Spete pretentii comerciale. Decizia 33/2008. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR.33/COM

Ședințapublicădin 21 februarie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Eufrosina Chirica

JUDECĂTOR 2: Georgiana Pulbere

Grefier - - -

Pe rol, judecarea apelului comercial formulat de apelanta reclamantă - " 93" SRL B, cu sediul în B, sect.2,- și cu sediul procedural ales în B,-, sector 4, împotriva sentinței civile nr.1111 din 04.07.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr- (format vechi nr.3456/2006), în contradictoriu cu intimata pârâtă - "" SRL,cu sediul în T,-, județul T, având ca obiect pretenții.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru apelanta reclamantă -" 93"SRL, consilier juridic, în baza delegației de reprezentare nr.421/27.11.2007 depusă la dosar, lipsind intimata pârâtă -""SRL.

Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art.87 și următoarele Cod procedură civilă.

Apelul este timbrat cu suma de 274.00 lei reprezentând taxa judiciară de timbru conform chitanței - PJ aflată la dosar fila 10 și timbru judiciar în sumă de 3 lei.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.

Întrebat fiind reprezentantul convenționala al apelantei reclamante, arată că nu mai are alte cereri de formulat, solicitând acordarea cuvântului pe fond.

Curtea, luând concluziile apelantei reclamante prin reprezentantul său convențional, potrivit cu care nu mai are cereri prealabile, în condițiile art.150 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Având cuvântul apelanta reclamantă -" 93"SRL, prin reprezentantul său convențional, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței apelate, cu consecința admiterii acțiunii și obligarea intimatei pârâte la înlocuirea stației radio de emisie recepție " 78 ", la plata sumei de 7.767,41 lei echivalent a 2.169 EURO, reprezentând contravaloarea pagubelor suferite de societatea reclamantă din culpa pârâtei, ca urmare a defectării antenei prin inciventul de descărcare electrică. De asemenea solicită obligarea intimatei pârâte și la plata cheltuielilor de judecată. Din probele administrate rezultă că, antena aferentă stației de emisie recepție aflată pe autocamionul societății reclamante, a fost montată de către reprezentantul societății pârâte, astfel cum s-a dovedit și prin raportul de expertiză tehnică efectuată la instanța de fond, fapt ce a determinat producerea acestui incident și a pagubelor aferente. Totodată depune la dosar concluzii scrise.

Curtea, rămâne în pronunțare asupra apelului declarat de apelanta reclamantă -" 93"SRL.

După strigarea cauzei și rămânerea în pronunțare se prezintă pentru intimata pârâtă -""SRL, avocat, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, care solicită respingerea apelului ca nefondat, obligarea apelantei reclamante la plata cheltuielilor de judecată și totodată depune la dosar concluzii scrise.

CURTEA

Asupra apelului comercial d e față constată următoarele:

Prin acțiunea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată la nr. 854/88/31 iulie 2006, reclamanta 93 Bac hemat în judecată pe pârâta C T, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâtei să remedieze sau să înlocuiască stația radio "AL-" pentru camioane și antena corespunzătoare acesteia, dar și la plata sumei de 7767,41 lei, echivalentul a 2169 Euro, contravaloarea prejudiciului provocat de produsele achiziționate de la aceasta; cu cheltuieli de judecată.

Motivând acțiunea, reclamanta arată că, la 31 martie 2006, a achiziționat de la, conform facturii nr. - din 31 martie 2006, pentru camionul proprietate marca MERCEDEZ BENZ, cu număr de înmatriculare nr. B 41616, stația radio pentru comunicare 8, ce a fost montată de reprezentantul societății pârâte.

Ulterior, învederează reclamanta că, s-a cumpărat și o antenă aferentă stației de la, ce a realizat din nou și montarea, însă, pe lângă faptul că factura nr. - din 14 aprilie 2006 fost comunicată la data de 15 aprilie 2006, nu s-a predat la achiziționare, nici certificatul de garanție, nici declarația de conformitate a produsului și nici instrucțiunile de folosire pentru produs, deși avea această obligație conform art. 11 din nr.HG 394/1995, art. 19 și 20 din nr.OG 21/1992.

Se mai menționează că, la data de 17 aprilie 2006, după ce camionul societății a trecut pe sub podul de la Otopeni, sub un cablu de înaltă tensiune, stația radio și antena s-au defectat datorită unei descărcări electrice puternice, acestea putând prelua curentul numai în cazul în care erau montate necorespunzător, șocul s-a propagat în habitaclul autovehiculului producând și defectarea radiocasetofonului, a tahografului, precum și găurirea anvelopei stânga față, așa cum s-a constatat de către CASA AUTO - B, în fișa de control de calitate încheiată la 19 aprilie 2006, și de către, prin nota de constatare tehnică nr. B 747.

Reclamanta arată că s-a încercat o conciliere directă cu societatea pârâtă, pentru a stinge litigiul pe cale amiabilă, dar aceasta nu a dat curs invitației, cu toate că, pagubele au fost produse exclusiv din vina sa, evaluarea fiind efectuată de către societatea de la care s-a achiziționat camionul.

In dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar, în copie, convocarea la conciliere și procesul-verbal întocmit, nota de constatare tehnică nr. 747, fișa control calitate, facturi fiscale, chitanțe, alte înscrisuri, solicitând luarea unui interogatoriu pârâtei, audierea a 2 martori și efectuarea în cauză a unei expertize de specialitate.

In apărare, pârâta a solicitat luarea unui interogatoriu societății reclamante.

Prin Sentința civilă nr.1111 din 04 iulie 2007, Tribunalul Tulceaa respins cererea având ca obiect litigiu comercial, formulată de către reclamanta 93, în contradictoriu cu pârâta, ca nefondată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut, în esență că, potrivit facturii fiscale nr.- din 31 martie 2006, 93 Baa chiziționat de la T o stație emisie recepție 78, pentru suma de 650 lei, în valoare fiind inclus și montajul.

Ulterior, așa cum reiese din factura nr. - din 14 aprilie 2006, s-a cumpărat și o antenă PC 6, pentru suma de 178,50 lei, plata fiind făcută în aceeași zi, conform chitanței nr. - din 14 aprilie 2006.

Martorul, propus de către reclamantă, cel care a transportat antena de la T, a învederat că a predat antena și factura societății pârâte, nu însă și certificatul de garanție pe care l-a înmânat a doua sau a treia zi, unchiului său, șoferul autovehiculului pe care s-a realizat montajul antenei.

Același martor a învederat că a prezentat și instrucțiunile de folosire în baza cărora s-a efectuat montarea antenei, operațiune în care s-a implicat alături de unchiul său,care a refuzat amplasarea respectivei antene în centrul cabinei, pentru că implica găurirea, și au montat-o folosindu-se de un spațiu deja existent în dreptul cabinei șoferului, personal efectuând doar legătura dintre stație și antenă.

S-a mai precizat de către același martor că nu a ajutat la montarea antenei în îndeplinirea vreunei obligații asumată în raport cu societatea pârâtă, că nu are pregătire de specialitate și a fost primul montaj realizat fără a avea calitatea de salariat.

La rândul său, martorul a confirmat, în parte, circumstanțele legate de montarea antenei, precizând în plus că nu are pregătire de specialitate și că, în mare parte, operațiunile de montare au fost realizate de către.

Concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză au relevat faptul că antena a fost montată necorespunzător, la o înălțime prea mare, nerespectând normele de traversare în siguranță a căilor ferate electrificate, precum și că defectarea se datorează descărcării electrice produse de intrarea în contact a antenei stației de emisie-recepție cu linia electrică de înaltă tensiune la trecerea la nivel cu calea ferată electrificată.

Apreciază instanța de fond că, esențial în soluționarea cauzei, este a stabili dacă societatea reclamantă și-a asumat și obligația montajului, caz în care ar fi în culpă cu privire la montarea necorespunzătoare a antenei iar răspunderea pentru întreg prejudiciul i-ar reveni.

În speță, reține instanța că, nu rezultă o atare situație, neprobându-se că înțelegerea părților ar fi vizat și operațiunea de montare, cu atât mai mult cu cât, la achiziționarea stației de emisie-recepție s-a deplasat personal administratorul firmei pârâte-vânzătoare care a și montat-o, iar în factura emisă a fost cuprinsă și contravaloarea operațiunilor de montare, separat, ceea ce nu s-a întâmplat și în cazul antenei, când factura a fost emisă doar pentru produsul achiziționat.

Faptul că salariații reclamantei au crezul că vânzătorul va asigura și montarea antenei, apreciază instanța de fond că, este lipsit de relevanță în ceea ce privește răspunderea pentru paguba produsă, cât timp, așa cum s-a subliniat, între părți nu a intervenit înțelegerea sub acest aspect, care să implice răspunderea pârâtei pentru corectitudinea operației, culpa aparținându-le cât timp nu s-au verificat și clarificat aceste situații.

Se apreciază că, indiferent cine și cât a realizat în operațiunea de montare a antenei, cine a luat decizia montării într-o altă zonă decât cea indicată și alte asemenea aspecte, ele sunt lipsite de relevanță, după cum s-a arătat, din moment ce vânzătorul nu efectua montarea, cu atât mai mult cu cât martorul, ce a transportat bunul la destinație nu era salariat și nu îndeplinea nicio altă calitate în cadrul societății vânzătoare, greu de crezut fiind că unchiul său, șoferul autovehiculului pe care s-a montat antena, nu a cunoscut situația exactă, iar dacă, într-adevăr, nu au cunoscut că este culpa societății reclamante că nu au efectuat verificările ce se impuneau.

Se concluzionează în sensul că, societatea-pârâtă nu și-a asumat și operațiunea de montare lipsind un probatoriu în acest sens, situație urmare căreia, aspecte precum: data emiterii certificatului de garanție, data înmânării și semnarea acestuia este lipsit de relevanță în soluționarea cauzei pentru că, obligația de a suporta cheltuielile pentru punerea în funcțiune, întreținere, reparare sau înlocuire a produsului se activează numai în situația în care se exclude culpa cumpărătorului în producerea defecțiunii, ceea ce nu este cazul în speță, în condițiile în care, culpa aparține exclusiv cumpărătorului, ce trebuia să se asigure că montarea este efectuată de un specialist, conform instrucțiunilor de folosire, iar dacă aceste instrucțiuni nu au fost înmânate în aceeași zi, trebuia să se insiste în expedierea acestora la vânzător și să nu se monteze antena.

Așa fiind, având în vedere cele prezentate, instanța a respins cererea promovată ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta - - B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu indicarea temeiului de drept prev.de art.282 și urm.Cod pr.civilă, coroborate cu disp.art.998 Cod civil, precum și ale art.12, art.16, art.17 și art.19 din OG nr.21/1992 și aplicarea art.9, art.10, art.11, art.14 din HG nr.394/1995 republicată, cu următoarea motivație în esență:

- hotărârea apelată a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, deoarece în mod eronat instanța de fond a reținut lipsa dovezilor referitoare la predarea antenei aferentă stației de emisie recepție și montarea acesteia;

- nu s-a ținut seamă de faptul că, s-au produs dovezi referitoare la susținerile apelantei legate de neînmânarea certificatului de garanție și instrucțiunilor de folosire a antenei, raționamentul instanței de fond fiind complet nelegal și neîntemeiat;

- aprecierea instanței referitoare la inexistența înțelegerii între părți privind montarea antenei este nelegală, deoarece nu a ținut cont de faptul că, factura și chitanța aferentă de achiziționare a antenei nu a fost predată apelantei după montarea efectivă a acesteia și că, documentele fiscale au fost emise și predate ulterior;

- probatoriul dovedește că, antena aferentă stației de emisie-recepție aflată pe autocamionul societății apelante, a fost montată de reprezentantul societății pârâte și nu de către cumpărător, astfel că, concluziile instanței de fond referitoare la producerea pagubei datorate montării necorespunzătoare a antenei efectuată de către apelantă sunt complet nelegale și eronate.

S-a solicitat de către apelantă, și încuviințat de instanță, administrarea probei cu înscrisuri, precum și a probei cu martori - audierea martorului -, în susținerea apelului dedus judecății.

Apelul este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente, în esență:

Astfel cum rezultă din factura fiscală nr.- din 31 martie 2006, 93 Baa chiziționat de la Tos tație emisie recepție 78, pentru suma de 650 lei, în valoare fiind inclus și montajul.

Ulterior, așa cum reiese din factura nr. - din 14 aprilie 2006, s-a cumpărat și o antenă PC 6, pentru suma de 178,50 lei, plata fiind făcută în aceeași zi, conform chitanței nr. - din 14 aprilie 2006.

La data de 17.04.2006 un autotren cu nr.41616, marca Mercedes Benz aparținând firmei 93 Bas uferit anumite pagube ca urmare a producerii accidentului în momentul trecerii autovehiculului pe sub un cablu de înaltă tensiune, cauza accidentului fiind atingerea antenei montate pe camion de un cablu de înaltă tensiune, ce a provocat descărcări electrice.

Susținerile apelantei referitoare la montarea bunului achiziționat - antenă, nu pot fi primite de C, deoarece, astfel cum rezultă din factura nr. - din 14.04.2006 pârâta a vândut produsul antenă (fila 10 dos.), fără a asigura și montajul acesteia, situație de fapt ce rezultă din modul de completare al facturii care, la denumirea produselor și serviciilor nominează antenă PC 6 CB și prețul acesteia în sumă de 178,50 lei, fără a exista trecută și operațiunea de montaj antenă și prețul aferent acestei.

Se va reține că, achiziționarea de către apelantă a stației emisie-recepție cu factura nr.-/31.03.2006 a presupus și montarea acesteia, atât timp cât, operațiunea de montaj stație individualizată pe factură, cu prețul aferent, apare nominată pe actul emis, sens în care s-a deplasat la sediul societății, administratorul pârâtei dl., care a realizat operațiunea de montaj, având și cunoștințe de specialitate în acest sens, odată ce, cu prilejul probelor s-a constatat că, aceasta funcționează la parametrii optimi.

Susținerile apelantei referitoare la nesemnarea certificatelor de garanție aferente celor două bunuri în momentul primirii acestora, urmează a fi înlăturate, deoarece livrarea stației de emisie-recepție și a antenei s-a făcut prin însoțirea mărfii de certificat de garanție (filele 35 și 36 dos.), iar conform art.8 din HG nr.394/1995 obligația semnării și ștampilării certificatului de garanție revine doar producătorului și vânzătorului și nicidecum cumpărătorului.

Din depozițiile martorilor, precum și a martorului (filele 41 și 49 dos.fond) rezultă că, cel din urmă s-a deplasat pentru predarea antenei, aspect de fapt urmare căruia, vor fi înlăturate susținerile apelantei legate de montarea bunului de către angajatul vânzătoarei.

Împrejurarea că salariații reclamantei au crezut că vânzătorul va asigura și montarea antenei, este lipsit de relevanță în ce privește răspunderea pentru paguba produsă, cât timp, între părți nu a intervenit nici o înțelegere sub acest aspect, care ar fi fost de natură a implica răspunderea pârâtei pentru corectitudinea operațiunii, culpa aparținând apelantei în referire la clarificarea situației, în calitatea sa de cumpărător.

Atât în acțiunea de bază, cât și cu prilejul motivării în drept a apelului, apelanta a înțeles a face referire la disp.art.998 cod civil ca temei al răspunderii civile delictuale, știut fiind că, această răspundere, pentru a fi angajată, trebuie să îndeplinească condițiile generale ale răspunderii civile, respectiv: faptă ilicită; prejudiciu; legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciu; culpa persoanei a cărei răspundere se antrenează.

În speță, Curtea reține că, nu au fost produse dovezi în sensul art.1169 Cod civil, din care să rezulte că, sunt îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale astfel cum sunt cuprinse în conținutul dispozițiilor art.998 Cod civil, deoarece nu s-a făcut dovada existenței unei fapte ilicite, a unei legături de cauzalitate între o eventuală faptă ilicită și prejudiciul ce s-a produs apelantei, cum de altfel nu s-a făcut dovada culpei intimatei în producerea prejudiciului.

Conform disp.art.12 din HG nr.394/1995 republicat, "producătorul și vânzătorul sunt exonerați de obligațiile lor privind garanția, dacă defectarea s-a produs din cauza nerespectării de către consumator a instrucțiunilor de instalare" ori, în cauză, prejudiciul produs apelantei își are ca temei împrejurarea că, bunul - antenă - a fost montat în mod necorespunzător, societatea pârâtă neasumându-și și operațiunea de montare, astfel că, în mod legal și temeinic instanța de fond a procedat la respingerea acțiunii ca nefondată, în condițiile în care culpa aparține în mod exclusiv cumpărătorului ce trebuia să se asigure că montarea este efectuată de un specialist, conform instrucțiunilor de folosire.

Cum nu sunt motive pentru a se dispune reformarea hotărârii apelate, văzând și disp.art.296 Cod pr.civilă, Curtea respinge apelul ca nefondat.

Văzând disp.art.274 Cod pr.civilă, urmează a se dispune obligarea apelantei reclamante la plata sumei de 550 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimatei pârâte - SRL

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat apelul comercial formulat de apelanta reclamantă - " 93" SRL B, cu sediul în B, sect.2,- și cu sediul procedural ales în B,-, sector 4, împotriva sentinței civile nr.1111 din 04.07.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr- (format vechi nr.3456/2006), în contradictoriu cu intimata pârâtă - "" SRL,cu sediul în T,-, județul

Obligă apelanta la plata sumei de 550 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimatei.

Definitivă.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 21 februarie 2008

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

Jud.fond:

Red.dec.jud.-/21.03.2008

Dact.Sz - 4 ex/21.03.2008

Președinte:Eufrosina Chirica
Judecători:Eufrosina Chirica, Georgiana Pulbere

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Spete pretentii comerciale. Decizia 33/2008. Curtea de Apel Constanta