Spete pretentii comerciale. Decizia 320/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.320
Ședința publică din data de 07.07.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Ioana Barna Prisacaru
JUDECĂTOR 2: Veronica Dănăilă
GREFIER - -
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de apelanta-reclamantă SPORT, împotriva sentinței comerciale nr.12763/24.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 30.06.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 07.07.2009, când în urma deliberării a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Prin sentința comercială nr.12763/24.11.2008, Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a respins cererea formulată de reclamanta SPORT împotriva pârâtului ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Prin contractul de reprezentare înregistrat la Federația Română de sub nr.88/10.12.2001, încheiat de agentul de jucători - în calitate de reprezentant al SC SPORT SRL prin care își desfășura activitatea conform dispozițiilor art.13 din Regulamentul agenților de jucători din România - cu jucătorul de fotbal, părțile conveneau ca în perioada 03.12.2003-02.12.2005 jucătorul să fie reprezentat exclusiv de agentul de jucători cu care contractase.
Jucătorul se obliga prin art.4 din contract să plătească agentului de jucători suma de 500.000 USD dacă nu ar fi respectat prevederile contractuale și ar fi contractat cu un alt agent de jucători și/sau cu un alt club.
La două zile după intrarea în vigoare contractul este reziliat unilateral de jucător, respectiv începând cu data de 05.12.2003.
Prin Hotărârea nr.1/16.03.2004, Comisia pentru Statutul Jucătorului, organism cu activitate jurisdicțională din cadrul, constată că la data de 05.12.2003 a încetat contractul de mandat intervenit între părți. Contestația formulată de reclamantă potrivit dispozițiilor Regulamentului privind Statutul și Transferul Jucătorilor de este respinsă.
In condițiile în care la data de 07.01.2004, Federația Română de elibera jucătorului certificatul de transfer internațional de joc pentru Clubul FC, reclamanta susține că au fost încălcate prevederile contractuale referitoare la dreptul exclusiv de reprezentare acordat agentului de jucători prin aceea că negocierile au fost purtate cu FC cu excluderea agentului și, în consecință, activată clauza penală convenită de părți prin art.4 din contract.
Se mai reține de către tribunal că deși în motivarea cererii de chemare în judecată reclamanta susține că au existat neregularități în ceea ce privește modalitatea de soluționare a contestației pe care a formulat-o împotriva Hotărârii nr. 1/16.03.2004 a Comisiei pentru Statutul Jucătorului din cadrul, aceasta nu învestește instanța cu verificarea legalității/valabilității măsurii de reziliere a contractului nr.88/10.12.2001.
Prin urmare, instanța a verificat doar dacă a produs efecte clauza penală convenită de părți în condițiile în care contractul de mandat încheiat de acestea a fost desființat la data de 05.12.2003.
Referitor la acest aspect tribunalul a constatat că prin proba cu înscrisuri administrată în cauză reclamanta nu a dovedit, deși sarcina probei îi revenea în conformitate cu prevederile art. 1169 Cod civil, că negocierile în vederea perfectării transferului jucătorului de fotbal la clubul francez s-ar fi desfășurat exclusiv/sau și în cele două zile 03 și 04.12.2003 de valabilitate a contractului de mandat, respectiv că jucătorul ar fi încheiat în aceste două zile un contract cu alt agent de jucători sau cu un club.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, solicitând admiterea apelului, potrivit art.295 pr.civ. analizarea cauzei sub toate aspectele și schimbarea în tot a sentinței apelate, și în subsidiar, pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată, obligarea pârâtului la plata sumei de 1.210.850 lei, echivalentul sumei de 500.000 USD, conform pct.4 din contractul nr.88/10.12.2001, dobânda comercială.
Apelanta a invocat următoarele critici:
1. Conform principiului statornicit de art.977 Cod civil, interpretarea contractului se face după intenția comună a părților.
În virtutea prevederilor contractuale referitoare la durata contractului - art.1 din contract, la exclusivitatea acordată agentului de jucători, art.3 și art.13 din contract, la remunerația agentului de jucători - art.2 din contract, în art.4 din contract s-a stabilit că "În cazul în care jucătorul nu-și respectă prevederile contractuale sau [] se obligă să-i plătească agentului de jucători suma de 500.000 D în termen de 10 zile de la data când a semnat sau agentul a luat cunoștință de nerespectarea contractului."
Conform art.1066 Cod civil, clauza penală este o asigurare dată de o persoană pentru executarea unei obligații.
2. Deși instanța avea obligația să cerceteze și legalitatea hotărârilor pronunțate de Comisiile - în condițiile în care necompetența Comisiilor este o excepție de ordine publică, instanța de fond nu a făcut-o, motiv pentru care invocă nulitatea absolută a soluțiilor pronunțate de Comisiile în litigiul cu intimatul-pârât.
3. Potrivit înscrisurilor de la dosar, instanța de fond avea obligația de a stabili data la care au încetat efectele contractului de mandat, tribunalul reținând în mod greșit faptul că la două zile de la intrarea în vigoare a contractului, acesta este reziliat în mod unilateral de către jucător, în condițiile în care: declarația de revocare e antedatată, locul în care s-a făcut revocarea contractului este - Franța, revocarea contractului a fost trimisă apelantei prin poștă, iar ștampila Oficiului Poștal O confirmă că revocarea a fost prezentată la Oficiul O la 12.12.2003, revocarea contractului produce efecte de la data aducerii la cunoștință.
4. Instanța a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art.1169 Cod civil, reținând că "reclamantul nu a dovedit, deși sarcina probei îi revenea în conformitate cu art.1169 Cod civil, că negocierile în vederea perfectării transferului jucătorului de fotbal la clubul francez s-au desfășurat exclusiv/sau și în cele două zile, 03- 04.12.2003 de valabilitate a contractului de mandat, respectiv că jucătorul a încheiat în aceste 2 zile un contract cu alt agent de jucători sau cu un club", întrucât - aprecierea instanței de fond este nefondată deoarece neîncheierea unui contract de către pârât cu clubul francez nu scutește intimatul de acordarea daunelor-interese conform art.4 din contract intrucat:
-intimatul era ținut prin contract în a nu face ceva ce ar provoca nerespectarea contractului, iar potrivit art.1078 Cod civil, dacă obligația constă în a nu face, debitorul, care a călcat-o este dator de a da despăgubiri pentru simplul fapt al contravenției"; intimatul era obligat prin contract să plătească suma de 500.000 USD, iar potrivit art.1066 Cod civil, clauza penală este obligatorie între părțile contractante.
art.4 din contract se face ca urmare a faptului că prin revocarea formulată, pârâtul nu a respectat prevederile contractului de reprezentare și a întrerupt intempestiv și abuziv contractul de reprezentare, iar potrivit art.391 Cod comercial, pârâtul trebuia să răspundă de plata daunelor-interese stabilite la art.4 din contract.
Instanța de fond a modificat sensul și aplicabilitatea clauzei stabilită la art.4 din contract, prin înlocuirea conjuncției "" cu conjuncția "ȘI", anulând aplicabilitatea clauzei penale.
În dovedire, apelanta a depus urmatoarele înscrisuri: Hotărârea Asociatului Unic nr.1/19.01.2009, Decizia asociatului unic nr.2/19.01.2009, Hotărârea Consiliului de Conducere al nr.1/19.01.2009, Încheierea Tribunalului București nr.9091/5.02.2009.
Intimatul pârât a invocat la data de 5.05.2009 excepția prematurității acțiunii, excepția lipsei calității procesuale active și pe fond, respingerea apelului.
Deși în notele scrise depuse la termenul din 2.06.2009, intimatul a denumit excepția prematurității acțiunii principale, excepția necompetenței materiale, acesta a motivat excepția prin lipsa parcurgerii de către reclamant a procedurii prealabile impuse de art.22 din Regulamentul de Jucători pentru a se putea adresa instanței de judecată a căror competență poate fi determinată în funcție de modul în care sunt calificate instanțele abilitate prin lege ale ori prin raportare la art.1 alin.2 pr.civ. ca fiind organ jurisdicțional, ori prin raportare la art.3531pr.civ. ca instituții permanente de arbitraj.
La termenul de judecată din data de 30.06.2009, intimatul a precizat că nu investește instanța cu excepția necompetenței materiale/generale a instanței, ci cu excepția prematurității cererii.
Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei a fost motivată prin aceea că reclamanta în cauză este SPORT, iar titularul de pretins, prin referire strictă la termenii contractului de impresariere sportivă invocat ca temei al pretențiilor este numita.
În contractul de impresariere sportivă, în preambul, agentul de jucători este identificat ca fiind, agent, reprezentantă a societății Management Sport
Activitatea de agent de jucători nu poate fi exercitată decât de persoanele fizice ca ocupație permanentă dacă au autorizarea necesară, respectiv licența emisă de, potrivit art.1 alin.1 teza a II-a din Regulamentul de Jucători din România.
Pe fondul cauzei, arată că raportul juridic dintre și FC a început la 14.08.2003 prin semnarea unui contract de jucător aspirant, a cărui copie tradusă o depune la dosar.
Apelantul-reclamant, față de invocarea excepției prematurității și a lipsei calității procesuale active a reclamantei, a invocat prin notele scrise depuse la data de 24.06.2009, nelegala înființare și funcționare a Federației Române de, excepția de nelegalitate a avizelor emise de S și de Agenția Națională pentru Sport, respectiv Avizul nr.2/8.01.2002, Avizul nr.205/10.05.2004, Avizul Agenției Naționale de Sport nr.6/31.05.2006, Avizul Agenției Naționale pentru Sport nr.4/5.06.2008, Avizul emis în luna iunie 2002; excepția de nelegalitate a art.1 pct.1 teza a II-a, art.2 pct.3, art.22 din Regulamentul de Jucători din România.
Excepțiile de nelegalitate invocate au fost respinse ca inadmisibile de C pentru considerentele reținute în practicaua prezentei hotărâri.
În ceea ce privește excepția prematurității acțiunii și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei invocate de intimatul pârât, instanța le va analiza și se va pronunța în cuprinsul prezentelor considerente ale hotărârii, reținând, însă, că în aplicarea principiului non reformatio in pejus, consacrat de art. 296 Cod proc civ. instanța nu poate să invoce din oficiu și nici nu poate să admită excepții absolute invocate de intimat, dacă admiterea acestora ar duce la agravarea situației părții care a avut inițiativa declarării căii de atac.
Analizând excepția prematurității acțiunii principale, prin raportare la prevederile art.22 din Regulamentul de Jucători din România, Curtea constată că este neîntemeiată.
Art.21 din Constituție reglementează dreptul fundamental privind accesul liber la justiție. Astfel, orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor sale legitime. Nicio lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
Prin reglementarea oferită la art. 21 alin.4 din Constituție, rezultă că este la latitudinea celui interesat să se adreseze direct instanței de judecată.
Pe de altă parte, se reține că art.22 din Regulamentul de Jucători din România are în vedere un litigiu purtat între agentul de judecători-persoană fizică- și jucătorul de fotbal, or, în cauză, reclamanta este o societate comercială care a încheiat, prin persoana autorizată de lege, un contract de reprezentare cu jucătorul de fotbal, acțiunea reclamantei fiind întemeiată pe dispozițiile dreptului comun ce reglementează materia mandatului comercial, cererea de chemare în judecată având o singură cauză juridică.
În ceea ce privește excepția lipsei procesuale active a reclamantei, Curtea reține că acțiunea de față a fost întemeiată pe contractul de reprezentare încheiat la 3.12.2001 de SPORT L prin, agent, reprezentantă a SPORT, societate care este înregistrată pe Lista de persoane autorizate și recunoscute de.
Calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantă și titularul dreptului pretins, condiții îndeplinite în speță.
Astfel, drepturile de reprezentare au fost acordate în exclusivitate SPORT, prin agentul de jucători,.
În ceea ce privește motivarea excepției lipsei calității procesuale active în baza nerespectării principiului specializării capacității de folosință, Curtea reține că pârâtul nu a investit instanța cu o cerere de constatare a nulității contractului de reprezentare, astfel că și din acest punct de vedere, excepția nu este întemeiată.
În ceea ce privește nelegala înființare și funcționare a Federației Române de, aspect invocat de apelant în concluziile scrise depuse pentru ultimul termen de judecată, Curtea reține că acesta a fost invocat numai în subsidiar, în măsura în care instanța de apel ar fi considerat întemeiate excepțiile invocate de pârât, și, pe de altă parte, potrivit art.294 alin.1 teza I pr.civ. instanța de apel este chemată să verifice numai ceea ce s-a judecat în primă instanță, neputând fi făcute cereri noi ori modificate elementele pe care prima instanță le-a avut în vedere la darea soluției, or, în raport de obiectul acțiunii principală, cererea de constatare a nelegalității înființării și funcționării reprezintă o cerere nouă.
Din actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, Curtea va constata apelul nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește primul motiv de apel, apelantul invocă nerespectarea prevederilor art.977 Cod civil, potrivit căruia interpretarea contractului se face după intenția comună a părților, prin raportare la clauza penală înscrisă în temeiul art.1066 cod civil în art.4 din contract, referitoare la faptul că în cazul nerespectării prevederilor contractului, jucătorul se obligă să plătească agentului de jucători suma de 500.000 D în termen de 10 zile de la data la care a semnat sau agentul a luat cunoștință de nerespectarea contractului.
Nerespectarea contractului de reprezentare se raportează, în opinia apelantului, la revocarea intempestivă și abuzivă a contractului de reprezentare, susținând că potrivit art.391 Cod comercial, pârâtul trebuie să răspundă de plata daunelor interese stabilite la art.4 din contract.
Potrivit contractului de reprezentare, durata acestuia a fost stabilită la 24 de luni, intrând în vigoare la data de 3.12.2003 și expirând la data de 2.12.2005.
Prin declarația de revocare înregistrată la 5.12.2003, pârâtul arată că înțelege să revoce agentul de jucători, coroborat cu Notificarea adresată în acest sens agentului de jucători, adusă la cunoștință apelantei la data de 12.12.2003, revocarea producând efecte de la data aducerii la cunoștință.
Apelantul invocă prevederile referitoare la mandatul comercial, respectiv art.391 Cod comercial.
Având în vedere caracterul său intuituu personae, mandatul nu poate fi menținut în contra voinței mandantului, chiar dacă a fost revocat în mod arbitrar.
Singurul drept al mandatarului este o acțiune în daune, în condițiile probării prejudiciului suferit de mandatar, ceea ce în speță, apelantul nu a dovedit în potrivit art.1169 Cod civil.
Clauza penală este o convenție accesorie prin care părțile determină anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligațiilor de către creditorul său.
Prin urmare, clauza penală presupune existența unui contract principal în raport de care clauza este o convenție accesorie.
Însă prin revocarea mandatului, contractul de reprezentare a încetat, astfel că și clauza penală inserată în art.4 își încetează valabilitatea.
Astfel, Curtea observă că așa-zisa nerespectare a prevederilor contractuale care ar determina aplicarea clauzelor penale își are temeiul, în opinia apelantului, în revocarea intempestivă a contractului.
Or, revocarea - arbitrară sau nu - a contractului de mandat nu determină activarea clauzei penale inserate în art.4 din contract, astfel cum a fost redactată - prin raportare la nerespectarea prevederilor contractuale -, ci este o modalitate de încetare a contractului.
Apelantul face confuzie între nerespectarea obligațiilor contractuale, care ar face aplicarea clauzei penale, și încetarea contractului, ca urmare a revocării din partea mandantului, în considerarea caracterului intuituu personae al contractului de mandat.
Singura teză valabilă care ar fi antrenat clauza penale în raport de conținutul acesteia, ar fi fost invocarea și dovedirea faptului că pârâtul ar fi încheiat un alt contract de reprezentare cu alt agent/club în perioada de valabilitate a contractului, aspect nesusținut de apelant și nedovedit.
Potrivit relațiilor comunicate de (adresa din 12.01.2004, fila 12, dosar fond), rezultă că transferul jucătorului a operat la 7.01.2004, după încetarea contractului de reprezentare încheiat cu reclamanta ca urmare a revocării contractului.
De altfel, și din relațiile oferite de apelantă, extras de pe site-uri sportive, rezultă că în perioada 2003 - 2004, pârâtul nu a jucat la FC, fiind încheiat doar un contract de jucător aspirant, la data de 9.08.2003, în afara perioadei de valabilitate a contractului de reprezentare încheiat cu reclamanta, care avea ca obiect formarea profesională a pârâtului, și nu reprezenta un contract încheiat cu alt club, în sensul prevederilor art. 4 din contract.
În concluzie, apelanta nu poate susține aplicarea art.4 din contract referitoare la clauza penală decât pentru nerespectarea prevederilor contractuale săvârșite în perioada de valabilitate a contractului și nu pentru revocarea intempestivă a contractului, astfel cum a înțeles să-și motiveze apelantul cererea de obligare a pârâtului la plata sumei de 500.000 USD în temeiul clauzei penale.
Nici în situația în care s-ar fi invocat teza a II-a a art.4 din contract, intervenirea împrejurărilor care ar fi determinat aplicarea clauzei penale nu a fost dovedită, față de aspectele reținute anterior.
În ceea ce privește necompetența Comisiilor și nulitatea absolută a soluțiilor pronunțate de Comisiile, Curtea constată că prin cererea principală, reclamanta nu a investit instanța cu o asemenea cerere.
De altfel, reclamanta a înțeles să uzeze de prevederile art.22 din Regulamentul agenților de jucători din România contestând, în fața Comitetului Executiv al, Hotărârea Comisiei pentru Statutul Jucătorului nr.1/16.03.2004.
Pe de altă parte, acțiunea reclamantei este întemeiată pe dispozițiile dreptului comun care reglementează materia mandatului comercial, cererea de chemare în judecată având o singură cauză juridică.
Reținând că reclamanta solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 500.000 USD, în temeiul clauzei penale înscrise în art.4, cauza juridică este definită numai prin raportare la cererea de chemare în judecată.
Prin cauza acțiunii - ca element al acțiunii civile - trebuie înțeles scopul către care se îndreaptă voința celui ce reclamă, scopul care exprimă și caracterizează voința juridică a acestuia de a afirma pretenția sa în justiție.
Invocarea nelegalității deciziilor, pe lângă că apare ca o cerere nouă formulată în apel, inadmisibilă în raport de art.294 alin.1 teza I pr.civ.,este întemeiată pe o cauză străină pricinii ce se judecă.
În ceea ce privește critica referitoare la data încetării contractului de mandat, este adevărat că revocarea contractului produce efecte de la data aducerii la cunoștință notificării către mandatar, care, în speță, a avut loc la data de 12.12.2003, conform mențiunii Oficiului Poștal O, însă acest aspect nu schimbă concluziile instanței, în raport de considerentele reținute în combaterea primului motiv de apel, redate anterior, în raport de care și criticile legate de împrejurarea că data revocării menționate de pârât este 05.12.2003, că locul revocării este, de modalitatea de transmitere a revocării, prin poștă, sunt fără relevanță juridică, câtă vreme revocarea contractului nu este un mod de nerespectare a obligațiilor contractuale, pentru a atrage aplicabilitatea clauzei penale, iar reclamanta nu a făcut dovada că pârâtul a încheiat în perioada de valabilitate a contractului de mandat un alt contract cu alt agent de jucători sau club pentru desfășurarea activității de jucător profesionist.
În mod corect, instanța a reținut aplicabilitatea art.1169 Cod civil, arătând că apelantul nu a făcut dovada nerespectării obligațiilor contractuale de către pârât în perioada de valabilitate a contractului, cu observația pertinentă, însă a apelantului, că revocarea contractului, și prin urmare încetarea acestuia, au loc la data aducerii la cunoștința mandatarului.
Apelanta face confuzie între clauza penală care este o convenție accesorie contractului prin care părțile determină anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligațiilor de către debitorul său și care presupune existența contractului principal pentru a putea antrena clauza penală - și plata daunelor-interese pretinse în temeiul art.391 Cod comercial, ca urmare a dovedirii prejudiciului suferit ca o consecință a revocării arbitrare a contractului, cele două instituții juridice neputând coexista.
Clauza penală, conform art.1066 Cod civil, presupune un contract în vigoare, în timp ce daunele-interese pretinse în temeiul art.391 Cod comercial, se aplică ca urmare a încetării contractului prin revocarea mandatului.
Pentru considerentele reținute în analiza clauzei penale înscrise în art.4 și a termenilor în temeiul cărora aceasta operează, Curtea consideră neîntemeiate și criticile referitoare la faptul că instanța de fond ar fi modificat sensul și aplicabilitatea art.4 din contract, prin înlocuirea conjuncției "sau", cu conjuncția "și", și care ar fi determinat anularea clauzei penale.
Clauza penală nu a operat întrucât nu s-a făcut dovada împrejurărilor reținute de art.4, iar revocarea- arbitrară sau nu a contractului de reprezentare- nu este un temei pentru care să devină aplicabilă clauza penală.
În consecință, pentru aceste motive, Curtea va constata apelul nefondat și îl va respinge conform art.296 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMLELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta-reclamantă SPORT cu sediul în B, Calea nr.33, parter,.1, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.12763/24.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât domiciliat în O,-, -,.9,.33, Județ
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 07.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.Jud./14.07.2009
Tehnored. 24.07.2009
4 ex.
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Președinte:
Președinte:Mihaela Ioana Barna PrisacaruJudecători:Mihaela Ioana Barna Prisacaru, Veronica Dănăilă
