Spete pretentii comerciale. Decizia 33/2008. Curtea de Apel Alba Iulia

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA COMERCIALĂ

Dosar nr-

DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 33/

Ședința publică de la 21 martie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Marius Irimie

JUDECĂTOR 2: Mircea Noșlăcan

Grefier - -

Pe rol se află soluționarea apelului declarat de pârâta - SRL Sibiu împotriva Sentinței civile nr. 2630/C/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru reclamantul intimat, lipsă fiind pârâtele.

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că la dosar s-a înregistrat o cerere din partea pârâtei apelante, prin care se solicită amânarea cauzei și acordarea unui nou termen în vederea angajării unui apărător.

Instanța pune în discuția părții prezente, prin avocatul acesteia, cererea de amânare existentă la dosar.

Mandatarul reclamantului se opune cererii, întrucât apelanta, deși a fost citată cu mențiunea să depună taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar, nu s-a conformat și invocă excepția netimbrării apelului.

Arată totodată că a fost greșit calificată calea de atac, având în vedere valoarea litigiului de peste 70.000 lei.

Solicită în acest sens, să fie judecată cauza în complet de recurs și să fie amânată pe excepția netimbrării.

Instanța în deliberare, constată calea de atac a apelului ca fiind cea corectă, având în vedere și regulatorul de competență.

Mandatarul reclamantului solicită cheltuieli de judecată, justificate cu chitanța depusă la dosar.

Instanța în deliberare, față de excepția netimbrării apelului la valoare, respinge cererea de amânare formulată de apelantă, având în vedere data primirii citației, respectiv 03.03.2008 și lasă cauza în pronunțare pe excepția netimbrării apelului.

CURTEA DE APEL,

Asupra apelului de față:

Constată că prin Sentința civilă nr. 2630/C/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu - secția comercială și de contencios administrativ a fost admisă în parte acțiunea formulată și precizată de reclamantul împotriva pârâților - SRL Sibiu și - - Sibiu, obligată pârâta - SRL la plata sumei de 70.754,88 lei cu titlu de pretenții în favoarea reclamantului și suma de 5680,38 cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

Potrivit certificatului constatator eliberat de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Sibiu pârâta - SRL avea ca asociați pe reclamantul și - -.

Reclamantul a devenit asociat ca urmare a calității sale de succesor în drepturi după tatăl său, fost asociat în cadrul societății.

Prin Decizia nr. 1393 din 6 noiembrie 2006 Curții de APEL ALBA IULIAs -a încuviințat retragerea reclamantului din calitatea sa de asociat la - SRL.

Expertiza contabilă încuviințată și efectuată în cauză a concluzionat în sensul că, cuantumul debitelor cu care fostul asociat, al cărui succesor este reclamantul, a creditat societatea erau în sumă de 29.754,88 lei din care:

- 25.054 lei, reprezentând diferență rămasă de recuperat din creditările existente în soldul contului 46201 "creditori diverși" și în balanța de verificare de la 29.02.2004;

- 5700,63 lei, reprezentând diferență rămasă de recuperat din creditările existente în soldul contului 4551 "Asociați conturi curente" și în balanța de verificare de la 29.02.2004.

S-a concluzionat de asemenea că reclamantul a creditat societatea cu suma de 40.000 lei conform foii de vărsământ nr.6/04/9.03.2004 emisă de Banca - Sibiu.

Raportul de expertiză, necontestat în cauză, a evidențiat faptul că societatea pârâtă - SRL a fost creditată pe parcursul funcționării sale (în structura asociativă au intervenit pe parcursul existenței sale mai multe modificări) atât de tatăl reclamantului, al cărui succesor este conform certificatului de moștenitor, cât și de reclamant.

Necesitatea finanțării societății pârâte nu a fost dovedită în cauză, însă s-a dovedit că această operație de finanțare s-a realizat extrabancar prin împrumutul acordat de cei doi asociați.

Această finanțare, denumită în literatura de specialitate "avans în cont curent", a fost realizată conform concluziilor raportului de expertiză, astfel că reclamantul, în calitate de creditor este îndreptățit la recunoașterea drepturilor sale financiare.

Susținerea pârâtei - SRL, în sensul lipsei aprobării organelor de conducere ale societății a împrumuturilor, nu poate fi primită, întrucât în cauză nu este în discuție un împrumut remunerat cu dobândă acordat societății pentru a face o astfel de dovadă.

Simpla înregistrare contabilă, în raport de data acordării împrumutului și de natura societății, care implică existența elementului intențional și anume affectio societatis, era suficientă pentru a face dovada acestei modalități de finanțare.

Existând deci o finanțare a activității societății, finanțare care nu poate fi încadrată în categoria restricțiilor impuse de prevederile Titlului I din OG nr.28/2006, operațiune permisă implicit și prin prevederile OG nr.9/2000 aprobată prin Legea nr.356/2002 și art.23 alin.1 fiscal (Legea nr.571/2003) tribunalul, văzând prevederile art.969 civil, în lipsa dovezilor privind stabilirea unor modalități de restituire, a unui termen de preaviz sau a altei cauze de blocaj, care să interzică fostului asociat să ceară restituirea creanței sale, a admis acțiunea formulată împotriva societății comerciale, beneficiara împrumutului, respectiv - SRL.

Pe cale de consecință, a fost obligată această pârâtă la plata sumei de 70.754 lei cu titlu de pretenții, având în vedere evidențierea în contabilitatea societății a documentelor de încasare cu titlu de creditare.

În ceea ce privește acțiunea formulată împotriva pârâtei - - tribunalul, având în vedere calitatea acesteia de asociat care a beneficiat indirect de aceste fonduri suplimentare necesare desfășurării activității, a respins acțiunea cu privire la pârât, care, urmare a retragerii reclamantului are calitatea de asociat unic.

Totodată, tribunalul, văzând prevederile art.274 pr.civ. a obligat pe pârâta - SRL la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și contravaloare expertiză (în cauză nefiind făcută dovada onorariului de avocat acordat).

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta - SRL solicitând modificarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii comerciale formulate de către reclamant și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

În dezvoltarea motivelor de apel pârâta apelantă susține că, în mod greșit instanța de fond a apreciat faptul că pârâta nu ar fi contestat raportul de expertiză deși, prin concluziile scrise depuse de către pârâtă, aceasta a solicitat respingerea întregii acțiuni a reclamantului, contestând implicit și raportul de expertiză întocmit de experții contabili.

Apelanta critică aprecierea instanței privind finanțarea societății ca realizată cu titlu de "avans în cont curent", aceasta realizându-se conform prevederilor actului constitutiv al societății, iar solicitarea restituirii sumei de 70.754,88 lei ca netemeinică, întrucât aceasta a fost cu titlu de finanțare către societate, care intră în categoria restricțiilor impuse de Titlul I din OG nr.28/2006.

În drept s-a invocat actul constitutiv al societății, art.282 și următoarele din Codul d e procedură civilă, Codul civil, art 1576 Cod comercial.

Examinând apelul declarat de pârâta - SRL, curtea de apel reține următoarele:

Pârâta apelantă - SRL Sibiu a fost legal citată cu mențiunea achitării taxei de timbru în cuantum de 1311,15 lei și timbru judiciar în sumă de 4,55 lei (fila 18), având în vedere că la declararea apelului aceasta a timbrat doar cu 20 lei taxă de timbru și 0,45 lei timbru judiciar, însă aceasta nu s-a conformat dispozițiilor instanței referitoare la timbraj.

Excepția netimbrării cererii de apel primează față de cererea de acordare a unui termen de judecată în vederea angajării unui apărător, raportat la dispozițiile imperative ale art.20 din Legea nr.146/1997, cerere respinsă de instanța de apel.

Prin urmare, în cauză devin aplicabile dispozițiile art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru care prevăd că netimbrarea corespunzătoare a cererii se sancționează cu anularea cererii, astfel că, excepția netimbrării apelului este întemeiată, urmând să fie anulat ca insuficient timbrat apelul declarat de pârâtă.

În baza art. 274.pr.civ. va fi obligată apelanta să plătească intimatului suma de 4000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocatului ales dovedit cu chitanța nr.43/4.03.2008.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Anulează ca insuficient timbrat apelul declarat de pârâta - " " SRL Sibiu împotriva Sentinței nr. 2630/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.

Obligă apelanta să plătească intimatului suma de 4000 lei cheltuieli de judecată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 21.03.2008.

Președinte Judecător

- - - -

Grefier

- -

Red.

Th.

Ex.5/16.04.2008

Jud. fond:

Președinte:Marius Irimie
Judecători:Marius Irimie, Mircea Noșlăcan

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Spete pretentii comerciale. Decizia 33/2008. Curtea de Apel Alba Iulia