Spete pretentii comerciale. Decizia 32/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR.32/A-
Ședința publică din 19 martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Bătrînu JUDECĂTOR 2: Dumitru
- - JUDECĂTOR 3: Fabiola Ion Grigorescu
- --- - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de pârâta - SRL cu sediul în, Calea lui, nr.794, jud.V, împotriva sentinței nr.1048 din 19 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta - - cu sediul în, Calea lui, nr.794, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Apelul este timbrat cu timbru judiciar în valoare de 3 lei și taxă judiciară de timbru în sumă de 1.773,00 lei potrivit chitanței nr. 3258/13.02.2008, fila 285 din dosar.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din 12 martie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 3.07.2006, reclamanta - - a chemat în judecată pe pârâta - SRL, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 114.860 lei, lipsă de folosință pentru terenul de 7.573,19 proprietatea acesteia, pe perioada 9.04.2004-30.06.2006, precum și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că prin contractul cu clauză irevocabilă de vânzare nr.336/2.04.1994, pârâtei i-a fost transmis dreptul de folosință și posesie a activului " Cozia", în schimbul căruia trebuia să plătească în termen de 5 ani suma de 199.507 dolari USA fără TVA, cu titlu de preț, la nivelul unei redevențe lunare de 4.056,6 dolari USA.
La sfârșitul anului 2002, după obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria 08 Nr.1121, pentru suprafața de 7573,19, urma a fi aplicată convenția părților de a fi reevaluat terenul, iar redevența lunară să fie recalculată în funcție de valoarea rezultată.
Însă, recalcularea lunară a redevenței nu s-a mai realizat, contractul de leasing imobiliar expirând la 9.04.2004. Deși, a fost atenționată să plătească lipsa de folosință a terenului pe care-l folosește fără titlu, pârâta a refuzat.
Astfel, reclamanta este prejudiciată, motivat de faptul că, de la data obținerii titlului de proprietate, aceasta nu a obținut nici un beneficiu, terenul fiind folosit în mod gratuit de către pârâtă.
Prin întâmpinarea formulată la data de 11.10.2006, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, în principal, ca inadmisibilă, prin lipsa procedurii concilierii, conform art.7201alin.2 Cod pr.civilă, iar pe fond, ca neîntemeiată, nefiind întrunite condițiile temeiului legal invocat, respectiv art.969 și 1073 Cod civil.
Astfel, în raport de aceste dispoziții, reclamanta nu este creditoare, ci debitoarea unei obligații contractuale neexecutate, iar pretinsul prejudiciu nu îndeplinește condițiile legale pentru a angaja răspunderea civilă a pârâtei, respectiv nu s-a încălcat nici un drept subiectiv al reclamantei, prejudiciul nu este cert și nu există legătură de cauzalitate între prejudiciu și fapta societății, conform art.1086 Cod civil.
S-a mai arătat că, prin decizia nr.1140/C/2.12.2004 a Tribunalului Vâlcea - rămasă definitivă prin decizia nr.80/A-C/27.09.2006 Curții de APEL PITEȘTI, reclamanta a fost obligată să vândă pârâtei imobilul situat în, Calea lui, nr.577, denumit "Hanul Cozia".
Pentru executarea acestei hotărâri, reclamanta a fost somată să se prezinte la notar în vederea încheierii contractului, dar aceasta a refuzat.
Prin urmare, pârâta a intrat în mod legal în posesia terenului, prin hotărâre judecătorească definitivă și executorie, ce a obligat reclamanta să vândă terenul de 7573,19, sub sancțiunea de daune cominatorii.
În cauză, s-a administrat proba cu înscrisuri, interogatorii și expertiză contabilă.
Tribunalul Vâlcea - prin sentința nr.1048/19.11.2007 a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 96.672 lei cu titlu de despăgubiri și 3.580 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond a reținut că, prin contractul de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare nr.336/2.04.1996, pârâta a preluat folosința activului comercial " Cozia". Potrivit art.2 din contract, terenul în suprafață de 14.546, nu face obiectul contractului, nefiind obținut titlul de proprietate. Până la obținerea acestui document, utilizatorul avea doar un drept de folosință, iar locatorul va plăti taxele legale anuale către stat.
În momentul obținerii titlului, terenul va fi evaluat, valoarea urmând a fi adăugată la valoarea activului rămânând de plătit, valoarea redevenței lunare fiind recalculată în funcție de valoarea terenului adăugată.
În funcție de opțiunea utilizatorului, la expirarea contractului, terenul aferent imobilului va fi vândut utilizatorului la prețul pieței, prin negociere directă.
La data de 21.11.2002, s-a obținut titlu de proprietate asupra suprafeței de 7573,19 (5), titlu necontestat de pârâtă.
Ulterior, obținerii titlului, redevența nu s-a recalculat prin includerea terenului în valoarea rămasă de plătit, iar contractul de leasing a expirat la 2.04.2004.
După această dată părțile nu au reușit să se înțeleagă asupra prețului de piață al terenului, ceea ce duce la concluzia că pârâta deține terenul fără a avea un drept de natură legală sau contractuală asupra folosinței.
S-a mai reținut că prin expertiza contabilă, indicată ca fiind cea de la 180 dosar, contravaloarea lipsei de folosință este de 96.672 lei, pe care urmează ca pârâta să o plătească, cu acest titlu.
Împotriva acestei hotărâri, s-a formulat apel, în termen legal, de către pârâtă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, astfel:
- nu există nici o justificare legală a admiterii cererii reclamantei, întrucât temeiul legal invocat, art.969 și 1073 Cod civil, nu este incident cauzei, având în vedere că raporturile juridice dintre cele două societăți au vizat contractul de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare-cumpărare, care a expirat la 9.04.2004.
Or, prin sentințe judecătorești definitive și irevocabile, anexate în susținerea apărării sale, dar neluate în considerare de către instanță, s-a dovedit că intimata-reclamantă a fost obligată la încheierea contractului de vânzare-cumpărare atât asupra construcției cât și a terenului de 7573,19, obligații pe care aceasta nici în prezent nu le-a îndeplinit.
- instanța nu a motivat dacă în cauză intervine răspunderea delictuală, quasi delictuală sau contractuală, ceea ce duce la concluzia nemotivării hotărârii date.
De altfel, nici nu se putea reține un asemenea temei, întrucât s-a dovedit, fără dubiu, că pârâta a respectat întru-totul obligațiile contractului de leasing imobiliar, așa cum rezultă în urma litigiilor purtate între părți, care au stabilit culpa și reaua-credință a finanțatorului.
Prin urmare, îndreptățit la despăgubiri ar fi utilizatorul, nu finanțatorul, conform art.16 din OG nr.51/1997, împrejurare pe care instanța de fond nu a avut-o în vedere, stabilind despăgubiri în favoarea reclamantei;
- hotărârea tribunalului este dată cu încălcarea legii, prin schimbarea actului dedus judecății.
- de altfel, în graba de a da câștig de cauză reclamantei, se învederează drept critică luarea în calcul a unei expertize contabile înlăturate de către instanță, inițial, sens în care s-a dispus efectuarea unei noi expertize, dar instanța nu menționează pentru ce anume nu o ia în considerare, ci revine la o probă despre care părțile cunoșteau că fusese anulată.
Și din această perspectivă hotărârea este nelegală, fiind contradictorie cu dispozițiile anterioare, luate prin încheieri de ședință.
În concluzie, s-a solicitat admiterea apelului și schimbarea în tot a hotărârii, prin respingerea acțiunii.
Prin întâmpinarea formulată la 8.02.2008, intimata - - - a solicitat respingerea apelului ca nefondat, precizând că obiectul cererii sale îl constituie contractul de vânzare-cumpărare cu clauză irevocabilă, din ale cărui clauze contractuale, rezultă că vânzarea terenului se va face la prețul pieței, prin vânzare directă, la data exprimării opțiunii utilizatorului de cumpărare a imobilului.
Aceasta reprezintă, așadar, o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, ce dă naștere la obligații în sarcina ambelor părți.
Deși, inițiativa încheierii contractului aparținea apelantei-pârâte, intimata-reclamantă, a făcut diferite oferte de preț, începând cu 30.12.2004 însă, părțile nu s-au putut înțelege, prin refuzul negocierii de către apelantă.
Pe de altă parte, așa cum se arată expres și explicit în art.2 din Contract "terenul aferent imobilului nu face obiectul prezentului contract". Ca urmare, nu există nici un motiv pentru care instanța să țină cont de dispozițiile OG nr.51/1997.
Nici susținerea că instanța a schimbat actul dedus judecății nu este fondată, deoarece conform art.970 Cod civil, aceasta trebuia să-și îndeplinească obligația de a negocia prețul și apoi pe aceea de a cumpăra terenul, or oferta neîntâlnindu-se cu acceptarea, nici contractul de vânzare-cumpărare nu se putea încheia.
Astfel, incidente cauzei sunt dispozițiile art.1084 și 1085 Cod civil, deoarece din culpa acesteia sunt înregistrate pagube de către reclamantă, pe de o parte din faptul că obligația de a vinde terenul a fost stabilită sub sancțiunea daunelor cominatorii, iar pe de altă parte refuzul negocierii, în scopul folosinței gratuite a terenului.
Nici cu privire la cuantumul prejudiciului stabilit de instanță, criticile apelantei nu pot fi primite, având în vedere că noua lucrare cuprinde criterii străine de logică și încalcă grav atributele dreptului de proprietate și libertatea contractuală.
Examinând apelul prin prisma probatoriului administrat și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține că acesta este fondat, pentru cele ce se vor expune în continuare.
Referitor la prima critică, vizând greșita invocare, ca temei legal al cererii în despăgubiri, a dispozițiilor art.969 și 1073 Cod civil, precum și nearătarea în cuprinsul motivării hotărârii a temeiului legal avut în vedere de către instanță, este apreciată ca justificată.
Astfel, în esență, situația de fapt ce trebuia reținută de către instanță consta în existența, între cele două părți, a unor raporturi juridice contractuale, derivate din contractul de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare-cumpărare, nr.336/2.04.1999.
La cap.II art.2 alin.4 al acestui contract s-a stipulat că, la expirarea sa, terenul aferent construcției poate fi vândut utilizatorului prin negociere directă la prețul pieței.
Contractul a expirat, însă, la 9.04.2004, situație necontestată de părți, iar cu 30 zile înainte de expirarea termenului, respectiv la 2.03.2004, prin notificarea comunicată prin executor judecătoresc, apelanta și-a exprimat opțiunea de a cumpăra terenul aferent Hanului Cozia, conform înseși recunoașterii intimatei, pentru care la 21.11.2002 se obținuse titlu de proprietate vizând suprafața de 7572,19 (5).
Deoarece, intimata-reclamantă, nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de leasing, s-a solicitat intervenția instanței de judecată, care a obligat-o să procedeze la perfectarea vânzării, însă, nici până în prezent nu s-a ajuns la un rezultat pozitiv.
Prin prezenta cerere reclamanta solicită despăgubiri rezultate dintr-un contract ce nu mai este în vigoare, prin ajungerea sa la termen, ceea ce nu mai poate constitui temei legal al pretențiilor sale.
Într-adevăr, instanța de fond nu încadrează în drept situația de fapt reținută, și nu observă că, reclamanta, deși, susține că terenul aferent imobilului " Cozia" nu face obiectul contractului, își întemeiază acțiunea chiar pe acest contract.
În altă ordine de idei, cu toate că pe tot parcursul derulării litigiului invocă culpa și reaua-credință a apelantei în realizarea negocierii și implicit, a perfectării contractului, consideră că nu poate fi vorba de o răspundere delictuală sau rezultată din contractul de leasing, insistând în aplicarea dispozițiilor art.969-970 și 1075, respectiv art.1084-1085 Cod civil, aceasta deoarece, din întreg materialul probator nu s-a putut concluziona că apelanta a dat dovadă de rea-credință sau culpă în îndeplinirea obligațiilor sale.
Sub acest aspect, se deduce că instanța nu a stabilit cadrul procesual legal, pronunțând o hotărâre ce nu corespunde situației de fapt existente în cauză, situație determinată, în principal, de susținerile și apărările contradictorii ale intimatei-reclamante.
Fondată este și critica, vizând acordarea despăgubirilor în baza unei expertize ce fusese anulată în ședința din 25.06.2007, când s-a stabilit efectuarea unei alte expertize pe cheltuiala pârâtei, desemnându-se expert prin tragere la sorți (211), instanța neargumentând opinia în legătură cu revenirea asupra probei, care ar fi trebuit pusă în discuția părților.
Deci, calea procedurală aleasă de reclamantă, nu poate conduce la stabilirea obligației de plată a despăgubirilor solicitate în sarcina apelantei-pârâte.
Față de cele ce preced, curtea în temeiul art.296 Cod pr.civilă, urmează să admită apelul, să schimbe în tot sentința atacată, în sensul că pe fond va respinge acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.
Văzând și disp.art.274 Cod pr.civilă, va obliga intimata-reclamantă la plata sumei de 4.578,40 lei cheltuieli de judecată către apelanta-pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de pârâta - SRL cu sediul în, Calea lui, nr.794, jud.V, împotriva sentinței nr.1048 din 19 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta - - cu sediul în, Calea lui, nr.794, jud.
Schimbă în tot sentința primei instanțe în sensul că, pe fond, respinge acțiunea reclamantei.
Obligă pe intimata-reclamantă să plătească apelantei-pârâte suma de 4.578,40 lei, cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios admdinistrativ și fiscal.
Grefier,
26.03.2008
Red.IB
EM/6 ex.
Jud.fond.
Președinte:Ioana BătrînuJudecători:Ioana Bătrînu, Dumitru, Fabiola Ion Grigorescu
