
Cu toate acestea în speță, calitatea de parte contractantă a avut-o Consiliul Local al municipiului C-
Dincolo de acest viciu de formă, soarta contractului și decizia referitoare la desfacerea lui trebuie să aparțină autorității învestite cu prerogativa legală referitoare la darea în administrare a bunurilor aparținând domeniului privat al unității administrativ-teritoriale.
Drepturile ce decurgeau din această convenție s-au realizat în patrimoniul unității administrativ-teritoriale.
Curtea mai reține că pârâta nu a exercitat cu bună-credință drepturile sale procesuale atunci când a invocat excepția lipsei capacității de folosință a reclamantului.
Această apărare a fost invocată pentru a paraliza demersul judiciar inițiat de reclamant, în vederea desfacerii contractului de locațiune.
Cu toate că excepția este una de ordine publică, conduita pe care pârâta a avut-o ulterior semnării contractului, atestă că ea a înțeles să recunoască consiliului calitatea de parte contractantă.
Nu a cerut nici un moment și nu a inițiat nici un demers pentru îndreptarea acestei neregularități și nu a solicitat schimbarea prin substituirea locatorului inițial.
Aceasta denotă că pârâta a înțeles dimensiunile raportului juridic obligațional.
Din punct de vedere formal, pentru reaua-credință cu care a invocat excepția, se impune a fi sancționată în sensul aplicării și în situația dată a excepției de la regula generală a fundamentării capacității procesuale pe ideea de personalitate juridică.
La constituirea titlului locativ și ulterior, cât contractul s-a aflat în executare, locatara nu a manifestat aceeași grijă față de necesitatea respectării ordinii publice.
De aceea, în situația acestei spețe, Curtea apreciază că față de modul în care a fost încheiat contractul de închiriere trebuie să se recunoască reclamantului capacitatea procesuală de folosință de a exercita prezenta acțiune.
Mai există un considerent pentru care Curtea consideră că cel puțin în privința cererii referitoare la rezilierea contractului, autoritatea deliberativă are capacitate procesuală de folosință.
Concluzia se sprijină pe aceea că dimensiunea dreptului de administrare nu se reduce numai la hotărârea privitoare la darea în administrare a acestor bunuri.
În conținutul acestui drept intră și atribuția autorității deliberative de a iniția procedurile legate de rezilierea contractelor încheiate în baza hotărârii de dare în administrare.
Cine altul decât cel care a hotărât să se încheie un contract poate să decidă și să inițieze procedurile judiciare pentru desfacerea unui contract cu titlu de sancțiune.
În raporturile juridice de drept privat autoritatea deliberativă care a hotărât darea în administrare a bunului ce constituie obiect derivat al contractului de locațiune, poate participa în proces în nume propriu, în situațiile în care sunt deduse judecății drepturi subiective în temeiul cărora se solicită crearea unei situații juridice noi între părți.
Faptul că raportul juridic este unul de drept privat care situează părțile pe poziții de egalitate pune în imposibilitate autoritatea publică de a acționa de pe poziția de putere publică.
În contextul dat nu se poate nega capacitatea procesuală de folosință a autorității publice deliberative de a realiza atribuțiile sale privitoare la buna administrare în sens larg a bunurilor aflate în patrimoniul unității administrativ-teritoriale, prin inițierea demersurilor judiciare referitoare la obținerea unui titlu executoriu prin care să se statueze asupra desfacerii pentru viitor a contractului pe care tot această autoritate a hotărât să îl încheie.
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept, întemeiat pe dispozițiile art. 296.pr.civ. Curtea va admite apelul, va desființa și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamantul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N împotriva sentinței civile nr. 4859/21.11.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o desființează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 20 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.SS/dact.
5 ex.
Jud.primă instanță:
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Simona Szabo
