Spete pretentii comerciale. Decizia 33/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 33
Ședința publică de la 02 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Traian Șfabu
Judecător I -
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea cauzei Comerciale privind pe apelanții PRIMĂRIA MUN. I și PRIMARUL MUN. I în contradictoriu cu intimat I, având ca obiect pretenții, apel formulat împotriva sentinței civile nr. 3454/E/12.10.2007 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că apelanta a depus, prin serviciul Registratură, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1656,39 lei (chitanța seria - nr. -) și timbru judiciar de 5 lei, precum și faptul că ambele părți au solicitat judecata în lipsă.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului comercial d e față.
Prin sentința civilă nr. 3454/E/12.11.2007 pronunțată de Tribunalul Iașis -a dispus:
"Admite cererea formulată de reclamantul REGIA AUTONOMĂ JUDEȚEANĂ -CANAL I, cu sediul în I, str. - nr. 6, județul I, în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului I și Primăria Municipiului I, cu sediul în I, B-dul - C M și nr. 45 județul
Obligă pârâții să plătească în solidar reclamantului sumele de 82422,69 lei, reprezentând prețul facturii fiscale aferente lunii decembrie 2003, și 20856,43 lei cu titlu de penalități de întârziere calculate pentru debitul principal menționat anterior până la 4.12.2006, precum și penalitățile de întârziere ulterioare acestei date ce curg până la achitarea integrală a prețului indicat mai sus, a căror valoare nu va depăși nivelul debitului principal.
Obligă pârâții la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 3317,78 lei și 7500 lei, reprezentând onorariu expert".
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:
"Procedând la soluționarea cu prioritate a excepțiilor de procedură invocate în conformitate cu disp. art. 137 al. 1 Cod procedură civilă, instanța a respins excepțiile lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului Primăria Municipiului I și lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Primarul Municipiului I, prin încheierea pronunțată în ședința publică din 16.03.2007, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al Municipiului I, respingând cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu acest pârât, prin sentința civilă nr. 788/E/13.04.2007 a Tribunalului Iași, și a respins, prin încheierea pronunțată în ședința publică din 6.04.2007, cererea de examinare a legalității I nr. 28/ 2000, nefiind îndeplinite condițiile prev. de art. 4 al. 1 din Legea nr. 554/ 2004, având în vedere că raporturilor dintre părți li se aplică regulamentul în calitatea sa de clauză contractuală, și nu se act administrativ.
Motivele pe care se întemeiază soluțiile pronunțate cu privire la celelalte excepții dirimante invocate de pârât, sunt prezentate în cuprinsul considerentelor hotărârilor judecătorești prin care au fost adoptate.
În ceea ce privește fondul litigiului, instanța, analizând actele și lucrările dosarului, apreciază că cererea reclamantului este întemeiată pentru motivele ce urmează a fi prezentate.
La data de 1.01.2005, între părți s-a încheiat contractul nr. 2500, având ca obiect reglementarea relațiilor dintre părți în privința alimentării cu și canalizării punctelor de consum, cuprinse în Anexa nr. 1 la contract.
Potrivit art. 16 din contract, acesta a fost încheiat pe durată nedeterminată.
De asemenea, părțile au convenit, conform art. 15 din contract, că facturile vor fi achitate în termen de 5 ziler de la primirea documentului de plată, întârzierile urmând a atrage penalități conform prevederilor legale.
La data de 15.03.2002, părțile au încheiat un nou contract, purtând același număr și având același obiect, dar au limitat durata acestuia la un an.
S-a mai prevăzut în contract, la art. 6, că facturile vor fi achitate în termen de 30 de zile de la înmânarea actului de plată, întârzierea în achitarea sumelor datorate după expirarea termenului de plată atrăgând majorări de 0,2 % pentru fiecare zi de întârziere.
Ca dată a achitării facturilor se consideră data scrisă de către banca furnizorului pe extrasul de cont al acestuia, sau data chitanței emise de către o casierie a I,
Deși durata noului contract, încheiat între părți, a expirat la data de 15.03.2003, acestea au continuat și după acest moment, să execute obligațiile contractuale asumate, furnizorul ducând la îndeplinire obiectul contractului, iar consumatorul plătind c/valoarea serviciilor prestate.
Astfel, în luna decembrie 2003, pârâții au achitat sume datorate în baza contractului nr. 2500/ 2002, fapt recunoscut de aceștia prin întâmpinarea depusă la dosar.
În consecință, instanța constată că între părți a intervenit un acord tacit cu privire la prelungirea duratei contractului, motiv pentru care apreciază că, pentru serviciile prestate de reclamant în luna decembrie 2003, pârâților le incumbă îndeplinirea obligațiilor contractuale de plată a prețului, iar, în caz de întârziere, și a penalităților.
În expertiza contabilă administrată în timpul judecății, s-a arătat că pârâții datorează un debit în valoare de 82.422,69 lei, reprezentând sume neachitate la termenul de scadență din factura nr. -/31.12.2003, și penalități de întârziere calculate până la data efectuării expertizei în sumă de 60.481,73 lei.
Pentru aceste considerente și apreciind dovedite pretențiile reclamantului, instanța consideră întemeiată cererea de față, dar, având în vedere că reclamantul nu a formulat cerere de majorare câtimii obiectului acțiunii cu privire la penalitățile de întârziere datorate de pârâți și pentru perioada ulterioară înregistrării cererii de chemare în judecată până la data efectuării expertizei contabile, urmează a obliga pârâții la plata în solidar a sumelor precizate în cererea inițială, precum și a penalităților de întârziere ce urmează a curge până la data achitării integrale a prețului, valoarea penalităților neputând depăși nivelul debitului principal, în conformitate cu disp. art. 14 al. 3 din Legea nr. 469/2002".
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Primăria municipiului I și Primarul Municipiului I, considerând-o nelegală și netemeinică.
În motivarea apelului se susține că în mod greșit prima instanță a respins excepția pentru că pârâții nu au atacat în termen util pe calea contenciosului validitatea I 28/2000, atât timp cât art. 4 al Legii 554/2004 prevede că legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul un ui proces, pe cale de excepție.
În primul rând, consideră că procedura urmată în soluționarea acestei excepții nu este cea prevăzută de Codul d e procedură civilă și legea contenciosului administrativ. În primul rând instanța trebuia să analizeze admisibilitatea în principiu - dacă 28/2000 are legătură cu acțiunea principală. După ce instanța constată că 28/2000 are legătură cu obiectul dosarului instanța trebuia să suspende judecarea dosarului și să trimită excepția de nelegalitate președintelui instanței pentru a se forma un nou dosar și a fi repartizat unui complet de contencios administrativ și potrivit principiului repartizării aleatorii a cauzelor, faptul că același complet soluționa și cauze comerciale și cauze de contencios administrativ nefiind de natură a înlătura acest principiu.
În al doilea rând consideră că în anul 2000 nu se putea crea printr-o hotărâre de Consiliu Județean taxa pentru colectarea apei meteorice. În anul 2000 noi taxe locale puteau fi instituite, în afară de cele prevăzute expres în legislația în vigoare, doar cu respectarea cap. 8 - "alte taxe locale", art. 42 -45 din Legea 27/1994 privind impozitele și taxele locale (în vigoare în anul 2000). Astfel, conform art. 42 din Legea 27/1994 consiliile locale și județene pot institui taxe pentru "utilizarea temporară a locurilor publice; deținerea în proprietate sau în folosință, după caz, de utilaje autorizate să funcționeze în scopul obținerii de venit; vizitarea mezeelor, caselor memoriale, monumentelor istorice, de arhitectură și arheologice".
Conform art. 43 doar comisiile locale, nu și cele județene pot institui și alte taxe, altele decât cele reglementate de lege pentru serviciile publice create la nivelul comunelor, orașelor, municipiilor sau județelor, în scopul satisfacerii unor necesități ale locuitorilor, cu condiția ca taxele percepute să asigure cel puțin acoperirea cheltuielilor cu înființarea, întreținerea și, după caz, funcționarea acestor servicii. Prin urmare Consiliul Județean I nu era competent să instituie taxe speciale, ci doar Consiliul Local
Mai mult decât atât, con for. 43 din Legea 27/1994, taxele speciale precum cea pentru colectarea apei meteorice, puteau fi înființate doar pentru serviciile publice în scopul satisfacerii unor necesități ale locuitorilor. Or, în situația de față taxa a fost instituită nu pentru un serviciu public, ci în favoarea unei regii autonome, respectiv I, regie care și colectează taxa. Dincolo de acest aspect scopul instituirii unei taxe speciale nu poate fi decât satisfacerea unor necesități ale populației, or, în situația taxei pentru colectarea apei meteorice (adică a apei provenite din ploi) nu se satisface nici o nevoie a populației.
Regulamentul ce face obiectul 28/2000 a fost adoptat conform legislației în vigoare în anul 2000 și anume Ordinul 29/N/23.12.1993, or din cuprinsul acestuia nu rezultă temeinicia stabilirii taxei pentru apa meteorică, mai mult nu există nici o prevedere referitoare la apa meteorică nici în acest ordin nici într-un alt act normativ în vigoare în anul 2000. Așadar, la data aprobării Hotărârii Consiliului Județean 28/2000 nu există temei legal pentru perceperea unei taxe/unui tarif special pentru colectarea apei meteorice.
Reiterează excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului Conform art. 77 al Legii 215/2001 modificată prin Legea nr. 286/2006 primărie este o simplă structură funcțională care duce la îndeplinire hotărârile Consiliului Local și dispozițiile primarului, ea neavând personalitate juridică nu are nici capacitate procesuală. Conform art. 19 din legea amintită, unitățile administrative teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu.
Reiterează excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului Municipiului Primarul Municipiului I nu este parte în contractul de prestări servicii în temeiul căruia susține reclamanta că ar fi emis factura, mai mult decât atât în factură la rubrica beneficiar figurează Primăria I, iar nu Primarul Municipiului
Suma cerută de I reprezintă contravaloarea apei meteorice colectate de reclamantă în luna decembrie 2003.
Factura emisă de conținea sumele pentru prestarea următoarelor servicii:
-furnizarea apei potabile
-colectarea apei menajere ( canal)
-colectarea și epurarea apelor meteorice (pluviale).
Sumele achitate reprezintă plata pentru primele două servicii: furnizarea apei potabile și colectarea apei menajere ( canal), pentru cel de-al treilea serviciu facturat I nici măcar nu a făcut dovada prestării acestuia astfel încât nu se putea efectua plata pentru un serviciu care nu fusese prestat, prin urmare nici nu se poate pune problema unei acceptări a facturii cât privește serviciile de colectare și epurare a apei meteorice. Potrivit art. 46 din Codul Comercial proba obligațiilor comerciale se face și cu facturi acceptate, or, factura invocată nu este o factură acceptată. Facturile emise de comercianți fac dovada împotriva emițătorului, și numai în eventualitatea acceptării lor, dar nu este cazul în speță, și împotriva beneficiarului, așadar, acțiunea reclamantei, dincolo de faptul că este neîntemeiată este și nedovedită.
Reclamanta solicită plata unor sume, dar singurele dovezi sunt factura a cărei plată se solicită, contractul încheiat între Primărie și și un desfășurător de penalități.
În dreptul comercial, conform art. 46 din Codul Comercial obligațiile comerciale se probează cu facturi acceptate, or în speța de față factura emisă de nu a fost acceptată la plată. O factură neacceptată la plată nu face dovada decât împotriva emițătorului, în speță, nu și împotriva beneficiarului -Primăria Având în vedere faptul că factura a cărei plată se solicită nu poate constitui dovadă împotriva pârâților consideră că acțiunea este nedovedită.
reclamanta în cererea de chemare în judecată faptul că factura a fost emisă în temeiul contractului nr. 2500/1995. Susține că acest contract încheiat în anul 1995 încetat la data de 15.03.2002 când a fost încheiat un alt contract între aceleași părți și având același obiect (ambele contracte au fost depuse la dosarul instanței de către reclamantă).
Contractul încheiat la data de 15.03.2002 i-au încetat efectele la data de 15.03.2003 conform art. 3 din contract, așadar la data emiterii facturii nu exista un contract valabil în temeiul căruia reclamanta să poată emite facturi. Neexistând contract prin care apelanta să se fi obligat la a plăti serviciile de colectare a apei meteorice în luna ianuarie 2004 înseamnă că nu exista izvor al obligației de a plăti aceste servicii, prin urmare facturile au fost emise fără a avea un temei legal.
I nu face precizări nici în factură și nici în anexe cu privire la formula de calcul folosită pentru a determina contravaloarea serviciilor de colectare și epurare a apelor meteorice, pentru a putea fi verificată corectitudibea facturii de către client.
Cât privește anexele la contractul inițial prin care se comunică I suprafețele beneficiare ale serviciilor I acestea nu sunt semnate decât de directorii direcțiilor din Primăria I, deci nu sunt însușite de către conducătorul instituției, cu atât mai mult cu cât multe dintre aceste suprafețe sunt spații verzi, parcuri de pe care apa meteorică nu poate fi colectată pentru simplul motiv că aceasta intră imediat în pământ, nu rămânea deasupra pământului pentru a putea fi colectată.
În ceea ce privește suma cerută cu titlu de penalități reclamanta nu precizează cum a ajuns la acest cuantum, din listele depuse de reclamantă nu rezultă suma solicitată.
Mai mult legislația conform căreia reclamanta afirmă că a calculat penalitățile se referă la creanțele bugetare din impozite și taxe, respectiv Legile nr. 34/1990, 198/1997, 210/2005, HG564/2000, HG874/2002, HG1513/2002, HG784/2005, or tariful practicat de I pentru apa meteorică nu are natura unui impozit sau taxă, el este un simplu preț pentru prestarea unui serviciu așa încât este inadmisibilă utilizarea legislației referitoare la impozite și taxe pentru calculul penalităților.
În drept, se invocă disp. art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Legal citat intimatul I, prin reprezentant legal, a depus întâmpinare prin care solicită respingerea apelului ca nefondat.
Analizând motivele de apel în contextul probelor administrate la prima instanță și dispozițiile legale invocate, instanța de apel constată că apelul este nefondat.
În motivarea acestei decizii, instanța de recurs a reținut că prima instanță a soluționat temeinic și conform dispozițiilor legale excepțiile invocate de către pârâți: Primăria Municipiului I și Primarul Municipiului I, privind lipsa capacității procesuale de folosință a primului și a lipsei calității procesuale a celui de-al doilea, prin încheierea din 16.03. 2007.
De asemenea, în conformitate cu disp. art. 4 al. 1 din Legea 554/2004 a respins, prin încheierea din 6.04.2007, cererea de examinare a legalității I nr. 28/2000, reținând că în raporturile dintre reclamant și pârât, în speță se aplică regulile contractului comercial și nu ale contenciosului administrativ, nefiind un act administrativ.
Pe fondul cauzei, trebuie reținut, cum de altfel temeinic și legal a reținut prima instanță, că în conformitate cu principiile de drept ce guvernează acordul tacit al părților contractante, de a-și îndeplini în continuare obligațiile asumate printr-un contract comercial cu perioadă de valabilitate determinată, contractul încheiat la 15.03.2002 pe o perioadă de un an a fost considerat valabil și după împlinirea termenului de un an, motivat tocmai pe faptul că ambele părți au continuat să-și îndeplinească obligațiile asumate prin aceasta, considerându-se pe drept că suntem în cazul unui "acord tacit" de continuare a afectelor contractului conform clauzelor stipulate.
Ca urmare a acestei situații de fapt legale, care dă valabilitate contractului dintre reclamant și pârâții -recurenți fiind obligați față de reclamanta -intimată la achitarea contravalorii serviciilor efectuate și al penalităților pentru neachitarea la termen - conform art. 6 din contract - a sumelor datorate, conform înscrisurilor depuse (facturi și conform expertizei contabile efectuate în primă instanță ( 137 -144).
În aceste condiții, motivul de apel invocat de recurenți și susținut în drept prin art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, este total eronat deoarece apelanții își motivează apelul prin text de lege ce reglementează un motiv de recurs.
Cu toate acestea se reține că sentința primei instanțe, așa cum am menționat explicit mai sus, a fost pronunțată conform cu situația de fapt rezultată din probele administrate și al dispozițiilor legale ce reglementează raporturile comerciale dintre părți.
În concluzie, instanța va respinge apelul și va păstra sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de Primarul Municipiului I și Primăria Municipiului I, împotriva sentinței civile nr. 3454/E/12.11.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o păstrează.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi 02.06.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR 2: Iulia Miler
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
30.06.2008
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Traian ȘfabuJudecători:Traian Șfabu, Iulia Miler
