Spete pretentii comerciale. Decizia 321/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA Nr. 321
Ședința DIN CAMERA DE CONSILIU de la 26 2008
PREȘEDINTE: Carmen Mladen
JUDECĂTOR 2: Doina Lupea
Grefier -
Pe rol, pronunțarea asupra apelului declarat de apelanta - pârâtă - - B împotriva sentinței nr. 2399/C din 18 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata- reclamantă - - B, înaintată spre soluționare acestei instanțe de către Curtea de Apel Brașov prin Încheierea de ședință de la 4 decembrie 2007, în urma strămutării dispusă de către Înalta Curte de Casație și Justiție B prin încheierea nr. 3638/13 2007, pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că după data de 19.11. 2008 când dosarul s-a luat în pronunțarea, la termenul de azi expertul contabil a depus o precizare prin care solicită suplimentarea onorariului cu suma de 24. 720,0 lei. Se invocă de către grefier că apelanta pârâtă a depus la dosar prin serviciul arhivă concluzii scrise dar nu a atașat vreun document cu privire la calculul penalităților contestate.
Dezbaterile asupra apelului de față au avut loc în ședința publică din data de 19.01.2008, fiind consemnate în încheierea pronunțată la acea dată, fac parte integrantă din prezenta decizie, când instanța a amânat pronunțarea la 26 2008, pentru ca părțile să depună concluzii scrise iar apelanta pârâtă să depună și o notă privind modul de calcul al penalităților pe care le contestă.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.2399/ 18 mai 2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Brașov - Secția Comercială a admis acțiunea formulată de reclamanta - - B și a dispus obligarea pârâtei - - B la plata sumei de 10.223.559,60 RON cu titlu de daune interese și 105.428 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere că la data de 14 februarie 2003 reclamanta și pârâta au încheiat contractul de antrepriză nr.1318 având ca obiect execuția lucrărilor de construcții și montaj la investiția de la complexul -, așa cum rezultă din anexa 1 și 2 la contract și documentațiile de execuție cu toate detaliile puse la dispoziție de beneficiar, conform anexei 2.
S-a mai reținut că, potrivit art.61 din contract, durata de execuție și de punere în funcțiune a centralei termice și a spațiilor de cazare este de 10 luni și a început odată cu semnarea procesului verbal de predare a amplasamentului, menționat la cap. VIII art.8.2 pct. Potrivit art.6.2 această durată se poate modifica atunci când execuția lucrărilor suplimentare care nu se regăsește în proiectele tehnice și documentațiile de execuție și care vor face obiectul unui act adițional la contractul dintre părți; în cazuri de forță majoră conform legii și cu acordul părților.
În conformitate cu art.9.4 lit.c din același contract, pentru nerespectarea termenului de punere în funcțiune, menționat la cap. VI art.6.1, antreprenorul general va suporta contravaloarea serviciilor de cazare și aferente, la un coeficient de utilizare a capacității de cazare din capacitatea hotelului de 50%, pentru toată perioada ce depășește termenul de punere în funcțiune, sumă ce nu poate fi mai mică de 6.000 euro pentru fiecare zi de întârziere.
Având în vedere că procesele verbale de predare-primire a frontului de lucru au fost semnate la data de 24.02.2003 termenul de execuție ar fi fost 24.12.2003.
Datorită intervenției unor lucrări suplimentare și faptului că unele autorizări/avize nu au putut fi obținute la termenul scontat, durata de execuție și de punere în funcțiune a centralei termice și a spațiilor de cazare, convenită inițial a fost modificată. Astfel, prin Actul adițional nr.7/14.02.2004, această durată a fost prelungită cu opt luni de zile, respectiv la 31.08.2004.
S-a mai avut în vedere că, în conformitate cu procesele verbale de recepție la terminarea lucrărilor nr.737/30.01.2006 și nr.839/31.01.2006, lucrările au fost finalizate peste termenul stabilit, cu o întârziere de 478 zile. Așa fiind, s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii contractuale, fapta ilicită a pârâtei constând în nerespectarea termenului de executare a lucrărilor contractate, prejudiciul în venitul nerealizat datorită punerii în exploatare a investiției care a fost determinat anticipat prin convenția părților, iar raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu fiind, de asemenea, dovedit prin nerespectarea de către pârâtă a termenului de executare ceea ce a provocat prejudiciul reprezentat de venitul nerealizat ca urmare a punerii în exploatare a investiției cu întârziere.
Pentru acordarea despăgubirilor, pe lângă întrunirea condițiilor răspunderii contractuale mai este necesar, pe de o parte, ca debitorul să fi fost pus în întârziere, iar, pe de altă parte, să nu existe o clauză de neresponsabilitate.
Condițiile existenței unui prejudiciu și vinei debitorului pentru acordarea de despăgubiri creditorului sunt implicit prevăzute de art.1082 Cod civil.
Referitor la condiția punerii debitorului în întârziere s-a reținut că reclamanta a probat îndeplinirea acesteia prin adresele nr.2812/7.04.2004, nr.4935/12.07.2004 și nr.5880/30.08.2004.
Cât privește clauza de neresponsabilitate s-a constatat că nu s-a făcut dovada existenței unei asemenea convenții cu privire la răspundere.
Un mod de evaluare a despăgubirilor (daunelor-interese) este evaluarea făcută prin convenția părților. În speță, părțile, prin acordul lor de voință, au determinat întinderea prejudiciului și cuantumul daunelor care-l vor acoperi, înainte ca acesta să se fi produs.
Cuantumul daunelor-interese în sumă totală de 2.868.000 euro a fost calculat începând cu data de 31.08.2004 și până la data de 23.12.2005.
Instanța de fond a înlăturat susținerile pârâtei privind faptul că valoarea daunelor interese este superioară prețului contractului și că au fost încălcate prevederile art.4 din Legea nr.469/2002, acest lucru fiind infirmat chiar de către reclamantă prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei în care se recunoaște că prețul contractului se ridică la suma de 4.494.409,15 USD, sumă inferioară celei de 2.868.000 euro.
Cu privire la susținerile pârâtei - - B privitoare la faptul că depășirea termenului limită de finalizare a lucrărilor se datorează faptei reclamantei, prin neîndeplinirea de către aceasta a obligației de a pune la dispoziția pârâtei fronturile de lucru s-a constatat că sunt neîntemeiate întrucât procesele verbale de predare-primire a amplasamentului au fost semnate la data de 24.02.2003. Dispozițiile contractuale privind termenul de opt luni, termen care a început să curgă de la data încheierii Actului adițional nr.7/14.02.2004, și nu pot fi interpretate în sensul că ar începe să curgă distinct pentru fiecare front de lucru în parte. Termenul de 31.08.2004 a fost termenul convenit de către părți pentru finalizarea lucrărilor constând în punerea în funcțiune a centralei termice și a spațiilor de cazare, inclusiv etajul 8, aceste lucrări fiind recepționate prin procesele verbale încheiate la 30.01.2006 și 31.01.2006.
În temeiul art. 274 proc.civ. s-a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 105.428 RON cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta - -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în drept dispozițiile art.280, art. 282 și următoarele proc. civ.
Ca motiv de nelegalitate, apelanta pârâtă a invocat că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 43 com. și nicidecum prevederile art.1079 civ. ce sunt aplicabile în cazul neîndeplinirii la timp a unei obligații de a face, precum este cazul acțiunii de față.
S-a arătat că în mod greșit a fost obligată societatea pârâtă la plata penalităților începând cu data de 31.12.2004, obligație care ar fi trebuit să fie condiționată de punerea - - în întârziere, fie prin notificarea acestui fapt de către - -, fie prin introducerea cererii de chemare în judecată. Cum, în cauză s-a solicitat obligarea la plata de penalități până la un moment anterior introducerii cererii de chemare în judecată, rezultă că singura modalitate prin care putea fi pusă în întârziere era notificarea din partea creditorului obligației, notificare pe care - - nu înaintat-o pârâtei.
În cauză au fost nesocotite dispozițiile Legii nr.469/2002 privind disciplina contractuală, conform cărora cuantumul daunelor-interese nu poate depăși valoarea obligației principale, iar prin hotărârea apelată instanța de fond a nesocotit această interdicție, deși era evident că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata unor daune interese moratorii în valoare de 2.868.000 euro, sumă ce depășea cu mult prețul inițial al Contractului care era de 1.550.000 USD.
În aceste condiții, obligarea pârâtei la plata daunelor-interese într-un cuantum care depășea limitele legale, este în contradicție cu dispozițiile Legii nr.469/2002 care plafonau cuantumul despăgubirilor cel mult la nivelul prețului contractului.
Ca motive de netemeinicie s-a invocat faptul că hotărârea instanței de fond este rezultatul aprecierii eronate a probelor administrate în cauză. Dacă s-ar fi analizat nepărtinitor materialul probator administrat în cauză s-ar fi constatat că predarea cu întârziere a spațiilor s-a datorat culpei reclamantei, care pe parcursul derulării contractului de antrepriză nr.1318/14.02.2003 a solicitat în mod repetat atât modificări ale proiectului avut în vedere la semnarea Contractului, cât și lucrările suplimentare, care, în mod obiectiv, nu puteau fi finalizate în termenele prevăzute de art. 6.1 din Contract.
Împrejurarea că în data de 14.02.2004 s-a încheiat Actul adițional nr.7 prin care s-a prelungit durata de execuție a lucrărilor cu 8 luni, până la data de 31 august 2004, nu este de natură să ducă la concluzia că această prelungire a fost convenită de părți tocmai ca o consecință a solicitărilor - de modificare a proiectului inițial și de efectuare a unor lucrări suplimentare. Față de multitudinea de modificări, acest nou termen este unul nerealist. Reclamanta a avut cereri de abatere de la proiectul inițial sau de efectuare a altor lucrări suplimentare inclusiv după data actului adițional în discuție.
Apelanta pârâtă a mai invocat faptul că, așa cum rezultă din înscrisurile existente la dosar, au existat numeroase dispoziții de șantier prin care s-au cerut modificări ale proiectului atât sub aspectul calității materiale folosite, cât și al planurilor arhitecturale ce trebuiau avute în vedere la realizarea lucrărilor. În aceste condiții, fiind vorba despre modificări cerute de cu puțin timp înainte de expirarea termenului de predare-primire, depășirea acestor termene s-a datorat conduitei reclamantei care a solicitat lucrări care nu au fost avute în vedere la încheierea Contractului și a actelor adiționale și care au avut drept consecință decalarea termenelor de execuție. Edificatoare sunt dispozițiile de șantier din 27.07.2004 și din perioada 2005-ianuarie 2006.
S-a mai arătat că dovada indubitabilă a faptului că termenele de predare-primire nu puteau fi respectate o constituie și valoarea totală a Contractului, valoare dublă față de cea avută în vedere la data începerii colaborării cu -, valoare care a fost determinată de solicitările reclamantei cu privire la modificarea proiectului sau la executarea de numeroase alte lucrări suplimentare.
De asemenea, invocă faptul că nu s-a avut în vedere poziția reclamantei la interogatoriul propus, în care aceasta a recunoscut că a emis o serie de dispoziții de șantier prin care, pe lângă lucrări suplimentare, a dispus modificarea detaliilor de execuție, care însă nu au fost puse la dispoziție în timp util, motiv pentru care nu i se poate imputa depășirea termenului de finalizare a lucrărilor.
S-a mai arătat că instanța de fond a omis faptul că intimata reclamantă - - nu și-a îndeplinit obligația de predare a spațiilor libere de orice sarcini, din cuprinsul proceselor verbale de recepție din data de 24.02.2003 rezultând existența unor numeroase abateri de la proiect, a căror remediere a necesitat timp, care însă nu a fost avut în vedere la încheierea Contractului, când s-au stabilit datele de predare- primire a spațiilor.
Apelanta pârâtă a mai invocat faptul că instanța de fond a ignorat probele administrate în cauză de către pârâtă din care rezultă că s-a solicitat reclamantei convocarea comisiei pentru recepția centralei termice încă din luna februarie 2005, cerere căreia - - a refuzat să îi dea curs.
De asemenea, au fost ignorate procesele verbale de predare-primire încheiate în perioada 31.08.2004-23.12.2005 din care rezultă că - - a predat, iar - - a primit spațiile, la alte date decât cele pe care, în mod greșit instanța de fond le-a reținut drept date de îndeplinire a obligațiilor de predare. Întrucât - - a primit spațiile la intervale diferite de timp și s-a reținut la fond culpa pârâtei în nerespectarea termenelor, penalitățile trebuiau calculate pentru fiecare etaj în parte prin raportare la data predării ultimului spațiu și nu global.
Apelanta pârâtă a mai arătat că intimata reclamantă - - nu și-a respectat obligațiile contractuale, achitând cu mari întârzieri facturile emise de - - pentru lucrările efectuate.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 29 octombrie 2007, intimata reclamantă - - a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței, ca fiind temeinică și legală.
Intimata reclamantă a arătat că potrivit art. 6.1 din contract, părțile au stabilit ca durata de execuție și de punere în funcțiune a centralei termice și a spațiilor de cazare să fie de 10 luni de la data semnării procesului verbal de predare-primire a amplasamentului, iar cauza principală a întârzierilor a constituit-o conduita defectuoasă a antreprenorului, care nu a pregătit execuția astfel încât aceasta să poată fi susținută ritmic, corespunzător eșalonării și și-a dispersat activitatea la un număr prea mare de obiective simulate.
S-a mai arătat că a acceptat noul termen de execuție și punere în funcțiune propus de antreprenor și a încheiat actul adițional nr.7/24.03.2004 la contractul de antrepriză potrivit căruia durata de execuție și punere în funcțiune s-a prelungit cu opt luni.
Cu privire la susținerea apelantei pârâte prin care a invocat culpa societății reclamante - -, s-a arătat că după predarea amplasamentului, pe măsură ce s-au efectuat lucrările de demolare, dezafectare sau decopertare, a fost necesară efectuarea unor lucrări suplimentare și, implicit a completării și modificării documentației tehnice inițiale.
Având în vedere că Înalta Curte de Casație și Justiție B, prin încheierea nr.3638/13 2007 pronunțată în dosarul nr-, a dispus strămutarea prezentului dosar la Curtea de APEL CRAIOVA, prin Încheierea de ședință de la 4 decembrie 2007 Curtea de Apel Brașova dispus scoaterea de pe rol a dosarului și înaintarea lui la instanța investită de ICCJ.
La Curtea de APEL CRAIOVA cauza a fost înregistrată sub nr-.
În apel, la cererea părților s-a încuviințat proba testimonială fiind audiați martorii și pentru apelantă și martorii și pentru intimată.
S-a admis proba cu înscrisuri și s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice în specialitatea construcții ale obiective au fost stabilite prin încheierea din 20 februarie 2008 (filele nr. 29-30).
Onorariul provizoriu de expert de 5.000 RON, stabilit în sarcina apelantei, a fost achitat prin ordinul de plată 173/17.03.3008 (fila nr. 125).
Expertiza tehnică a fost efectuată de expert inginer și a fost depusă la 2 sept. 2008 (filele nr. 297-385). Părțile au fost reprezentate prin experți tehnici consilieri, ing. pentru apelantă și de ing. pentru intimată.
Prin încheierea de ședință din 24 sept. 2008 (filele 464-465)Curtea a încuviințat obiecțiunile la raportul de expertiză formulate de ambele părți.
Răspunsul la obiecțiuni a fost depus la 14.11.2008.
Ulterior, la data de 19.11.2008 apelanta pârâtă a formulat obiecțiuni la răspunsul la obiecțiuni și a solicitat refacerea raportului de expertiză și schimbarea expertului.
Curtea constatând că obiecțiunile la răspunsul expertului la obiecțiuni nu cuprind elemente care să conducă la concluzia că în cauză se impune înlocuirea expertului și refacerea raportului de expertiză, acestea putând fi analizate și interpretate prin prisma probelor existente la dosar, care sunt suficiente, pertinente și concludente a respins cererea formulată de apelanta pârâtă, așa cum rezultă din considerentele încheierii din 19.11.2008.
Se mai reține că prin încheierea nr. 4/17.01.2008 (filele nr. 24-25) Curtea a admis cererea petentei - - B și a dispus suspendarea executării sentinței nr. 2399/C/18 mai 2007 a Tribunalului Brașov -secția comercială până la soluționarea apelului de față. Cu acea ocazie petenta a făcut dovada că a consemnat la CEC-Sucursala B cauțiunea în sumă de 1.022.355,96 lei, recipisa fiind înregistrată la Registrul de Valori al Curții de APEL CRAIOVA la poz. 17/17.01.2008.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel și a hotărârii apelate, Curtea reține următoarele:
Prin acțiunea introductivă reclamanta - - Bas olicitat obligarea pârâtei - - B la plata sumei de 10.223.559,60 RON, echivalentul în lei a 2.868.000 Euro, cu titlu de daune interese moratorii.
Cuantumul daunelor-interese a fost calculat pentru perioada 31 august 2004 - 23 decembrie 2005 și reprezintă un număr de 478 zile de întârziere în executarea obligației asumate prin actul adițional nr. 7/2004 la contractul nr. 1318/14.02.2003 pentru care s-au calculat penalități de 6000 euro/ zi întârziere conform art. 9.4 lit. c din contratul dintre părți.
În drept s-au invocat prevederile art.1073 coroborat cu art. 1082 și art.1084-1086 civ.
Daunele interese moratorii sunt acele daune interese acordate pentru simpla întârziere în executarea unei obligații contractuale. Daunele interese moratorii nu înlocuiesc executarea în natură a obligației și ca atare, se pot cumula cu aceasta, după cum se pot cumula și cu daunele interese- compensatorii, când debitorul nu execută în natură nici cu întârziere.
Pentru acordarea despăgubirilor, pe lângă întrunirea condițiilor răspunderii contractuale mai este necesar, pe de o parte, ca debitorul să fi fost pus în întârziere, iar, pe de altă parte, să nu existe o clauză de neresponsabilitate.
De la data punerii în întârziere debitorul datorează creditorului daune interese moratorii. Din același moment se stabilește refuzul debitorului de a executa iar creditorul va fi îndreptățit să pretindă daune compensatorii pentru neexecutarea obligației.
Cum corect a reținut prima instanță, reclamanta - - a făcut dovada punerii în întârziere a pârâtei cu adresele nr.2812/7.04.2004, nr.4935/12.07.2004 și nr.5880/30.08.2004. Aceste notificări au fost expediate prin poștă cu mandat de confirmare de primire și au fost întocmite conform prev. art.9.5 lit. a din contract și cu respectarea art.46 și urm. com. În materie comercială este perfect valabilă notificarea făcută sub forma adreselor, scrisorilor sau telegramelor ce au ca efect punerea în întârziere,ceea ce s-a realizat și în cauză.
Se mai reține că pe lângă notificările sus menționate reclamanta a îndeplinit inclusiv procedura prealabilă a încercării de conciliere prevăzută de art. 7201proc.civ. (filele 7-8 dos. Tribunalul Brașov )
La rândul său pârâta - - B nu a făcut dovada refuzului de a executa lucrarea contractată și nici nu a invocat vreo culpă reclamantei la data de 14.02.2004 când s-a încheiat Actul adițional nr.7.
Prin semnarea fără obiecțiuni a actului adițional menționat mai sus pârâta și-a manifestat acordul cu privire la prelungirea duratei de execuție a lucrărilor cu 8 luni, până la data de 31 august 2004 încât acesta produce efecte juridice.
De altfel, apelanta pârâtă nu a invocat existența în contract a vreunei clauze de neresponsabilitate și prin care să fie exonerată de răspundere pentru neexecutarea la termen a obligației. Simpla afirmație potrivit căreia termenele de predare-primire nu puteau fi respectate determinată de valoarea totală a contractului nu constituie elementele unei clauze penale în sensul celor arătate deja. Mai mult, termenul și valoarea obiectului ce urmează a fi realizat sunt elemente distincte ale contractului ce nu pot fi confundate și trebuie respectate fără ca între acestea să existe vreo condiție, cum greșit se pretinde de apelantă.
Condițiile existenței unui prejudiciu și vinei debitorului pentru acordarea de despăgubiri creditorului sunt implicit prevăzute de art.1082 Cod civil.
Un mod de evaluare a despăgubirilor (daunelor-interese) este evaluarea făcută prin convenția părților. În speță, părțile, prin acordul lor de voință, au determinat întinderea prejudiciului și cuantumul daunelor care-l vor acoperi, înainte ca acesta să se fi produs.
Observând actul adițional nr. 7/2004 la contractul nr. 1318/14.02.2003 (fila nr. 28 dos.Tribunal B) se constată ca părțile au convenit, in conformitate cu prev. art.6.1. și 6.2 ca durata de execuție și de punere în funcțiune a centralei termice și a spațiilor de cazare (inclusiv etajul VIII) să se prelungească cu 8 luni iar finalizarea lucrării să aibă termen la 31.08.2004. S-a mai stipulat că, celelalte clauze contractuale rămân neschimbate.
Așa fiind, în cauză părțile contractante au înțeles să mențină clauza penală stipulată la art.9.4 lit. c din contractul nr. 1318/14.02.2003 potrivit căreia pentru nerespectarea termenului de punere în funcțiune antreprenorul va suporta c/v serviciilor de cazare și aferente, la un coeficient de utilizare a capacității de cazare din capacitatea hotelului de 50%, pentru toată perioada ce depășește termenul de punere în funcțiune, sumă ce nu poate fi mai mică de 6000 euro pentru fiecare zi de întârziere.
Clauza penală este acea convenție accesorie prin care părțile determină anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării,executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligațiilor de către debitorul său. Prin stipularea unei astfel de clauze părțile sunt scutite de a se mai adresa justiției pentru evaluarea prejudiciului și se înlătură dificultățile pe care le ridică proba lui.
Afirmația apelantei pârâte potrivit căreia intimata reclamantă - - nu și-ar fi respectat obligațiile contractuale, achitând cu mari întârzieri facturile emise de - - pentru lucrările efectuate nu este de natură a constitui un element de exonerare de la executarea clauzei penale invocate mai sus. Se are în vedere faptul că în cuprinsul actului adițional nr. 7/2004 la contractul nr. 1318/14.02.2003 prelungirea termenului de execuție a lucrărilor nu a fost supus vreunei condiții. Pentru eventualele întârzieri la plata facturilor pârâta, în calitate de antreprenor general, avea posibilitatea de a calcula penalități de 0,15% pe zi întârziere, conform art.9.4 lit.b din contract și să ceară plata pe calea unei cereri reconvenționale, ceea ce nu s-a făcut în cauză.
Cât privește motivele de apel ce vizează executarea contractului, inclusiv a actului adițional nr.7/2004 și privesc alte critici decât cele analizate deja, se vor înlătura ca nefondate pentru cele ce se vor arăta.
Cum corect a reținut prima instanță, și se confirmă și prin concluziile raportului de expertiză efectuat în ape, reclamanta - - și-a îndeplinit obligația de predare a spațiilor libere de sarcini, sens în care părțile au întocmit procesele verbale de predare-primire a amplasamentului au fost semnate la data de 24.02.2003
Dispozițiile contractuale privind termenul de opt luni, termen care a început să curgă de la data încheierii Actului adițional nr.7/14.02.2004, nu poate fi interpretat în sensul că acesta ar începe să curgă distinct pentru fiecare front de lucru în parte cum greșit apelanta pretinde a fi interpretat.
Termenul de 31.08.2004 a fost termenul convenit de către părți pentru finalizarea lucrărilor constând în punerea în funcțiune a centralei termice și a spațiilor de cazare, inclusiv etajul 8, aceste lucrări fiind recepționate prin procesele verbale încheiate la 30.01.2006 și 31.01.2006.
Cuantumul daunelor-interese solicitat de reclamantă a fost calculat pentru perioada 31 august 2004 - 23 decembrie 2005. Faptul că pârâta solicitat reclamantei abia în luna februarie 2005 convocarea comisiei pentru recepția centralei termice nu face decât să confirme că - - B nu a respectat termenul de opt luni. Aceasta avea posibilitatea să ceară eventual la fond diminuarea daunelor interese pe calea cererii reconvenționale dar nu a făcut acest lucru. De altfel, prin încheierea de amânare a pronunțării ce face obiectul cauzei de față Curtea a pus în vedere apelantei pârâte să depună o notă privind modul de calcul al penalităților pe care le contestă pentru a fi verificate dar aceasta nu a înțeles să-l facă.
Așa cum rezultă din concluziile la raportul de expertiză, lipsa detaliilor de execuție nu a avut ca și consecință prelungirea termenelor contractuale. de execuție au fost de importanță redusă, iar lipsa lor nu a stagnat fluxul tehnologic de execuție propus de constructor.
Lucrările suplimentare nu au putut fi prevăzute la data semnării contractului de antrepriză, față de documentațiile tehnice inițiale, fiind lucrări de consolidare a stâlpilor pergolel inițiale de la etajul VII și al lucrărilor de proiectare al fragmentului de zid medieval depistat cu ocazia săpăturilor efectuate în subsolul aferent centralei termice - situație despre care s-a făcut vorbire în memoriul proiectului de execuție la capitolul lucrări ascunse sau neprevăzute. Aceste lucrări suplimentare coroborate cu simplificările aduse apartamentului nr.725 și spațiului util de la etajul VIII, au fost apreciat de expertul contabil ca factori de reducere a timpului de lucru neputând fi încadrate ca operațiuni ce au dus la prelungirea termenului de execuție.
De altfel, inclusiv modificările efectuate după semnarea actului adițional ce face obiectul cauzei și care se referă la prelungirea termenului de execuție și recompartimentarea etajului VIII al clădirii au fost considerate că însăși prin natura lucrărilor executate duce la prescurtare timpului de execuție.
Observându-se dispozițiile de șantier referitoare la detaliile de execuție ce au modificat proiectele tehnice inițiale la apartamentul nr. 725 de la etajul VII și sala amenajată în etajul VIII, expertul a concluzionat că modificările efectuate au diminuat volumul de lucrări inițial. De asemenea, beneficiarul a sistat din propria inițiativă două celule de cazare, nr. 723 și 724 în interese personale (alte destinații).
Se mai reține că pentru lucrările neconforme calitativ efectuate de antreprenor s-a întocmit procesul verbal de recepție calitativă de către comisia de specialitatea, care a impus a se proceda la remedierea deficiențelor constatate.
În consecință, așa cum s-a arătat deja, instanța de fond a interpretat toate probele de la dosar și a aplicat corect legea, reținând că pârâta datorează daune-interese în sumă totală de 2.868.000 euro pentru perioada 31.08.2004 23.12.2005.
Instanța de fond a înlăturat corect susținerile pârâtei privind faptul că valoarea daunelor interese ar superioară prețului contractului și că au fost încălcate prevederile art.4 din Legea nr.469/2002 deoarece prețul contractului, așa cum a fost modificat prin actele adiționale nr. 1-6, se ridicau la data de 23.12. 2005 la suma de 4.121.862 euro respectiv 15.093.023 RON, așa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză întocmit de expert (fila nr. 310). Or, prin acțiunea introductivă s-au cerut daune-interese în sumă totală de 2.868.000 euro ceea ce reprezintă o valoare mai mică în raport cu prețul contractului, așa cum s-a arătat deja.
Față de cele reținute, Curtea constată că apelul reclamanților este nefondat și în temeiul art.296 proc.civ. îl va respinge ca atare.
Se va lua act că intimata reclamantă și-a rezervat drept de a solicita cheltuielile de judecată pe calea unei acțiuni separate.
Cât privește cererea expertului contabil prin care solicită suplimentarea onorariului cu suma de 24.720,0 lei se constată că a fost depusă la după data de 19.11. 2008 când dosarul a fost luat în pronunțare și se va respinge ca atare. Se reține că onorariul de expert de 5.000 RON, stabilit în sarcina apelantei, a fost achitat prin ordinul de plată 173/17.03.3008 (fila nr. 125) iar pe parcursul judecății apelului nu s-a dispus suplimentarea onorariului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta - pârâtă - - B, cu sediul în B,-, județul B, împotriva Sentinței nr. 2399/C din 18 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant - - B, cu sediul în B,-, județul B înaintată spre soluționare acestei instanțe de către Curtea de Apel Brașov prin Încheierea de ședință de la 4 decembrie 2007, în urma strămutării dispusă de către Înalta Curte de Casație și Justiție B prin Încheierea nr. 3638 din 13 2007, pronunțată în dosarul nr-.
Respinge cererea expertului domiciliat în B,-,.A,.21, jud. B, astfel cum a fost precizată la termenul de azi.
Ia act că intimata reclamantă - - B nu solicită cheltuieli de judecată.
Definitivă. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 26 2008.
Președinte, | Judecător, |
Grefier, |
26 2008
Red.jud. /18.12.2008
5 ex./
Președinte:Carmen MladenJudecători:Carmen Mladen, Doina Lupea
