Spete pretentii comerciale. Decizia 33/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 33/A-
Ședința publică din 01 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantina Duțescu judecător
JUDECĂTOR 2: Ingrid Emina Giosanu
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de pârâta, cu sediul în C,-, -. 10, județul A, împotriva sentinței comerciale nr. 1206/C din 22 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta, cu sediul în C,-, județul A - prin administrator judiciar.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 28.023 lei, achitată conform ordinului de plată nr. 10/23.03.2009, emis de
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-au depus la dosarul cauzei, la data de 30.03.2009, două seturi de concluzii scrise formulate de apelanta-pârâtă; la data de 31.03.2009, concluzii scrise formulate de intimata-reclamantă.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 25 martie 2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru a da apelantei posibilitatea de a depune la dosar concluzii scrise, în temeiul art. 156 alin. 2 Cod pr. civ. instanța a amânat pronunțarea asupra apelului la data de astăzi, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Constată că prin cererea înregistrată la data de 19 august 2008, reclamanta C, societate aflată în insolvență, reprezentată prin, în calitate de administrator și, în calitate de administrator judiciar, a chemat în judecată pe pârâta, reprezentată de lichidator G, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 15.000.000, reprezentând prejudiciul ce i-a fost cauzat prin fapta proprie a acesteia, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul proces.
În motivare, reclamanta a arătat, în esență, că prin promovarea unei acțiuni, în mod abuziv, împotriva sa, de către lichidatorul G, partenerul a întrerupt unele contracte comerciale în derulare, societatea înregistrând astfel un prejudiciu în echivalentul solicitat.
În dovedirea acțiunii s-au depus: înscrisuri, dovada convocări la conciliere, iar reclamanta a solicitat și instanța a încuviințat proba cu expertiză contabilă, cu următoarele obiective: 1. să se verifice care sunt contractele încheiate de reclamantă cu firma ă și pentru ce anume cantității de preparate din carne au fost încheiate; 2.pe ce durată urmau să se deruleze aceste contracte și ce cantități de preparate din carne urma să livreze reclamanta firmei e; 3.ce cantități de preparate din carne au fost livrate de reclamantă firmei e până la data de 2o iunie 2007, când partenerul a anunțat întreruperea relațiilor de afaceri cu privire la comercializarea produselor din carne prevăzute în contracte; 4.care este beneficiul realizat de reclamantă din livrarea produselor până la data de 2o iunie 2007; 5. de la data sistării livrărilor, din 20 iunie 2007, ce cantități de carne mai urma să livreze reclamanta în baza contractelor și care este beneficiul pe care îl putea realiza, să se stabilească care este paguba produsă prin nelivrarea întregii cantități de produse, așa cum a fost stabilită prin contracte.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.998 - 999 Cod civil.
Prin întâmpinare (fila 65), pârâta a solicitat anularea acțiunii formulată de reclamantă ca netimbrată și a invocat lipsa calității procesuale pasive a Consult, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin încheierea din 21 octombrie 2008 a Tribunalului Comercial Argeșs -a constatat că acțiunea formulată de reclamantă este scutită de plata taxei de timbru, având în vedere că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 77 din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței.
Prin sentința comercială nr. 1206/C din 22 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta C L, societate aflată în insolvență, cu sediul în C,-, județul A, reprezentată prin domnul, în calitate de administrator și domnul, în calitate de administrator judiciar conform încheierii de ședință din data de 23.07.2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș împotriva pârâtei C SRL, reprezentată prin lichidator judiciar G, cu sediul în C,-, -.10, județul
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 5.285.779 RON cu titlu de despăgubiri civile (beneficiu nerealizat), plus 81.000lei (ron), cheltuieli de judecată.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, instanța a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș -Secția Comercială și de Contencios Administrativ -Faliment, pârâta Consult -, în calitate de administrator judiciar al debitoarei C, a solicitat, în contradictoriu cu reclamanta, anularea contractului de vânzare -cumpărare nr.4227/27.12.2004, încheiat între acestea și restituirea imobilului pe care reclamanta l-a cumpărat de la debitoarea, motivat pe împrejurarea că actul de vânzare - cumpărare care are ca obiect un imobil constând în 25.101 teren și clădiri se încadrează în categoria transferurilor frauduloase încheiate de în perioada suspectă dinaintea deschiderii procedurii insolvenței.
Prin sentința comercială nr.633/3.04.2008, Tribunalul Timișa respins acțiunea formulată de pârâtă ca neîntemeiată, reținând, în esență, că nu s-a creat și cu atât mai puțin nu s-a mărit starea de insolvabilitate existentă a debitoarei prin contractul de vânzare -cumpărare încheiat cu, astfel că nu a fost adus un prejudiciu creditorilor; dimpotrivă, și- compensat o creanță de peste 4 miliarde ROL pe care o avea de primit de la debitoarea A, iar în speță nu poate fi reținută complicitatea la fraudă a terțului dobânditor, respectiv a reclamantei și nici fraudarea debitorului A, prin neîncasarea prețului, deoarece obligațiile contractuale au fost executate de ambele părți, inclusiv cu privire la plata prețului de către.
Împotriva hotărârii a formulat recurs lichidatorul G, cale de atac soluționată de Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă din 15.09.2008, în sensul respingerii recursului.
De menționat faptul că instanțele au reținut că între debitoarea A și reclamantă s-a încheiat la data de 24 noiembrie 2005 un act adițional, deci înainte de declanșarea procedurii insolvenței debitoarei, prin care aceasta recunoștea o creanță reclamantei în sumă de peste 4 miliarde ROL, situație față de care nu se mai impunea promovarea acțiunii în anularea contractului de vânzare - cumpărare în anul 2006, mai ales că reclamanta achitase, deja, o parte din valoarea imobilului cumpărat încă din luna septembrie 2004.
Partenerul -societatea REFINE - cu care reclamanta avea în desfășurare mai multe contracte comerciale de furnizare a unor produse și preparate din carne -, aflând că aceasta este implicată în procedura de faliment deschisă la Tribunalul Timiș, începând din luna iulie 2007 a întrerupt orice colaborare și relații de afaceri cu cu privire la comercializarea produselor din carne în ia și Austria, cu toate că s-a declarat foarte mulțumită de calitatea produselor și serviciilor furnizate de către reclamantă.
Prin întreruperea contractelor comerciale de către partenerul, reclamanta a fost pusă în situația de a nu-și mai realiza profitul pe care era îndreptățită să îl obțină din relațiile comerciale pe care le avea cu societatea ă REFINE.
În atare situație, prima instanță a apreciat că sunt condiții pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a lichidatorului pentru fapta proprie, prevăzută de dispozițiile art.998 - 999 Cod civil, care, prin promovarea acțiunii pentru anularea contractului de vânzare -cumpărare, a produs un prejudiciu reclamantei.
Astfel, raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, la care pârâta nu a formulat obiecțiuni, concluzionează că între reclamantă și partenerul a fost încheiat un număr de șapte contracte, iar prin nelivrarea întregii cantități de produse, beneficiul nerealizat de către reclamantă, ca urmare a neexecutării acestor contracte, este de 5.285.779 RON despăgubiri civile (beneficiu nerealizat).
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei invocată de această prin întâmpinare, instanța a respins-o ca neîntemeiată, reținând că nu sunt aplicabile disp. art.20 din Legea nr.85/2006, întrucât administratorul judiciar nu a exercitat niciuna din aceste atribuții la care era îndreptățit, iar introducerea acțiunii în anularea contractului de vânzare - cumpărare nu face parte din acțiunile la care se referă lit.h din textul amintit.
Mai mult, lichidatorul nu a fost abilitat nici de judecătorul sindic și nici de către creditori, pentru a se putea reține că și-a exercitat cu bună credință una din atribuțiile prevăzute de textul mai sus arătat.
Împotriva sentinței, în termen legal a formulat apel pârâta, care a criticat-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, susținând următoarele:
1.- Greșit a permis instanța ca să participe în calitate de pârâtă, deși potrivit cererii introductive nu a fost chemată în judecată. Din conținutul acțiunii și al hotărârii reiese că a fost chemată în judecată SC SRL, însă această societate comercială nu mai există din anul 2006.
2.- Cererea de chemare în judecată nu este semnată de către administratorul judiciar al reclamantei, deși împotriva acesteia s-a demarat procedura insolvenței, astfel că potrivit art.87 pct.5 Cod pr.civilă și art.20 lit.l din Legea nr.85/2006, debitorul aflat în insolvență este reprezentat în raporturile cu terții doar de administratorul judiciar.
3.- În mod greșit a fost respinsă excepția netimbrării acțiunii cu suma de 150.078 lei, așa cum s-a stabilit irevocabil prin încheierea din 13 octombrie 2008.
4.- Sentința a fost pronunțată cu încălcarea competenței materiale funcționale, competența fiind a judecătorului sindic potrivit art.5,19,21,136 și 149 din legea insolvenței. Toate acțiunile împotriva administratorului sau lichidatorului judiciar sunt de competența judecătorului sindic.
5.- Greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive, în condițiile în care fapta ce se impută pârâtului a constat în îndeplinirea în condițiile legii a atribuțiilor prevăzute în procedura insolvenței debitoarei SC SA.
Temeiul răspunderii nu este art.998 Cod civil, pentru că administratorul sau lichidatorul judiciar nu acționează în nume propriu ci pentru debitor și creditor.
6.- În mod greșit instanța a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale. Promovarea acțiunii în anularea transferurilor patrimoniale constituie o atribuție prev. de art.20 din legea insolvenței, astfel încât este lipsită de relevanță respingerea acțiunii în anularea acestui transfer. Mai mult, reclamanta datorează SC SA 4 miliarde ROL, dovada reprezentând tabelul preliminar al creanțelor împotriva SC SRL. De asemenea, acțiunea în constatarea nulității absolute a actului adițional din 24.11.2005 este pe rol. Dincolo de acest aspect, nici nu există prejudiciu, raportul de expertiză fiind efectuat fără citarea apelantei.
Proba admisă a constat în expertiza tehnică, care a fost efectuată de un contabil ale cărui concluzii nu sunt adevărate, în condițiile în care înscrisurile avute în vedere au fost în limba ă, traducerea nu a fost realizată de un traducător autorizat, datele luate în considerare sunt previziuni, balanța contabilă nu este semnată de un expert contabil și nu poartă nici o semnătură, din bilanțul depus la MF la 30.06.2007 rezultă oap rofitului de 0,33%, astfel că nu se explică profitul reținut de expert de 50%.
În plus, concluziile raportului de expertiză nu cuprind răspunsurile la obiectivele stabilite, iar prima instanță i-a încălcat dreptul la apărare în condițiile în care nu i s-a comunicat un exemplar din actele depuse la 4.12.2008 pentru termenul de 16.12.2008, deși a solicitat acest lucru - să se amâne cauza pentru a lua cunoștință de conținutul lor, cerere respinsă de instanță.
Instanța a interpretat și reținut greșit înscrisul din 20.06.2007, (302), pretins ca fiind expediat de REFINE, pentru că nu este tradus din limba. ă de un traducător autorizat și nici nu invocă drept temei al încetării raporturilor contractuale existența unor acțiuni promovate de pârât împotriva reclamantei, ci starea de faliment a acesteia.
La data de 3.02.2009, s-a formulat și cerere de suspendare a sentinței comerciale nr.1206/2008, cerere admisă de către Curtea de Apel Pitești la data de 11 martie 2009, care a dispus suspendarea executării acesteia până la soluționarea apelului.
Prin aceeași încheiere i s-a pus în vedere apelantei - pârâte să achita taxa judiciară de timbru în valoare de 28.022,2 lei pentru apel, iar intimatei reclamantei să timbreze cu 56,044 lei pentru acțiunea principală.
Ambele părți au formulat cereri de reexaminare a taxei de timbru, care au fost soluționate de către Curtea de Apel Pitești prin încheierea nr.4/A - CC din 25 martie 2009, în sensul admiterii cererii intimatei - reclamante și înlăturării obligației respective, reținându-se incidența art.77 din Legea nr.85/2006, respingând totodată cererea apelantei - pârâte.
La data de 9 februarie 2009, în termen legal, s-au depus precizări și detalieri ale motivelor de apel, susținând în esență că acțiunea reclamantei nu este dintre cele aflate în competența exclusivă a administratorului judiciar, fiind supusă obligației de a plăti taxa de timbru, mai ales cu cât la fond s-a stabilit acest lucru, pe calea reexaminării, executorie, că toate actele întreprinse la Tribunalul Timiș au fost săvârșite în calitate de administrator sau lichidator judiciar al SC SA, astfel că numai judecătorul sindic are competența materială a soluționării acțiunii, potrivit art.11 alin.2 din Legea nr.85/2006, cu consecința calificării căii de atac - drept recurs. S-a mai susținut lipsa calității procesuale pasive pe ideea că a exercitat o acțiune în numele debitoarei, în îndeplinirea unei atribuții legale, că nu există o faptă ilicită, că poziția partenerei ear eclamantei era lipsită de fundament contractual, aceasta având posibilitatea să obțină repararea prejudiciilor de la cocontractant. Și expertiza a concluzionat că acele două contracte erau din luna februarie 2007, însă până la 20 iunie 2007 nu s-a livrat nimic, astfel că se impune concluzia că nu există prejudiciu.
Intimata - reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că este continuatoarea de drept a SC SRL, fiind vorba de aceeași persoană, că reclamantei nu i s-a ridicat dreptul de administrare, astfel că reprezentantul legal, alături de administratorul judiciar, putea promova acțiunea.
S-a mai arătat că aceasta este întemeiată pe disp.art.77 coroborat cu art.20 alin.1 din Legea nr.85/2006, că prin fapta sa pârâtul i-a produs un prejudiciu, acțiunea fiind în competența Tribunalului Comercial, potrivit art.998-999 Cod civil. Pârâtul răspunde civil delictual pentru că a acționat-o în judecată în mod ilicit, iar concluziile raportului de expertiză nefiind contestate, echivalează cu achiesarea pârâtului în privința acestora.
La data de 25 martie 2009, s-a depus din partea apelantei înscrisuri constând în tabelul creanțelor împotriva reclamantei și dovada existenței pe rolul Tribunalului Timișa acțiunii de anulare a actului adițional din 24.11.2005.
S-au depus, la aceeași dată, concluzii scrise din partea apelantei prin care a reiterat încălcarea competenței materiale și greșita respingere a excepției referitoare la netimbrarea acțiunii.
Aceleași concluzii, care reiau și întăresc susținerile din apel, au fost depuse de către apelanta - pârâtă, la data din 30 martie 2009.
La 31 martie 2009, s-au depus concluzii scrise și din partea intimatei - reclamante, prin care s-au reluat apărările din întâmpinare.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate, în raport de ansamblul probatoriului administrat în cauză, Curtea constată că apelul este fondat pentru cele ce se vor reda în continuare:
1. Chiar dacă, prin acțiunea inițială, a fost chemată în judecată SC Consult, pentru că sub această denumire a figurat în acțiunea de pe rolul Tribunalului Timiș, se constată că pe parcursul judecății prezentului dosar s-au depus înscrisuri care emană de la pârâtă, însă sub denumirea nouă, de Societatea Consult, preluată în urma reorganizării profesiei de lichidator judiciar. Drept urmare, această excepție este nefondată.
2. În ceea ce privește calitatea de reprezentant al reclamantei, se reține că acțiunea a fost semnată de administratorul social, căruia nu i s-a ridicat dreptul de administrare ( încheierea din 23 iulie 2008 a Tribunalului Comercial Argeș - 4-5), urmând ca debitoarea SC SRL să își conducă activitatea cu acesta împreună cu administratorul judiciar. Prin cererea înregistrată la data de 20.10. 2008, administratorul judiciar al reclamantei a declarat că susține acțiunea, solicitând scutirea de la obligația de plată a taxei de timbru, în baza art. 77 din Legea nr. 85/2006. În consecință, a fost conceptat drept reprezentant al reclamantei, conform art. 87 pct.5 Cod proc. civilă, care stipulează că societățile comerciale supuse procedurii reorganizării judiciare sau a falimentului se citează prin administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul judiciar. De altfel, și prin art. 20 lit. l) din Legea nr. 85/2006 se reglementează posibilitatea administratorului judiciar de a formula și susține acțiuni în pretenții pentru încasarea creanțelor debitorului, pentru aceasta putând angaja avocați, ceea ce în speță s-a și întâmplat, astfel că și această critică este nefondată.
3. Înaintea primei instanțe, prin încheierea din 21 octombrie 2008 s-a apreciat că acțiunea este scutită de plata taxei de timbru, deoarece se întemeiază pe dispozițiile art. 77 din Legea nr. 85/2006, pentru ca, după soluționarea cererii de reexaminare formulată de pârâtă, să se stabilească o taxă de timbru de 150.078 lei, nepercepută de judecătorul fondului. Aceeași obligație, de a timbra acțiunea, a fost învederată și de către instanța de apel, însă în urma cererii de reeexaminare s-a stabilit că reclamanta nu o datorează, deoarece se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 77 din Legea nr. 85/2006. În temeiul acestei din urmă încheieri, cu nr. 4/A-CC din 25.03.2009, s-a tranșat de către Curtea de Apel Pitești problema timbrajului acțiunii, astfel că orice discuții devin superflue. Cercetând, însă, și acest motiv de apel, se constată că, într-adevăr, acțiunea reclamantei se încadrează în sfera celor avute în vedere de textul de lege susmenționat - pentru recuperarea creanțelor -, care sunt scutite de taxe de timbru.
4. Sentința nu a fost pronunțată de către un judecător necompetent să soluționeze cauza. Concluzia se impune prin aceea că prezenta acțiune se întemeiază, conform declarației exprese a reclamantei, pe dispozițiile art. 998-999 Cod civil, care excede competențelor judecătorului sindic atribuite prin art. 11 din Legea nr. 85/2006. Acțiunea vizează, în esență, recuperarea unei pretinse creanțe, izvorâtă dintr-un fapt ilicit, imputat în sarcina lichidatorului judiciar al SC SA, care nu este în competența exclusivă a judecătorului sindic, cum se susține prin motivele de apel.
5. În schimb, se reține ca fiind întemeiată critica vizând lipsa calității procesuale pasive a lichidatorului judiciar, în condițiile în care acesta nu a acționat în numele său personal, ci pentru SC SA, aflată în faliment, ale căror interese le reprezenta. Pârâtul a acționat la Tribunalul Timiș în limitele atribuțiilor conferite lichidatorului judiciar al SC SA C, aflată în faliment, în temeiul dip. art. 25 lit. c) din Legea nr. 85/2006, care îl îndreptățea să introducă acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum și a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operațiuni comerciale încheiate de debitor și a constituirii unor garanții acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor. Acțiunea nu s-a exercitat în nume propriu, ci pentru apărarea și valorificarea drepturilor societății pe care o lichida, în temeiul unei norme legale, motiv pentru care trebuia să fi fost chemată în judecată chiar societatea - falită, pe care o reprezenta.
6. Dacă se trece peste această excepție, se constată că ultimul motiv de apel, ce privește fondul acțiunii, este întemeiat. Nu poate fi admisă o acțiune prin care se pretinde repararea unui prejuduciu cauzat pe un fapt ilicit, încadrată în drept pe dispozițiile art. 998-999 Cod civil, atunci când fapta constă în exercitarea unui drept conferit de lege. În speță, lichidatorul judiciar al SC SA a chemat în judecată pe SC SRL, pentru anularea unui contract de vânzare cumpărare al unui teren de 25101 mp. împreună cu clădirile de pe acesta, invocând drept temei al cererii sale disp. art. 60 și urm. din Legea nr. 64/1995, privind procedura insolvenței, în vigoare la acea dată, apreciind actul drept fraudulos. Promovarea unei asemenea acțiuni reprezintă un drept conferit de legea în vigoare la acea dată, menținut și prin noile reglementări în materia falimentului, la art. 80 și urm. din Legea nr. 85/2006, astfel că este exclusă ideea săvârșirii unui fapt ilicit, cât timp nu s-a demonstrat că s-ar fi acționat cu rea-credință. Abuzul de drept este sancționat conform art. 108 ind. 1, pct.1 lit.a) Cod pr.civilă, cu amendă judiciară, lucru care în speță nu s-a constatat Oricum, nici nu există un prejudiciu, aflat într-o strânsă legătură de cauzalitate cu acțiunea ce s-a aflat pe rolul Tribunalului Timiș. Chiar dacă aceasta a fost respinsă, nu există dovezi care să ateste că încetarea raporturilor contractuale între reclamantă și partenerul se datorează cererii lichidatorului judiciar de anulare a anulare a unui contract de vânzare-cumpărare a unui imobil. La 25 este depus un înscris care emană de la firma Refine - care avea raporturi comerciale cu reclamanta -, în care se arată că existența unor litigii, printre care și dosarul aflat pe rolul Tribunalului Timiș, dar mai ales starea de faliment a reclamantei - concretizată ulterior prin deschiderea procedurii generale conform încheierii din 23 iulie 2008 a Tribunalului Comercial Argeș, pronunțată în dosarul nr-, 4 - o îndreptățește să renunțe la colaborare. Se va observa, de asemenea, că expertul desemnat în cauză a arătat că pentru contractele încheiate la data de 28.02.2007 nu s-a livrat nici o cantitate de preparate din carne, iar pentru cele din 11.06.2007 s-au livrat cantități neînsemnate ( 131). Nu există, așadar, nici o legătură de cauzalitate între pretinsa faptă a pârâtei de a acționa în judecată pe reclamantă în temeiul unui drept conferit expres de lege pentru valorificarea unor drepturi ale societății comerciale aflate în faliment pe care o reprezenta, în scopul realizării scopului urmărit de legea privind procedura insolvenței, și încetarea raporturilor contractuale cu partenerul extern al reclamantei. Nefiind întrunite condițiile cumulative prevăzute de art. 998-998 Cod civil, acțiunea este apreciată ca fiind nefondată.
Restul criticilor ce privesc respingerea cererii de amânare a cauzei la 16 decembrie 2008, pentru a lua cunoștință de conținutul unor probe, sunt contrazise de mențiunile din încheierea de ședință din acea dată; amânându-se pronunțarea pentru data de 18.12.2008, apelanta avea posibilitatea să cerceteze înscrisurile depuse. De altfel, a și formulat concluzii scrise, depuse la 18.12.2008, motiv pentru care această critică nu va fi primită. Nici cele ce vizează concluziile expertului nu au relevanță, cât timp raportul de expertiză constituie, potrivit art.201 și urm. Cod civil, doar un mijloc de probă, analizat și interpretat de instanța de judecată în raport de celelalte dovezi administrate în cauză.
Sintetizând considerentele de fapt și de drept expuse, Curtea, în temeiul art. 296 Cod proc. civilă, va admite apelul, va schimba sentința, în sensul că va respinge acțiunea.
În baza art. 274 Cod proc. civilă, va obliga pe intimata-reclamantă să plătească apelantei-pârâte suma de 65033,3 lei RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de, cu sediul în C,-, -. 10, județul A, împotriva sentinței comerciale nr. 1206/C din 22 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta, cu sediul în C,-, județul A - prin administrator judiciar.
Schimbă sentința, în sensul că respinge acțiunea.
Obligă intimata - reclamantă să plătească apelantului suma de 65.033,3 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2009, la Curtea de Apel Pitești - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier.
Red.
TC./4 ex.
30.04.2009
jud fond.
Președinte:Constantina DuțescuJudecători:Constantina Duțescu, Ingrid Emina Giosanu
